Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Ca sa traiesti o viata sanatoasa.vindecarea bolilor animalelor, protectia si ingrijirea, cresterea animalelor, bolile animalelor




Alimentatie Asistenta sociala Frumusete Medicina Medicina veterinara Retete

Medicina


Index » sanatate » Medicina
PROTEZA PARȚIALA SCHELETATA - OPTIMIZARILE ȘI REOPTIMIZARILE PROTEZELOR PARȚIALE MOBILIZABILE


PROTEZA PARȚIALA SCHELETATA - OPTIMIZARILE ȘI REOPTIMIZARILE PROTEZELOR PARȚIALE MOBILIZABILE


PROTEZA PARȚIALA SCHELETATA

OPTIMIZARILE ȘI REOPTIMIZARILE PROTEZELOR PARȚIALE MOBILIZABILE

n     Orice proteza a sistemului stomatognat se poate deteriora in timp.

n     Cauzele deteriorarii:

- modificari in timp ale campului portetic



- deficiențe de confecționare a protezelor

- manipulari incorecte ale protezelor ( accidente)

n     Optimizarea se realizeaza prin reparație sau prin captușire

n     Reparația de proteza se refera la recondiționarea unei PPM care a suferit deteriorari cum ar fi: fracturarea bazei, dezlipirea sau fracturarea dinților sau a croșetelor.

n     Captușirea este o metoda de readaptare a unei PPM cu ajutorul polimerilor sau elastomerilor de sinteza prin care se reface paralelismul pierdut intre campul protetic și fața mucozala a protezei.

Optimizarile prin reparații ale PPA

1. Reparația bazelor fisurate sau fracturate

n     repunerea in poziție corecta a fragmentelor

n     solidarizarea fragmentelor prin lipire

n     turnarea unui model parțial din gips a feței mucozale

n     dupa priza gipsului se detașeaza fragmentele fracturate ale bazei protezei

n     se creeaza retentivitați de forme variabile de a lungul marginilor fracturate

n     se izoleaza modelul

n     se umecteaza cu monomer zonele care urmeaza a fi lipite

n     se prepara acrilat roz, care se depune in exces, pe linia de fractura, presandu-se manual sau prin intermediul unei folii de celofan pana la polimerizare

n     se prelucreaza și se lustruiește proteza

n     Cand lipsește un fragment din proteza medicul amprenteaza campul protetic și trimite amprenta in laborator, unde se toarna model și se reconstituie fragmentul lipsa.

2. Reparația dinților artificiali

A. Refixarea și relipirea unui dinte desprins din arcadele artificiale

n     Daca dintele artificial este acrilic se folosește termenul de relipire, iar daca este din ceramica se utilizeaza termenul de refixare.

n     Etape de lucru:

n     se verifica poziția dintelui in lacașul prezent in baza protezei

n     inainte de prepararea corespunzatoare a acestui lacaș se verifica rapoartele de ocluzie

n     se practica retenții cu freze in lacașul din baza protezei cat și pe suprafața de contact a dintelui cu baza protezei

n     retențiile sunt mici puțuri, orificii sau șanțuri

n     se umecteaza ambele suprafețe cu monomer

n     se prepara acrilat roz care se insera in retenții și pe suprafețele de contact

n     se poziționeaza dintele corect și se preseaza manual

n     eventualele excese de rașina se pot uniformiza cu monomer, imbibat pe o buleta de vata

n     in final proteza se imerseaza intr-un bol cu apa fierbinte, pentru o polimerizare mai rapida

n     Dupa reparație este necesar ca proteza sa nu fie utilizata o ora.

B. Fixarea/lipirea unui dinte artificial desprins in totalitate și pierdut

n     Se alege un dinte similar.

n     Se adapteaza.

n     Se lipește dupa procedeul anterior.

C. Inlocuirea unui dinte artificial frontal fracturat transversal sau oblic

n     Se indeparteaza dintele din baza protezei cu instrumente rotative.

n     ATENȚIE!!! Zona coletului nu trebuie deformata.

n     Se creeaza un lacaș asemanator cu cel al celorlalți dinți artificiali in baza protezei.

n     Se alege un dinte potrivit și se realizeaza retenții in dinte și in baza protezei.

n     Se prepara acrilat și se coopteaza cele doua componente.

n     Se prelucreaza și se lustruiește.

3. Inlocuirea croșetelor din sarma

n     in cabinet se ia o amprenta cu un elastomer chitos

n     se toarna modelul din gips

n     se demuleaza prooteza de pe model

n     se face un șanț de 4-5 mm in proteza, in zona unde va patrunde coada croșetului

n     se realizeaza croșetul din sarma de Wipla 0,6-0,8 mm



n     se lipește croșetul cu ceara de dinte

n     se umecteaza cu monomer șanțul creat in proteza, se aplica acrilat și se fixeaza coada croșetului

n     se preseaza manual pana la polimerizarea finala

n     se prelucreaza și se lustruiește cu grija

4. Completarea bazelor in urma pierderii unor dinți

n     dupa extracție se ia o amprenta cu PPA, avand grija ca materialul de amprenta sa nu patrunda sub proteza

n     se amprenteaza arcada antagonista și se inregistreaza relația de ocluzie

n     se toarna cele doua modele și se fixeaza in relații ocluzale corecte

n     se indeparteaza proteza de pe model și se creeaza retenții in dreptul dinților extrași

n     se aleg dinții artificiala corespunzatori

4. Completarea bazelor in urma pierderii unor dinți

n     se monteaza dinții artificiali

n     se izoleaza modelul

n     se prepara pasta de acrilat și se toarna intre fața mucozala a dinților artificiali și model

n     se preseaza manual pana la polimerizarea pastei

n     se dezambaleaza, se prelucreaza și se finiseaza

5. Transformarea protezelor parțiale in proteze totale

n     Se procedeaza ca și in situația precedenta, in plus trebuie sa se realizeze foarte corect și extensia bazei protezei, pentru a obține o inchidere marginala optima.

Optimizarea prin captușire și rebazare a PPA

n     Este o metoda prin care se realizeaza o noua fața mucozala, respectiv o noua baza, paralelizand-o cu suprafața campului portetic, in condițiile apariției unei neconcordanțe intre acestea.

n     Captușirea poate fi temporara sau de durata, se poate realiza in varianta dura sau rezilienta și are o varianta de lucru directa sau indirecta.

n     Rebazarea presupune inlocuirea in totalitate a bazei protezei cu material nou.

n     Rebazarea este limitata in urmatoarele situații clinice:

- baza polimerica a protezei este inacceptabila este și/sau funcțional

- sunt necesare extinderi substanțiale ale bazei protezei

- in cursul procedeelor de optimizare trebuie inlocuiți și dinții artificiali

n     Rebazarea se recomanda in edentațiile clasa I Kennedy, in situațiile in care resorbția crestei alveolare este majora.

n     Obiectivele captușirii

- adaptarea intima a protezei pe campul protetic, cu imbunatațirea menținerii

- stabilizarea protezei pe campul protetic prin impiedicarea deplasarilor orizontale

- realizarea unui sprijin echilibrat dento-parodontal și muco-osos

- redistribuirea echilibrata a forțelor ocluzale pe dinții restanți

n     Indicațiile captușirii:

- atrofia marcata a crestei alveolare, cu infundarea protezei

- imbunatațirea menținerii in cazul unei proteze subextinse

- bascularea protezei pe un torus proeminent

- in deficiențele de natura clinico-tehnica a protezei

- in protezari imediate, cu atrofie marcata a campului protetic

- cand este necesara condiționarea tisulara

n     Contraindicațiile captușirii:

- migrari ale dinților stalpi spre breșele edentate

- mobilitatea dinților restanți, cu afectare parodontala

- disfuncții ocluzale ce nu pot fi corectate

- DVO supradimensionata

- dinți laterali montați in afara crestei

- proteze cu reparații multiple

Captușirea directa

n     Este efectuata in cabinet, de catre medic.

n     Avantaje:

- metoda rapida

- rezolvarea imediata a situației - pacientul nu ramane fara proteza

n     Dezavantaje:

- tehnica eronata de preparare și aplicare a rașinii acrilice

- polimerizarea sub o presiune ușoara da posibilitatea apariției unui strat poros sau modifica rapoartele ocluzale

- in pori se infiltreaza microflora bacteriana =stomatopatii protetice

Tehnica de lucru:

n     se indeparteaza un strat de 0,5-1mm din suprafața mucozala




n     se deretentivizeaza proteza

n     se reduc marginile bazei/șeilor cu 1-1,5mm

n     se realizeaza o treapta marginala prin frezaj, la 1,5-2mm distanța de marginea externa libera, pentru ca imbinarea cu acrilatul sa fie mai buna

n     izolarea suprafeței externe a bazei/șeilor, deasupra pragului oral extern, cu ceara

n     se prepara pasta de acrilat

n     se pensuleaza cu monomer in strat subțire, fața mucozala a protezei

n     se protejeaza fibromucoasa pacientului cu ulei de parafina sau vaselina

n     se aplica acrilatul, se distribuie uniform pe suprafața protezei șicand devine nelipicios se insera in cavitatea bucala

n     se mobilizeaza proteza inainte de polimerizarea completa

n     se indeparteaza proteza din cavitatea bucala

n     se prelucreaza, se finiseaza și se echilibreaza ocluzal

Captușirea indirecta

n     Implica o colaborare intre medic și tehnicianul dentar.

n     Avantaje:

- materialul este mai omogen

- nu apar iritații ale mucoasei datorate reacției exoterme de polimerizare

- la nevoie amprenta se poate repeta

n     Dezavantaje:

- consum de materiale mai mare

- durata de execuție mai mare

- pacientul ramane fara proteza cat se desfașoara fazele de laborator

Tehnica de lucru:

n     Se indeparteaza in cabinet un strat de 1mm din fața mucozala ce urmeaza a fi captușita.

n     In edentațiile de clasa I se face prelungirea distala a șeii cu materiale termoplastice, pana cand testul derotație devine negativ.

n     Se echilibreaza ocluzal.

n     Se amprenteaza funcțional.

n     In laborator se pregatește amprenta.

n     Se toarna modelul de lucru.

n     Se realizeaza contramodelul care va ține cheia de ocluzie.

n     Complexul model - proteza se introduce și se fixeaza intr-o presa de captușire, care are rolul sa mențina constante relațiile ocluzale și sa preseze constant materialul de captușire.

n     Se demuleaza modelul de lucru și se indeparteaza materialul de amprenta din proteza.

n     Suprafața externa a protezei se portejeaza cu ceara, vaselina sau siliconi.

n     Se prepara acrilatul.

n     Pe suprafața mucozala a protezei se pensuleaza monomer și se aplica pasta de acrilat.

n     Se aplica proteza pe modelul de lucru și se strange presa de captușire.

n     Polimerizarea finala se face la temperatura și sub presiunea indicata de producator.

n     Dupa polimerizarea finala, se indeparteaza proteza din dispozitivul de captușire, se prelucreaza, se finiseaza și se lustruiește.

n     Se verifica rapoartele ocluzale și eventualele zone de decubit, dupa care se insera proteza in cavitatea bucala.

n     Utilizarea presei de captușire elimina faza de ambalare in chiuveta - se scurteaza timpul de lucru.

Captușirea cu materiale reziliente

n     Poate fi temporara sau de durata.

n     Indicații: la pacienții cu camp protetic deficitar, cu prezența unor incongruențe intre acesta și baza/șeile protezei sau cand se solicita imbunatațirea performanțele funcționale.

n     Captușirea temporara se recomanda in situațiile cand este necesara condiționarea tisulara a zonei de sprijin muco-osos. Se realizeaza cu materiale cu vascozitate lent progresiva.

n     Materiale utilizate: COE SOFT, COE CONFORT, VISCO-GEL, HIDRO-CAST, SOFT LINER, RELINE, FITT.

n     Captușirea de durata este indicata atunci cand incronguența dintre campul portetic și suprafața mucozala a bazei/șeilor portezeieste majora, cu semne clinice foarte severe.

n     Materialele utilizate trebuie sa fie reziliente și sa ramana moi pe toata perioada uitlizarii lor, pentru a prelua presiunile masticatorii, fara a produce o deformare permanenta a materialului de captușire.



Optimizarea și reoptimizarea PPS Optimizarea componentei metalice

  1. Corectarea croșetelor turnate cu retenție excesiva

n     Fricțiunea pe care o exercita croșetul pe dintele stalp poate fi relevata prin marcaje lasate de substanțe indicatoare.

n     Dispariția indicatorului colorat de pe zona de frecare sau de contact intim al croșetului pe dintele stalp arata un exces de retenție, care se indeparteaza prin frezaj.

n     Procedura se efectueaza din aproape in aproape, cu freze active, bine centrate, cu viteza mica de șlefuire.

2. Corectarea croșetelor turnate cu retenție redusa

n     Retenția redusa se evidențiaza prin inserția, desprinderea voluntara lejera sau involuntara a protezei pe camp.

n     Cauze:

- plasarea varfului croșetului intr-o zona cu retenție insuficienta

- realizarea unor brațe prea subțiri și flexibile ale croșetului

- lipsa de contact a porțiunii terminale a varfului croșetului cu dintele stalp

- prelucrare excesiva sau concepție deficitara

n     Corectura este de conjunctura.

n     Se poate incerca repoziționarea brațului activ al croșetului cu un clește Aderer.

n     Manopera este riscanta, deoarece se poate rupe croșetul.

n     Cel mai ușor se pot crampona croșetele divizate in "T" și cel mai greu cele circulare.

3. Reparația unui croșet turnat fracturat

n     Brațul retentiv al croșetelor este cel mai frecvent fracturat.

n     Reparația se poate face in doua moduri:

- inlocuirea cu un croșet din sarma de Wipla

- realizarea prin turnare a unui croșet nou și lipirea sau sudarea acestuia la scheletul existent

4. Reparația unui pinten ocluzal fracturat

n     Se recreeaza un lacaș corespunzator la nivelul dintelui stalp.

n     Se amprenteaza.

n     Se adapteaza corect proteza pe modelul de lucru.

n     Se reface pintenul fracturat prin lipire cu lot sau prin sudura.

n     Cand și celelalte componente ale croșetului sunt deteriorate se prefera confecționarea prin topire/turnare a unui croșet nou și solidarizarea lui prin lipire sau sudura de scheletul metalic.

5. Optimizarea conectorilor principali

n     Zonele cele mai susceptibile la fractura ale conectorilor principali sunt reprezentate de joncțiunile dintre aceștia și celelalte componente ale scheletului metalic.

n     Reparația se refera la solidarizarea prin lipire/sudare directa a componentelor fracturate sau prin indepartarea in totalitate a fragmentelor de fractura și confecționarea unui nou conector care va fi ulterior solidarizat prin lipire/sudura la celelalte componente.

6. Optimizarea conectorilor secundari

n     Fracturarea/deteriorarea conectorilor secundari este mai frecventa decat a celor principali.

n     Zone vulnerabile: joncțiunile cu elementele componente ale croșetului sau cu conectorul principal.

n     Reparația se face prin lipire/sudura directa a componentelor fracturate sau prin reconfigurare in laborator și solidarizare la scheletul metalic.

Optimizarile componentei polimerice

n     Se refera la:

- reparația șeilor fisurate sau fracturate

- captușirea șeilor care și-au pierdut adaptarea pe campul protetic

- reparația dinților artificiali

- reabilitarea placajului unui dinte

Optimizarea dupa pierderea unui dinte stalp

n     Se secționeaza zonele vestibulare ale croșetului turnat.

n     Amprenta zonei unde dintele stalp lipsește.

n     Realizarea modelului de lucru.

n     Confecționarea unui sistem de retenție in rașina acrilica a șeii.

n     Realizarea croșetului adecvat din sarma.

n     Inserția croșetului in acrilat și adiționarea unui dinte artificial.

n     Fixarea cu acrilat.







Politica de confidentialitate





Copyright © 2023 - Toate drepturile rezervate