Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia.masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii



Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Drept


Index » legal » Drept
Admisibilitatea probei prin declaratiile martorilor


Admisibilitatea probei prin declaratiile martorilor




Admisibilitatea probei prin declaratiile martorilor

in ceea ce priveste admisibilitatea probei prin declaratiile martorilor, trebuie sa se faca distinctie intre dovedirea faptelor juridice, in sens restrans, si dovedirea actelor juridice.

1. Admisibilitatea probei testimoniale pentru dovedirea unui fapt juridic in sens restrans.

in Codul Civil nu este limitata posibilitatea dovedirii faptelor juridice in sens restrans, cu martori. Aceasta concluzie rezulta din chiar dispozitiile art. 1191 C. civ. care se refera la dovada actelor juridice208. Astfel, prohibitia art. 1191 C. civ. nu se aplica faptelor propriu-zise, chiar daca rezultatul acestor fapte ar fi sa dea nastere sau sa stinga o obligatie209.




Unele fapte naturale nu pot fi dovedite prin declaratiile martorilor, in acest sens, sunt elocvente dispozitiile art. 13 din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civila210.

Potrivit art. 13211 din legea mentionata, starea civila se dovedeste cu actele intocmite in registrele de stare civila, eliberate pe baza acestora, insa, starea civila se poate dovedi prin orice mijloace de proba in fata instantei de judecata, in cazul prevazut la art. IO212, precum si in fata autoritatilor administratiei publice, cand se solicita reconstituirea actelor de stare civila, in urmatoarele cazuri: nu au existat registre de stare civila; registrele de stare civila au fost pierdute ori distruse in totalitate sau in parte; nu este posibila procurarea din strainatate a certificatelor de stare civila sau a extraselor dupa actele de stare civila; intocmirea actelor de stare civila a fost omisa (art. 16 din Legea nr. 119/1996).

2. Admisibilitatea probei testimoniale pentru dovedirea unui act juridic.

Problema admisibilitatii probei unui act juridic prin depozitiile martorilor este reglementata de articolele 1191-1198 C. civ.

Potrivit art. 1191 C. civ., dovada actelor juridice al carui obiect are o valoare ce depaseste suma de 250 lei, nu se poate face decat sau

prin act autentic, sau prin act sub semnatura privata (alin. 1). Nu se va primi niciodata o dovada prin martori in contra sau peste ceea ce cuprinde actul, nici despre ceea ce se pretinde ca s-ar fi zis inaintea, la timpul sau in urma confectionarii actului, chiar cu privire la o suma sau valoare ce nu depaseste 250 lei.

Din dispozitiile mentionate reiese ca art. 1191 C. civ. prevede doua interdictii in ceea ce priveste dovada prin martori a actelor juridice, si anume:

a) Interdictia de a dovedi cu martori actele juridice a caror valoare este mai mare de 250 lei (alin. 1).

Aceasta interdictie se refera la faptul ca nu poate fi dovedit prin depozitiile martorilor, ci numai prin inscrisuri, actele juridice a caror valoare este mai mare de 250 lei. Valoarea prevazuta de legiuitor este modica, ceea ce denota intentia acestuia de a largi sfera de aplicare a probei prin inscrisuri213.

Valoarea obiectului actului juridic va fi luata in momentul incheierii acestuia214, deoarece in momentul respectiv partile trebuie sa stie daca este sau nu necesara preconstituirea inscrisului215. Cu exceptia acelor contracte, cum ar fi: testamentul, ipoteca, donatia, pentru care forma scrisa este ceruta ad validitatem, exigenta art. 1191 C. civ. este numai de ordin probator, cu alte cuvinte, inscrisul exista, el putand fi dovedit eventual prin marturisire, insa, in niciun caz, proba lui nu se poate face cu declaratiile martorilor216.

b)   Interdictia de a dovedi cu martori in contra sau peste cuprinsul unui inscris (alin. 2). Aceasta interdictie acorda prioritate probei scrise asupra probei testimoniale, ceea ce inseamna ca atunci cand partile au redactat un inscris ca proba preconstituita, nu se poate incuviinta proba cu martori nici pentru a combate cele aratate in inscris, nici pentru a dovedi o conventie verbala ulterioara care ar fi modificat conventia initiala, indiferent de valoarea obiectului conventiei.217

in literatura de specialitate218 s-au adus urmatoarele precizari pentru justa intelegere a regulii aratate:

1. Regula este aplicabila numai intre partile contractante, nu si tertelor persoane care se pot folosi de proba cu martori pentru a combate cele aratate in inscris.

Se aplica numai inscrisurilor preconstituite.

Proba cu martori este admisibila cand se tinde a se dovedi frauda, cauza ilicita a conventiei, dolul, violenta sau eroarea uneia dintre parti in momentul incheierii conventiei.

4. Dovada cu martori este admisibila in vederea stabilirii unor acte sau fapte distincte de actul constatat prin inscris si ulterioare incheierii acestuia;

5. Proba testimoniala este admisibila cand se urmareste lamurirea unor clauze confuze, obscure sau susceptibile de mai multe intelesuri fiind necesara interpretarea lor, aceasta neinsemnand a proba in contra sau peste cuprinsul inscrisului.

in materie comerciala domina principiul libertatii depline a probatiunii obligatiilor, astfel ca se admite orice mijloc de proba cu exceptiile prevazute prin dispozitii cu caracter special219.



in dreptul comercial, regulile prevazute de art. 1191 alin. l si 2 sunt inlaturate fata de principiul enuntat si fata de dispozitiile art. 46 C. corn. Potrivit art. 46 C. corn. obligatiile comerciale se probeaza cu martori, de cate ori autoritatea judecatoreasca ar crede ca trebuie sa admita proba testimoniala si aceasta chiar in cazurile prevazute de art. 1191 C. civ. Cu alte cuvinte, in dreptul comercial se poate admite proba cu martori in lipsa unui inscris si impotriva unui act scris, oricare ar fi valoarea litigiului, in aprecierea probei, judecatorul este suveran putand sa incuviinteze sau nu aceasta proba, insa in aceasta din urma situatie va trebui sa motiveze inutilitatea ei220.

Cu toate acestea, art. 55 C. corn. dispune ca proba testimoniala nu poate fi admisa cand legea comerciala cere proba prin scris, decat in cazurile in care proba este permisa si de Codul civil.

De asemenea, in materia dreptului familiei cu privire la dovada bunurilor proprii in relatiile dintre soti, regulile instituite de art. 1191 alin. l si 2 C. civ., nu se aplica deoarece art. 5 alin. l din Decretul nr. 32/1954 prevede ca, aceasta dovada se poate face prin orice mijloc de proba221.

Revenind la regulile instituite de art. 1191 alin. l si 2, trebuie mentionat ca acestea nu au caracter de ordine publica222 atat timp cat in alin. 3 se prevede ca partile pot conveni sa poata face dovada cu martori, daca aceasta priveste drepturi de care pot sa dispuna.

Prevederile art. 1191 nu se aplica in cazul in care cererea depaseste 250 lei numai prin unirea capitalului cu dobanzile (art. 1192 C. civ.).

Pentru evitarea eludarii dispozitiilor art. 1191 C. civ. trebuie avute in vedere si prevederile art. 1193-1196 C. civ.223.

Regulile inscrise in art. 1191 alin. l si 2 prezinta anumite exceptii, in care proba cu martori devine admisibila indiferent de

valoarea litigiului sau de existenta unui inscris. Aceste exceptii sunt: existenta unui inceput de dovada scrisa si imposibilitatea preconsti-tuirii probei scrise224.

Se numeste inceput de dovada orice scriptura a aceluia in contra caruia s-a format petitia, sau a celui ce el reprezinta si care scriptura face a fi de crezut faptul pretins (art. 1197 alin. 2 C. civ.). Textul de lege cere ca inscrisul folosit ca inceput de dovada scrisa sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii:

a) Existenta unei scripturi (scrieri), inceputul de dovada consta dintr-un act scris care, datorita unei imprejurari nu poate fi valabil pentru a face dovada deplina. De exemplu: un contract in care nu s-a respectat formalitatea multiplului exemplar sau un act care nu a fost semnat de parti225.

b) Scriptura (scrierea) sa provina de la partea careia i se opune, intrucat are caracterul unei marturisiri incomplete, in cazul in care scrisul este intocmit de o terta persoana, dar este semnat de parte, el constituie inceput de dovada scrisa. Daca inscrisul este intocmit de un functionar care ii atesta continutul ca fiind corespunzator declaratiei partii, insa nu este semnat de aceasta, constituie un inceput de dovada scrisa.

c) Scriptura (scrierea) sa fie de natura a face sa fie crezut faptul pretins. Aceasta nu presupune insa ca scrierea trebuie sa se refere nemijlocit la faptul pretins, ci ea poate sa se refere si la un fapt conex din care se pot trage concluzii privitoare la existenta faptului pretins226.

2. Imposibilitatea preconstituirii probei scrise. Potrivit art. 1198 pct. 1-3 C. civ. regulile inscrise in alin. l si 2 ale art. 1191 nu se aplica intotdeauna cand creditorului nu i-a fost cu putinta a-si procura o dovada scrisa despre obligatia ce pretinde sau a conserva dovada luata, precum: la obligatiile care se nasc din cvasicontracte si din delicte sau cvasidelicte; la depozitul necesar, in caz de incendiu, ruina, tumult sau naufragiu, si la depozitele ce fac calatorii in ospataria unde trag; la

obligatiile contractate in caz de accidente neprevazute, cand era cu putinta partilor de a face inscrisuri.

3. Imposibilitatea conservarii probei scrise, art. 1198 pct. 4 C. civ. prevede ca atunci cand creditorul a pierdut titlul ce-i servea de dovada scrisa, din o cauza de forta majora neprevazuta, dovada cu martori este admisibila, in practica judiciara notiunea de forta majora a fost interpretata in sens larg, decizandu-se ca textul este aplicabil si in cazul sustragerii sau retinerii de catre o parte potrivnica.

Trebuie precizat ca exceptiile prevazute de art. 1197 si 1198 C. civ. se aplica numai in cazul in care inscrisul este cerut ad probatorium221, deoarece daca forma scrisa este necesara ad validitatem, lipsa ei inseamna ca insusi raportul juridic ca atare este inexistent.




loading...




Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate