Elementele populatiei si statutul lor juridic

Elementele populatiei si statutul lor juridic

Introducere.

Populatia constituie unul dintre cele trei elemente materiale ale existentei statului,alaturi de teritoriu si guvern.Fara acestea el nu poate exista,constituind o colectivitate umana.

Problematica populatiei este deosebit de complexa si face obiectul si al altor ramuri de drept,cum ar fi dreptul constitutional sau diverse ramuri ale dreptului civil.In privinta dreptului international aceasta problematica este analizata numai prin pricma conditiilor in care statutul juridic al cetatenilor sau strainilor unui stat este recunoscut si poate fi opozabil altor state,si a compatibilitatii sale cu normele de drept international.

Populatia unui stat este formata sin totalitatea persoanelor fizice care traiesc pe teritoriul sau si se afla sub jurisdictia sa.

Statutul persoanelor ce se afla la un moment dat pe teritoriulunui stat poate diferentia in functie de natura raporturilor ce exista intre acestea si statul in cauza.Cea mai mare parte dintre aceste personae sunt cetatenii statului respective al caror statut este depli,conform cu drepturile si obligatiile care decurg din raporturile de cetatenie.O alta categorie de persoane, cetatenii altor state ,strainii beneficiaza de un regim juridic stability prin legislatia interna si prin conventii internationale,incheiate pe baza de reciprocitate,statut inferior cetatenilor statukui respective.O categorie de straini-personalul misiunilor diplomatice,functionary ai organizatiilor internationale-are un statut secial stability prin conventii internationale,statut care limiteaza jurisdictia statului respective cu privire la aceasta categorie de personae.

Pe teritoriul unui stat se pot afla personae care nu au nici o cetatenie(apatrici),personae cu dubla cetatenie(bipatrizi),personae refugiate si personae stramutate.In ceea ce priveste cetatenii,acestia au un statut stability in exclusivitate pe baza dreptului intern,in cazul celorlalte categorii de personae,statutul juridic al acestora este rezultatul atat al reglementarilor interne,exresie a suveranitatii statelor,cat si a reglementarilor internationale realizate prin acordul de vointa a acestora sip e baza de reciprocitate.

Regimul juridic al persoanelor fizice,aflate in limitele teritoriului unui stat,indifferent daca sunt cetateni sau straini,este stabiit ,potrivit dreptuui intern al acelui stat,in baza competentei sale teritoriale.Exercitarea acestei atributii,desi exclusive si discretionara,se realizeaza insa cu luarea in considerare a doua postulate:regimul propriilor cetateni san u aduca atingeri ireversibile drepturilor fundametale ale ouui,iar regimul strainilor san u prejudicieze interesele acestora sau ale statului lor de origine.In acelasi timp,orice stat urmareste asigurarea unui regim cat mai favorabil cetatenilor sai aflati permanent sau temoporar pe teritoriul altor state.

Avand in vedere aceste lucruri,orice stat din punct de vedere al exercitarii competentelor sale asupra populatiei,se afla intr o dubla postura:ca stat de origine si ca stat de primire.De aceea este necesara compatibilizarea diferitelor regimuri nationale privind populatia.Orice stat este competent sa determine conditiile de obtinere a cetateniei sale,dar conditiile opozabilitatii acestei cetatenii altor state sunt reglementate,in principal de dreptul international.

Cetatenia persoanelor fizice.

Cetatenia este o legatura juridical care se intemeiaza pe un fapt social,pe o legatura,o solidaritate efetiva de existenta,interese,sentimente,alaturi de o reciprocitate de drepturi si obligatii.Se poate spune ca ea este expresia juridical a faptului ca individual careia ii este conferita . este in fapt,mai strans legat de populatia statului care i-o acorda decat de a oricarui stat".

Cetatenia reprezinta legatura politica si juridical permanenta dintre o persoana fizica si un anumit stat.Ea exrima totalitatea drepturilor si obligatiilor reciproce dintre o persoana si statul al carei cetatean este.Cetatenia este o legatura juridical speciala pastrata si preungita oriunde s ar gasi persoana in cauza:in statul de origine,in alt stat,pe mare,in aer,sau in cosmos.

Cetatenii sau resortisantii,sunt acea categorie de persoane a caror legatura juridica cu un stat exprima apartenenta persoanei la respectivul stat caracterizata,pe de o parte prin plenitudinea drepturilor si obligatiilor garantate sau impuse de constitutia si legile acelui stat,sip e de alta parte ,prin caracterul sau de permanenta.

Statul are competenta exclusive in edictarea legilor si reglementarilor privind cetatenia.

Cetatenia reprezinta o problematica de drept intern.Statul determina de sine statator,criteriile si modalitatile de obtinere sau pierdere a cetateniei sale,precum si drepturile si obligatiiile ce revin cetatenilor sai in baza acestei calitati.

Dreptul international nu limiteaza libertatea statului in a acorda sau refuza cetatenia sa,sau in a-I stabili continutul juridic,dar poate determiina conditiile opozabilitatii cetateniei sale altor state.Nu se contesta competenta normative a unui stat in materie de cetatenie dar pot fi respinse efectele exercitarii acesteia,in cazul in care sunt nesocotite principii generale sau norme de drept international.

Dreptul international refuza orice opozabilitate cetatenilor de complezenta,fictive,acordate abuziv de unele state unor indivizi care nu le sunt efectiv si afectiv atasati.O legislatie de obtinere a cetateniei care ar putea fi bazata pe criterii rasiale,religioase sau politice va fi considerate ilicita din punct de vedere al regulilor de drept international privind drepturile omului,si nu ar putea fi opozabila altor state.

Dobandirea cetateniei.

In ceea ce priveste dobandirea cetateniei,aceasta se realizeaza prin:nastere si naturalizare.

Prin nastere,cetatenia se poate dobandi prin efectula doua principii pe care statele le aplica:principiul jus sanguinis(dreptul sangelui),potrivit caruia copilul dobandeste cetatenia parintilor indifferent de locul nasterii si principiul jus soli(dreptul solului) potrivit caruia copilul primeste cetatenia locului nasterii,idiferent de cetatenia parintilor.In timp ce unele state aplica jus sanguinis Italia, Belgia, Franta, Japonia, Filipine,Tunisia,Algeria,s.a. altele aplica jus soli-statele latino americane,iar o categorie de tari practica un system mixt.-SUA,Anglia etc.

Dobandirea cetateniei romane,potrivit legislatiei romane se face pe baza principiului jus sanguinis ,astfel copilul nascut pe teritoriul roman sau strain din ambii parinti romani sau numai unul din ei,este cetatean roman.

Prin naturalizare,cetatenia se dobandeste la solicitarea persoanei interesate si in virtutea hotararii organelor statului respective.Reglementarile internationale prevad pentru acordarea cetateniei indeplinirea conditiilor precum:sederea o anumita perioada pe teritoriul statului respective,cunoasterea limbii,dovedirea mijloacelor de existenta,o buna moralitate etc,conditii care capata trasaturile unor adevarate restrictii in dobandirea cetateniei.In acest mod de dobandire a cetateniei se incadreaza si situatiile care apar in cazul casatoriilor persoanelor de cetateniei diferite.Ca effect al colaborarii internationale in domeniul drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, sa recunoscut priccipiul optiunii sotiei in ce priveste cetatenia pe care o va avea dupa casatorie.

Cetatenia romana la cerere se poate dobandi prin HG de catre o persoana care s a nascut si domiciliaza in Romania sau de catre o persoana care s a nascut in strainatate,dar care domiciliaza de cel putin cinci ani in Romania sau de cel putin trei ani,in situatia cand este casatorita cu un cetatean roman,personae care indepinesc conditiile prevazute de art9 al Legii cetateniei romane din 1991.

In cazul transferului de teritorii populatia de pe teritoriul respective are drept de optiune in ce priveste cetatenia,expresie a principiului autodeterminarii.In dreptul international classic se admitea principiul dobandirii cetateniei statului beneficiar al transferului in mod automat.

Pierderea cetateniei.

Conform practicii majoritatii statelor cetatenia se poate pierde prin renuntare sau retragere.

Prin renuntare la cetatenie-se intelege o forma amiabila de stingere a legaturii juridice instituite prin cetatenie intre o persoana si stat.Ca act individual cererea de renuntare a cetateniei a unei personae nu atrage dupa sine in mod automat pierderea cetateniei de catre ceilalti membri ai familiei sale.Renuntarea la cetatenie intervine atunci cand un individ se stabileste intr o tara care nu accepta dubla cetatenie sau el considera ca renuntarea la vechea cetatenie I ar creea o situatie mai buna in noul stat.O sedere indelungata intr un alt stat este un motiv de renuntare la cetatenia originara.

Retragerea cetateniei apare in general ca o sanctiune la o atitudine neconforma cu statutul de cetatean al statului sau ca o consecinta a dobandirii unei alte cetatenii.Se recurge la aceasta forma de pierdere a cetateniei in mod exceptional,si ,de regula, priveste persoanele care au comis fapte grave impotriva statului de origine sau au obtinut cetatenia in mod fraudulos.Retragerea cetateniei nu priveste persoanele care au dobandit o prin nastere ,ci numai persoanelor acre au dobandit o prin naturalizare.

IN cazul infierii,practica statelor releva regula potrivit careia copilul cu cetatenie straina sau apatrid dobandeste cetatenia adoptatarului.In cazul conflictelor intre legislatiile celor dou state,copilul dobandeste cetateniai teritoriului unde locuieste.

Cetatenia romana se poate obtine prin infiere pentru copii straini sau apatrizi,cu conditia ca adoptatarul sa aiba cetatenia romana,iar infiatul nu a implinit varsta de 18 ani.

Regimul juridic al strainilor

Prin strain se intelege o persoana care se afla pe teritoriul unui stat fara a avea cetatenia acestuia ci a unui alt stat.Sunt asimilati strainilor persoanele fara cetatenie(apatrizi),ca si refugiatii.

Regimul strainilor este stability de fiecare stat,care determina prin legislatia sa,ca si prin actele administratiei si ale justitiei,drepturile si obligatiile strainilor,conditiile de intrare si iesire din tara,etc.

Statutul juridic al strainilor este diferentiat cu cel acordat cetatenilor unui anumit stat.Dtatul nu are asuprea lor aceeasi autoritate si nici aceleasi obligatii.Persoanele din cele doua categorii nu au aceleasi drepturi si obligatii afata de statul ai caror resortisanti sunt,ori fata de staul strain,pe teritoriul caruia se gasesc la un moment dat.Legile interne determina aceste drepturi si obligatii ale straiinilor.

Conform dreptului international statul nu este obligat sa admita orice strain pe teritoriul sau,sau san u l expulzeze.Fiecare stat trateaza aceste probleme cu mare grija:prohibirea intrarii strainilor,ca si expulzarile nejustificate,pot fi private de alte state ca provocari sau acte inamicale la adresa lor si pot genera masuri de retorsiune.

Un stat are datoria sa admita intrarea oricarui strain in teritoriul sau,dar poate conditiona aceasta intrare.Un stat poate sa refuse admiterea pe teritoriul sau a unor categorii de straini,considerati ca indezirabili,ca de exemplu,persoane ce consuma stupefiante,sufera de boli contagioase etc.Un stat poate expulza orice strain,dar pentru motive temeinice.

In privinta tratamentului aplicat strainilor exista mai multe tipuri de regimuri.Statele isi rezerva dreptul de a refuza strainilor aplicarea dreptului intern in anumite domenii,precum efectuarea de catre straini a anumitor munci salariale,exercitarea unui anumit gen de comert ori diverse profesiuni etc.Strainii nu sunt nici titulari ai anumitor drepturi.Nefiind cetateni ai statului respective nu sunt alegatori,eligibili sau supusi obligatiilor de efectuare a serviciuui military etc.

In practica statelor, ca si in lucrarile de codificare ale Comisiei de drept International a ONU,apar urmatoarele regimuri aplicbile strainilor:1)regimul national,care recunoaste in general,cetatenilor unui alt stat aceleasi drepturi pe care le acorda propriilor sai cetateni,cum sunt drepturi sociale,economice,culturale si civile.Strainii nu se bucura insa de drepturi politice sin u pot ocupa functii politice.;2)regimul strainilor bazat pe clauza natiunii celei mai favorizate,prin care se acorda cetatenilor unui stat strain,in baza unor tratate internationale regimul cel mai favorabil care a fost acordat resortisantilor unui stat tert.In doctrina exista opinii care spun ca ar trebui sa se acorde strainilor un tratament international minim.

Cel mai frecvent utilizat astazi este regimul national,desi se constata in ultimul timp extinderea clauzei natiunii celei mai favorizate,intre acestea existand de altfel o conexiune.

Intr o serie de state cum sunt,de exemplu,Germania,franta,Elvetia,Canada etc strainilor li se impugn o serie de masuri vizand limitarea intrarii si sederii lor pe teritoriul acestor tari,in sensul stoparii procesului accentuat de imigrare din ultimii ani.

Expulzarea si extradarea.

Statul are dreptul de a refuza unui strain continuarea sederii pe teritoriul national,si ca urmare de a recurge la expulzarea sa.

Expulzarea-semnifica obligarea strainului sa paraseasca tara unde isi are resedinta.Datorita caracterului sanctionator,masura expulzarii este dispusa printr un act administrative individual,motivate prin ratiuni de ocrotire a ordinii publice,a regimului politic,sistemului economic,securitatea nationala.etc.

Potrivit art.33 (1)din Conventia privind statulul refugiatilor din 28iulie 1951,adoptata de Conferinta ONU a plenipotentiarilor "un strain nu trebuie expulzat intr o tara sau un teritoriu in care persoana sau libertatea sa ar fi amenintate pe motiv de rasa,religie,cetatenie sau opinii politice."

Extradarea-este un mod de terminare a sederii unor straini de pe teritoriul unui stat,in cazurile in care acestia sunt autorii unor infractiuni de drept comun,precum si unor crime impotriva pacii si umanitatii.

Conform definitiei date de Asociatia Internationala de Drept Penal,in cadrul celui de al X lea Congres al sau din 1969:"Extradarea este un act de asistenta judiciara interstatala in materie penala care urmareste transferal unui individ urmarit sau condamnat penal din domeniul suveranitatii judiciare a unui stat in domeniul celuilalt stat".

Conditiile cerute pentru solicitarea ,acordarea extradarii:infractiunea pentru care se solicita extradarea sa fie o infractiune de drept comun sau crime contra pacii,crime de razboi ori crime contra umanitatii;obiectul infractiunii pentru care se solicita extradarea sa fie prevazut intr o conventie internationala;infractiunea pentru care se solicita extradarea sa fie prevazuta in legislatia penala a ambelor state(dubla incriminare).

Statutul juridic al refugiatilor si persoanelor stramutate

Prin refugiat se intelege o persoana care cauta sa se sustraga unor conditii sau imprejurari din tara sa de origine,pe care le considera insuportabile,sis a gaseasca adapost si protectie in alta tara.Ca motive ale parasirii tarii de origine pot aparea:opresiune,persecutie,amenintarea vietii sau libertatii,saracie chinuitoare,razboi sau lupte civile,dezastre naturale(cutremure,inundatii,seceta,foamete)

Conventia din 1951 referitoare la statutul refugiatilor,intrata in vigoare in 1954,in art1.al2,cat si protocolul din 1967 art I.2.,definesc refugiatul ca orice persoana care in urma unor temeri justificate de a fi persecutata,pe motive de rasa,religie,nationalitate,apartenenta la un anumit grup social sau opinie politica,se gaseste in afara tarii sale de origine sin u poate,sau din cazuza acestor temeri,nu doreste sa revina in aceasta tara."

In conventia din 1951 se stabileste obligatia refugiatilor de a se conforma legilor,regulamentelor si masurilor pentru mentinerea ordinii ublice din statul pe teritoriul caruia s au refugiat.In privinta drepturilor refugiatii beneficiaza de acelasi tratament acordat,strainilor.

Statutul personal al refugiatilor va fi carmuit de legea statului unde isi are domiciliul,sau daca nu are domiciliu,legea statului unde isi are resedinta.Refugiatii si strainii au drepturi egale in ceea ce priveste dobandirea de bunuri mobile si immobile.Exista drepturi egale intre refugiati si cetateni cu privire la protectia dreptului de autor,a proprietatii industriale,a inventiilor,desenelor,modelelor,marcilor de fabriac etc.Refugiatii au de asemenea acces la instantele judecatoresti pe teritoriul tuturor statelor parti la Conventie,beneficiind de acelasi tratament ca orice cetatean,inclusive asistenta juridical si scutirea de cautio judicatum solvi.(sum de bani pe care strainii erau obligate sa o plateasca,in calitate de reclamanti intr un proces

Refugiatii au un statute gal cu cetatenii statului pe teritoriul caruia se afla si in ceea ce priveste exercitarea unor profesiuni remunerate,dreptul la o locuinta,la invatamantul primar,aplicarea legislatiei muncii si asigurarilor sociale ca si diverse masuri administrative.

Regimul juridic al refugiatilor in Romania.-se aplica prevederile Conventiei privind statutul refugiatilor din 1951 si a Protocolului din 1967la care Romania a aderat prin Legea nr.46 din 4 iulie 1991,precum si din dispozitiile Legii nr 15 din 2 aprilie 1996 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania.

Prin art 1 al Legii nr 15/1996,conditiile avute in vedere pentru acordarea statutului de refugiat in Romania coincide cu cele impuse de definitia refugiatului,cuprinsa in   Conventia din 1951 si Protocolului din 1967.In afara persoanelor care se pot incadra in prevederile impuse prin art1,legea romana ofera posibilitatea acordarii statutuui de refugiat pentru inca doua imprejurari:"din considerente umanitare"pentru strainul care nu indeplineste conditiile prevazute de art1,al1;in cazul unor conflicte armate,in care Romania nu este angajatam,se poate acorda statutul de refugiat,atat cat posibilitatile permit sip e o perioada determinate."

Strainul care obtine statutul de refugiat in Romania este obligat sa se supuna legislatiei romane si conventiilor internationale referitoare la statutul refugiatilor,la care Romania este parte.

Dreptul de azil.-consacrat in Declaratia Universala a Drepturilor Omului,in art 14.-

este o institutie a dreptului international care consacra dreptul suveran al statelor de a permite cetatenilor altui stat,urmariti pentru activitatea lor politica,stiintifica desfasurata in scop progresist,pentru apararea pacii,colaborarii,emanciparea nationala si sociala a popoarelor,de a intra si a se stabili pe teritoriul lor.Institutia cuprinde si dreptul statelor

in cauza de a refuza extradarea acestor persoane.

Azilul diplomatic-consta in primirea si protectia acordata in localurile ambasadelor ori orificiilor consulare straine dintr un anumit stat a unor cetateni ai acestui stat,urmariti de propriile lor autoritati,ori a caror viata este in pericol din cauza unor evenimente interne exceptionale(revolte,lovituri de stat etc).

Bibliografie:Introducere in Drept International Public.Raluca Miga-Besteliu.

Drept International Public.Dr Constantin Andronovici.