Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia.masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii



Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Drept


Index » legal » Drept
SISTEMUL MASURILOR DE SIGURANTA SI CONDITIILE GENERALE DE APLICARE A ACESTORA


SISTEMUL MASURILOR DE SIGURANTA SI CONDITIILE GENERALE DE APLICARE A ACESTORA




SISTEMUL MASURILOR DE SIGURANTA SI CONDITIILE GENERALE DE APLICARE A ACESTORA

1. SISTEMUL MASURILOR DE SIGURANTA SI

CLASIFICAREA LOR.




Ansamblul normelor juridice cuprinse in Codul Penal, in legile penale speciale si in legile nepenale care contin dispozitii penale, prin care se reglementeaza conditiile generale, felul si regimul masurilor de siguranta, constituie sistemul juridic (institutia juridica) a masurilor de siguranta.

Acest cadru normativ este cuprins in principal in Codul penal, Partea Generala. Titlu VI, in articolele 111-118, reglementare care constituie sediul materiei.

Titlul VI. din Partea Generala a Codului penal este sistematizat in doua capitole, Capitolul I intitulat "Dispozitii generale" reglementeaza scopul masurilor de siguranta (art.111) si felul masurilor de siguranta (art.112), iar Capitolul II intitulat "Regimul masurilor de siguranta" reglementeaza continutul si conditiile in care pot fi luate fiecare dintre masurile de siguranta enumerate in art. 112 C.pen.

In afara acestor dispozitii, in Partea Generala a Codului Penal sunt cuprinse si alte norme juridice care reglementeaza luarea masurilor de siguranta, efectele lor in incidenta cu alte institutii juridice.

Astfel, art.12 si 14 alin.4 C.pen. reglementeaza luarea masurilor de siguranta in caz de succesiune in timp a legilor penale, art.35. alin.5. reglementeaza luarea masurilor de siguranta in cazul pluralitatii de infractiuni, art.81 alin.4. si art.86. alin. reglementeaza efectele suspendarii conditionate sau sub supraveghere a executarii pedepsei asupra masurilor de siguranta, art.119 alin.2. si art.120 alin.4. efectele gratierii asupra masurilor de siguranta si art.133 alin. efectele reabilitatii asupra masurilor de siguranta.

Dispozitii privitoare la aplicarea unor masuri de siguranta regasim si in Partea Speciala a Codului Penal Roman in art.254, 255, 256, 257, 329 referitoare la confiscarea speciala a bunurilor, banilor sau altor valori care au constituit obiect material al infractiunilor de dare si luare de mita, primire de foloase necuvenite si trafic de influenta si proxenetism, precum si art.309 privind obligarea la tratament medical in caz de contaminare cu virusul HIV.

Dispozitii privitoare la luarea mai multor masuri de siguranta sunt cuprinse si in unele legi penale speciale sau legi nepenale care cuprind dispozitii penale.

2 FELURILE MASURILOR DE SIGURANTA

Articolul 112 Cod penal poarta denumirea marginala "Felurile masurilor de siguranta" si in cuprinsul sau sunt enumerate in mod limitativ urmatoarele masuri de siguranta:

a)     obligarea la tratament medical;

b)     internarea medicala;

c)     interzicerea de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie o meseria ori o alta ocupatie;

d)     interzicerea de a se afla in anumite localitati;

e)     expulzarea strainilor;

f)      confiscarea speciala;

g)     interdictia de a reveni la locuinta familiei pe o perioada determinata.

Aceasta enumerare nu reprezinta o ierarhizare a masurilor de siguranta,o asemenea ierarhizare, nefiind posibila, deoarece fiecare masura se diferentiaza de celelalte prin cauza care genereaza starea de pericol ce reclama luarea masurii respective, prin intensitatea starii de pericol si prin remediul prin care se inlatura respectiva stare de pericol.

CLASIFICAREA MASURILOR DE SIGURANTA

In general, cu mici diferentieri, clasificarile masurilor de siguranta intalnite in literatura juridica sunt urmatoarele:

A.    Dupa natura starii de pericol deosebim:

masuri de siguranta personale, motivate de starea periculoasa a faptuitorului (periculozitate subiectiva, endogena, in personam);

masuri de siguranta reale, privind lucrurile care provin din infractiune sau au servit la comiterea infractiunii motivate de o stare de pericol obiectiva (exogena,. in rem.).

In sistemul Codului penal in vigoare singura masura de siguranta cu caracter real este confiscarea speciala, celelalte masuri de siguranta cu caracter personal.





B.         In raport cu statutul persoanelor fata de care se iau masuri de siguranta acestea pot fi:

masuri care se iau fata de faptuitorii care au capacitate juridica;

masuri care se pot lua si fata de faptuitorii incapabili.

Singura masura de siguranta ce poate fi luata numai fata de faptuitorii care au capacitate juridica este interzicerea de a se afla in anumite localitati, prevazuta de art.116 C. pen.

Luarea acestei masuri de siguranta presupune aplicarea unei pedepse (art,111 alin. C.pen.), rezultand implicit existenta capacitatii juridice a faptuitorului, pe cand celelalte masuri de siguranta pot fi luate chiar daca faptuitorului nu i se aplica o pedeapsa putand fi si incapabil. Este de precizat insa ca fata de minorii lipsiti de capacitate juridica se iau masuri de ocrotire prevazute de O.G. nr.26/1997 privind protectia copilului aflat in dificultate si nu se iau masuri de siguranta acestea putand fi luate doar fata de incapabilii majori.

C. In raport cu scopul urmarit prin luarea de masuri de siguranta, acestea pot fi :

masuri curative, care se iau pentru a-l vindeca pe faptuitor de anumite maladii, ori pentru eliminarea starii de dependenta a faptuitorului de consumul de alcool, droguri sau alte substante ce creeaza asemenea stari de dependenta. Sunt asemenea masuri de siguranta obligarea la tratament medical (art.113 C.Penal) si internarea medicala (art.114. C.Penal);

masuri educative, care se iau pentru a elimina nepregatirea, nepriceperea care genereaza starea de pericol in exercitarea unei profesii sau a unei functii (art.115 C.Pen.);

masuri eliminatorii, care se iau pentru a elimina starea de pericol care motiveaza luarea masurii. Sunt asemenea masuri interzicerea de a se afla in anumite localitati (art.116 C.Pen.) expulzarea strainilor (art.117 C.Pen.) si confiscarea speciala (art.118 C.Pen.)

D.           In raport de substanta lor, respectiv in raport cu drepturile si

libertatile pe care le rapesc sau le ingradesc, masurile de siguranta pot fi :

privative de libertate (internarea medicala art.114. C.Pen.);

restrictive de libertate (obligarea la tratament medical, art.113 C.Pen.);

privative de drepturi (interzicerea de a se afla in anumite localitati (art.116 C.Pen ) sau restrictive de drepturi (interzicerea unei functii sau profesii - art.115 C.Pen.);

patrimoniale (confiscarea speciala, art.118 C.Pen.).

E.         Dupa durata in timp a masurii de siguranta acestea pot fi :

masuri de siguranta absolut indeterminate, care dureaza atata timp cat persista starea de pericol social care a motivat luarea lor (obligarea la tratament medical; internarea medicala, interzicerea de a ocupa o functie, de a exercita o profesie, meserie sau alta ocupatie);

masuri de siguranta pe o perioada relativ determinata, legea stabilind un maxim al duratei in timpul acestor masuri (interzicerea de a se afla in anumite localitati);

masuri de siguranta definitive, asupra carora dupa executare nu se mai poate reveni (expulzarea strainilor, confiscarea speciala).




4. SCOPUL MASURILOR DE SIGURANTA .

Potrivit art.111 alin.1. C.Pen. masurile de siguranta au ca scopinlaturarea a unei stari de pericol si preintampinarea savarsirii faptelor prevazute de legea penala.

Prin luarea masurilor de siguranta fata de persoanele care au comis fapte prevazute de legea penala se urmareste atat un scop direct (imediat) cat si un scop indirect (mediat).

Finalitatea imediata (directa) a luarii oricarei masuri de siguranta este inlaturarea unei stari de pericol.

Inlaturarea starii de pericol social presupune preexistenta acesteia, iar masura de siguranta apare, ca un remediu, un mijloc prin care starea de pericol este inlaturata si inlocuita cu o stare de siguranta pentru ordinea de drept.

Daca scopul imediat (direct) priveste prezentul - starea de pericol existenta la momentul luarii masurilor de siguranta - scopul mediat (indirect) priveste viitorul, masurile de siguranta fiind menite a preintampina savarsirea faptelor prevazute de legea penala.

Finalitatea indirecta (mediata) se realizeaza si decurge din realizarea scopului direct (imediat), inlaturarea starii de pericol presupune inlaturarea sau ingradirea posibilitatii de repetare a comportamentului ilicit. Preintampinarea savarsirii de fapte prevazute de legea penala inseamna "a pune un obstacol in calea realitatii din care decurge starea de pericol si a o impiedica sa conduca sau sa contribuie la savarsirea unor astfel de fapte".

5. CONDITII GENERALE PENTRU LUAREA

MASURILOR DE SIGURANTA.

Luarea masurilor de siguranta este urmarea existentei cumulative a doua premise: una obiectiva - comiterea unei fapte prevazute de legea penala - si alta subiectiva: periculozitate sociala a faptuitorului.

6 SAVARSIREA UNEI FAPTE PREVAZUTE DE LEGEA PENALA.

Masurile de siguranta se iau numai fata de persoanele care au comis fapte prevazute de legea penala (art.111 alin.2. C.pen.). Activitatea inculpatului pe motiv ca fapta nu exista, nu a fost savarsita de inculpat, ori nu este prevazuta de legea penala exclude luarea unei masuri de siguranta fata de acesta. Pentru luarea unei masuri de siguranta este suficient sa se savarseasca o fapta prevazuta de legea penala, nefiind necesar ca aceasta sa fie infractiune.

Masurile de siguranta pot fi luate chiar daca fapta a fost comisa in conditiile prevazute de art.44-51 C.pen., respectiv cand exista o cauza care inlatura caracterul penal al faptei respective, aceasta neconstituind infractiune.

Cauzele care inlatura caracterul penal al faptei, exclud de regula vinovatia faptuitorului si in lipsa acesteia fapta nu poate constitui infractiune, insa in materialitatea ei fapta ramane drept fapta prevazuta de legea penala si justifica luarea unor masuri de siguranta.

Masurile de siguranta nu mai pot fi luate cand fapta savarsita nu mai este incriminata de legea penala noua. (art.12 alin.1. C.pen.).

7. EXISTENTA STARII DE PERICOL.

Luarea masurilor de siguranta este conditionata de existenta unei stari de pericol social, cerinta ce rezulta din interpretarea prevederilor art.111 alin.1. C.pen., potrivit carora "masurile de siguranta au ca scop inlaturarea unei stari de pericol social".

Inca de la Congresul Uniunii Internationale de Drept Penal desfasurat la Burxelles in 1910 starea de pericol a fost acceptata ca fiind cauza luarii masurilor de siguranta. "Legea trebuie sa instituie masuri speciale de siguranta sociala contra infractorilor considerati periculosi, fie din pricina starii lor de recidivisti, fie din pricina felului de trai, pe care legea il preconizeaza, fie din pricina antecedentelor lor ereditare sau personale, manifestate printr-o crima sau delict"... .

Legea penala romana nu defineste starea de pericol ca temei al masurilor de siguranta, asa cum o face Codul Penal italian in art.203 "este periculoasa din punct de vedere social persoana care a comis o infractiune si este probabil sa mai comita noi fapte prevazute de lege drept infractiuni", intrucat in cuprinsul capitolului II intitulat "Regimul masurilor de siguranta" (art.113-118) descrie situatiile in care o persoana care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala prezinta pericol pentru societate.

Se face distinctie intre o stare de pericol a infractorului (periculozitate subiectiva) si o stare de pericol a lucrurilor care au legatura cu fapta comisa (periculozitate obiectiva). Starea de pericol social relevata de detinerea lucrurilor care au legatura directa cu fapta comisa (periculozitate obiectiva) este prezumata, confiscarea bunurilor enumerate de art. 118 C.pen. fiind obligatorie, fapt dedus din formularea imperativa a acestei norme juridice ("sunt supuse confiscarii" .



Periculozitatea subiectiva decurgand din starile de boala psihica, intoxicatie alcoolica sau substante stupefiante, inabilitate ori nepregatire profesionala, ori prezenta infractorului in anumite localitati sau medii sociale nu este prezumata, fiind necesara dovedirea existentei acesteia. Sarcina probatorului incumba organele judiciare. In aceste cazuri, luarea masurilor de siguranta este lasata la aprecierea instantelor de judecata, care vor decide in raport de ansamblul probelor administrate.

Intr-un singur caz legiuitorul roman pare sa fi prezumat o stare de periculozitate subiectiva, prin reglementarea imperativa a luarii masurii de siguranta a obligarii la tratament medical in cazul savarsirii infractiunii de transmitere intentionata a sindromului imunodeficitar dobandit (art.309 C.pen.).

Pericolul social al faptei este o trasatura esentiala a infractiunii si constituie o apreciere a gradului de lezare a valorii sociale ocrotite de legea penala si a importantei ocrotirii acesteia pentru ordinea de drept.

Pericolul social concret al infractiunii reprezinta o privire retrospectiva asupra faptei comise, pe cand starea de pericol social care justifica luarea masurii de siguranta constituie o reprezentare in perspectiva a posibilului comportament al faptuitorului. Starea de pericol social care justifica luarea masurilor de siguranta reprezinta o probabilitate.

8. PRINCIPIUL LEGALITATII MASURILOR
DE SIGURANTA.

Art.2 Cod Pen. Dispune ca numai legea "prevede care fapte constituie infractiuni, pedepsele ce se aplica infractiunilor si masurile ce se pot lua in cazul savarsirii acestor fapte". Textul consacra principiul legalitatii incriminarii si al legalitatii pedepsei : "nullum crimen sine lege" si "nulla poena sine lege" "si nullum judicium sine lege", principiu prin care, pe de o parte, se garanteaza libertatea indivizilor, iar pe de alta parte, se asigura excluderea arbitrarului.

Principiul legalitatii pedepselor este consacrat de Constitutia Romaniei, art.23-9, prevazand ca "nici o pedeapsa nu poate fi stabilita sau aplicata decat in conditiile si in temeiul legii".

In ce priveste masurile de siguranta principiul legalitatii conduce la urmatoarele consecinte:

a) nu se pot lua decat acele masuri de siguranta expres prevazute de lege;

b) luarea masurilor de siguranta este permisa numai in cazurile si conditiile prevazute de lege;

c) o alta consecinta a principiului legalitatii obliga instantele sa nu aplice masurile de siguranta decat in raport cu cazurile pentru care legea prevede aplicarea lor.

Asadar, organul de urmarire penala sau instanta de judecata nu pot lua alte masuri in afara celor prevazute de lege.

Aceasta obligatie priveste nu numai natura masurii de siguranta, ci si durata si regimul acesteia.

Este nelegala aplicarea masurii de siguranta a interzicerii de a se afla in anumite localitati in cazul in care a incetat procesul penal fata de inculpat prin interventia amnistiei: Masura de siguranta prevazuta de art.112 lit.d. se ia numai daca inculpatului i se aplica o pedeapsa .

Este nelegala dispozitia prin care inculpatul condamnat pentru infractiunea de furt, a fost obligat sa plateasca cumparatorului de buna credinta al bunului furat, bun ce a fost ridicat de la acesta si restituit persoanei vatamate - o suma echivalenta pretului incasat, atata vreme cat dobanditorul nu s-a constituit parte civila si nu a cerut sa fie despagubit, suma respectiva trebuie confiscata in baza art.118 lit. d. Cod penal .



M. Georgescu, Masurile de siguranta, Cluj 1938, p.223

V. Papadopol " Confiscarea speciala in practica judiciara" RRD Nr. 5/1983, p. 36

Dreptul nr. 10-11/1991,p.106, d.1678/1990

Dreptul nr. 9/1994, p. 90, d. 133/1993




loading...




Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate