INGRIJIREA PREOPERATORIE SI POSTOPERATORIE A BOLNAVULUI CU CANCER GASTRIC

MOTTO

Sanatatea seamana cu pacea.

Te poti bucura de ea numai daca stii sa o aperi.

PARTEA I

NOTIUNI DESPRE ANATOMIA STOMACULUI

STOMACUL (ventriculus gaster) este segmentul cel mai lung al tubului digestiv.

ASEZAREA: se afla in cavitatea abdominala, in partea stanga , sub diafragma, in loja gastrica (etajul supramezocolic) (vezi figura nr. 1).

La omul viu are pozitia verticala, iar la cadavru este aproape orizontal.

RAPORTURI: aflandu-se situat in regiunea supramezocolica, stomacul are in partea de sus, inainte si la dreapta, raporturi cu diafragma, ficatul si micul epiplon, la stanga cu splina, in jos cu colonul transvers, inainte cu peretele abdominal si inapoi cu pancreasul, rinichiul stang si splina).

CONFIGURATIA EXTERNA: are forma literei 'J', masurand cand este plin moderat 25 cm. lungime, 10 cm. latime si 8 cm. grosime. Capacitatea mijlocie atinge 1300 ml.

Prezinta trei portiuni:

- fundul sau marea tuberozitate este partea cea mai larga si priveste spre diafragm. Reprezinta camera cu aer a stomacului si nu contine alimente.

- corpul este partea mijlocie;

- portiunea pilorica sau portiunea orizontala este partea inferioara, cea mai ingusta a stomacului si are doua segmente:

- antrul piloric;

- canalul piloric.

Stomacul are:

a) doua fete: - anterioara;

- posterioara.

b) doua margini sau cuburi:

- mica curbura concava si orientata spre dreapta;

- marea curbura convexa si orientata spre stanga, avand o lungime de circa 40 cm.

Stomacul este in legatura, prin cele doua extremitati ale sale, cu esofagul si intestinul subtire.

Orificiul prin care stomacul comunica cu esofagul se numeste cardia si este usor dilatabil, avand un muschi sfincter slab dezvoltat.

Orificiul dinspre intestinul subtire se numeste pilor si este inchis printr-un muschi - sfincterul piloric.

La nivelul pilorului, mucoasa stomacala prezinta o prelungire a carei margine libera este indreptata spre intestin, formand valvula pilorica.

STRUCTURA STOMACULUI

Peretele stomacului este constituit din patru tunici, care, considerate de la exterior spre interior, sunt:

I. Tunica seroasa: - aceasta tunica este formata din peritoneul visceral. Seroasa inveleste stomacul aproape in intregime, lasand neacoperita, la nivelul ligamentului gastrofrenic, numai o mica portiune care vine in raport direct cu diafragmul. Ea se continua cu elementele de sustinere si fixare ale stomacului alcatuind epiplonul gastrocolic, gastrohepatic si ligamentul gastrofrenic.

II. Tunica musculara: - este alcatuita din fibre musculare netede, asezate in trei straturi:

stratul extern este format din fibre longitudinale, fiind continuare a fibrelor longitudinale ale esofagului;

- al doilea strat contine fibre asezate circular;

- al treilea strat, cel intern, este format din fibre dispuse oblic ('parabolice' sau 'in ansa').

Paturile de fibre musculare aluneca unele fata de altele ceea ce permite destinderea si relaxarea peretilor stomacului atunci cand acesta este plin sau gol.

III. Tunica submucoasa: - este formata din fibre conjunctive si fibre elastice.

IV. Tunica mucoasa: - numita si mucoasa stomacala este prevazuta cu numeroase cute longitudinale anastomozate, numite plici gastrice. Aceste cutari se datoreaza faptului ca intinderea mucoasei este mai mare decat suprafata interna a stomacului, chiar cand acesta este plin.

La nivelul curburii mici pliurile sunt mici, aici fiind calea gastrica).

Mucoasa are o grosime de circa 2 mm. si este formata dintr-un epiteliu cilindric simplu, printre care se afla glandele unicelulare, care secreta mucus si dintr-un corion, in grosimea caruia se gasesc numeroase glande gastrice in numar de aproximaiiv 40.000.000, care alcatuiesc aparatul secretor al mucoasei.

Dupa pozitia lor, dupa structura si functiile pe care le indeplinesc, glandele gastrice sunt de trei tipuri:

1. Glandele fundice: - sunt glandele principale ale stomacului - numite si glandele proprii se afla situate in regiunea fundica a corpului stomacului.

Ele sunt glande tubuloase, ramificate sau simple.

Secreta acid clorhidric, pepsina, labferment si mucina.

2. Glandele pilorice: - situate in regiunea pilorica sunt glande tubuloase, ramificate sau simple, secreta labferment si mucina.

3. Glandele cardiale: - situate in mucoasa regiunii orificiului cardia, sunt glande tubuloase, ramificate sau simple si secreta lipaza stomacala.

   

VASCULARIZATIA STOMACULUI

Stomacul este vascularizat de ramurile trunchiului celiac. Astfel, artera gastrica stanga si artera gastrica dreapta se anastomozeaza de-a lungul micii curburi a stomacului; artera gastroepiploica dreapta se anatomozeaza cu artera gastroepiploica stanga de-a lungul marii curburi; arterele gastrice scurte, ramuri din artera splionica vascularizeaza fundul si fetele stomacului. Ramurile tuturor acestor artere se anatomozeaza si formeaza trei retele:

- reteaua seroasa;

- reteaua musculara;

- reteaua submucoasa.

Din capilarele acestor retele se formeaza venele, care alcatuiesc un plex in subseroasa si apoi formeaza venele stomacului:

- vena coronara a stomacului;

- venele gastroepiloice (dreapta si stanga);

- venele scurte.

Toate aceste vene se varsa in vena porta sau ramurile ei.

LIMFATICELE stomacului formeaza o retea mucoasa, o retea subseroasa. Acestea sunt repartizate in mica curbura si in marea curbura. (vezi figura II).

INERVATIA

Stomacul are o inervatie complexa. Ea este formata din fibre provenite din plexul solar, care sunt fibre simpatice si fibre parasimpatice (din nervii vagi).

Aceste fibre, patrunzand in peretele stomacului, formeaza trei plexuri simpatico - parasimpatice:

un plex slab dezvoltat, numit plexul subseros al suprafetei tunicii musculare;

- un plex mai dezvoltat, asezat in grosimea tunicii musculare, numit plexul Auerbach;

- un al treilea plex, de asemenea mai putin dezvoltat, care se numeste plexul Meissner, asezat in submucoasa.

Plexurile sunt formaie din fibre nervoase si celule nervoase.

NOTIUNI TEORETICE

DESPRE CANCERUL GASTRIC

CANCERUL GASTRIC este un proces proliferativ de neoformatie a peretelui gastric.

INCINDENTA CANCERULUI GASTRIC

Cancerul gastric reprezinta cea mai frecventa forma de tumora maligna a tractului digestiv din tara noastra, incidenta prezentand insa mari variatii geografice (cea mai ridicata in Banat). Afectiunea survine de doua ori mai frecvent la barbati decat la femei. Desi numarul cazurilor aparute la tineri a crescut in ultimul timp, incidenta maxima a cancerului gastric este la varsta cuprinsa intre 50 si 60 de ani (varsta 'cancerului gastric').

Incidenta difera mult de la o tara la alta (maxima in Chile, Japonia, China, Austria, Finlanda, Ungaria si minima in Egipt, Malayezia, SUA) din motive ramase necunoscute.

ETIOPATOGENIE

Cauza cancerului ramane inca necunoscuta, desi in geneza lui au fost incriminati mai multi factori dintre care amintim:

1. EREDITATEA

Exista numeroase observatii clinice in care membrii unei anumite familii (printre care si cea a lui Napoleon Bonaparte) sunt afectati in mod particular de cancer gastric.

De asemenea sunt suficiente dovezi care atesta persoanele cu grupa sanguina A II (nesecretanti de antigen de grup sanguin) sunt mai predispuse la cancer gastric decat cele cu alte grupe sanguine.

De asemenea bolnavii cu acanthosis nigricans (o afectiune dermaiologica transmisa genetic) dezvolta extrem de frecvent cancerul gastric.

2. FACTORI LOCALI (leziuni gastrice 'precanceroase') Afirmatia clasica a lui Konjetzny 'cancerul gastric nu apare niciodata pe o mucoasa sanatoasa' ramane inca valabila.

In mod particular, intereseaza acele leziuni ale mucoasei gastrice care intr-o anumita proportie se malignizeaza, de unde denumirea lor de leziuni 'precanceroase'.

Din acesti factori locali amintim:

- gastrita atrofica insotita de aclorhidrie si anemie pemicioasa unde frecventa cancerului gastric este de cinci ori si respectiv de douazeci de ori mai mare decat restul populatiei;

- metaplaziile intestinale;

- polipi glandulari;

- polipi vilosi.

Bolnavii cu gastrita Menetrier si rezectii gastrice dupa ulcer gastric sau duodenal, dupa 10 ani de interventie, pot fi incadrati in grupa factorilor de risc;

Ulcerul gastric poate fi considerat stadiu precanceros cu o frecventa de malignizare pana la 10%.

3. FACTOM DE MEDIU

- alimente;

- agenti infectiosi;

- continutul solului in minerale - au fost incriminati pe baza incidentei mai mari a cancerului gastric in anumite regiuni ale lumii si in mediul urban fata de cel rural, dar nu exista dovezi suficiente in privinta rolului in geneza acestei afectiuni.

ANATOMIA PATOLOGICA

Dupa sediu:

- 70% din cancerele gastrice au localizare antrala;

- 20% juxtacardiala;

- 10% pe peretii stomacului sau in regiunea fundica.

Se disting mai multe forme macroscopice:

a) cancerul ulcerate care ia aspectul unei ulceratii cu marginile neregulate si adesea mamelonate. In profunzime invazia atinge destul de rapid submucoasa si determina hemoragii oculte care duce la anemii progresive;

b) cancerul vegetant sau polipoid se tradeaza printr-o masa proliferanta in lumenul gastric. In aceasta forma cancerul poate sa ramana un oarecare timp limitat la mucoasa si submucoasa ca apoi sa prinda seroasa si viscerele vecine , ducand la un cancer gastric exuberant, caracterizat de o masa tumorala abdominala usor palpabila, mai mult sau mai putin mobila in functie de extensia sa;

c) formele ulcero-vegetale rezulta din combinarea celor doua forme descrise mai sus;

d) cancerele infiltrative prezinta doua aspecte, acela traversand straturile peretelui gastric pana la seroasa si se insoteste adesea de o ulceratie si cel care progreseaza din aproape in aproape in statiile submucoase, intermusculare si subseroase ale stomacului. Este vorba de schirusul stomacului sau linia plastica carcinomaioasa. Se poate intampla ca mucoasa sa nu prezinte modificari in afara unei atrofii evidente. Peretele gastric este ingrosat si cartonos.

Aspectele microscopice sunt diverse, astfel:

- adenocarcinomul, cancerul cel mai frecvent, prezentand un stadiu sigur de diferentiere glandulara;

- cancerul coloid caracterizat de o abundenta a celulelor mucipare, cu aspectul icrelor de peste;

- cancerele anaplastice cu evolutie foarte rapida.

SIMPTOMATOLOGIA

Simptomatologia cancerului gastric este necaracteristica.

Perioada initiala. Cancerul gastric debuteaza insidios, cu semne clinice neprecise. In aceasta perioada se disting urmatoarele forme clinice:

a) Formele total latente in care primul semn este dat de tumoarea epigastrica, sau o complicatie de tipul hemaiemezei, perforatiei si stenozei, care poate sa apara pe langa inoperabilitatea cazului respectiv. Uneori existenta cancerului poate fi relevata de o metastaza.

b) Formele nedureroase in cadrul carora se disting:

- forma de debut progresiv , in care micile semne ale lui SAVITKI ('sindromul de alarma') trebuie atent si corect interpretate. Inapetenta sau anorexia electiva nemotivata, pierderea ponderala, slabirea fortei fizice, scaderea capacitatii de munca, modificarea tranzitului in sensul diareei sau constipatiei trebuie sa atraga atentia;

- forma dispeptica in care bolnavii sunt etichetati ca biliari, constipati sau colitici;

- formele complicate cu hemoragie digestiva, disfagie, obstructie pilorica si flebite sunt mai rare, complicatia putand fi tardiva.

Formele dureroase

Desi sunt considerate frecvente, trebuie bine interpretata notiunea de durere, deoarece nu orice disconfort gastric atrage atentia bolnavului. Aceste forme vor fi rezervate mai ales ulcero - cancerului.

Perioada de stare prezinta trei semne subiective de baza:

durerea epigastrica manifestata prin greutate epigastrica permanenta;

anorexia totala, urmaia de slabire progresiva;

- varsaturile alimentare, insotite de mici hemoragii sau 'apa canceroasa'.

CLASIFICAREA CANCERULUI GASTRIC

Clasificarea propusa si    acceptata de Societatea Japoneza de Gastroenterologie cuprinde urmatoarele tipuri:

- tipul I: cancer protruziv (proeminenta in lumenul gastric);

- tipul II: cancerul superficial (modificari ale reliefului mucos) cu subdiviziunile:

. II a: suprafata usor ridicata cancer supradenivelat;

. II b: cancer plan (nu exista diferente de nivel fata de mucoasa din jur);

. II c: cancer subdenivelat (suprafata usor deprimaia).

- tipul III: cancer excavat (aspect ulceriform).

Clasificarea cuprinde si asocieri II c + III, III + II c, primul cod semnaland aspectul dominant.

Stadializarea stabilita de UICC (Geneva, 1979), dupa codul TNM.

Tumora se reprezinta cu patru grade de gravitate:

T1 - tumora este situata intramucos;

T2 - tumora atinge submucoasa;

T3 - tumora patrunde in stratul muscular;

T4 - tumora incadreaza peretele gastric in intregime atingand si seroasa.

La ganglionii limfaticii sunt urmatoarele glande:

N0 - fara prinderea ganglionilor;

N1 - metastaze prin invazie limfatica de vecinatate;

N2 - N3 - invazie regionala in crestere;

N4 - invazie ganglionara in afara regiunii.

Metastazele se noteaza astfel:

M0 - fara metastaze;

Ml - cu metastaze la distanta de tumora regionala;

Mx - metastaze incerte.

Cancerul gastric intramucos (in situ) se codifica astfel:

- in stadiul I cu formula T1N0M0;

- in stadiul II cu formula T1 - 4N0 sau T1 - 4N1M0;

- in stadiul III cu formula T1 - 4N2M0;

- in stadiul IV cu formula T1 - 4N1 - 2M1 sau T4N4M1, ceea ce inseamna cancer gastric deschis adeseori inoperabil.

EXTENSIA CANCERULUI GASTRIC

Extensia locala din aproape in aproape este in general submucoasa, musculoasa si subseroasa. Invazia depaseste limitele vizibile cu ochiul liber si posibilitatile palpaturii sau limitele anatomice ale viscerelor vecine (duodenul si esofagul). De obicei pilorul este limita invadarii inferioare, pe cand invadarea esofagului nu depaseste 3 cm. Aceasta extensie locala justifica legea oncologica de a depasi prin rezectie in sus limita macroscopica a tumorii a 6 - 10 cm., iar in jos, de a extirpa 2 - 3 cm. din duoden in cazul tumorilor localizate in vecinatatea pilorului. In cazul gastrectomiei totale sau polare superioare sa se indeparteze cel putin 3 cm. din esofagul interior.

Extensia regionala se face pe cale limfatica. Atingerea unor grupuri ganglionare, relee limfatice ale stomacului, este in functie de localizare tumorii. Invazia limfatica se face in mai multe stadii succesive, astfel:

- primul stadiu este acela al adenopatiei imediate. De la inceput trebuie considerate trei grupuri ganglionare: grupul micii curburi, grupurile sub si retropilorice, grupurile suprapilorice si pancreatice superioare;

- al doilea stadiu intereseaza grupul arterei hepatice, grupurile pancreatice, grupurile celiace de la emergenta trunchiului celiac si grupurile splenice, mai ales cand tumoarea este localizata la nivelul corpului gastric, de unde necesitatea splenectomiei in cazul gastrectomiilor totale si polare superioare;

- al treilea stadiu face cazul inoperabil. Sunt prinse grupurile ganglionare hepatice din hilul ficatului, grupul juxtacardial, grupurile mezenterice si lomboaortice (vezi figura nr. V).

Extensia la distanta (metastazara). Se face pe cale sanguina si atinge mai ales ficatul, plamanul, oasele, succesiv sau izolat. Uneori bolnavii mor inaintea aparitiilor metastazelor.

Pe cale limfatica pot fi invadati de la distanta ganglionii supra claviculari stangi din grupurile scalenice, dand adenopatia Wirchow-Traisier.

Metastazele pe cale peritoneala, cum sunt cele ovariene de tipul tumorilor Krukenberg si metastazele etajate (Blumer) la perete sau viscerele bazinului.

Examenul obiectiv in faza initiala este negativ. Intr-un stadiu avansat se observa:

- slabire progresiva;

- paloarea teroasa a tegumentelor;

- tumoarea epigastrica;

- hepatomegalie dura si neregulata datorita metastazelor;

- examinarea regiunii supraclaviculare stangi poate evidentia metastaze ganglionare.

Nu exista intradevar simptome indicatoare ale cancerului gastric. Trebuie sa se suspecteze aceasta boala cand tulburarile digestive si mai ales dispepsia, se insotesc cu hipoclorhidrie si anemie si daca exista o anorexie electiva (care se pot intalni) fata de unele alimente.

Alte semne obiective care se pot intalni sunt:

- febra;

- ascita;

- edeme la membrele inferioare;

- tromboflebite.

INTERVENTII PARACLINICE

1. Examenul radiologic - in forma vegetanta care este cea mai frecventa se observa imaginea lacunara la examenul baritat.

Diagnosticul radiologic este mai usor cand formatiunea se gaseste pe una din curburi. Pentru localizarile de pe fetele stomacului, devine necesara examinarea din mai multe incidente.

Pentru regiunea antropilorica imaginea lacunara poate fi ingustarea neregulata, amputarea cu canal strambat, tunel neregulat.

La nivelul cardiei esofagul terminal apare ca un defileu neregulat. Lacuna superioara a micii curburi pledeaza pentru cancerul subcardial.

La nivelul marii tuberozitati diagnosticul radiologic este mai greu fiind necesara examinarea cu dublu contrast si uneori in pozitie Trentelenburg.

In forma ulcerativa este caracteristica imaginea din nisa cu aspect policiclic, cu marginile neregulate si implantare larga.

Nisa este inconjurata de imagini lacunare cu pliurile mucoasei intrerupte. Nisa poate fi 'in platou' intinsa mai mult in suprafata decat in profunzime, undele peristaltice nestrabatand aceasta zona. Se mai pot intalni formele de nisa 'incastrata', 'triunghiulara', nisa in lacuna sau in farfurie.

In formele de inceput, rigiditatea unui segment gastric poate face un radiolog versat sa indice laparotomia.

In formele schiroase, stomacul apare ca un tub rigid si diagnosticul radiologic nu intampina dificultati.

Examenul radiologic poate da si diagnosticul topografic al afectiunii: cancerul atropiloric, cancerul cardiotuberozitar, cancerul corpului stomacului pe mica sau marea curbura, cancerul fetelor gastrice si cancerele multiple. (vezi figurile nr. .III, IV, V).

Fig. III Imagine lacunara de cancer gastric al marii curburi

Fig. IV Imagine lacunara medio-gastrica de cancer gastric obtinuta prin examenul radiologic cu metoda dublului contrast

Fig. V Grupele ganglionale de extensie ale cancerului gastric

2. Secretia gastrica: studiul ei nu are prea mare valoare pentru diagnostic desi se cunoaste de mult timp ca unele cancere sunt insotite de aclorhidrie si cresterea concentratiei LH, B-Glucoronidazei si acidului lactic in sucul gastric.

3. Examenul endoscopic (gastrofibroscopia) cu citologie si biopsie dirijata confirma natura maligna a leziunii si reprezinta investigatia esentiala in special pentru diagnosticul cancerului gastric intr-un stadiu precoce.

De asemenea este deosebit de utila in leziunile maligne ale cardiei, care pot fi usor omise la examenul radiologic daca acesta nu este corect efectuat.

4. Examinarea citologica: a secretiei gastrice sau testul de fluorescenta a celulelor in lavajul gastric pot avea un rol important in depistarea timpurie a bolii.

5. Alte investigatii: majoritatea bolnavilor au anemie (de obicei feripriva) si VSH-ul crescut. Hemoragiile oculte, permanente, sunt prezente la aproximaiiv 3/4 dintre bolnavi.

DIAGNOSTICUL

Pentru stabilirea diagnosticului cancerului gastric in stadiul precoce se va urmari:

a) identificarea bolnavilor cu 'mare risc' pentru cancer gastric (gastrita atrofica cu aclorhidrie sau anemie pemicioasa, polipi gastrici, gastrita Menetier) care vor trebui sa aiba anual un examen radiologic si endoscopic;

b) examinarea endoscopica cu citologie si biopsie 'tintita' a tuturor ulcerelor gastrice depistate radiologic;

c) examen radiologic si endoscopic la bolnavii (mai ales dupa varsta de 50 de ani) cu sindrom dispeptic persistent si neinfluentat de tratament, la cei cu rezectie gastrica pentru ulcerul gastric sau duodenal dupa 8 - 10 ani de la interventie, si eventual, la cei care au antecedente familiale de cancer gastric.

Diagnosticul diferential. Se face cu:

- tumorile benigne;

- ulcerul gastric;

- tuberculoza gastrica;

- sifilisul gastric.

EVOLUTIA: in cazurile netratate este invariabil fatala. Au fost insa cateva cazuri in care s-a produs vindecarea 'spontana' a leziunii, fie prin calcifiere, fie prin autosterilizare imunologica. In majoritatea cazurilor neoperate decesul se produce in mai putin de un an de la data stabilirii diagnosticului.

Evolutia este in functie de potentialitatea maligna, de sediul si de tendinta la metastaze. La tineri evolutia este mai rapida. Cancerele ulceroase au o evolutie mai lenta. Cancerele corpului si tuberozitatii mari nu dau tulburari mecanice functionale. Ele evolueaza multa vreme latent. O data aparute simptoamele, evolutia este rapida.

COMPLICATII. Toate complicatiile grabesc evolutia fatala a cancerului.

1. Hemoragia: hemaiemeza si melena sunt de scurta durata si cantitativ reduse. Sangerarile masive sunt (de scurta durata si cantitativ reduse) rare (5%), duc la casexie cu anemie pronuntata. Hemoragiile mari, mortale, survin rar in cancer.

2. Perforatia spontana in cavitate libera abdominalaa este rara. Se produce in ulcerele canceroase ale curburii mici. Prognosticul lor este grav. Perforatia cronica se face in ligamentul gastro-hepatic, in organele vecine. Perforatia in colon realizeaza fistula gastrocolica.

3. Stenoza pilorica survine in 50% din cancerele gastrice. Prezinta semne obisnuite ale obstructiei pilorului. Evolutia este rapida, cu fenomene de denutritie, cu varsaturi abundente, cu miros de putrefactie. La examenul obiectiv apare starea de denutritie, cu bombarea regiunii superioare a abdomenului si scobirea regiunii subombilicale. Diagnosticul se face dupa istoricul scurt, starea generala alterata, anemie, VSH accelerat, rezistenta la tratament. Evolutia stenozei este rapida, progresiva.

4. Metastaze: cancerul gastric produce numeroase metastaze, locale sau la distanta. Metastazele in ganglionii regionali retroperitoneali si mezenterici sunt precoce.

Cancerul gastric determina metastaze in:

- ficat (icter, ficat neregulat);

- plamani (cu aspect miliar);

- oase (cu fenomene de compresiune sau fracturi spontane);

- creier (pareze cu tulburari psihice);

- ovar (tumori Kruckenberg);

- peritoneu (ascita cu caracter hemoragic, mase tumorale) etc.

PROGNOSTICUL: In general grav, depinde de stadiul in care s-a facut interventia.

TRATAMENT

In prezent singurul tratament eficace pentru cancerul gastric este cel chirurgical - gastrectomia subtotala sau totala. Trebuie subliniat faptul ca nu exista o stricta concordanta intre examenul radiologic si procesul morfologic, asa incat aparenta intindere radiologica nu reprezinta o indicatie sau contradictie pentru interventia chirurgicala. In unele tari (SUA, Japonia) la tratamentul chirurgical se asociaza radio terapie intraoperatorie in scopul sterilizarii unor focare restante mici neeradicate in cursul rezectiei totale (5 Fluorouracil + Mitomycin C sau alte diverse complicatii) reprezinta doar o masura poliativa. Imunoterapia incercata in ultimii ani a dat rezultate incerte.

TIPURI DE INTERVENTII:

1. Rezectia polara inferioara largita cu anastomoza Pean- Billroth I sau una din variantele Billroth II este indicata in localizarile antropilorice ale tumorii.

Se rezeca in sus peste 6 cm. de la limita superioara a tumorii si in jos in jur de 3 cm. din duoden.

2. Rezectia polara superioara va fi indicata unor cazuri de localizare cardiala si juxtacardiala.

Refacerea continuitatii tubului digestiv se realizeaza prin esoantrostomii termino-terminale, sau mai bine pe peretele anterior al antrului, esoantrostomii termino - laterale Sweeet, Kazanschi.

3. Gastrectomia totala va fi indicata in cancerele corpului, in cancerele extinse.

Refacerea tranzitului digestiv se face prin anastomoza esojejunala termino - laterala cu fistula Brown sau termino-teminala cu ansa in Y roux.

Reintegrarea duodenului in tranzit a ridicat problema anastomozelor eso-duodenale si alte operatii de interozitie jejunala eso-duodenala. Aceste interventii se folosesc in cazuri bine alese.

PREGATIREA PREOPERATORIE A BOLNAVULUI

SUFERIND DE CANCER GASTRIC

Pregatirea preoperatorie a bolnavului de cancer gastric are in vedere multiple obiective, pe care chirurgul trebuie sa le studieze atent odata cu internarea bolnavului in spital:

- alte afectiuni preexistente manifestarii neoplasmului: cardiace, pulmonare, hepatice, renale, pancreatice, diabet;

- coexistenta unor afectiuni cronice, TBC, boli profesionale;

- varsta bolnavului dupa cum se stie, frecventa mare a bolnavilor cu cancer gastric se intalneste dupa deceniul cinci, culminata cu deceniile sase si sapte, deci bolnavii varstnici;

gradul de extindere al neoplasmului cointeresarea altor organe, metastaze hepatice, invazii pancreatico - colice etc., pierderile sanguine din procesul tumoral hiporpoteinemie, tulburarile hidroelectrolitice asociate;

- localizarea neoplasmului care antreneaza uneori tulburari de asimilare si tranzit date de stenozele cardiotuberozitare, mediogastrice, antropilorice;

- gradul stenozei neoplazice, care poate avea repercusiuni, rapide asupra starii generale in stenozele complete sau aproape complete, des intalnite din nefericire in practica.

In neoplasmele nestenozate, degradarea starii generale de sanatate se produce lent, prin melene repetate hipoproteinemie, anemie. Toate aceste tulburari duc bolnavii cu cancer gastric avansat la situatia pe care o denumim astazi 'socul cronic'. Acesta este caracterizat prin doi factori: unul somaiic, pierderea in greutate si altul umoral hipovolemia) Pierderile volemice in neoplasmele gastrice sunt importante. Mecanismul este complex: pierderi sanguine din tumora, elaborarea de factori hemolotici in tumora, consum mare de acizi aminati. Varsaturile repetate din stenozele neoplazice antreneaza deshidratari si deficiente saline cu reducerea volumului plasmaiic, deci cu hipotonie osmotica si hemaiocrit normal sau crescut.

La batrani sunt constante hipoproteinemiile, hipovolemia, deshidratarile cronice, antrenate de procesul tumoral, si datorita incetinirii metabolismului in raport cu varsta) Mortalitatea postoperatorie imediata la varstnici, dupa interventia pentru neoplasme gastrice, se cifreaza la 20 %.

Toate aceste obiective trebuie atent subliniate si tratate postoperator pentru a se putea evita complicatii grave postoperatorii. Pregatirea preoperatorie a bolnavului cu neoplasm gastric nu apartine numai chirurgului, este o activitate de echipa: chirurgi, anestezist, medic de laborator.

In mod cu totul exceptional un neoplasm gastric impune o interventie de urgenta, deoarece o pregatire preoperatorie atenta este obligatorie la acesti bolnavi, la care interventia chirurgicala, de obicei foarte laborioasa, poate si trebuie sa fie amanata pana la rezolvarea afectiunilor acute si subacute si pana la corectarea dezechilibrelor volemice, hidroelectrolitice si proteice, aproape totdeauna prezente, deoarece din nefericire bolnavii acestia se prezinta la tratament adesea in stadii avansate de boala.

In afara afectiunilor acute sau subacute, pulmonare in special, corectarea dezechilibrelor proteice este in genera! greu de efectuat cu atat mai mult cu cat alimentatia orala este deficitara sau uneori insuficienta in stenozele incomplete sau complete. In aceste situatii pregatirea preoperatorie nu va fi amanata mai mult de sapte - zece zile, deoarece eforturile noastre nu pot niciodata completa pierderile, prin lipsa de aport proteic alimentar, prin mijloace parenterale ce le avem la indemana; sub acest aspect trebuie sa consideram interventia operatie ca o 'urgenta amanata' dar nu prea mult timp.

PREGATIREA POSTOPERATORIE

GENERALA

S-a observat o frecventa mare a complicatiilor pulmonare postoperatorii datorate de cele mai multe ori neglijentei decelarii afectiunilor pulmonare acute, subacute sau cronice. Nu se vor opera bolnavii care au prezentat o pneumopatie acuta decat dupa cel putin doua saptamani de tratament si dupa stingerea oricaror semne de suferinta bronho-pulmonara. Risc crescut operator prezinta de asemenea bolnavii cu afectiuni cronice, emfizemaiosi, asmaiici, bronsitici cronici.

Tratamentul acestor afectiuni vizeaza asanarea cauzelor, administrarea de bronhodilatatoare, aerosoli, aerosoli cu antibiotice si mai ales pentru afectiunile cronice, gimnastica respiratorie. Pacientii cu plamani umezi si cu sputa zilnica de peste 20 ml. vor fi operati numai cand cantitatea sputei scade sub 20 ml. Interzicerea fumaiului este obligatorie cu cel putin 7 zile preoperator. Asanarea focarelor de infectie oro-faringiene este de asemenea obligatorie pentru a nu vehicula flora microbiana in arborele traheo-bronsic in timpul intubatiei.

La toti pacientii peste 45 de ani se recomanda efectuarea unei electrocardiograme. In insuficienta cardiaca evidenta, decompensarea cardiaca anterioara si in cazul infarctelor in antecedente se recomanda administrarea preoperatorie de cardio-tonice.

Dezechilibrul hidroelectrolitic, ca si dezechilibrul acido-bazic, vor fi corectate in functie de ionograma executata zilnic. Se va evita supraincarcarea cordului drept care duce la edem pulmonar acut, mai ales la bolnavii in varsta prin administrarea in exces a lichidelor de rehidratare, de aceea ritmul si cantitatile de lichide si electroliti administrate vor fi supravegheate.

Anemia si hipovolemia, totdeauna prezente in diferite grade, in functie de localizarea si extinderea neoplasmului, vor fi tratate prin perfuzii de sange. Se recomanda administrarea de 500 cm³ sange pentru fiecare trei procente de hemaiocrit scazut. Cantitatea de sange perfuzat si ritmul perfuziilor va fi variabil de la caz la caz pentru a ajunge la cifre ale hemoglobinei intre 60 - 90 % deziderat care se obtine prin perfuzii zilnice. La neoplazici, cantitatile de sange administrate pentru obtinerea unei cifre apropiate de normal, trebuie sa fie duble fata de calculele obisnuite.

Perfuziile de sange par a fi cea mai eficienta metoda pentru diminuarea deficitului preoperator de proteine. In acest scop se vor mai utiliza perfuziile cu hidrolizate de proteina plasma, plasma uscata sau albumina umana 5%. Pentru o mai buna utilizare a solutiilor perfuzate de acizi aminati se recomanda utilizarea acestora dupa perfuzii de glucoza sau fructoza la diabetici. Pregatirea generala preoperatorie va fi completata prin administrarea de vitamine, anabolizante si in absenta fenomenelor de stenoza cu alimentatie bogata in proteine, hidrati de carbon si multifractionata.

La diabetici, cand glicozuria depaseste 10 gr./l, se instituie tratament insulinic; doza se va tatona pana la disparitia completa a glicozuriei si acetonuriei. Se recomanda asocierea de hormoni androgeni care potenteaza efectul insulinei la batranii diabetici. Regimul si medicatia diabetului va fi stabilit de comun acord cu internistul si medicul anestezist. In ziua operatiei se administreaza parenteral hidrati de carbon sub forma solutiei de fructoza impreuna cu insulina corespunzatoare in raport cu controlul glicemiei. Diabeticul trebuie operat in primele ore ale diminetii pentru a evita o acidoza produsa de foame. In cadrul pregatirii generale folosim si simularea S.R.H. prin vaccin polimicrobian in doze crescande la doua zile, precum si imunoterapia cu Polidin, o fiola la doua zile in saptamana pregatitoare operatiei.

PREGATIREA TUBULUI DIGESTIV

Se incepe cu evacuarea bariului folosit pentru diagnosticul radiologic. Este de preferat sa se faca in prima zi dupa examenul baritat, mai ales cand exista o stenoza antrala. Se vor face in continuare spalaturi gastrice repetate pana la evacuarea completa a susbstantei baritate, controlate radiologic. De altfel spalaturile gastrice vor fi executate zilnic, sau cel putin la doua zile in stenozele neoplazice complete.

Clisma evacuatorie va urmari de asemenea eliminarea bariului din colon.

Nu rareori am avut ocazia sa constatam intraoperator baritoame organizate in cadrul colic, cu un tranzit digestiv satisfacator, care ingreuneaza evolutia postoperatorie, putand da nastere la complicatii ocluzive grave.

Alimentatia va fi permisa in functie de gradul stenozei neoplazice. La neoplasmele neinsotite de tulburari de evacuare gastrica va fi consistenta, bogata in proteina, pluri functionate la cei cu grad redus de stenoza, regim pasirat hidric, supe concentrate de carne etc.

Cu 24 de ore preoperator, recomandam exclusiv regim hidric. La stenotici in seara ce precede interventia facem spalatura gastrica, in dimineata interventiei evacuam stomacul cu ajutorul unei sonde nazogastrice Einhorn, pe care o pastram intraoperator si postoperator.

Urmarirea atenta a tuturor obiectivelor in pregatirea preoperatorie a neoplazicilor gastrici, nu ne scuteste de complicatii postoperatorii, pe care acesti bolnavi pluricarentiati le pot face cu usurinta. Oportunitatea, momentul interventiei vor fi stabilite de comun acord intre chirurg si anestezistul reanimaior.

INGRIJIREA POSTOPERATORIE

A BOLNAVULUI

Numim perioada postoperatorie intervalul dintre sfarsitul operatiei si completa vindecare a bolnavului. Aceasta perioada dureaza de la cateva zile la cateva luni.

Obiectivele urmarite in ingrijirea postoperatorie:

1. Pregatirea salonului si a patului

Inca din timpul operatiei se pregateste salonul si patul pentru primirea bolnavului. Pentru a-i proteja sistemul nervos, dupa operatie este bine sa fie plasat intr-o camera cat mai izolata, cu putine paturi. Lumina sa fie redusa si difuza; in primele ore se va pastra chiar o stare de semiobscuritate. Daca interventia s-a facut in narcoza si bolnavul doarme in primele ore lumina semiobscura il va ajuta in perioada de trecere la somnul fiziologic. Temperatura din salon nu va depasi 20°C. O temperatura prea ridicata produce transpiratie si o usoara tahipnee, ceea ce contribuie la deshidratarea bolnavului. Patul se pregateste cu lenjerie curata, musama, traversa si se incalzeste cu termofoare electrice sau sticla cu apa calda, care se vor indeparta din pat la sosirea bolnavului pentru a nu-i produce vasodilatatie generalizata cu scaderea consecutiva a tensiunii arteriale sau arsuri.

Langa patul bolnavului se pregateste sursa de oxigen cu umidificator, seringa si substante medicamentoase calmante, cariotonice, pansamente, garou, vata, alcool, punga cu gheata, tavita renala, plosca, urinarul.

2. Transportul bolnavului de la sala de operatie in salon se face cu targa sau caruciorul port-targa. Bolnavul este invelit cu grija, fata va fi protejata cu tifon pentru a fi ferita de curenti de aer si a peintampina complicatiile pulmonare.

3. Ingrijirea bolnavului in perioada postnarcotica. In perioada postnarcotica, pana la revenirea completa a cunostintei, bolnavul va fi supravegheat. El nu poate fi lasat nici-un minut singur, caci dupa narcoza pot surveni complicatii:

- caderea inapoi a limbii;

- tulburari de respiratie si circulatie;

- asfixie.

Cateodata bolnavul are numai greata si face numai eventual eforturi pentru a voma, alteori elimina continutul stomacal: suc gastric, bila, eventual mucozitati faringiene.

Functiile scoartei cerebrale nefiind inca restabilite, bolnavul se poate scula, poate intra in agitatie, incearca sa-si desfaca pansamentul.

4. Asigurarea unei pozitii comode. Pozitia bolnavului aflat inca sub influenta anesteziei va fi cea orizontala, in decubit dorsal fara perna. Aceasta pozitie este favorabila in special pentru bolnavii care au fost operati cu rahianestezie. Pozitia in decubit dorsal fund obositoare, dupa trezirea bolnavului el este asezat intr-o pozitie pe care o suporta mai usor.

Inca din seara zilei in care s-a facut operatia se recomanda pozitia FOWLER. Bolnavul are genunchii flectati (sustinuti pe perna moale, sub regiunea politee), pozitia care asigura relaxarea musculaturii abdominale in scopul atenuarii durerilor locale.

5. Mobilizarea bolnavului. Se face cat mai precoce, gradat, chiar din prima zi dupa interventia chirurgicala (pentru a preveni unele complicatii pulmonare, renale etc.), este necesar mobilizarea membrelor inferioare insotite de miscari de respiratie.

Cu ajutorul unor haturi se va efectua mobilizarea activa in pat; se inlatura astfel contractura peretelui abdominal.

6. Compensarea pierderilor de lichide:

- se administreaza pe cale parenterala solutii hidroelectrolitice cu aport caloric (glucoza 5%, ser fiziologic, clorura de potasiu);

- se administreaza pe cale orala apa sau alte lichide (ceaiuri, compoturi), cu lingurita (600 - 700g).

7. Supravegherea functiilor vitale si vegetative. Se masoara si se inregistreaza zilnic in foaia de observatie temperatura, pulsul, respiratia, T.A., diureza.

8. Asigurarea regimului alimentar. In primele trei - patru zile dupa interventiile intraabdominale nu se vor da lichide indulcite, lapte (prin fermentatie produc balonari).

Dupa rezectie sau anastomoza jejunala regimul va fi constituit astfel:

a) in primele doua zile bolnavul nu va ingera absolut nimic, administrandu-i-se pe cale parenterala solutii cu electroliti si proteine;

b) in ziua a treia i se vor da bolnavului cateva inghitituri de ceai indulcit (l/2 l. in 24 h.);

c) in zilele urmatoare i se vor da treptat oua, iaurt, bulion de carne, in functie de reluarea tranzitului intestinal.

ATENTIE! Dupa rezectia gastrica, bolnavii vor fi alimentati cu cantitati mici de alimente calde, la intervale de doua - trei ore.

9. Combaterea complicatiilor. Complicatiile digestive cele mai des intalnite sunt varsaturile si balonarea postoperatorie.

Varsaturile cedeaza in majoritatea cazurilor repede dupa ingrijirile curente. Camera se aeriseste, in jurul gatului se pun comprese reci. Daca varsaturile nu cedeaza la aceste ingrijiri, la indicatia medicului se administreaza medicamente antivomitive (Emetiral, Torecan, Droperidol) sau prin administrarea de neuroleptice. Cand voma este provocata de staza gastrica, se goleste stomacul prin spalatura gastrica, indepartandu-se in acest fel din stomac o cantitate mare de substanta narcotica, ceea ce dezintoxica organismul si restabileste motricitatea stomacului. Spalatura gastrica se poate repeta la nevoie de doua - trei ori pe zi.

Balonarile datorate parezei intestinului si hipertoniei sfincterelor se combat prin introducerea tubului de gaze, prin administrarea intravenos a solutiei de clorura de potasiu, prin administrarea extractului de lob posterior de hipofiza.

Sughitul se combate prin aplicarea pungii cu gheata pe regiunea epigastrica, prin comprimarea regiunii sino-carotidiene, prin administrarea peros de tinctura de valeriana (3 x 20 picaturi pe zi), prin administrarea intravenos a solutiei de clorura de sodiu (20 - 60 ml. 20 %) sau administrarea de novocaina (1 % - 20 ml.).

Complicatiile pulmonare se previn prin efectuarea gimnasticii respiratorii, masajului la nivelul toracelui, schimbarea pozitiei, mobilizarea precoce, combaterea preoperator a infectiilor (acute sau cronice) cailor respiratorii, prin administrarea de antibiotice, expectorante, aspirarea secretiilor din caile respiratorii.

Evisceratia (se poate produce la sfarsitul primei saptamani dupa interventia chirurgicala, manifestandu-se printr-o durere vie aparuta brusc la nivelul plagii imediat dupa un efort de tuse, stranut, varsaturi) se previne printr-o comprimare moderata a plagii operatorii cu palmele. In cazul in care s-a produs se impune refacerea imediata a straturilor, chirurgicale.

Pregatirea constiincioasa a bolnavului pentru interventie si ingrijirea lui atenta pentru operatie previn majoritatea complicatiilor postoperatorii.

REGIMUL ALIMENTAR IN CANCER GASTRIC

REGIM PREOPERATOR

Cu cateva zile inainte de operatie se vor administra mese mici, fractionate de preferinta, lichide si semisolide, evitand alimentele greu digerabile (sosuri nedietetice, rantasuri, grasimi, prajeli, varza, castraveti, ridichi, sarmale), condimente, alcool si alimente bogate in celuloza care produc meteorism abdominal. Cu cel putin 12 ore inaintea interventiei chirurgicale se suspenda alimentatia orala si se administreaza carbune medicinal si Cisapride (sau cel putin Metroclopramid sau Donperidona).

Daca bolnavul prezinta preoperator insuficienta evacuatorie gastrica sau numai varsaturi care nu cedeaza dupa antiemetice va fi alimentat parenteral (cu solutii glucozate de NaCl 0,9 %, aminoacizi si lipide injectabile intravenoase) si se va introduce o sonda de aspiratie gastrica. Vor fi corectate tulburarile hidroelectrolitice si acidobazice. Daca bolnavul are preoperator hemoragie digestiva superioara se suspenda de asemenea alimentatia orala, este perfuzat parenteral, asigurandu-se cel putin 800 Kcal./zi, iar daca anemia este severa (sub 8 g. ghemoglobulina/l00 ml. sange) va fi transfuzat, de preferinta cu masa eritrocitara, iar daca nu exista, cu sange integral izogrup, izo-Rh.

REGIMUL POSTOPERATOR

Doua - trei zile postoperator alimentatia se va face parenteral, avand grija sa asiguram cel putin 200 g. de hidrati de C, se vor administra solutii glucozate de NaCl 0,9 %, iar daca avem posibilitatea si solutii de aminoacizi si lipide perfuzabile intravenos circa 1500 - 2000 ml./24 h.).

In urmatoarele doua - trei zile se va incepe realimentarea orala, initial cu cantitati mici de ceaiuri, lapte (50 ml. din doua in doua ore), supe strecurate de legume, ulterior mese mici cu piureuri, smantana, gris cu lapte, oua moi, branza de vaci, unt, iar dupa inca trei - patru zile se pot adauga paine alba, biscuiti, carne alba fiarta, sote de legume, budinci.

Daca evolutia este favorabila bolnavul va fi alimentat in continuare cu mese mici, fractionate (cinci - sase/zi) care sa asigure un raport caloric de circa 920 - 1550 Kcal./zi, asemanator cu cel din boala ulceroasa in perioada de acalmie, dar cu evitarea consumului excesiv de lichide in timpul si imediat dupa masa, precum si alimentelor hiperosmolare (dulciuri concentrate, alimente sarate excesiv sau alimente bogate in celuloza dura) pentru a evita un sindrom postprandial precoce (DUMPING).

Alimente permise:

- paine alba veche de o zi;

- cartofi piure, fierti, copti;

- paste fainoase;

- orez;

- gris;

- fructe fara coaja si fara samburi sub forma de compot, coapte sau crude, dar de preferinta rase;

- legume taiate si fierte;

- lapte de vaca, smantana, iaurt;

- carne slaba de vita, peste slab, gaina fiarta sau friptura;

branza de vaci, telemea desarata;

- ulei, unt.

Alimentele nu vor fi consumate fierbinti si nici foarte reci (ideal la 48° C). Ele vor fi bine masticate.

Alimente interzise:

- condimente (piper, boia, hrean, otet, mustar);

- alcool, tutun;

- sosuri nedietetice, rantasuri, grasimi prajite;

- cafea in exces;

- varza, castraveti, ridichi;

- fructe cu coaja sau samburi;

- miere si alte dulciuri concentrate.

Dupa trei saptamani de la operatie ratia calorica va fi adaptata in functie de varsta, sex, talie si profilul activitatii desfasurate.

INGRIJIRI SPECIFICE

Asistenta medicala, pe langa efectuarea tratamentului indicat de medic, are un rol foarte important in satisfacerea nevoilor bolnavului. Principalele nevoi ce trebuie satisfacute in cadrul procesului terapeutic sunt:

1. Nevoia de a se misca si de a avea o buna postura;

2. Nevoia de a se alimenta si hidrata;

3. Nevoia de a elimina.

1. Nevoia de a se misca si de a avea o buna postura

Pentru satisfacerea acestei nevoi la un bolnav de cancer gastric asistentul trebuie sa previna tulburarile provenite din imobilizare.

Sa previna atrofia musculara si sa favorizeze miscarile permise.

Respecta planul de imobilizare activa si pasiva).

Combate staza venoasa.

Previne escarele de decubit, anchilozarea.

Efectueaza miscari active si pasive.

Exercitii de corectare a pozitiilor vicioase.

Determina valorile P, R, TA.

Individualizeaza programul specific fiecarui bolnav.

Informeaza si pregateste psihic pacientul pentru efectuarea progresiva a miscarilor.

Evita reactiile de aparare a pacientului nefortand exercitiile si dovedind rabdare.

Transporta pacientul pentru examinari si tratamente de specialitate.

Alege in mod optim timpul in care se efectueaza mobilizarea pacientului.

2. Nevoia de a se alimenta si hidrata

Pentru satisfacerea acestei nevoi asistentul calculeaza necesarul de calorii pe 24 ore in functie de starea si varsta bolnavului.

Favorizeaza procesul de vindecare prin menajarea organelor bolnave.

Efectueaza o alimentatie cu scop terapeutic pentru a influenta simptomatologia clinica progresul evolutiv prin regim rational.

Asistentul efectueaza o nutritie modificata prin subalimentatie datorita capacitatii slabe de ingerare a bolnavului realizand un regim de crutare.

Recupereaza deficitul ponderal respectand dieta impusa cunoscand grupele alimentare si continutul in factori nutritivi.

Asistentul va alimenta artificial in situatii speciale pacientul.

Diferentiaza tulburarile de apetit anorexie, disfagie, greata, inapetenta.

Intocmeste foaia de alimentatie.

Cunoaste regimurile dietetice si modul de preparare al alimentelor.

Asigura conditii de mediu in vederea servirii hranei - norme de igiena, circuitul alimentelor.

Cunoaste modurile de alimentatie - activa, pasiva, artificiala aplicate.

Folosirea sondei gastrice a fistulei.

In evaluarea ingrijirilor asistentul observa prezenta sau absenta reflexului de deglutitie a nivelului de nutritie, modificarile de apetit, obisnuintele alimentare tranzitul intestinal, greutatea corporala, nivelul de cunostinte, sau alte semne asociate.

3. Nevoia de a elimina

Pentru satisfacerea acestei nevoi asistentul observa modificari ale eliminarilor de urina prin retentie - glob vezical, incontinenta - totala functionala, reflexa stimulanta sau de stres.

Potential de deshidratare sau acumulare excesiva de lichide in tesuturi - edem.

Eliminari insuficiente.

Asistentul va actiona pentru ameliorarea tranzitului intestinal.

Amelioreaza edemele periferice realizand o diureza normala.

Pacientul trebuie sa elimine un scaun fara dificultate, sa inceteze a fi incontinent.

Asistentul inregistreaza diureza determinarea ei cantitativa.

Masoara, interpreteaza si noteaza varsaturile si ingrijeste pacientul in aceasta situatie, ia masuri de suplinire prin sondaje, spalaturi, clisme, punctii, drenaj, stoma.

Verifica daca in final pacientul a ajuns la independenta in satisfacerea nevoii, daca apar modificari ale imaginii de sine ale statutului social, observa nivelul de cunostinte sau alte semne asociate.

PARTEA A-II -A

STUDIUL DE CAZ

CAZUL NR. 1

Bolnavul A. M., nascut pe data de 23.05.1940, pensionar, domiciliat in Bucuresti, Str. Apeductului nr.120, bl.20, sc.A, sector 2, se interneaza in sectia chirurgie pe data de 26.02.2005, ora 11.30.

Diagnostic la internare: Neoplasm gastric stenozat.

Diagnostic la 72 de ore:

1. Neoplasm gastric cvasitotal, stenozat, mediogastric, perforat cu peritonita generalizata si metastaze peritoneale (operat);

2. Cere vicios si fistula anastomotica postoperatorie;

3. Pneumonic bazala stanga.

Motivele internarii:

- dureri epigastrice iradiate dorsal;

- varsaturi post-prandiale tardive cu alimente vechi, nedigerate;

- slabire in greutate.

Anamneza:

a) antecedente heredo-colaterale: fara importanta;

b) antecedente personale: neoplasm gastric depistat in sectia Medicala I aprilie 2001;

c) conditii de munca si viata: corespunzatoare.

Istoricul bolii

In luna aprilie 2001 a fost tratat in sectia Medicala II din cadrul Spitalului Universitar Bucuresti pentru o suferinta dispeptico - dureroasa epigastrica si o anemie moderata). In urma explorarilor executate s-a stabilit diagnosticul de neoplasm gastric, pentru care a fost transferat in Serviciul Chirurgie, in vederea operatiei. Bolnavul insa refuza interventia si paraseste spitalul fara acordul medicului curant. Continua sa prezinte dureri, nu se alimenteaza corespunzator, scade in greutate. Cu cinci zile inainte de internare durerile devin permanente si vomita dupa fiecare tentativa de alimentare. S-a prezentat la spital si a fost operat.

Examen clinic general:

- tegumente si mucoase: palide;

- sistemul musculo-adipos: normal reprezentat;

- sistemul ganglionar-limfatic: nu se palpeaza;

- sistemul osteoarticular. Integru;

- aparatul respirator: torace emfizemaios, cu excursii respiratorii normale; vibratiile vocale se transmit normal; hipersonoritate toracica; murmurul vezicular prezent, diminuat;

- aparatul cardio-vascular: soc apexian in spatiul V intercostal stang pe linia medioclaviculara; zgomotele cardiace ritmice, bradicardie fara sufluri;

- puls: 60 batai/minut;

- aparatul digestiv: abdomen suplu elastic, dureros la palpare in epigastru, subombilical; ficat si splina nepalpabile;

aparatul urogenital: - mictiuni normale;

- urina limpede;

- lojile normale libere nedureroase la palpare;

- organele genitale externe normale.

Examenul preanestezic

Diagnosticul de neoplasm gastric perforat la pacient in varsta fara antecedente analgetice sau algice. Starea generala precara asociata cu cardiopatie ischemica cu frecvente extrasistolice ventriculare, semiinanitie neoplazica, paraclinic in curs de investigare propus pentru laparatomie, operatie impusa de urgenta, risc VIII, acceptat anestezie generala tip analgetic.

Interventie chirurgicala

1. Sutura perforatiei cu plombaj epiploic.

2. Biopsie gastrica. Triplu drenaj periodic.

Plan de ingrijire pe 24 de ore

Nevoia de a se misca si de a avea o buna postura

Plan de ingrijire pe 24 de ore

Nevoia de a se misca si de a avea o buna postura

Plan de ingrijire pe 24 de ore

Nevoia de a se alimenta si hidrata

Plan de ingrijire pe 24 de ore

Nevoia de a se alimenta si hidrata

Plan de ingrijire pe 24 de ore

Nevoia de a elimina

Plan de ingrijire pe 24 de ore

Nevoia de a elimina

CAZUL NR. 2

Bolnavul T. P. nascut pe data de 12.07.1935, domiciliat pe Str. Drumul Taberii nr. l48, bl. 100, sc. A, et. 3, ap. 30, sector 6, Bucuresti, pensionar se transfera de la Medicala II in sectia Chirurgie pe data de 27.01.2007.

Diagnostic la internare: neoplasm gastric.

Diagnostic la 72 de ore:

- neoplasm gastric extins;

- anemie secundara grava;

- suspect de metastaze gastrice.

Diagnostic la externare:

- neoplasm gastric corporeoantral, forma vegetanta, stadiul III, p T4, p N1, p MO;

- decapsulare intraoperatorie a splinei.

Interventie chirurgicala

1. gastrectomie subtotala T- L REICHEL - POLYA;

2. gastro - jejuno anastomoza;

3. splenectomie de necesitate. Dublu drenaj.

Motivele internarii

- varsaturi repetate;

- gust amar;

- astenie, adinamie;

- scaderea in greutate, 12 kg/ 3 luni;

- anorexie.

Anamneza:

- antecedente heredo-colaterale: Neaga antecedentele;

- antecedente personale: T.B.C. pulmonar 1975;

- conditii de munca si viata:

- pensionar de 10 ani;

- a fumat 20 de tigari pe zi timp de 35 de ani;

- consumator ocazional de alcool;

- comportare fata de mediu: activa.

Istoricul bolii

Boala actuala debuteaza in urma cu trei luni prin inapetenta pentru toate alimentele, scadere in greutate 13 kg/ 3 luni, gust acru la 2 - 3 ore postalimentare. In urma cu trei saptamani apar brusc varsaturi alimentare insotite de greata la 2 - 3 ore dupa ingestia de alimente.

Varsaturile cresc in frecventa ajungand la 10 - 12/zi. Initial sunt alimentare, apoi contin suc gastric.

Examenul clinic general:

- stare generala alterata, astenie;

- faces necaracteristic;

- tegumentele si mucoasele palid - teroase;

- tesut celular subcutanat slab reprezentat (distrofie). Pliu cutanat persistent;

- sistemul ganglionar superficial - micricidenopatie laterocervicala;

- aparatul respirator:

- torace alungit;

- miscari respiratorii simetrice;

- murmur vezical inasprit cu crepitante la baza;

- aparat cardiovascular: - zgomote cardiace, ritmice bine batute, diminuate ca intensitate, fara sufluri;

- puls cu amplitudine mica, moale 84 batai/minut;

- T.A. 90 mm. Hg./60 mm. Hg.;

- aparatul digestiv: - abdomen suplu, spontan nedureros;

- formatiune tumorala epigastrica cu diametrul de 9 - 10 cm., dura, neregulata;

- absenta clapotajului;

- ficat 2 cm. sub rebord, margine neregulata, consistenta ferma, nedureros;

- splina nepalpabila;

- aparatul urogenital: - lojii renale libere;

- mictiuni spontane;

- aparatul osteo-ligamentar: integru, mobil;

- sistemul nervos: orientat tempospatial.

Examen preanestezic

Diagnosticul de neplasm gastric la pacient varstnic, fara antecedente anestezice sau alergice. Stare generala precara, denutritie neoplazica, anemie, insuficienta respiratorie obstructiva dupa T.B.C. pulmonar. Propus pentru laparotomie, rezectie gastrica, interventie mare. Bolnavul accepta operatia. Risc anestezic IV.

Investigatiile paraclinice

Radiografia pulmonara:

- valoare difuza intens;

- 2/3 inferioare ale hemitoracelor ceva mai accentuate cu aspect de staza.

Examen de laborator:

- sideremie 15 mg. %;

- scaun Addler = pozitiva;

- morfologie eritrocitara;

- reticulozitati 0,7 %.

- proteinograma senica:

- albumine (55 - 65 %) = 46,0 %

- 1 globuline (3 - 5 %) = 7,6 %;

- 2 globuline (7,5 - 9,5 %) = 12,8 %;

- globuline (9 - 11 %) = 16,2 %;

- globuline (13 - 18 %) = 17,4 %.

Raportul albumine/globuline (1,2 - 2 %) = 0,85 %.

Proteina totala = 5,7 g. %.

- VDRL = negativ;

- TGP = 15 u.i./ml.;

- TGO = 7 u.i./ml.;

- glicemie = 85 mg. %;

- VSH = 32 mm./h.;

- Hb = 11,14 g./dl.;

- HF = 35 %;

- ureea = 22 mg. %.

- Formula leucocitara:

- neutrofile nesegmentate 6 %;

- neutrofile segmentate 57 %;

- euzinofile 3 %;

- bazofile 0 %;

- leucocite 27 %;

- monocite 7 %.

Evolutia postoperatorie favorabila.

Se externeaza ameliorat.

Se recomanda:

- evitarea eforturilor fizice mari timp de 2 luni;

- regim igienico - dietetic;

- brofimen solutie 4 x 1 lingurite/zi.

Plan de ingrijire pe 24 de ore

Nevoia de a se misca si a avea o buna postura

Plan de ingrijire pe 24 de ore

Nevoia de a se misca si a avea o buna postura

Plan de ingrijire pe 24 de ore

Nevoia de a se alimenta si hidrata

Plan de ingrijire pe 24 de ore

Nevoia de a se alimenta si hidrata

Plan de ingrijire pe 24 de ore

Nevoia de a elimina

Plan de ingrijire pe 24 de ore

Nevoia de a elimina

CAZUL NR. 3

Bolnavul C. F. sofer, nascut la data de 03.05.1953, domiciliat pe Sos. Colentina, nr. 26, bl. 205, sc. A, et. 1, ap. 7, sector 3, Bucuresti, se interneaza la data de 21.02.2004, transferandu-se de la sectia Contagioase adulti in sectia Chirurgie a Spitalului Colentina.

Diagnostic la internare:

- neoplasm de cap de pancreas cu metastaze hepatice;

- icter mecanic;

- rinichi atrofic drept.

Diagnostic la externare:

- neoplasm al micii curburi gastrice invadat in canalul pancreasului cu metastaze hepatice multiple, extinse;

- icter mecanic prin obstructie coledociana.

Interventia chirurgicala:

- rezectie pulmonara superioara;

- coledocoduodenostomie L - L transversala;

- biopsie hepatica; drenaj subhepatic.

Motivele internarii:

- astenie; fatigabilitate;

- dureri in ipohondrul drept;

- icter clero-tegumentar.

Anamneza:

a) antecedente heredo-colaterale: fara semnificatie clinica;

b) antecedente personale: fara semnificatie clinica;

c) conditii de munca si viata: corespunzatoare, consumator de alcool;

d) comportament fata de mediu: activ.

Istoricul bolii

Boala actuala a debutat insinuos in urma cu o luna prin astenie, fatigabilitate, greturi, varsaturi, dureri in hipocondrul drept. Asociat a prezentat de circa 10 zile aparitia unui icter clero-tegumentar. A fost internat in Serviciul de boli contagioase unde in urma investigatiilor efectuate se transfera in sectia Chirurgie.

Examen clinic general:

- tegumentele si mucoasele icterice;

- tesut celular subcutanat normal reprezentat;

- sistemul ganglionar nepalpabil;

- sistem osto-articular mobil, drept;

- aparatul respirator:

- torace normal conformat;

- sonoritate;

- murmur vezicular.

Plan de ingrijire pe 24 de ore

Nevoia de se misca si de a avea o buna postura

Plan de ingrijire pe 24 de ore

Nevoia de a se misca si de a avea o buna postura

Plan de ingrijire pe 24 de ore

Nevoia de a se alimenta si hidrata

Plan de ingrijire pe 24 de ore

Nevoia de a se alimenta si hidrata

Plan de ingrijire pe 24 de ore

Nevoia de a elimina

Plan de ingrijire pe 24 de ore

Nevoia de a elimina

PARTEA A-III-A

PREZENTAREA TEHNICILOR

TEHNICA NR. 1

EFECTUAREA SONDAJULUI VEZICAL

SONDAJUL VEZICAL = introducerea unei sonde sau cateter prin uretra in vezica urinara.

SCOP:

recoltarea unei cantitati de urina pentru examene de laborator;

- golirea continutului (daca acesta nu se produce spontan);

- depistarea unor modificari patologice ale uretrei si vezicii urinare;

- executarea unor procedee de tratament prin sonda.

MATERIALE NECESARE:

- tava medicala;

- stativ cu 1 - 2 epruvete sterilizate, cu dop de vata (pentru urocultura);

- mediul de cultura in functie de germenii cautati;

- doua sonde sterile (una de rezerva) de latex, metal nichelat sau de sticla, lungi de 15 cm.;

- ser fiziologic steril;

- casoleta mica cu tampoane de vata sterile;

- sticla cu oxicianura de mercur 1/5000;

- casoleta mica cu manusi de cauciuc sterile;

- un recipient/punga pentru colectarea urinei;

- musama si traversa;

- doua pense sterile.

Materialele pentru toaleta organelor genitale sunt: sapun, lubrifiant (ulei de parafina steril - se fierbe 20 min. in baia de apa).

SONDAJUL VEZICAL LA BARBAT

Etapele de executie:

Pregatirea instrumentelor si materialelor necesare:

- se pregatesc instrumentele si materialele necesare;

- se transporta langa bolnav materialele si instrumentele pregatite.

Pregatirea psihica si fizica a bolnavului:

- se anunta bolnavul si i se explica necesitatea tehnicii;

- se anunta bolnavul sa nu manance;

- cand se efectueaza in salon, se izoleaza patul bolnavului cu un paravan;

- se aseaza musamaua si traversa;

- se aseaza bolnavul in decubit dorsal, cu genunchii ridicati si coapsele indepartate (pozitie ginecologica);

- se indeparteaza perna de sub capul bolnavului, iar patura se ruleaza la picioare;

- se acopera bolnavul lasand accesibila numai regiunea vulvara;

- se aseaza tavita renala intre coapsele bolnavului;

- se efectueaza toaleta regiunii vulvare cu apa si sapun.

3. Efectuarea tehnicii:

- spalarea pe maini cu apa si sapun apoi se imbraca manusi de cauciuc;

- se spala bine glandul cu apa si sapun si se dezinfecteaza meatul urinar cu ser fiziologic si tampoane cu oxicianura de mercur;

- cu mana dreapta inmanusata se prinde sonda si se lubrefiaza in ulei de parafina sterila, in intregime;

- cu mana stanga se intinde bine penisul la verticala si se introduce in meat sonda, cu curbura spre simfiza pubiana, circa 12 cm.;

- cand - sonda a ajuns in vezica incepe sa curga urina care se capteaza in tavita renala, recipient sau epruveta;

- cand vezica s-a golit, sonda se indeparteaza, extremitatea extrema comprimandu-se;

- spalarea pe maini cu apa curenta si sapun;

- se noteaza in foaia de observatie sondajul, data, ora, cantitatea de urina recoltata si numele celui care l-a efectuat.

4. Ingrijirea bolnavului dupa tehnica

- se efectueaza toaleta si se imbraca bolnavul;

- se schimba lenjeria de pat, daca s-a patat cu urina.

5. Reorganizarea locului de munca:

- se curata si se spala cu apa curenta instrumentele folosite;

- dupa indepartare se verifica integritatea sondei;

- se aseaza sondele de sticla sau metalice la sterilizat iar cele de latex se arunca; restul materialelor se pun la locul lor.

Observatii:

- sondajul vezical se executa in conditii de asepsie riguroasa a materialelor, mainilor si manevrelor;

- traumatismele chiar invizibile ale uretrei sau vezicii urinare pot constitui porti de intrare pentru infectii;

- in cazul aparitiei unei rezistente in timpul sondajului, sonda se retrage si nu se forteaza (se pot produce traumatisme si cai false);

- recoltarea urinei se face in vase sterile, in absenta oricarei substante straine pentru a impiedica fermentatia urinei care ar genera rezultate false ale examinarilor.

INCIDENTE SI ACCIDENTE:

- astuparea sondei se datoreaza cheagurilor de sange intravezicale (sonda se destupa prin insuflare de aer sau cativa ml. de solutie dezinfectanta);

- traumatisme, hemoragii si infectii.

TEHNICA NR. 2

RECOLTAREA VARSATURILOR

VARSATURA = continut gastric care se elimina spontan; de regula se produce in afectiuni digestive, dar se insotesc si unele simptome majore in alte situatii (sarcina, alcoolism, tensiune intracraniana).

SCOP: explorator - se fac examinari microscopice, bacteriologice, chimice, in vederea stabilirii diagnosticului.

MATERIALE NECESARE:

- doua tavite renale, curate si uscate;

- pahar cu solutie aromata pentru clatirea gurii;

- musama;

- traversa;

- prosop.

ETAPELE DE EXECUTIE:

- pregatirea instrumentelor si a materialelor necesare;

- pregatirea bolnavului;

- in timpul varsaturilor bolnavul se aseaza in pozitie sezanda; daca starea lui nu permite, bolnavul va ramane culcat si numai capul ii va fi intors intr-o parte asezandu-i sub cap un prosop;

- se protejeaza lenjeria de pat si corp, asezand o musama si apoi o traversa si un prosop in fata bolnavului.

Efectuarea tehnicii:

- spalarea pe maini cu apa si sapun; daca bolnavul prezinta proteza dentara mobila, se indeparteaza din cavitatea bucala;

- asistenta se aseaza in partea stanga a patului si ofera bolnavului tavita renala (sau i-o tine in cazul in care acesta nu poate) si sustine fruntea bolnavului cu mana dreapta;

- daca acesta prezinta varsaturi dupa interventii chirurgicale intraabdominale, se sfatuieste bolnavul ca in timp ce vomeaza sa comprime usor cu palma plaga operatorie, diminuandu-i in felul acesta durerile si pericolul de desfacere a suturii;

- cand bolnavul s-a linistit se indeparteaza tavita renala;

- se ofera bolnavului paharul pentru a-si clati gura cu solutie aromata pe care o arunca apoi intr-o alta tavita renala;

- spalarea pe maini cu apa si sapun.

Ingrijirea bolnavului dupa tehnica:

- se sterge gura bolnavului;

- se indeparteaza musamaua, traversa si prosopul;

- se aseaza bolnavul in pat in pozitie comoda si se acopera cu invelitoarea;

- se aeriseste salonul;

- se supravegheaza bolnavul in continuare.

Pregatirea produsului pentru laborator:

- se completeaza buletinul de recoltare si se trimite imediat la laborator (pe buletin se trece numele bolnavului si numarul salonului);

- se noteaza in foaia de observatie data recoltarii, numele celui care a efectuat recoltarea.

ATENTIE! Nu se face spalatura stomacala inainte de a evacua continutul acestuia pentru a-l trimite la laborator.

TEHNICA NR. 3

EFECTUAREA INJECTIEI INTRAMUSCULARE

INJECTIA INTRAMUSCULARA constituie introducerea unor solutii izotonice, uleioase sau substante coloidale in stratul muscular prin intermediul unui ac atasat la seringa.

SCOP - introducerea in organism a unor substante medicamentoase.

LOCURI DE ELECTIE:

- regiunea superoexterna fesiera, deasupra marelui trohanter;

- fata externa a coapsei in treimea mijlocie;

- fata externa a bratului in muschiul deltoid.

MATERIALE NECESARE:

- tavita medicala;

- ace intramusculare (lungime 40 - 70 mm., diametrul 7/10 - 10/10 mm., bizou lung);

- seringa tip Record cu capacitate corespunzatoare;

- medicamentul de injectat.

ETAPELE DE EXECUTIE:

- pregatirea instrumentelor si materialelor necesare;

- pregatirea psihica si fizica a bolnavului;

- stabilirea locului injectiei;

- se anunta bolnavul si i se explica necesitatea tehnicii;

- se aseaza bolnavul in decubit ventral, lateral, in pozitie sezanda sau in picioare;

- se descopera regiunea aleasa pentru injectie (locurile de electie);

Pentru injectie in regiunea fesiera se repereaza urmatoarele puncte:

- punctul Smamov la un o lungime de deget deasupra marelui trohanter si inapoia lui;

- punctul Barthelemy, la unirea treimii externe cu cele doua treimi interne ale liniei care uneste spina iliaca antero-superioara cu extremitatea superioara a santului interfesier;

- zona situata deasupra liniei care uneste spina iliaca posterioara cu marele trohanter;

- pentru pozitia sezand injectia se situeaza in toata regiunea fesiera deasupra punctului de sprijin;

Efectuarea injectiei:

- spalarea mainilor cu apa curenta si sapun;

- dezinfectarea mainilor cu alcool;

- se monteaza seringa in conditii de asepsie corecta;

- se incarca seringa cu substanta de injectat; dupa verificarea fisei, se elimina bulele de aer;

- se schimba acul indepartandu-l pe cel cu care a fost aspirata substanta si se ataseaza un ac potrivit pentru injectie;

- se degreseaza locul injectiei cu eter si se dezinfecteaza cu alcool;

- se invita bolnavul sa-si relaxeze musculatura si sa stea linistit; se intinde pielea intre policele si indexul sau medianul mainii stangi; se inteapa perpendicular pielea (4 - 7 cm.) cu rapiditate si siguranta cu acul montat la seringa;

- se verifica pozitia acului prin aspirare;

- se injecteaza lent lichidul;

- dupa injectare se scoate acul rapid numai pe directia de introducere;

- se maseaza locul cu un tampon cu alcool pentru a disocia planurile tesuturilor strapunse activand circulatia pentru a favoriza absorbtia;

- se aseaza bolnavul in pozitie comoda unde va sta in repaus fizic timp de 5 - 10 minute;

- spalarea pe maini cu apa curenta si sapun.

Reorganizarea locului de munca:

- se arunca la cos deseurile de la injectii (fiole golite, tampoane de vata, seringa cu acul);

INCIDENTE SI ACCIDENTE:

Durere vie prin atingerea nervului sciatic sau a unei ramuri a acestuia;

se impune retragerea acului si efectuarea injectiei in alta regiune.

Paralizie prin lezarea nervului sciatic.

Hematom prin inteparea unui vas sanguin.

Supuratie aseptica datorita unor substante care nu se resorb.

Ruperea acului - se va extrage pe cale chirurgicala.

Embolie - introducerea accidentala intr-un vas de sange a unei substante uleioase sau in suspensie.

Abcese sau injectite - deficiente grave de sterilizare.

OBSERVATIE - pozitia acului, pentru solutiile injectabile colorate, se verifica detasand seringa.

BIBLIOGRAFIE

- I.C. VOICULESCU, I.C. PETRICU- 'Anatomia si fiziologia omului'

- Victor Emilian BANCU - 'Patologia chirurgicala ' Editura didactica si pedagogica, Bucuresti 1979

- Constantin I. NEGOITA - Roman VLAICU, Dumitru DUMITRESCU

'Clinica medicala', Editura didactica si pedagogica, Bucuresti 1983

- Alexandru POP - 'Elemente de chirurgie' Editura H. Walther, Sibiu 1943

- Georgeta BALTA, Antoaneta METAXATOS, Aglaia KYOVOSKI 'Tehnici de ingrijire generala a bolnavilor' Editura didactica si pedagogica, Bucuresti 1983

- Prof. Dr. N. Gh. LUPU - 'Medicina interna' Editura medicala, Bucuresti 1956