Kinetoterapia in afectiunile neurologice

UNIVERSITATEA "ALEXANDRU IOAN CUZA" IASI

FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT, SPECIALIZAREA KINETOTERAPIE

REFERAT

KINETOTERAPIA IN AFECTIUNILE

NEUROLOGICE

Paraplegia post-traumatica

Prin paralizie se intelege abolirea mobilitatii active a unor segmente ale corpului, paralizie sau o hemiparte a corpului.

Paralizia este de cele mai multe ori, efectul unui traumatism vertebro-medular, dar poate avea si alta etiologie si se exteriorizeaza clinic prin pierderea mobilitatii active a trenului inferior.

Stadiul 1- Reeducarea la pat

A.    Prevenirea escarelor de decubit

Escarele de decubit pot fi prevenite prin schimbarea frecventa a pozitiilor pacientului in pat, evitandu-se totodata pozitiile vicioase ale segmentelor.

1.In decubit dorsal

Pacientului trebuie sa i se plaseze sub lombe o perna pentru a mentine lordoza lombara fiziologica, care astfel tinde sa se stearga lordoza de care paraplegicul are absoluta nevoie in executarea exercitiilor de echilibru in vederea reeducarii mersului.

2. In decubit ventral

Se aseaza o perna sub regiunea distala a tibiilor pentru evitarea hiperextensiei genunchiilor.

3. Masajul trofic

Pentru asigurarea unei circulatii periferice mai bune este necesar sa se aplice zilnic cu rol trofic mai ales pe zonele unde de obicei se instaleaza escarele. Acestea sunt : pe sacrum, pe trohantere, pe calcaie, pe ischioane, pe crestele iliace.

B.     Gimnastica respiratorie

Exercitiile de gimnastica respiratorie se indica tuturor paraplegicilor. De remarcat este faptul ca respiratia diafragmatica este totdeauna intacta pentru paraplegic, inertia ei fiind la nivelul C3-4-5.

In cazul tetraplegiilor, muschii marele dorsal si marele pectoral pot juca un rol important ca muschi respiratori.

De la caz la caz gimnastica respiratorie urmareste :

a.       posibilitatea de respiratie numai diafragmatica

b.      posibilitatea de respiratie numai diafragmatica si intercostala

c.       posibilitatea de respiratie numai abductieominala deficienta dar nu complet abolita

Mobilizarea autopasiva la pat

Folosirea unor instalatii speciale cu scripeti la patul bolnavului.

Aceste instalatii asigura bolnavului atat posibilitatea unui lucru cu caracter auto-pasiv cat si exersarea unor miscari, acolo unde exista posibilitatea, cu caracter activ prin facilitarea.

Aceasta instalatie se compune dintr-un cadru dreptunghiular fixat pe marginile patului, aproximativ la 1/3 din lungime, inaltimea cadrului 90 cm, latimea=latimea patului. Pe canalul acestor scripeti sunt trecute niste snururi care au la unul din capete un maner pentru mana, iar la celalalt capat un sistem de bareta care sustine M.I. de sub genunchi.

C.    Terapia excitomotorie

Stimularile electrice ale muschilor sunt indicate in toate felurile de leziuni, dar mai ales a celor predominant radiculare. Cu ajutorul lor se poate mentine musculatura paralizata intr-un stadiu trofic optim si totodata se poate preveni o atrofie marcata si fibroza musculara.

Terapia excitomotorie aplicata pe punctele motorii, se practica pana la aparitia semnelor de revenire a musculatorii sau a unei leziuni definitive.

Stadiul 2- Independenta la pat

Dupa 6-10 saptamani leziunile traumatice in general se stabilizeaza. Pentru o buna parte din cazuri se instaleaza o spasticitate progresiva care de cele mai multe ori aduce suplimentar dificultati in cursul reeducarii functionale a acestor pacienti. La inceputul celui de-al doilea stadiu este pregatit pentru o activitate cotidiana independenta la pat. Reeducarea neuromotorie in acest stadiu se poate desfasura nu numai la pat, ci in aceeasi masura in sala de gimnastica.

Mobilizarile

Mobilizarile pasive ale membrelor inferioare continua sa fie executate zilnic. Dar spre deosebire de primul stadiu, paraplegicul este capabil sa-si efectueze singur o parte din aceste manevre. La inceput le poate executa sprijinit intre perne, apoi devine capabil sa-si mentina echilibrul in pozitia sezand.

Miscarile pasive ale degetelor, piciorului, genunchiului si soldului trebuie sa faca parte din activitatea cotidiana a paraplegicului.

Exercitii cu caracter activ

Exercitiile cu caracter activ a musculaturii neparalizate sau paretice trebuiesc intensificate, prin largirea gamei de posibilitati printr-o dozare si individualizare corespunzatoare.

Programul de miscari active trebuie sa vizeze tonificarea globala a acestei musculaturi, cat si a celorlalte grupe musculare care prezinta o importanta particulara in reeducarea ulterioara a mersului paraplegicului. Aceste grupe musculare trebuiesc in mod special antrenate.

Se va incepe si reeducarea functionala propriu-zisa a activitatilor utilitare cotidiene, care asigura o independenta a pacientului la pat: se spala singur, mananca singur, se barbiereste singur.

Exercitii recomandate a fi efectuate la pat

Exercitiul 1 - intoarcerea din decubit dorsal in decubit ventral

Exercitiul 2 - deplasarea laterala in pat

Exercitiul 3 - ridicarea din sezand pe pat

Exercitiul 4 - asezarea la marginea patului

Exercitiul 5 - echilibru la marginea patului

Stadiul 3 - Independenta in fotoliul rulant

In decursul acestui stadiu preocuparea principala a C.F.M. este aceea de a asigura paraplegicului o independenta reala cu ajutorul caruciorului rulant, pentru activitatile sale cotidiene si pentru deplasare. Pentru o parte dintre bolnavi paraplegici acest stadiu reprezinta ultima posibilitate de readaptare functionala, reluarea mersului cu ajutorul aparatelor speciale fiind foarte dificila, limitata si neutila.

Pentru cealalta parte a paraplegicilor, independenta in carucior rulant este de o mare importanta, ea fiind trecerea spre reluarea mersului in carje si aparate de ortezare.

Programe de exercitii

Mobilizari pasive

Exercitii in caruciorul rulant

O sedinta de gimnastica in grup timp de o ora in sala de gimnastica

O sedinta de ergoterapie reeducativa

Activitati recreative in exterior

Stadiul 4 - Reeducarea mersului

Acest stadiu de reeducare a mersului este totdeauna privit cu impacientare de catre paraplegic. Principalele lor exercitii din stadiul precedent, care i-a asigurat o independenta relativa de autonomie pentru perimetre limitate, li se adauga acum o serie de exercitii noi, care trebuie invatate corect inca de la inceput.

Se mentine in general mijloacele Culturii Fizice Medicale care cuprind exercitiile cu caracter activ, reeducarea mersului, in paralel cu ergoterapia, la care se mai adauga o serie de activitati cu caracter sportiv.

Pe parcursul acestui stadiu de reeducare a mersului, paraplegicul ia treptat contact cu o serie de aparate ajutatoare, proteze Hessing, carje subaxilare, carje canadiene etc.

Pentru stadiul cuprins intre perioada de reeducare a mersului, intre bare paralele si cel de folosire a carjelor, se poate utiliza in egala masura un dispozitiv numit cadru de mers. Acest dispozitiv imita barele paralele, iar in plus fiind asezat pe rotile mobile in toate axele permit deplasarea pe spatii plane. Pentru asigurarea impotriva caderii, prin dezechilibru acest cadru este prevazut cu un sistem de centura suspendata de partea superioara a cadrului. Pentru stabnilitate in timp cat bolnavul nu se deplaseaza este prevazut si cu un sistem de franare.

Luand in discutie reeducarea propriu-zisa a mersului paraplegicului, trebuie amintita necesitatea introducerii insistente a exercitiilor de echilibru.

Aceste exercitii trebuie sa obisnuiasca pe paraplegic cu controlul permanent al pozitiei paralele ale picioarelor, sa-l deprinda sa priveasca inaintea lui si nu la picioare.

Tipuri de mers pentru paraplegici:

mersul alternativ

in patru timpi

in doi timpi

mersul pendulat

cu departarea liniei carjelor

pe linia sprjinului carjelor

Exercitii de reeducare functionala utilitara cu aparate de mers

echiparea si utilizarea aparatului Hessing

ridicarea de pe pat si asezarea pe pat

toaleta zilnica

asezarea in fotoliul rulant, asezarea pe un scaun

mersul la toaleta

In cursul desfasurarii exercitiilor, profesorul supravegheaza si il indruma pe pacient, avand in vedere faptul ca pe parcurs forta se diminueaza si prehensiunea barelor devine greoaie. Aceasta trebuie luata in seama deoarece exista riscul caderilor si astfel un mare pericol poate ameninta pe paraplegic.

Exercitii de mers cu ajutorul cadrului mobil de mers

Cand paraplegicii reusesc sa mearga intre barele paralele, se poate trece la exersarea pasilor cu ajutorul cadrului de mers. Exercitiile de mers constituie o faza intermediara interesanta intre barele paralele si carjele bastoane.