Aplicarea si luarea in considerare a legii straine

Aplicarea si luarea in considerare a legii straine

Sectiunea I

Aplicarea legii straine

Aplicarea legii straine presupune un act al unui organ competent, de exemplu, al instantei judecatoresti, prin care se realizeaza prevederile acestei legi, in sensul ca se naste, se modifica, se transforma sau se stinge un raport juridic, iar aceasta se face in conformitate cu dispozitiile legii straine aplicate, in temeiul normelor conflictuale proprii.

A. Necesitatea aplicarii legii straine. Ceea ce determina aplicarea, in anumite conditii si limite, a legii straine este necesitatea relatiilor economice internationale, ajunse la un anumit grad de dezvoltare. Legea straina se aplica in scopul intretinerii si dezvoltarii relatiilor economice internationale, a relatiilor de colaborare pasnica, in acest fel contribuindu-se la apararea si mentinerea pacii.

Aplicarea legii straine mai este determinata de interesul reciprocitatii. Pentru a asigura persoanelor fizice si celor juridice proprii o situatie juridica favorabila in strainatate, o anumita tara trebuie sa recunoasca, in conditii si limite pe care ea le stabileste, competenta legilor straine pe teritoriul ei.

B. Cazurile si limitele in care se admite aplicarea legii straine. Aplicarea legii straine nu se face neconditionat:

a) Legea straina nu se aplica in virtutea autoritatii ei proprii, ci in virtutea dispozitiilor normelor conflictuale ale tarii forului (in care se gaseste instanta). Asa fiind, legea straina se aplica in conditiile si limitele normei conflictuale proprii.

b) In general, aplicarea legii straine nu este limitata si conditionata de principiul reciprocitatii si nu depinde de faptul ca statul strain aplica in aceeasi problema legea tarii forului.

Norma conflictuala a statului strain trebuie insa respectata de acesta cu strictete, fara a se admite, cu prilejul aplicarii ei, nici un fel de discriminari fata de un alt stat, fata de cetatenii si organizatiile acestuia.

Sectiunea a II-a

Luare in considerare a legii straine

1. Notiunea. In unele situatii, legea straina este numai luata in considerare, adica nu se stabilesc efectele juridice privind cauza potrivit prevederilor acesteia, ci legea straina constituie doar o conditie pentru aplicarea legii proprii sau se tine seama de ea pentru a defini un raport juridic. Asadar, luarea in considerare a legii straine presupune ca se tine seama de aceasta, dar numai pentru a se aplica legea proprie (a forului).

2. Exemple de luare in considerare a legii straine. Pentru mai buna determinare a notiunii si sublinierea deosebirilor fata de aplicarea legii straine, ne referim la unele exemple:

a) Uneori legea proprie se aplica, intr-o anumita materie, sub conditia reciprocitatii, cat priveste legea straina. Astfel, de exemplu, legea proprie poate prevedea ca se recunosc strainilor anumite drepturi, sub conditia reciprocitatii. In aceasta situatie, intereseaza daca in tara strainului se acorda aceleasi drepturi de catre legislatie celor care nu sunt cetateni. Legea straina este luata in considerare, sub aspectul aratat, pentru aplicarea legii proprii.

Tot astfel, incuviintarea exequtur-ului hotararilor judecatoresti straine este subordonata anumitor conditii, de exemplu, daca hotararea a fost pronuntata de o instanta competenta a acelei tari (este vorba de competenta in dreptul intern, nu in cel international privat) sau daca este definitiva. Luarea in considerare a legii straine are loc pentru aplicarea legii proprii privind incuviintarea exequtur-ului (art. 167 si 173 din Legea nr. 105/1992);

b) Aplicarea legii proprii penale poate prevedea conditia dublei incriminari, ceea ce inseamna ca fapta respectiva sa fie considerata penala si dupa legea tarii unde aceasta s-a savarsit. In acest caz, judecatorul forului tine seama de legea straina pentru a stabili daca exista ori nu un raport juridic penal, deci pentru definirea acestuia, insa el aplica propria lege.