Sanatatea si farmacia - Farmacia in comunitate

FARMACIE

1 Istoria farmaciei universale

Sanatatea, bunul cel mai de pret al omului, este rezultatul unui numar mare de procese si mecanisme biologice, extrem de complicate, care permit conservarea functiilor organismului intr-un echilibru favorabil desfasurarii normale a activitatii. Ea asigura omului posibilitatea intrebuintarii si dezvoltarii intergrale a potentialului sau fizic, psihic si afectiv, pentru a-si realiza pe deplin aspiratiile si fericirea personala.

Medicamentul, auxiliar pretios al omului, are o contributie remarcabila la realizarea si mentinerea starii de sanatate.

Consumul de medicamente creste, fiind generat de cresterea numerica a populatiei, de ridicarea nivelului ei cultural si social; de cresterea longevitatii. El mai augmenteaza odata cu perfectionarea ingrijirilor medicale si cu numarul medicilor, al consultatiilor si prin automedicatie.[1]

Farmacia moderna reprezinta un sitem de conostinte stiintifice care interactioneaza cu alte stiinte si cu realitatea. In ciuda naturii lor complexe, cunostintele farmaceutice formeaza un subsistem relativ specific in ansamblul stiintei in general. Diferite discipline stiintifice eterogene constituie elementele corespondente ale acestui subsistem. Fiind un sistem deschis, dinamic, apar modificari in structura sa, se creaza noi nivele de cunoastere, se stabilesc noi modalitati ale organizarii sale. Astfel stiinta farmaceutica se imbogateste, reflecta realitatea intr-o masura mai mare, iar conexiunile cu celelalte stiinte dobandesc noi dimensiuni.

Obiectivul central al farmaciei este medicamentul, utilizat pentru diagnostic, profilaxie sau tratament, ori pentru modificarea unor functii fiziologice.[2]

2 Generalitati asupra farmacologiei

Farmacologia - farmakon = medicament, logia = stiinta, in sensul etimologic al cuvantului cuprinde totalitatea cunostintelor despre medicamente. In aceasta notiune se includ farmacologia, farmacognozia, farmacoterapia si farmacia.

In sensul actual al cuvantului, farmacologia este stiinta despre efectele medicamentului, despre mecanismele lor de actiune, despre transformarile lor in organism si eliminarea lor. Este o disciplina in primiul rand experimentala, desi in ultimul timp s-a creat farmacologia clinica - aplicarea farmacologiei la om.

Farmacologia este extrem de veche: oamenii primitivi aveau cunostinte empirice, de cele mai multe ori invaluite intr-un ritual magic, despre utilizarea drogurilor vegetale, minerale si animale pentru vindecarea bolilor. Despre mijloacele terapeutice ale primitivilor nu exista date certe. Totusi, unele informatii ne sunt furnizate de farmacoterapia triburilor primitive din ziua de astazi, precum si de farmacoterapia populara a colectivitatilor culte, care pastreaza o serie de elemente primitive.

Primele referinte scrise despre utilizarea drogurilor terapeutice se intalnesc in vechile texte egiptene, asiriene, persane, iudaice. Astfel, in carte biblica a Exodului se poate citi protitipul unei retete:"Ia cele mai bune mirodenii: 500 de siclii de mir, din cel care curge de la sine, jumatate, adica 250 siclii de cesia si un hin de oleu de masline. Vei face cu acestea un oleu pentru onctiunea sfanta dupa arta aromatarilor." Scrierea retetelor ca si aplicarea tratementelor se facea aproape exclusiv de catre preoti, fiind implicata intr-o procedura mistico-religioasa. La baza cunostintelor din acea vreme statea fara indoiala empirismul.

Printre plantele folosite mai frecvent ca medicament in aceasta epoca sa numarau:menta, macul, neghina, canepa indiana, helleborus, belladona, mandragora, scilla etc. Se foloseau mai ales droguri cu actiune sedativa sau euforica.

Medicamentul, prezentat sub o forma cat    mai practica si estetica, a strabatut un drum anevoios si extrem de lung, de la drogul brut, neprelucrat, la substantele de sinteza, cu inalt potential terapeutic. Inceputurile intrebuintarii medicamentelor se pierd in negura vremurilor si au fost generate de necesitatea omului de a inlatura durerea si suferintele fizice. Observatiile accidentale, repetate si acumulate cu privire la efectele unor droguri, s-au transmis verbal generatiilor urmatoare si au constituit primele cunostinte empirice de tratament. Izvorul tuturor cunostintelor de mai tarziu isi au originea in aceasta experienta laica, colectiva, nascuta practica zilnica.

Dezvoltarea stiintelor farmaceutice a determinat o evolutie considerabila a tehnologiei formelor farmaceutice. Totodata, paralel cu evolutia conceptului de medicament, s-au schimbat si criteriile de apreciere a calitatii medicamentului. Saltul calitativ care a dus la utilizarea mai eficienta a medicamentului este rezultatul unei modoficari de esenta care a survenit in prepararea lui: de la arta formularii, la optimizarea pe baze stiintifice a formularii.[4]

Probabil ca omul primitiv s-a straduti sa-si aline suferintele sale, sa gaseasca mijloace tamaduitoare pentru bolile si ranile sale. Primele remedii le-a descoperit in mod intamplator si instinctiv, dar l-au ajutat desigur si observatii si comparari indelungate; omul primitiv putea deja deosebi plantele cu efecte toxice de cele utile, folositoare in alimentatie, pentru ca stia care plante produceau otraviri, vomismente, diaree sau erau cu efecte stimulatice ale puterii.

Plantele tamaduitoare au fost aplicate in diverse afectiuni de oameni abili, vrajitori, samani si apoi preoti.

Acest empirism primitiv a fost cel mai vechi si poate fi socotit ca prima forma eficienta a farmacognoziei. Pe baza experientei sale milenare, omul a invatat sa cunoasca in mod temeinic foloasele plantelor care cresteau in jurul sau.[5]

3 Farmacia in comunitate

Farmacistii sunt de folos pacientilor si comunitatii prin furnizarea informatiilor si sfaturilor privind sanatatea, furnizand medicamente si servicii asociate, si prin indrumarea pacientilor catre alte surse de ajutor si consiliere, la medic, cand este necesar. Farmacistii din comunitate sau farmaciile cu circuit deschis consiliaza pacientii, raspund la intrebarile privind prescrierea medicamentelor, de asemenea posibilele reactii adverse ori interactiuni. Ei ofera informatii la ghiseu despre medicamente si fac recomandari dupa ce adreseaza o serie de intrebari privind sanatatea, cum ar fi daca clientul intrebuinteaza deja si alte medicamente. De asemenea, mai dau sfaturi despre durabilitatea echipamentului ( instalatii ) medical si furnizorul sanatatii la domiciliu. Cei care detin sau administreaza farmacii ( community pharmacies )se poate sa faca reclama prin relatari, sa angajeze si sa supervizeze personalul, si sa supravegheze toate operatiunile in farmacie. Farmacistii, de asemenea pot acorda consultatie, ajutor pacientilor care sufera de diabet, astm, dependenta de tutun, alcool, ori hipertensiune.

Ca unitate sanitara ce isi desfasoara activitatea la nivel local, in orase si comune, farmacia contribuie la realizarea obiectivelor generale ale ocrotirii sanatatii, prin indeplinirea sarcinilor sale, specifice asistentei farmaceutice a populatiei.

Functiile specifice ale farmaciei

In exercitarea atributiilor sale, farmacia indeplineste patru functii specifice:

functia sanitara;

de productie;

economica;

baza de invatamant;

Functia sanitara - se realizeaza prin urmatoarele activitati specifice:

asigura toata gama de medicamente si alte produse farmaceutice necesare pentru tratamentul ambulator al bolnavilor spitalizati in unitatile medicale cu paturi;

desfasoara actiuni specifice de educatie sanitara a populatiei cu privire la folosirea rationala a medicamentelor ( prevenirea automedicatiei si a abusului de medicamente), combaterea toxicomaniilor, acorda primul ajutor pentru cazurile care nu au posibilitatea sa ajunga la medic in timp minim;

desfasoara activitatea de farmacovigilenta avand obligatia de a semnala Comisiei medicamentului fenomene nedorite de care ia cunostinta din dialogul pe care-l poarta farmacistul cu pacientul.

Functia de productie - se realizeaza prin activitatea de preparare si eliberare a medicamentelor magistrale si a produselor galenice, carora le asigura calitatea ceruta de Farmacopeea Romana in vigoare sau alte acte normative.

Functia de productie a farmaciei se mai realizeaza si prin urmatoarele activitati:

- prepara si elibereaza produse igienico-cosmetice;

- efectuiaza receptia produselor farmaceutice intrate in farmacie;

- prepara o gama variata de formule de solutii injectabile si alte forme farmaceutice sterile, in farmacia de spital si alte unitati sanitare cu paturi;

- elibereaza produse de origine vegetala, tehnico-medicale si de optica medicala.

Eliberarea medicametelor se va efectua in conformitate cu reglementarile in vigoare.

La nivelul farmaciilor, prepararea si eliberarea medicamentelor de face de catre farmacist. Eliberarea medicamentelor poate fi efectuata si de catre personalul farmaceutic cu studii medii, sub supravegherea si controlul direct al farmacistului.

Functia economica a farmacie decurge din valoarea baneasca a obiectului muncii farmacistului - medicamentului.

Pentru o activitate eficienta si eficace, in farmacie se constituie si se completeaza in permanenta stocul de medicamente, astfel incat farmacia sa poata satisface toate solicitarile.

Functia economica a farmaciei deriva din functia sanitara, prin aceasta satisfacandu-se in primul rand nevoia de asistenta cu medicamente a populatiei si totodata rezulta un profit din acesta activitate, daca farmacistul diriginte, ca manager al farmaciei cunoste si aplica un managment eficient.

Farmacia - baza de invatamant pentru absolventii Facultatii de Farmacie.