Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia.masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii



Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Drept


Index » legal » Drept
» Teoria generala a dreptului


Teoria generala a dreptului




UNIVERSITATEA CRESTINA

'DIMITRIE CANTEMIR'

TEORIA GENERALA A DREPTULUI

Faculatea de Mangement Turistic si Comercial




Formulati si comentati definitia dreptului.

Dreptul creaza in societate reguli de condoita pe care le impune si a caror respectare o garanteazaa Kant spunea: ,, dreptul este posibilitate a unei constrangeri reciproce, generale, in acord cu libertatea tuturor, dupa legi universale”.

Definitie: Dreptul este ansamblul de norme stabilite sau recunoscute de stat in scopul reglementarii relatiilor sociale conform vointei statului si a caror respectare obligatorie este garantata de forta coercitiva sau de constrangere a statului.

Trasaturile dreptului: -

a.       caracter social * dreptul de creatia oamenilor,pentru a reglementa relatiile dintre oameni deoarece numai oameni pot intelege si pot accepta legile;

*Omul este singurul care are discernamant si este singurul subiect de drept*

b.      caracter volitional *dreptul exprima vointa statului reglementand relatiile dintre oameni in conformitate cu cerintele clasei politice sau a partidului politic dominant;

c.       caracter obligatoriu * nerespectarea legilor atrage sanctionarea celor vinovati,,sanctionarea avand in acesta situatie atat un rol de pedeapsa cat si un rol preventive,educativ.

Din analiza trasaturilor dreptului rezulta ca definitia acestuia cuprinde caracterizarea naturii sale volitionale,a exprimarii sale normative,a respectarii sale prin posibilitatea aplicarii constangerii de stat.

Normele tehnice (tehnologice).

Normele tehnice se refera la regulile folosite in productie pentru transformarea materiei prime in produs finit sau pentru utilizarea produselor finite ( instructiuni de folosinta). Principiul care sta la baza normelor tehnologice este minim de resurse, maxim de rezultat.

Sanctiunile care apar in cadrul normelor tehnologice sunt:

a.       sanctiune materiala (paguba);

b.      sanctiune morala;

c.       mustrarea de constiinta;

d.      sanctiunea legala (cand norma tehnologica este prevazuta de lege)

Aceste norme apar atat sub forma complexa a unui brevet de inventie cu privire la crearea unui satelit cat si a unei banale retete culinare sau a modalitati de folosinta a unui bun.

Normele tehnice sunt expresia raportului dintre legile naturii si conduita umana,ocupa un loc deosebit datorita specificului lor in comparatie cu celelalte norme.

Morala.

Morala reprezinta *ansamblu de reguli si conceptii,aceste norme de morala fac diferenta dintre bine si rau,permis si nepermis,frumos si urat,ele sunt creatia societatii sau a grupurilor sociale.

Aceste norme sunt confundate deseori cu moravurile unei societatii ,fiind diferite de la o generatie la alta ,de la o societate la alta ,de la un stat la altul.

Morala include urmatoarele norme:

a.       norme de bunacuviinta;

b.      norme de comportament in societate;

c.       norme de estetica si igiena.

Legatura dreptului cu morala este:

a)    Dreptul este tehnic, morala este insasi societatea;


morala drept drept

b)   Dreptul este un minim de moral;

morala

c)    Morala este creatia societatii, dreptul este creatia statului, o parte din drept este amorala, dreptul si morala au o parte comuna dar si separata (oricarei fapte ii corespunde o sanctiune), uneori dreptul poate fi imoral dar legal, normele de morala sunt legi nescrise, raman la aprecierea societatii (este schimbatoare).

morala drept

Normele organizatiilor sociale.

Aceste norme constituie o categorie importanta a regurilor sociale,sunt creatia unor organizati neguvernamentale ,a partidelor politice,asociati profesionale,sportive,economice,culturale,educationale pana la asociatiile de proprietari si locatari .

Organizatiile sociale sunt variate si numeroase iar gradul lor de organizare este,deasemenea diferit,astfel se cunosc organizatii cu multe elemente spontane si altele mai statornice,sunt norme scrise trecute in statut si in regulamentul de ordine interna de functionare,prin care se fixeaza drepturile membrilor si obligatiile acestora.

Acest organizatii pot impune plata unor cotizatii sau prestarea unor activitati.

In cazul nerespectarii normelor organizatiilor sociale se aplica sanctiunile pe care le-a stabilit organizatia,cea mai grava sanctiune fiind excluderea din organizatie.

Unele din organizatii cum ar fi,biserica feudala sau organizatiile teroriste au aplicat sanctionarii de constrangere fizica.

Normele organizatiilor sociale pot produce efecte juridice numai atunci cand actele normative in care sunt cuprinse sunt aprobate de stat,acesta aprobare poate fi de trei feluri:

a)    Aprobare prealabila* aceste organozatii sociale sunt imputernicite pentru a reglemente anumite domenii ale relatiilor sociale prin forme de reglementare juridica;

b)   Organizatia sociala si un organ de stat elibereaza concomitentcate care cuprind norme juridice;

c)    Aprobarea ulterioara de catre un organ de stat a unui act al organizatiei sociale,acest act avand caracter juridic.

Actele juridice ale organizatiilor sociale nu isi pierd caracterul lor social,ele avand o natura mixta de acte sociale si juridice.

Conceptul de norma juridica.

Definitie: Norma juridica este o regula de conduita cu caracter general si impersonal stabilita sau recunoscuta de stat conform vointei statului si a carei respectare obligatorie este garantata de forta coercitiva (de constrangere) a statului.

Norma juridica are urmatoarele caractere:

a)    Caracterul general –*care apare datorita faptului ca norma juridica este creata pentru a reglementa o situatie ipotetica ce se poate intampla,fiind aplicata ori de cate ori aceea situatie ar aparea in practica.

b)   Caracterul impersonal * norma juridica reglementeaza conduita oricarei personae care comite infractiunea indiferent de varsta,sex,nationalitate etc….;

c)    Caracterul obligatoriu – se refera la existenta unei sanctiuni in cazul incalcarii normei juridice.

Nu toate normele juridice contin sanctiuni,exista si norme care contin:

Definitii (codul rutier);

Principii (principiul de nevinovatie care stabileste ca nimeni nu este vinovat pana cand impotriva lui nu exista o hotarare judecatoreasca definitiva).

Unele acte emise de autoritatile statului contin dispozitii individuale care se aplica la o fapta clar precizata si la o persoana strict determinata (se aplica o singura data).

Structura interna a normei juridice.

Se refera la modul de alcatuire a normei juridice existand o structura interna sau logico-juridica care reglementeaza modul de alcatuire a unei norme juridice din punct de vedere logice si este compusa din:

Ipoteza: – descrie imprejurarile sau conditiile in prezenta carora se aplica norma juridica, precum si subiectul normei juridice;

- poate fi determinata cand este clar precizata si relativ determinata cand este lasata la aprecierea institutiilor statului;

- poate fi: simpla sau compusa.

dispozitie – reglementeaza conduita partilor. Poate sa fie determinata cand este clar precizata si reletiv determinata cand este lasata la apreciarea subiectului;

ea apare sub forma ,,trebuie sa” sau ,,nu trebuie sa”, dar nu este

obligatorie.

Sanctiunea – prevede consecinta nerespectarii dispozitiei (a conduitei);

- poate fi determinata cand e clar precizata si relativ determinatacand este

intre un minim si un maxim;

- poate fi: * cumulativa (cand exista mai multe sanctiuni pentru o fapta)

* alternativa (cand se allege o singura sanctiune din mai multe)

Structura interna a normei juridice este o structura trihotonica (cu trei elemente). Uneori se poate intampla sa aibe doua elemente: ipoteza si dispozitie sau dispozitie si sanctiune.

DACA CINEVA (IN CAZUL IN CARE) .… ATUNCI ..… ALTFEL…..

ipoteza dispozitia sanctiunea

7.Clasificarea normelor juridice.

dupa obiectul si metoda de reglementare (ramura de drept):





- norme de drept civil, de drept penal, familiei, comercial, muncii, etc.

dupa forta juridica a actului in care apare (sistemul de acte normative):

constitutia, legile constitutionale sau de modificare a constitutiei;

legile organice;  creatia

legile ordinare;  » parlamentului

decretele sau decretele lege;

decretul prezidential (dat de seful statului) acte ale statului

ordonanta de guvern OG

ordonanta de urgenta a guvernului OUG » acte ale guvernului

hoararile de guvern

ordine si instructiuni ale ministrilor

acte ale prefectului

consiliului judetean » acte ale administratiei publice locale

primarului

dupa conduita prescrisa exista norme:

prohibitive (de interzicere – sa nu treci pe rosu)

onerative – impun o conduita (sa treci pe verde)

permisive – nici nu impun, nici nu interzic, dar pot prevede interventia

statului.

dupa caracterul de generalitate exista norme

generale (codul civil, penal….)

speciale (care reglementeaza anumite relatii sociale)

de exceptie (care prevad o exceptie).

din punct de vedere al tehnicii juridice, avem norme:

complete – apar intr-un singur act normativ

incomplete sau de trimitere ori in alb.

Conceptul de izvor al dreptului. Obiceiul ca izvor de drept.

Izvoarele sunt manifestari ale relatiilor sociale care genereaza norma juridica indifernt de natura ei.

Clasificarea izvoarelor de drept

directe, cand contin insasi dreptul normei juridice;

indirecte, cand norma juridica este continuta intr-un alt context;

scrise (pe un suport: hartie,etc);

nescrise, cele transmise pe cale orala (basme, povesti, cantece);

formale (cutuma, legea, practica judecatoreasca, doctrina, contractul normativ);

materiale (conditiile de viata).

Obiceiul juridic sau cutuma juridica care formeaza dreptul obijnuielnic sau cutumiar si care este un izvor nescris,care ia nastere intr-o perioada lunga de timp printr-o repetare continua, fiind extrem de bine adaptat locului unde ia nastere si extrem de conservator.

El este caracteristic statelor slab dezvoltate si sistemului de drept anglosaxon bazat pe traditie.

Conceptul de izvor al dreptului. Legea ca izvor de drept.

Legea sau actul normativ imbraca intotdeauna o forma scrisa si in principiu contine o sanctiune. Primele legi au aparut sub forma unor culegeri de obiceiuri: “oglinda saxona” sau “asezamantul lui Ludovic cel Sfant”. Primele legi sunt “Codul lui Hamurabi” (in Babilon), “Legile lui Manu” (in India), “Legile lui Mu” (in China), “Legile lui Dracon si Solon” (in Grecia Antica), “Legea celor XII table” (Roma Antica). Exista o diferentiere intre lege – in sens material – orice act normativ al statului si lege in sens formal – numai cele emise de Parlament. Este cel mai important izvor de drept.

Conceptul de izvor al dreptului. Contractul normativ ca izvor al dreptului.

In dreptul civil, contractul este legea partilor (sau intelegere intre doua parti, din care rezulta drepturi si obligatii) Exemplu: contractul de vanzare-cumparare. Spre deosebire de dreptul civil, contractul normativ este semnat intre doua parti, din care una este intotdeauna statul, iar cealalta semneaza in numele altor persoane, drepturile si obligatiile fiind generale si obligatorii. Exemplu: existenta unui spor de 10% pentru cei care lucreaza in tura de noapte, contractul colectiv de munca, sa. In dreptul international, contractul normativ apare sub forma tratatelor internationale, conventii, acorduri, sa.

Conceptul de izvor al dreptului. Practica judecatoreasca ca izvor al dreptului.

Practica judecatoreasca este formata din totalitatea hotararilor judecatoresti, pronuntate de catre instantele de judecata, indiferent de felul instantei (judecatorie, tribunal, curte de apel, Curtea Suprema de Justitie) indiferent de natura cauzei (civil, penal, muncii) si indiferent de faza in care se afla procesul (judecata in fond, apel, recurs). Nu este izvor direct al dreptului, avand doar rolul de a arata care sunt argumentele stabilirii sentintei. Apare sub forma unor culegeri de spete (de sentinte, decizii). Mai poarta denumirea de jurisprudenta.

Precedentul judecatoresc este format numai din acele hotarari judecatoresti, pronuntate de instantele superioare, in situatii pe care legea nu le reglementeaza si care sunt reluate de alti judecatori.

Nu constituie izvor direct al dreptului. Este insa izvor de drept in dreptul anglo-saxon, unde alaturi de obicei, formeaza “Common law” (legea comuna)

Conceptul de izvor al dreptului. Doctrina ca izvor al dreptului.

Doctrina juridica este formata din parerile specialistilor despre drept, fie ca este vorba de teoreticieni, fie de practicieni. Apare sub forma de articole in ziare si reviste de specialitate, carti, tratate, emisiuni de radio-TV sau articole pe internet.

Nu este izvor direct al dreptului, avand doar rolul de a pregati viitori specialisti si de a-i lamuri pe cei deja specialisti.

Actiunea actelor normative in timp.

In timp, actiunea se refera la momentul intrarii in vigoare a unui act normativ, care este de 3 zile de la data publicarii in Monitrul Oficial, sau la o data ulterioara, expres prevazuta de catre actul normativ respectiv

Principiul care guverneaza intrarea legii in vigoare este principiul neretroactivitatii actelor normative. Legea dispune numai pentru viitor, nu pentru trecut.

Exceptii: legea penala mai favorabila, legile interpretative si cand legiuitorul doreste acest lucru.

Iesirea din vigoare a unui act normativ se intampla cand:

legea este data pe o perioada determinata sau lege temporara (legea bugetului)

legea este data pe perioada nedeterminata, dar care trebuie abrogata;

Abrogarea poate fi:

abrogare expresa directa (se mentioneaza articolele abrogate)

abrogare expresa indirecta (orice dispozitie contrara este abrogata)

abrogarea tacita (implicite) (noua lege nu specifica ce abroga dar modifica substantial vechea legislatie)

caderea in desuetudine (legea nu afost formal abrogata, dar nu mai are ce reglementa)

Principiul ultraactivitatii legii stabileste ca legea penala specifica se aplica faptelor savarsite cat timp era in vigoare si dupa ce a iesit din vigoare (criminalii de razboi).

Actiunea actelor normative in spatiu.

Actiunea in spatiu sau pe teritoriu are:

un aspect intern – legile unui stat se aplica pe teritoriul acelui stat, fiind respectate de toti cetatenii acelui stat. Autoritatile locale emit norme care se aplica doar pe teritoriul unde acestia au competenta.



-un aspect international - cetatenii unui stat sunt obligati sa respecte legile acelui stat chiar atunci cand sunt pe teritoriul altui stat, alaturi de obligasia de a respecta legile statului pe teritoriul caruia se afla.

Exceptii:

imunitatea diplomatica

statutul juridic al ambasadelor

regimul juridic al strainilor care este:

national (au aceleasi drepturi cu bastinasii)

special (au anumite drepturi reglementate de lege sau tratate internationale)

clauza natiunii celei mai favorizate (un minim de drepturi de oriunde vi)

Conceptul de raport juridic.

Definitie: Este o relatie sociala, cu caracter volitional, care ia nastere pe baza normelor juridice aflate in vigoare si-n care subiectele raportului juridic au drepturi si obligatii judecatoresti reciproce, a caror respectare este garantata de forta coercitiva a statului.

Trasaturile:

caracter social

caracter volitional sau dublu volitional, deoarece raportul juridic exprima atat vointa de stat (prin intermediul normei juridice) cat si vointa subiectelor

Premisele raportului juridic: * norma juridica

* subiectele juridice

* faptele juridice

Subiectele raportului juridic.

Omul este singurul subiect al raportului juridic, conduita umana fiind singura reglementata de catre lege. Omul apare ca subiect al raportului juridic fie privit in:

mod individual (sau ca persoana fizica in dreptul civil),

mod colectiv (sau ca organizatie) (persoana juridica din dreptul civil care trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: organizare de sine statatoare, patrimoniu propriu si un scop licit moral si posibil),

ca parte componenta a statului, sub forma statutului si institutiilor statului.

Pentru a fi subiect de drept, omul trebuie sa aiba capacitate juridica (sa aiba o recunoastere din partea statului), care este aptitudinea de a avea drepturi si obligatii.

Capacitatea juridica poate fi:

generala (apartine tuturor subiectelor)

speciala (apartine organizatiilor)

de folosinta (aptitudinea de a avea drepturi si obligatii); apare la nasterea persoanei (copilul conceput are si el drepturi) si dispare la moartea persoanei, fie ca este vorba de moarte naturala, fie de declararea pe cale judecatoreasca a mortii – moarte legala

de exercitiu (aptitudinea de a avea drepturi si obligatii si a-ti exercita drepturile si de a-ti asuma obligatiile); apare intr-o forma restransa la varsta de 14 ani si deplina la 18 ani; prin exceptie, femeole care se marita la 18 ani chiar daca divorteaza peste un an, raman cu aceasta capacitate de exercitiu deplina; se pierde la moarte, sub cele doua aspecte si declarare judecatoreasca a iresponsabilitatii (lipsei de discernamant)

Precizari:  * la organizatii intra organizatiile neguvernamentale.

* niciodata omul nu poate sa fie persoana juridica.

* persoana juridica nu poate fi condamnata la inchisoare.

* statul intra in raporturi de drept international cu alte state, in raporturi de drept intern fie de drep * public ( financiar, fiscal)

*drept privat care privesc egalitatea

juridica a partilor

Continutul si obiectul raportului juridic este format din drepturi si obligatii

Dreptul este aptitudinea de a avea o conduita si de a impune aceasta conduita celorlalti, poate fi: - absolut

- relativ (dreptul de creanta)

- personal (intimitate)

- material sau patrimonial

Obligatia este conduita care imi este impusa:

- de a face ceva, de a presta un serviciu

- de a nu face, de a ma abtine sa incalc dreptul altei persoane

- de a da, aplati pretul

Formulati si comentati definitia statului.

Definitie: Conceptul de stat este organizatia politica care, detinand monopolul fortei de constrangere, al elaborarii si aplicarii dreptului, exercita asupra unei populatii, aflata pe un teritoriu, puterea suverana din societatea respectiva.

Trasaturile conceptului de stat: - teritoriu

- populatie

- suveranitate sau putere de stat.

Trasaturile statului sunt:

a.  existenta unei puteri politice sau publice organizate in aparatul de stat (format din functionari de stat platiti de la bugetul statului)

b. organizatia administrativ teritoriala (catun, sat, comuna, oras, municipiu, judet, sector) a populatiei constituita intr-o forma de comunitate umana

(ce are la baza cetatenia apartenentei la stat si nu rudenia pe baza sangelui sau pe baza casatoriei)

c.  monopolul elaborarii si aplicarii dreptului

d. impunerea si strangerea de taxe si impozite (care formeaza bugetul de stat)

e.  suveranitatea de stat formata dintr-o latura interna (suprematia statului) si o latura externa (independenta de stat)

Forma de guvernamant a statului.

Forma de guvernamant se refera la modul de organizare a institutiilor statului care compun puterea de stat si se clasifica in:

Monarhia se caracterizeaza prin existenta unui conducator numit rege, imparat, tar, monarh, care preia puterea pe cale succesorala si ramane la conducerea statului intreaga viata, neputand fi demis. Regele poate sa abdice si are doua calitati: nu este ales de catre popor, vine pe cale succesorala si nu paraseste tronul intreaga viata. Regele nu raspunde juridic pentru faptele sale.

Monarhia exista sub urmatoarele forme:

a.       Monarhia absoluta, caracteristica antichitatii (despotia monarhala) si evului mediu (european)

b.      Monarhia limitata

c.       Monarhia constitutionala, cand puterea regelui este limitata fie de existenta unei Constitutii (o intelegere intre monarh si popor)

d.      Monarhia parlamentara, cand puterea regelui este limitata de existenta unui parlament

Caracteristici: - regele domneste dar nu guverneaza;

- cel ce conduce este primministru.

Republica se caracterizeaza prin existenta unui presedinte ales de catre popor sau parlament si care pastreaza puterea de stat pe o perioada limitata de timp, numita mandat (4-7 ani). Un presedinte poate avea maxim doua mandate.

Republica exista sub urmatoarele forme:



a.       Republica prezidentiala, cand presedintele este ales de catre populatie si conduce singur guvernul (SUA – presedintele este si prim – ministru)

b.      Republica parlamentara, cand presedintele este ales de catre Prlament si numeste un prim – ministru, care conduce guvernul. Presedintele nu are atributii semnificative (Germania, Italia, Austria)

c.       Republica semiprezidentiala , cand presedintele este ales de populatie si numeste un prim – ministru care conduce guvernul.

In functie de fiecare stat, fie presedintele, fie prim – ministrul, au mai multe atributii, dar presedintele pastreaza si atributii legislative si atributii executive ( fostele republici socialiste, China, Vietnam, Cuba)

Forma de structura a statului.

Forma de structura a statului se refera la modul de organizare a teritoriului statului si la existenta uneia sau mai multor entitati (formatiuni) statale pe acest teritoriu

Clasificare:

State unitare sau simple, care se caracterizeaza prin existenta pe un singur teritoriu a unei singure entitati statale, a unui singur rand de organe ale statului (un parlament, un presedinte, un guvern), existenta unei singure limbi oficiale si a unei singure cetatenii (ex.: Romania, Ungaria, Franta)

State compuse sau complexe, care apar sub forma federatiei si confederatiei

- Federatia se caracterizeaza prin existenta pe un singur teritoriu a mai multor formatiuni statale, autinome, dar care formeaza un singur stat (Germania, SUA)

- Confederatia se caracterizeaza prin existenta pe un teritoriu a mai multor state independente care s-au unit pentru satisfacerea unor interese comune (militare, politice) (ex.:CSI- Comunitatea de Stat Independent; UE- Uniunea Europeana)

Uniunea personala de state se caracterizeaza prin existenta unui singur sef de stat pentru doua sau mai multe state (ex.: Tara Romaneasca si Moldova)

Uniunea reala de state se caracterizeaza prin existenta, pe langa un sef de stat comun, si a unor structuri comune (ex.: Tara Romaneasca si Moldova 1862)

Regimul politic al statului. Conceptul democratiei.

Regimul politic al statului se refera la existenta drepturilor si a obligatiilor cetatenilor si la existenta garantiilor privind exercitarea acestor drepturi.

Clasificare:

Regim dictatorial, in care nu exista drepturi reale pentru cetateni, puterea fiind concentrata in mainile unei singure persoane, numita “dictator”. Exista partidul unic.

Regimul democratic, in care existenta drepturilor si obligatiilor sunt garantate de stat. Exista mai multe partide politice, alegeri libere, acces nelimitat la informatii, indiferent de felul lor, posibiliatea de a calatori sau de a te stabili in alte state.

21. Tehnica juridica.

Este formata dintr-un ansamblu de metode, tehnici si procedee care sunt folosite in activitatea de elaborarea, sistematizarea si aplicarea dreptului.

Foloseste doua mari concepte:

Conceptul de “dat”, care este realitatea sociala existenta

Conceptul “construit” se refera la modalitatile de transformare a acestei realitati in lege

22. Fazele aplicarii dreptului.

Realizarea dreptului apare sub forma a doua mari situatii:

Situatia ideala, care este situatia respectarii dreptului atat de catre stat, cat si de catre cetateni.

Situatia reala, se refera la incalcarea dreptului si necesitatea interventiei institutiilor de stat pentru aplicarea canstiunilor prevazute de lege, recuperarea prejudiciului produs, sanctionarea celor vinovati, restabilirea situatiilor anterioare.

Aplicarea dreptului de catre institutiile statului se face prin intermediul actelor de aplicare, care sunt dispozitii individuale, concrete, de constatare a faptelor si sanctionarea celor vinovati. Etapele sunt:

Stabilirea starii de fapt ce include identificarea persoanei implicate si a conditiilor existente.

Gasirea normei juridice (mai poarta denumirea de critica normei).

Interpretarea normei juridice –se refera la stabilirea continutului exact a normei juridice.

Elaborarea actului de aplicare prin respectarea conditiilor de fond si de forma ale acestuia

23. Formele (felurile) de interpretare a normelor juridice.

Exista urmatoarele forme de interpretare:

- Interpretare oficiala sau obligatorie, cand este facuta de institutiile statului.

- Interpretare generala, cand este facuta de institutiile care au emis actul normativ.

- Interpretarea cauzala, cand este facuta de institutiile statului care aplica legea.

- Interpretare neoficiala (doctrinara, facultativa), cand este facuta de diferite persoane si formeaza doctrina juridica.

24. Metodele de interpretare a normelor juridice.

Metoda gramaticala – analizeaza din punct de vedere gramatical continutul normei juridice si inselesul unor termeni.

Metoda istorica stabileste intelesul normei juridice prin studierea proiectelor de lege care au stat la baza aparitiei legii

Metoda sistematica interpreteaza actul normativ ca o norma juridica unitara, interpretarea avand intotdeauna un rezultat

Metoda logica foloseste celelalte metode pentru a obtine rezultatul dorit; presupune existenta prezumtiilor juridice, cand consideri ca ceva este adevarat chiar daca nu este (ex.: prezumtia de nevinovatie sau de paternitate) si a fictiunilor juridice , cind se considera ca un lucru exista, chiar daca in realitate nu exista (copilul nenascut, conceput se bucura de drepturi sau existenta persoanelor juridice)

Rezultatul interpretarii

In funtie de continutul interpretarii vorbim despre:

Interpretare literala (sau ad literam), cand continutul interpretarii corespunde cu vointa legiuitorului

Interpretarea extensiva, cand rezultatul este mai amplu decat vointa legiuitorului

Interpretarea restrictiva, cand continutul interpretarii este mai restrans decat vointa legiuitorului.

25. Analogia

a) Analogia legii - Situatie aparte, speciala, care apare extrem de rar in drept sub forma analogiei legii, cand un judecator, neavand o lege dupa care sa judece, apeleaza la reglementari similare din alte ramuri de drepturi.

b) Analogia dreptului - Judecatorul nu gaseste nici o lege si apeleaza la precedentul judecatoresc, la obiceiuri, la morala sau la principiile generale de drept gasite in doctrina juridica.( doctrina ar putea sa devina izvor de drept al dreptului)

Respectarea si incalcarea dreptului

Formele de incalcare ale dreptului:

in drept penal - infractiune pedepsita cu inchisoare sau amenda penala;

in drept civil - delictul civil sau fapta civila; delictul civil sau incalcarile contractuale

in dreptul muncii - abateri disciplinare care se sanctioneaza cu mustrare pana la desfacerea contractului de munca.

in dreptul administrativ – contraventia si amenda contraventionala sau munca in folosul comunitatii.




loading...





Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate

Drept




Legea generala a vamilor din 15 iunie 1874
EFECTELE HOTARARILOR JUDECATORESTI STRAINE
Pruncuciderea
Statul si dreptul roman in perioada feudalismului dezvoltat
Protectia copilului
Regimul juridic al indiviziunii succesorale
Distrugerea
Asigurarea probelor
Interdictia pactelor asupra succesiunilor viitoare (nedeschise)
Falsul material in inscrisuri oficiale: continut legal, elemente de structura














loading...