Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia.masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii



Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Drept


Index » legal » Drept
» Reductiunea liberalitatilor excesive. Notiune


Reductiunea liberalitatilor excesive. Notiune




Reductiunea liberalitatilor excesive. Notiune

Reductiunea apare ca o sanctiune civila cu privire la donatiile si legatele facute de defunct daca prin ele se aduce atingere rezervei mostenitorilor rezervatari. Articolul 847 C. civ. prevede ca „liberalitatile prin acte intre vii sau prin testament, cand vor trece peste cotitatea disponibila, vor fi reduse la aceasta parte”. Prin reductiune aceste liberalitati devin ineficace, dar numai in masura necesara intregirii rezervei succesorale. Ea se aplica, cum am vazut, nu numai donatiilor declarate ca atare ci si celor deghizate, sau prezumate de legiuitor a fi deghizate, precum si legatelor al caror obiect il constituie depunerile la CEC cu clauza testamentara




Ocrotirea rezervei succesorale, prin reductiune, se realizeaza nu numai cand liberalitatile sunt facute in favoarea unor terti, sau mostenitori nerezervatari ci si cand beneficiarii liberalitatilor sunt mostenitori rezervatari.

Aceasta sanctiune nu trebuie confundata cu nulitatea caci efectele ei sunt fie caducitatea legatelor, fie rezolutiunea donatiilor considerate excesive. Ea nu are legatura cu conditiile de validitate a actelor juridice, a caror nerespectare duce la nulitate, ci sanctioneaza numai depasirea cotitatii disponibile.

Problema reductiunii nu se poate, evident, pune decat dupa deschiderea succesiunii caci depasirea cotitatii disponibile se apreciaza nu in raport de data actului de liberalitate ci in raport cu aceasta data. Pana in momentul deschiderii mostenirii, mostenitorii rezervatari nu au nici un drept asupra acesteia, asteptarea lor indreptatita nu le confera nici macar dreptul de a lua masuri asiguratoare impotriva actelor care ar compromite patrimoniul celui la a carui mostenire ar urma sa vina, caci si acestea ar fi pacte asupra unei succesiuni viitoare sanctionate de legiuitor

Persoanele care pot invoca reductiunea. Articolul 848 C. civ. prevede ca: „reductiunea liberalitatilor intre vii nu va putea fi ceruta decat numai de erezii rezervatari, de erezii acestora sau de cei care infatiseaza drepturile lor” 4 .

Reductiunea fiind conceputa de legiuitor ca un mijloc de aparare a rezervei succesorale este firesc ca ea sa poata fi invocata de mostenitorii rezervatari, care vin efectiv la mostenire. Enumerarea celor care pot invoca reductiunea, prin art. 848 C. civ., este limitativa, alte categorii de persoane neputand face acest lucru

Dreptul de a cere reductiunea are un caracter individual; daca sunt mai multi mostenitori rezervatari ei vor putea cere reductiunea impreuna. In cazul in care unul sau mai multi renunta la acest drept, fara a renunta la mostenire, reductiunea va avea loc numai in masura necesara intregirii rezervei celor care si-au exercitat acest drept.

Dreptul de a cere reductiunea nu se transmite de la defunct la mostenitorii sai rezervatari ci este un drept care se naste direct in persoana acestora. Asa fiind s-a precizat ca donatarii si legatarii impotriva carora se exercita actiunea nu vor putea opune rezervatarilor exceptiile pe cere le puteau opune defunctului. Ei vor putea insa opune mostenitorului rezervatar acele exceptii care deriva din faptele personale ale acestuia, ca prescriptia, renuntarea la dreptul a cere reductiunea etc.

In cazul in care mostenitorul rezervatar moare inainte de exercitarea dreptului la reductiune el se transmite la propriii mostenitori, caci are un caracter patrimonial. Desigur daca exista un singur mostenitor al mostenitorului rezervatar care nu a exercitat dreptul la reductiune si acesta poate renunta la acest drept, iar daca exista mai multi, pot opta unitar sa renunte la el. In cazul in care insa ei opteaza diferit, renuntarea unora nu poate impieta asupra dreptului altuia de a exercita acest drept, care, asa cum am aratat, are un caracter individual.

Asa cum rezulta din art. 848 C. civ. reductiunea mai poate fi ceruta si de cei care infatiseaza drepturile mostenitorilor rezervatari, adica avanzii lor cauza, universali sau cu titlu universal. Acestia sunt cesionarii drepturilor succesorale si creditorii acestora, care pot cere reductiunea pe calea actiunii oblice, potrivit art. 974 C. civ.

Dobanditorii cu titlu particular, ca cesionarii si donatarii de bunuri privite individual, precum si legatarii particulari nu pot cere reductiunea. Ei au, in aceasta materie, calitatea de terti si nu „infatiseaza” asadar dreptul mostenitorilor rezervatari la reductiune.

Chiar in ipoteza in care bunul transmis a format obiectul unui legat, supus reductiunii caci aduce atingere rezervei, numai mostenitorul rezervatar va putea cere reductiunea, succesorii sau cu titlu particular nu au aceasta calitate, nefiind avanzii sai cauza. In alta ordine de idei, reductiunea se raporteaza intotdeauna la un patrimoniu si nu la bunuri individual-determinate.

In ce priveste creditorii defunctului trebuie facuta distinctia intre situatia in care mostenitorii rezervatari au acceptat mostenirea pur si simplu sau sub beneficiu de inventar. Daca mostenirea fost acceptata de catre mostenitorul rezervatar pur si simplu, are loc contopirea patrimoniului sau, cu acela al defunctului, astfel incat creditorii defunctului devin si creditorii personali ai mostenitorului rezervatar. Asa fiind ei „infatiseaza” drepturile mostenitorului rezervatar ai carui creditori devin ca urmare a acceptarii, in aceasta forma, a mostenirii si pot cere reductiunea pe calea actiunii oblice. Daca, in schimb, mostenitorul rezervatar accepta mostenirea sub beneficiu de inventar, nu are loc confuziunea patrimoniului sau cu acela al defunctului, astfel incat creditorii defunctului nu sunt avanzii-cauza ai mostenitorului rezervatar si nu-i „infatiseaza” drepturile.

In cazul donatiilor creditorii defunctului nu pot cere reductiunea, intrucat pentru ei bunurile donate au iesit definitiv din patrimoniul defunctului si nu formeaza obiect al dreptului de gaj general al creditorilor chirografari. In ce priveste legatele, daca acceptarea mostenirii s-a facut sub beneficiu de inventar, creditorii defunctului nu pot cere reductiunea, dar pot cere achitarea catre ei a datoriilor, cu prioritate fata de legate, intrucat dreptul lor de gaj general se exercita asupra activului brut al mostenirii, iar legatele urmeaza a fi platite din activul net al acesteia si numai in limitele cotitatii disponibile daca exista mostenitori rezervatari care cer reductiunea.

Reductiunea nu poate fi, evident, ceruta nici de catre donatari sau legatari caci reductiunea este un drept al mostenitorilor rezervatari impotriva si nu in favoarea lor. In cazul in care insa un donatar sau legatar este actionat prin reductiune el are dreptul sa ceara respectarea ordinii legale de reductiune a liberalitatilor excesive.

Ordinea reductiunii liberalitatilor excesive. Problema ordinii in care va opera reductiunea liberalitatilor excesive se pune, evident, numai in ipoteza in care defunctul a facut o pluralitate de liberalitati – donatii si legate – prin care s-a depasit cotitatea disponibila.

Nu are importanta daca de aceste liberalitati a beneficiat o singura persoana sau persoane diferite. Codul civil stabileste, prin art. 850, art. 852 si art. 853, ordinea in care se face reductiunea avand la baza ideea ca liberalitatile cu data anterioara sunt facute din cotitatea disponibila, astfel ca vor fi mentinute, si numai daca au aceeasi data se vor reduce proportional cu valoarea lor.

a. Legatele se reduc inaintea donatiilor art. 850 alin. (1) C. civ.]. Regula instituita de legiuitor are la baza ideea ca legatele produc efecte doar la data deschiderii succesiunii, sunt, cu alte cuvinte, ultimele liberalitati. Asadar, ele fiind cele care aduc atingere rezervei, trebuie reduse mai intai si nu donatiile care sunt anterioare si, cel putin in parte, au fost facute din cotitatea disponibila. Apoi daca s-ar inversa regula ar insemna sa se aduca atingere principiului irevocabilitatii donatiilor. In adevar, daca s-ar reduce donatiile inaintea legatelor, practic s-ar ajunge la revocarea donatiilor anterioare lasandu-se ca legatele sa epuizeze cotitatea disponibila. In acest mod nu se revoca nici donatiile dintre soti, care sunt revocabile, dar pentru aceasta fiind necesara o clauza testamentara speciala in acest sens, intentia revocatorie neputandu-se deduce din simpla instituire de legatari.

Regula reductiunii legatelor inaintea donatiilor are caracter imperativ astfel ca defunctul nu o poate schimba prin stipularea in testament a unei alte ordini.

b. Legatele se reduc toate deodata si in mod proportional art. 852 C. civ.). Legatele, atat cele universale, cat si cele cu titlu universal sau cu titlu particular, sunt supuse deodata reductiunii si proportional cu valoarea lor . Aceasta regula are la baza ideea ca toate legatele produc efecte deodata, adica la data deschiderii mostenirii.

Aceasta regula, care se intemeiaza, cum s-a spus pe vointa prezumata a testatorului, nu are caracter imperativ. Se permite, astfel, testatorului sa dispuna plata unor legate cu prioritate fata de altele, asa incat cele preferate de defunct se vor reduce, cum rezulta din art. 853 C. civ., numai daca rezerva succesorala nu va fi asigurata prin reducerea celorlalte. Vointa defunctului in acest sens se poate deduce dintr-o stipulatie expresa sau implicita dar neechivoca a acestuia. S-a admis ca si legatarii, prin intelegerea lor, pot deroga de la regula reductiunii concomitente si proportionale a legatelor

c. Donatiile se reduc in mod succesiv, in ordinea inversa a datei lor, incepand cu cea mai noua art. 850 alin. (2) C. civ.). Aceasta regula are la baza ideea ca donatiile mai noi aduc atingere rezervei succesorale, iar daca s-ar admite reductiunea in ordinea vechimii lor ar insemna sa se admita revocarea indirecta a donatiilor anterioare, prin efectuarea unora noi care sa epuizeze cotitatea disponibila, ceea ce este inadmisibil. Tocmai caracterul de ordine publica al principiului irevocabilitatii donatiilor confera caracter imperativ si regulii instituite de art. 850 alin. (2) C. civ., donatorul neputand stabili o alta ordine de reductiuni, nici cu prilejul incheierii contractelor de donatie si nici prin testamentul lasat. Doar daca este vorba de o donatie facuta sotului sau, care oricum este revocabila, se admite ca donatorul ar putea stipula ca aceasta sa se reduca inaintea altor donatii posterioare . De asemenea, s-a admis in doctrina ca in cazul insolvabilitatii unui donatar posterior se poate reduce o donatie anterioara pentru asigurarea rezervei succesorale

In cazul donatiilor cu aceeasi data ele se reduc simultan si proportional cu valoarea lor. Donatorul poate stabili, in acest caz, o ordine de preferinta privitoare la reductiunea lor, printr-o astfel de stipulatie neaducandu-se atingere principiului irevocabilitatii donatiilor, caci reductiunea necesara pentru intregirea rezervei are caracter imperativ.

Daca donatiile supuse reductiunii sunt neautentice, in raporturile dintre donatari, care sunt terti unii fata de altii, data donatiei se determina in functie de data cand actul a capatat, potrivit art. 1182 C. civ., data certa, evident cel mai tarziu la data mortii donatorului.

Caile procedurale de exercitare a dreptului la reductiune. Reductiunea se realizeaza la cerere si nu din oficiu 13 . Ea se poate realiza atat prin intelegerea intervenita intre mostenitorii rezervatari 14 , pe de o parte, si donatarii si legatarii beneficiari ai liberalitatilor pe de alta parte, cat si pe cale judecatoreasca.





O astfel de intelegere are efectele unui contract, astfel ca nu va putea fi revocata decat tot prin acordul partilor. Ea va putea fi atacata insa, ca orice conventie, pentru motiv de nulitate absoluta sau relativa

Reductiunea are loc pe cale judecatoreasca in cazul in care mostenitorii nu ajung la un acord, iar cel care cere reductiunea va trebui sa dovedeasca, prin orice mijloc de proba, ca prin liberalitatile facute s-a depasit cotitatea disponibila.

In cazul in care bunurile de care defunctul a dispus prin liberalitatile supuse reductiunii se afla in posesia celor gratificati, cum de cele mai multe ori se intampla in cazul donatiilor si mai rar in cazul legatelor, mostenitorii rezervatari se vor adresa instantei de judecata pe cale de actiune in reductiune. O astfel de actiune are caracterul unei actiuni patrimoniale personale, iar nu reale, astfel ca cei care sunt indreptatiti a cere reductiunea nu pot urmari bunurile ce au format obiectul liberalitatii excesive aflate in mainile tertilor subdobanditori

Actiunea in reductiune nu poate fi exercitata decat de cel a carui rezerva a fost incalcata prin liberalitatea ce se cere a fi redusa si profita numai acestuia . Totusi se accepta ca cererea in reductiune va profita si celorlalti mostenitori indreptatiti daca se exercita cu prilejul actiunii de partaj, dar numai in masura in care si ei se afla in termenul legal in care poate fi introdusa . Aceasta intrucat actiunea este prescriptibila in termenul general de prescriptie de 3 ani (art. 3 din Decretul nr.167/1958), iar termenul incepe sa curga, de regula, de la data deschi-derii mostenirii . Se accepta, totusi, ca in cazul in care titularul dreptului la actiune nu a avut cunostinta de existenta liberalitatii care i-a incalcat rezerva, ceea ce se intampla de obicei cand se dovedeste ca nu a cunoscut testamentul defunctului, termenul de prescriptie incepe sa curga de la data cand a luat cunostinta sau trebuia sa ia cunostinta de liberalitatea care cere a fi redusa

Daca mostenitorii rezervatari se afla in posesia bunurilor ce formeaza obiectul liberalitatii (ceea ce se intampla de regula in cazul legatelor) legatarii ii vor actiona in judecata pentru predarea acestora. Ei vor putea cere reductiunea in acest caz pe cale reconventionala , cererea lor fiind si in acest caz supusa prescriptiei extinctive. Daca mostenitorul rezervatar se afla in posesia obiectului supus reductiunii nu i se poate opune prescriptia, intrucat a exercitat in fapt toate prerogativele izvorand din calitatea sa de mostenitor rezervatar

Efectele reductiunii. In privinta efectelor reductiunii trebuie sa deosebim intre donatii si legate.

Efectul reductiunii in cazul legatelor este caducitatea acestora, care poate sa fie totala sau partiala in functie de necesitatea intregirii rezervei pe care reductiunea o apara. Daca prin acele legate s-a epuizat intreaga cotitate disponibila ineficacitatea legatelor sub forma caducitatii va fi totala, iar daca s-a dispus numai de o parte a cotitatii disponibile reductiunea va opera si ea partial, proportional cu valoarea necesara intregirii rezervei. Aceasta intregire se realizeaza in natura intrucat bunurile ce formeaza obiectul legatelor se afla in patrimoniul succesoral.

In cazul donatiilor efectul reductiunii este rezolutia acestora, care poate fi totala sau partiala tot in functie de faptul daca s-a depasit cotitatea disponibila total sau numai in parte, le fel ca in cazul legatelor.

Prin rezolutiunea donatiilor acestea se desfiinteaza retroactiv, insa numai in anumite limite, iar reductiunea se face in principiu, in natura, dar, uneori, si prin echivalent.

Actul de donatie nu se desfiinteaza retroactiv de la data incheierii sale, ci numai de la data deschiderii succesiunii. Astfel, prin art. 855 C. civ. se dispune in sensul ca actele de instrainare a bunului donat facute de catre donatar unor terte persoane se mentin in vigoare, in atari cazuri donatarii suportand reductiunea numai prin echivalent si nu in natura, in raport cu valoarea bunului donat din momentul deschiderii mostenirii. Actele de instrainare insa incheiate de donatar cu tertii ulterior deschiderii succesiunii vor fi desfiintate si ele pe cale de consecinta, aplicandu-se principiul resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis. Apoi, potrivit art. 854 C. civ. donatarul trebuie sa restituie fructele portiunii care trece peste cotitatea disponibila numai din momentul mortii donatorului, intrucat pana in acest moment el este socotit a fi proprietarul bunului ce a format obiectul donatiei

Asa cum am aratat, in principiu rezerva trebuie asigurata mostenitorilor in natura astfel ca defunctul nu poate dispune prin testament, bunaoara, ca bunul sa fie vandut la licitatie publica, iar rezerva sa fie asigurata din pretul astfel obtinut sau sa fie suplinita prin acordarea dreptului de uzufruct. De asemenea nu este ingaduit ca mostenitorii rezervatari sa primeasca cota lor de rezerva sub forma echivalentului banesc al bunului donat. Doctrina si practica judiciara au decis de asemenea ca rezerva trebuie asigurata mostenitorilor rezervatari in plina proprietate, fara sarcini, conditii sau clauze restrictive.

Totusi se admite, prin exceptie, ca reductiunea donatiilor se face prin echivalent in urmatoarele situatii:

a) daca donatia excesiva a fost facuta unui descendent sau sotului supravietuitor cu scutire de raport. In acest caz, potrivit art. 851 C. civ., donatarul va putea scadea partea cu care ar trebui sa se reduca donatia din partea ce i se cuvine ca mostenitor, daca bunurile succesorale sunt de aceeasi natura cu cele primite prin donatie;

b) daca donatia a fost facuta unui succesibil fara scutire de raport si are ca obiect un imobil, iar partea supusa reductiunii este mai mica de jumatate din valoarea imobilului.

In acest caz donatarul rezervatar poate pastra in intregime imobilul compensandu-i pe ceilalti mostenitori rezervatari prin luare mai putin din celelalte bunuri din succesiune sau prin plata in bani a valorii partii din imobil supusa reductiunii [art. 770 alin. (2) C. civ.

c) daca donatarul a instrainat sau a grevat bunurile ce formeaza obiectul donatiei inainte de deschiderea succesiunii. Rezerva, in acest caz, se va intregi prin plata echivalentului portiunii care depaseste cotitatea disponibila (art. 855 C. civ.). Asa cum am aratat mai sus, actele juridice incheiate de catre donatar inainte de deschiderea succesiunii fiind valabile si opozabile mostenitorilor rezervatari, riscul insolvabilitatii lui afecteaza rezerva lor. In cazul in care donatia a fost facuta in favoarea unui alt mostenitor rezervatar echivalentul a ceea ce depaseste cotitatea disponibila se poate asigura prin luare mai putin din bunurile succesorale sau prin plata in bani. Daca donatarul este un mostenitor nerezervatar sau un tert contraechivalentul rezervei se asigura prin plata in bani.

d) daca bunul donat a pierit din culpa donatarului acesta este obligat sa suporte reductiunea prin echivalent banesc. Daca bunul ar fi pierit fara vreo culpa a donatarului, acesta nu poate fi obligat la plata echivalentului banesc al acestuia intrucat bunul ar fi pierit oricum, chiar la donator, si deci nu ar fi putut face parte din masa succesorala;

e) daca bunul donat a fost un bun fungibil si consumabil donatarul va fi obligat la fel ca in cazul uzufructului prevazut de art. 526 C. civ., la restituirea unor bunuri de aceeasi calitate, cantitate si valoare.

In toate cazurile de reductiune prin echivalent, potrivit art. 849 C. civ. se va avea in vedere starea bunurilor din momentul efectuarii donatiei si valoarea lor din momentul deschiderii succesiunii.

Reductiunea liberalitatilor in uzufruct sau in renta viagera. In cazul in care obiectul liberalitatii facute de defunct il constituie dreptul de uzufruct sau renta viagera, si intrucat evaluarea acestor drepturi este dificila, depinzand de durata vietii beneficiarului, element aleatoriu, legiuitorul a prevazut pentru astfel de situatii unele solutii exceptionale. Astfel, art. 844 C. civ. prevede ca: „Daca dispozitia prin acte intre vii sau prin testament, constituie un uzufruct sau o renta viagera a carei valoare trece peste cantitatea disponibila, erezii rezervatari au facultatea de a executa aceste dispozitii sau de a abandona proprietatea cantitatii disponibile”. Asadar, potrivit acestui text de lege, mostenitorii rezervatari pot opta intre executarea liberalitatilor asa cum au fost facute si predarea cotitatii disponibile beneficiarului liberalitatii, prin aceasta transformand uzufructul sau renta viagera in plina proprietate asupra cotitatii disponibile. Daca beneficiarul liberalitatii are si calitatea de mostenitor rezervatar, la propria cota de rezerva in plina proprietate se va adauga si cotitatea disponibila astfel obtinuta.

Optiunea ii apartine numai mostenitorului rezervatar, dar ea este multumitoare si pentru beneficiarul liberalitatii intrucat in cazul in care se executa liberalitatea primeste ceea ce i-a daruit defunctul, iar in cazul in care cotitatea disponibila este abandonata primeste in intregime acea parte din mostenire de care defunctul putea dispune

Dispozitiile art. 844 C. civ. fiind derogatorii de la dreptul comun privind reductiunea liberalitatilor excesive, in doctrina si practica judiciara s-au facut unele precizari in legatura cu aplicarea lor.

Astfel s-a spus ca prevederile art. 844 C. civ. au aplicabilitate numai daca liberalitatea are ca obiect dreptul de uzufruct sau renta viagera. In ipoteza inversa, adica atunci cand liberalitatea are ca obiect nuda proprietate sau proprietatea cu sarcina unei rente viagere in favoarea mostenitorului rezervatar aceste dispozitii nu se aplica. Intr-o atare ipoteza, in practica judiciara s-a decis ca rezervatarul uzufructuar va dobandi rezerva in plina proprietate, pastrand si dreptul de uzufruct asupra cotitatii disponibile, iar legatarul va primi dreptul de nuda proprietate asupra cotitatii disponibile . Prevederile art. 844 C. civ. nu-si gasesc aplicare nici atunci cand liberalitatea are ca obiect dreptul de uz sau de abitatie cu toate ca si in aceste cazuri se intalnesc aceleasi dificultati de evaluare, iar uzul si abitatia sunt de fapt varietati ale dreptului de uzufruct.




In cazul intretinerii in natura s-a apreciat ca desi legea nu se refera expres la o astfel de ipoteza, de vreme ce contractul de intretinere nici nu este reglementat in Codul civil, intrucat si in acest caz este prezenta aceeasi ratiune ca in cazul rentei viagere, aplicarea prevederilor art. 844, la fel ca si cele ale art. 845 C. civ. este posibila (ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet

Prevederile art. 844 C. civ. sunt aplicabile numai daca este vorba de o singura liberalitate facuta de defunct, intrucat daca sunt mai multe liberalitati, din care una este in uzufruct sau renta viagera, pentru a se putea aplica regulile din materia ordinii reductiunii se impune efectuarea evaluarii . Cand exista o singura liberalitate in uzufruct sau renta viagera, desi textul legal se refera expres la o liberalitate a carei valoare trece peste cantitatea disponibila, nu este nevoie de nici o evaluare. Mostenitorul rezervatar este liber sa aprecieze in functie de situatia privind varsta, starea sanatatii beneficiarului liberalitatii etc. in sensul de a opta pentru executarea liberalitatii asa cum a fost dispusa de defunct sau de a abandona proprietatea cotitatii disponibile.

Asa cum am aratat mai sus, actiunea in reductiune este divizibila, astfel ca in cazul in care exista mai multi mostenitori rezervatari fiecare opteaza dupa cum crede de cuviinta, cu exceptia situatiei cand obiectul liberalitatii este indivizibil. In acest din urma caz este necesar consensul mostenitorilor rezervatari. Daca acestia nu ajung la un consens prevederile art. 844 C. civ. nu se vor putea aplica intrucat instanta de judecata nu este chemata sa exercite dreptul de optiune. Intr-o astfel de situatie se va aplica dreptul comun in materie.

S-a mai precizat ca in cazul aplicarii art. 844 C. civ. in situatia in care mostenitorii rezervatari opteaza pentru abandonarea proprietatii cotitatii disponibile, prin aceasta transformare a obiectului liberalitatii, caracterul ei nu se schimba, donatarul sau legatarul ramanand cu titlu particular. El ar fi obligat sa suporte pasivul succesoral numai in limita cotei de proprietate dobandita ca mostenitor rezervatar, atunci cand este cazul, peste cotitatea disponibila

Dreptul de optiune la care se refera art. 844 C. civ. are un caracter personal patrimonial si se transmite pe cale succesorala in cazul decesului titularului sau. El nu poate fi exercitat de creditori pe calea actiunii oblice, intrucat nu este inclus in dreptul lor de gaj general

In fine, s-a mai precizat ca dreptul de optiune reglementat de art. 844 nu are caracter imperativ, astfel ca partile se pot intelege cu privire la un alt mod de realizare a reductiunii liberalitatilor excesive . Defunctul poate de asemenea dispune ca in cazul depasirii cotitatii disponibile reductiunea uzufructului sau a rentei viagere sa se faca in limitele acesteia, iar rezervatarii sa nu poate opta in sensul abandonarii in plina proprietate a cotitatii disponibile

A se vedea: V. Patulea, Nota la decizia civila nr. 187/1970, in R.R.D. nr. 7/1971, p. 109-112; V. Negru, Examen teoretic al practicii judiciare privind actiunea in reductiune, in R.R.D. nr. 4/1984, p. 37-38.

A se vedea Gh. Brenciu, V. Panturescu, Reductibilitatea legatelor al caror obiect este constituit de depuneri de pe librete CEC asupra carora defunctul titular a prevazut clauza testamentara, in R.R.D. nr. 1/1984, p. 16-17.

A se vedea M.B. Cantacuzino, op. cit., p. 283-28

Textul se refera, in terminis, numai la „liberalitatile intre vii” dar, asa cum s-a precizat, el este aplicabil si liberalitatilor mortis causa, intrucat alte texte cum ar fi art. 850, 852-853 C. civ. includ neindoielnic si legatele ca fiind supuse reductiunii. A se vedea: D. Chirica, op. cit., p. 187; Fr. Deak, op. cit., p. 379.

A fost criticata pe buna dreptate solutia prin care s-a admis reductiunea la cererea unor colaterali privilegiati. A se vedea P. Savu, E. Puscariu, Sc. Serbanescu, Note la decizia civila nr. 3743/1957 a Trib. reg. Craiova, in L.P. nr. 2/1958, p. 110.

A se vedea: M. Eliescu, op. cit., p. 366-367; D. Chirica, op. cit., p. 188.

A se vedea: I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit., p. 714; M. Eliescu, op. cit., p. 366; D. Chirica, op. cit., p. 188; Trib. reg. Bacau, decizia nr. 4280/1955, cu Nota de M. Ionescu, in L.P. nr. 7/1956, p. 88

A se vedea Trib. Suprem, decizia nr. 2420/1955, in C.D. 1955, vol. I, p. 199.

A se vedea M. Eliescu, op. cit., p. 368.

A se vedea: I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit., p. 717; D. Chirica, op. cit., p. 193.

A se vedea: M.B. Cantacuzino, op. cit., p. 312; Fr. Deak, op. cit., p. 38

A se vedea: C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit., p. 679; M. Eliescu, op. cit., p. 370; D. Chirica, op. cit., p. 193; Fr. Deak, op. cit., p. 385.

A se vedea Trib. Suprem, sectia civila, decizia nr. 1253/1989, in Dreptul nr. 4/1990, p. 71.



Potrivit art. 82 alin. (3) din Legea nr. 36/1995 notarul public, avand acordul tuturor mostenitorilor, poate proceda la reductiunea liberalitatilor pana la limita prevazuta de lege. Tot astfel reductiunea se poate realiza prin imparteala bunurilor prin acordul mostenitorilor potrivit art. 81 alin. (3) din Legea nr. 36/1995.

A se vedea Trib. jud. Suceava, decizia civila nr. 828/1971, in R.R.D. nr. 6/1972, p. 166.

A se vedea: Trib. Suprem, sectia civila, decizia nr. 33/1967, in C.D. 1967, p. 129; decizia nr. 2091/1967, in R.R.D. nr. 5/1968, p. 161.

A se vedea: Trib. Suprem, sectia civila, decizia nr. 780/1973, in C.D. 1973, p. 202; decizia nr. 743/1985, in C.D. 1985, p. 93-96.

A se vedea Trib. Suprem, sectia civila, decizia nr. 1119/1977, in C.D. 1977, p. 92-95.

A se vedea Trib. Suprem, sectia civila, decizia nr. 1457/1973, in R.R.D. nr. 7/1974, p. 59-60; decizia nr. 33/1967, supra cit.

A se vedea: Trib. Suprem, sectia civila, decizia nr. 1884/1974, in Repertoriu, pe anii 1969-1975, p. 206; decizia nr. 1665/1976, in Repertoriu II, p. 134; decizia nr. 330/1978, in R.R.D. nr. 8/1978, p. 65; decizia nr. 2338/1985, in C.D. 1985, p. 91-93; decizia nr. 743/1985, in C.D. 1985, p. 93-96; decizia nr. 732/1986, in C.D. 1986, p. 86-88; Trib. Jud. Hunedoara, decizia civila nr. 1041/1978, in R.R.D. nr. 2/1979, p. 64; Trib. Jud. Maramures, decizia civila nr. 421/1981, in R.R.D. nr. 12/1981, p. 106.

In acelasi sens, a se vedea, D. Chirica, op. cit., p. 191; in sensul ca mostenitorii rezervatari ar putea cere reductiunea pe cale de exceptie, a se vedea, M. Eliescu, op. cit., p. 371; C. Statescu, op. cit., p. 208; E. Safta-Romano, op. cit., p. 336; D. Macovei, op. cit., p. 126. Formularea in sensul ca este suficient ca rezervatarii, in cazul in care sunt actionati in judecata de catre legatari, sa invoce exceptia reductiunii este in adevar de natura a crea confuzii caci si atunci cand am accepta ca mostenitorii rezervatari in aceasta ipoteza invoca o exceptie de drept civil (de fond) calea procedurala de a o invoca in postura lor de parati este tot cererea reconventionala. Pentru distinctia dintre exceptiile de fond si exceptiile de procedura, a se vedea, Al. Bacaci, Exceptiile de procedura in procesul civil, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1983, p. 7-21.

A se vedea: Trib. Suprem, sectia civila, decizia nr. 700/1972, in Repertoriu II, p. 206-207; decizia civila nr. 732/1986, supra cit.; Fr. Deak, op. cit., p. 387; D. Chirica, op. cit., p. 191.

Bine s-a observat in doctrina ca in acest caz donatarul ar trebui sa fie obligat la restituirea fructelor numai din momentul cererii de reductiune caci numai de atunci devine posesor de rea-credinta al bunurilor donate. A se vedea in acest sens Fr. Deak, op. cit., p. 389.

A se vedea: Trib. Suprem, sectia civila, decizia nr. 760/1969, in Repertoriu II, p. 206; C.S.J., sectia civila, decizia nr.1314/1994, in Dreptul nr. 7/1995, p. 87.

A se vedea: D. Chirica, op. cit., p. 195; Fr. Deak, op. cit., p. 389; C.S.J., sectia civila, decizia nr. 1314/1994, supra cit.

A se vedea: Trib. Suprem, sectia civila, decizia nr. 2065/1989, in Dreptul nr. 7/1990, p. 67; M. Eliescu, op. cit., p. 380.

A se vedea: C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit., p. 1012; M. Eliescu, op. cit., p. 381; D. Chirica, op. cit, p. 198.

A se vedea Trib. Suprem, completul de 7 judecatori, decizia nr. 4/1984, in C.D. 1984, p. 68-72.

A se vedea Fr. Deak, op. cit., p. 392-393. In ce ne priveste, tocmai datorita caracterului de exceptie al acestor prevederi legale, credem, la fel ca in cazul art. 845 C. civ., ca extinderea lor si la alte ipoteze decat cele prevazute de textul legal nu este recomandabila.

A se vedea: M. B. Cantacuzino, op. cit., p. 315; M. Eliescu, op. cit., p. 380.

A se vedea Fr. Deak, op. cit., p. 39

A se vedea D. Alexandresco, op. cit., vol. IV, p. 62

A se vedea C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit., p. 686.

A se vedea: D. Alexandresco, op. cit., vol. IV, p. 625; D. Chirica, op. cit., p. 197; Fr. Deak, op. cit., p. 39




loading...




Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate

Drept




Dreptul familiei - Bilete examen
ORDINEA JURIDICA SI SUPREMATIA DREPTULUI COMUNITAR
Stiinta dreptului
Puterea judecatoreasca si puterea legislativa
Notiunea de partaj
Cererea de chemare in judecata
Partile
Izvoarele dreptului penal
DREPTURILE FUNDAMENTALE ALE OMULUI CA PRINCIPII GENERALE ALE DREPTULUI COMUNITAR
INTERPRETAREA DREPTULUI NATIONAL IN CONFORMITATE CU DREPTUL COMUNITAR













loading...