Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia.masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii




Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Criminalistica


Index » legal » Criminalistica
» AsistenȚa victimelor traficului de persoane


AsistenȚa victimelor traficului de persoane




ASISTENȚA VICTIMELOR TRAFICULUI DE PERSOANE

1. Asistența in vederea repatrierii și referirea

Repatrierea

Traficul de persoane este un proces complex, care imbraca numeroase forme, de la trficul in scopul exploatarii sexuale, la cel in scopul muncii forțate sau obligarii la cerșetorie, obligarea la comiterea de infracțiuni, trafic in scopul prelevarii de oragane etc. Victimele pot fi traficate in interiorul țarii respective (trafic intern) sau in afara granițelor țarii, intr-un alt stat sau chiar in mai multe state (trafic extern).




Scopul procesului de acordare a asistenței de specialitate unei victime este depașirea traumei suferite și reintegrarea ei sociala. Pentru atingerea acestui scop este necesara revenirea victimei in țara de origine, revenire care sa se produca dupa ce nevoile victimei au fost evaluate și a primit asistența intr-un mediu sigur, deoarece in urma experientei traite de victima, este important ca aceasta sa dobandeasca incredere in actorii implicati in procesul de repatriere.

Exista o serie de masuri care sunt esentiale in pregatirea repatrierii victimelor, redate si in TRM-EU. O prima masura se refera la decizia de repatriere, in legatura cu care victima va fi informata. Victima va primi astfel informatii detaliate cu privire la aspectele legale si sociale ale repatrierii permitandu-i acesteia sa ia o decizie in cunostinta de cauza, iar apoi se va obtine consimtamantul, in scris, al victimei privind intoarcerea voluntara in tara de origine (ICMPD, 2010, 77). Înainte de a se intoarce in tara de origine, victimei i se vor prezenta si optiunile pe care le are, referitoare la posibilitatea repatrierii in țara de origine, sau posibilitatea stabilirii in tara de destinatie sau intr-o tara terța. Indiferent de decizia luata, victima trebuie sa fie informata cu privire la drepturile sale, trebuie realizata o analiza a resurselor de care dispune sau de care poate dispune persoana in cauza, in raport cu nevoile imediate si pe termen lung, trebuie sa se realizeze o evaluare a riscurilor stabilirii victimei in fiecare din tarile mentionate mai sus (de origine, de destinatie sau o tara terța), iar mai apoi, cu implicarea activa a victimei, se realizeaza un plan de returnare.

În cele mai multe cazuri victima nu cunoaste limba vorbita in tara de destinatie, astfel ca discutia dintre beneficiar si asistentul social responsabil de caz din tara de destinatie va fi mediata de catre un mediator cultural/translator.

Victima are dreptul la o perioada de gandire/reflectie, perioada in care poate beneficia de servicii de asistenta in tranzit, spre exemplu poate opta pentru cursuri de cunoastere elementara a limbii si a culturii din tara de destinatie sau cursuri de familiarizare cu calculatorul.

Cea de-a doua masura se refera la evaluarea riscurilor si a gradului de incluziune sociala, care va fi realizat. Evaluarea se va realiza dupa obtinerea consimtamantului victimei de a se intoarce in tara de origine și va fi facuta de managerul de caz in cooperare cu institutiile relevante din tara de origine (autoritatile statului, politia nationala sau locala, organizatiile nonguvernamentale, organizatiile internationale) si impreuna cu interpretul cultural/translatorul (ICMPD, 2010, 80). În anexa 4 este prezentat un model de formular de evaluare, preluat dupa modelul OIM.

În stabilirea riscului pe care il implica cazul se tine cont de:

- „locul in care a fost identificata victima;

- proximitatea dintre locul unde a fost traficata victima, zona de provenienta si locul unde va fi asistata;

- legaturile si proximitatea cu persoanele implicate in traficarea victimei;

- modalitatea de savarsire a infractiunii traficului de persoane;

- varsta victimei traficului de persoane;

- daca exista factori culturali, religiosi, sociali din mediul de provenienta care ar putea sa

puna in pericol securitatea victimei si sansele reintegrarii sale sociale;

- colaborarea victimei traficului de persoane cu organele de urmarire penala si

implicarea acesteia in procesul penal” (Șerban, Mihai, 2008, 48-49).

Un alt exemplu de formular de evaluare a riscului poate fi cel folosit de ADPARE in demersurile repatrierii, formular ce este prezentat in Anexa 3.

A treia masura prevazuta de TRM-EU este cea a realizarii Planului de management al riscului, al carui scop este acela de a asigura protectia victimei si a persoanlului care ofera asistenta. Acest plan va fi elaborat dupa ce formularul de evaluare a riscurilor si a gradului de incluziune sociala a victimelor traficului de persoane a fost finalizat. Obiectivul acestui plan este acela de a idetifica modul in care se vor lua masuri de securitate suplimentare, daca este identificat un risc nou sau se constata o crestere a gradului de risc. Planul de management al riscului este realizat de managerul de caz impreuna cu victima, interpretul cultural si in colaborare cu institutiile relevante din tara de origine (ICMPD, 2010, 83). În functie de rezultatele obtinute in urma completarii formularului de evaluare a riscului, institutiile din tara de origine unde a fost referit cazul vor decide, de comun acord cu victima, daca aceasta este in siguranta in localitatea de domiciliu, daca se intoarce in familie, sau trebuie relocata intr-o alta localitate, in cadrul unui adapost protejat pentru victimele traficului.

Urmatoarea masura, cea de-a patra, vizeaza contactarea familiei victimei. În cazul in care victima nu poate sa isi contacteze familia, managerul de caz din tara de destinatie impreuna cu cel din tara de origine, in colaborare cu institutiile abilitate pot realiza demersurile necesare pentru stabilirea unui contact cu familia victimei. Institutiile abilitate vor efectua o evaluare a familiei sau comunitatii, pentru a stabili daca reintegrarea victimei in familia de origine este cea mai recomandata optiune (ICMPD, 2010, 83). În cazul in care reiese din evaluare faptul ca in procesul de recrutare si/sau trafic de persoane a fost implicat un membru sau un apropiat al familiei, un vecin sau o cunostinta, este de preferat ca victima sa fie asistata rezidential intr-un adapost protejat.

Cea de-a cincia masura face referire la documentele pe care victima le are asupra ei in momentul intrarii in sistemul de asistența si protectie de baza. Stabilirea identitatii este obligatorie pentru orice calatorie internationala. Numeroase victime nu au acte de identitate, fie pentru ca au fost modificate, distruse, pierdute, expirate sau se afla in posesia traficantilor. În acest sens se fac eforturi pentru eliberarea altor acte, contactand membrii familiei, autoritatile nationale sau reprezentantii ambasadelor/consulatelor (ICMPD, 2010, 84). În cazul in care victima nu are asupra ei un act de identitate, pentru a fi repatriata, institutia responsabila de caz din tara de destinatie va trebui sa insoteasca victima la consulat in vederea eliberarii unui titlu de calatorie, pentru ca victima sa se poata intoarce in tara si sa-si refaca documentele.

A sasea masura cuprinde realizarea Planului individual de asistența pre-repatriere. Acest plan va fi realizat de managerul de caz din tara de destinatie impreuna cu persoana asistata si in colaborare cu managerul de caz din tara de origine si va cuprinde:

- pasii detaliati si masurile ce inlesnesc intoarcerea si serviciile pe care le poate accesa in tara de origine;

- identificarea nevoilor – procedura initiata de organizatia din tara de destinatie si continuata de organizatia/agentia din tara de origine prin identificarea resurselor;

- contactarea agentiei care ofera asistența in tara de origine pentru a schimba informatiile cu privire la procesul de repatriere.

Organizatia care refera cazul va furniza urmatoarele date organizatiei care va asista victima in tara de origine: numele victimei, data nasterii si resedinta, detalii privind starea de sanatate a victimei, rapoartele privind evaluarea riscului, data estimativa a repatrierii.

În baza acestor informatii, dar si in urma unei consultari directe cu organizatia care refera cazul, organizatia care primeste referirea va confirma primirea victimei in programul sau de asistenta. Daca respectiva organizatie nu poate sa ofere asistenta victimei, aceasta va furniza informatii cu privire la alte organizatii/institutii ce pot asigura alte forme de asistența.

În Romania, criza financiara a determinat o scadere drastica a fondurilor pentru asistența in vederea reintegrarii victimelor traficului de persoane. O parte din organizatiile non-guvernamentale din Romania fie si-au limitat atributiile in domeniul traficului de persoane, axandu-se pe partea de prevenire, fie si-au schimbat domeniul de activitate cu unul similar, spre exemplu asistența femeilor victime ale violentei domestice sau asistența sociala a refugiatilor. Un alt exemplu elocvent este faptul ca in Bucuresti nu exista niciun centru rezidential pentru victimele traficului de persoane, intrucat singurul centru pentru asistenta rezidentiala in tranzit si de lunga durata, condus de ADPARE, a fost inchis in luna martie a anului 2010 din lipsa de fonduri. În prezent, in zona de sud-est a Romaniei singurul centru rezidential functional este cel condus de organizatia Reaching-Out din Pitesti.

Masura sapte face referire la asigurarea transportului/transferului in siguranta si asistenta la repartiere. În functie de imprejurari, returnarile pot avea loc pe teritoriul unei tari (pentru victimele traficului intern) sau la nivel international (victimele traficului estern). Este necesar ca victima sa aiba asupra ei urmatoarele: documentele de identitate, biletul de clatorie, numere de telefon pentru situatii de urgenta, un telefon mobil si un numar, informatii depre persoana care o va astepta in punctul de tranzit sau la destinatia finala, lucruri personale, o harta a orasului.

Calatoria de repatriere poate avea loc pe uscat sau prin intermediul unei companii aviatice interne sau internationale. Acolo unde exista posibilitatea, repatrierea este de preferat sa se realizeze pe calea aerului, deoarece este cel mai rapid si direct mijloc de a transfera o persoana dintr-un loc in altul si implica cel mai scazut nivel de risc.

Victimele sunt escortate la avion (la plecare) si intampinate si acompaniate (in punctele de tranzit si de destinatie) pentru a le asigura o protectie continua. Procesul de asistența continua pana cand victima este primita la destinatia finala din tara de origine de partea responsabila (ICMPD, 2010, 88). În cazul in care victima este insotita si pe parcursul zborului, la destinatie se semneaza un proces de predare-primire intre institutia din tara de destinatie si cea din tara de origine sau din tara terța.

Referirea

„Referirea victimelor traficului de persoane reprezinta transmiterea victimei traficului de persoane catre furnizorii de servicii de protectie si asistenta (Șerban, Mihai, 2008, 49).”

Institutiile si organizatiile implicate in procesul de referire au obligatia de a colabora in vederea luarii masurilor de protectie si asistența consecutive identificarii unei victime a traficului de persoane.

În functie de institutiile si organizatiile implicate in lupta antitrafic, de locul si modul in care a avut loc identificarea victimei traficului de persoane, se pot distinge urmatoarele proceduri si modalitati concrete de referire a victimelor traficului de persoane:

- „Victima este identificata de catre organele judiciare, respectiv structuri specializate ale politiei, cu atributii in domeniul traficului de persoane: directia, brigazile si serviciile de combatere a criminalitatii organizate, politia judiciara, politia de frontiera, birouri si servicii” (DIICOT, Ordin 335/2007).

Victima trebuie sa fie permanent informata cu privire la drepturile de care dispune, de posibilitatea accesarii anumitor servicii de asistenta, sau de colaborarea cu autoritatile in vederea depunerii unei plangeri penale.

„Referirea victimei catre institutia sau organizatia responsabila pentru coordonarea activitatilor de acordare a asistenței si monitorizare a acestora se desfasoara astfel:

Structurile specializate ale politiei: IGPR, prin DCCO, BCCO, SCCO si IGPF vor contacta reprezentantul regional al ANITP in vederea evaluarii nevoilor de asistența ale victimei si mentinerea contactului cu aceasta. Alte structuri din sistemul de aparare nationala si ordine publica: politie de investigatii criminale, politie transporturi, politie ordine publica, jandarmerie vor sesiza celelalte structuri specializate ale politiei si/birouri si servicii DIICOT.

Reprezentantul centrului regional al ANITP va realiza evaluarea initiala a victimei pentru identificarea nevoilor de asistența specializata a victimei si, cu acordul persoanei, va asigura referirea imediata a acesteia pentru asistenta in regim de urgenta. Se va desemna un responsabil de caz care va monitoriza asistenta acordata victimei si va mentine legatura cu aceasta in vederea pregatirii victimei pentru toate etapele necesare desfasurarii procesului penal. Numele responsabilului de caz din partea centrului regional al ANITP va fi comunicat partenerilor institutionali; va anunta furnizorul de servicii sociale si va transmite acestuia, cu acordul persoanei, informatiile necesare pregatirii interventiei de caz; si va asigura victimei suportul necesar pentru prezentarea in vederea audierii acesteia de catre organele judiciare.

Structurile specializate ale politiei: la solicitarea reprezentantului centrului regional al ANITP vor realiza evaluarea de risc a cazului in vederea stabilirii masurilor de protectie si vor oferi consilierea tactica necesara transportarii victimei in conditii de securitate, in functie de nevoile de asistenta si protectie stabilite in urma evaluarii cazului” (DIICOT, Ordin 335/2007).

Reprezentantul ANITP prezent la repatriere are permisiunea de a merge sa astepte victima langa punctul de control al Politiei de Frontiera. Avand in vedere faptul ca ANITP are atributii doar privind monitorizarea asistenței, nu si implementarea acesteia, odata ce s-a realizat repatrierea, va referi cazul catre o institutie competenta spre a-i oferi victimei servicii de asistența.

În cazul in care „victima a fost referita si repatriata de catre OIM, Misiunea OIM Romania intampina victima inainte de punctul de trecere a frontierei de stat si, in cazul in care persoana accepta sa fie gazduita intr-un adapost pentru o perioada mai scurta sau mai lunga de timp si sa participe la un program de asistența specializata, se realizeaza referirea victimei catre serviciile de asistenta specializata” (DIICOT, Ordin 335/2007).

OIM are obligația sa anunte „reprezentantul centrului regional al ANITP despre repatrierea victimei traficului de persoane si sa discute cu victima posibilitatea colaborarii cu organele judiciare. În situatia in care victimei nu i se va putea acorda asistența in tranzit, va fi anuntat reprezentantul centrului regional al ANITP pentru preluarea victimei si asigurarea accesului acesteia la alte servicii de asistența in comunitatea de provenienta” (DIICOT, Orin 335/2007). Dupa ce cazul a fost referit catre ANITP, aceasta instituție neavand atribuții de acordare directa a asistenței va referi cazul catre o institutie cu arie de competenta in asistența victimelor tarficului de persoane.

Procedura prevede ca reprezentantul OIM poate referi direct cazul catre o alta institutie/organizatie care ofera servicii de asistența victimelor, cu conditia ca reprezentantul ANITP sa fie instiintat de acesta procedura. În cele mai multe cazuri, victimele repatriate prin OIM se intorc in tara de origine impreuna cu un buget de reintegrare. Bugetul va fi administrat de catre ONG-ul care va implementa programul de asistența, iar intreaga suma este destinata achizitiei serviciilor si remunerarii specialiștilor implicați in procesul de acordare a asistenței. Dovada achizitiei serviciilor se face pe baza de decont si rapoarte financiare narative.

În cazul in care „victima este identificata de catre o organizatie neguvernamentala internationala si victima este repatriata si referita catre o Organizație Neguvernamentala din Romania, reprezentantul ONG-ului din Romania va intampina victima in locul convenit cu partenerul de referire. În functie de acordul victimei de a participa sau nu la un program de asistența fie din partea acelei Organizații Neguvernamentale, fie din partea altei organizatii sau institutii si in functie de particularitatile cazului, victima va fi inclusa intr-un program de asistența specializat.

Reprezentantul ONG sau al serviciului public specializat pentru asistenta si protectia victimelor traficului de persoane va anunta reprezentantul centrului regional al ANITP pentru coordonarea activitatilor de acordare a asistenței si monitorizare a situatiei victimei si pentru luarea acesteia in evidenta si va discuta cu victima posibilitatea colaborarii cu organele judiciare” (DIICOT, Ordin 335/2007). Victima va primi informații referitoare la posibilitatea cooperarii cu organele judiciare, dar și la posibilitatea includerii sale in Programul de protectie a martorilor sau la perioada de reflectie de 90 de zile, timp in care poate beneficia de serviciile de asistența oferite.

În cazul in care „victima de cetatenie romana este identificata prin intermediul misiunii diplomatice sau oficiului consular al Romaniei. În situatia in care victima traficului de persoane nu detine documente de identitate sau calatorie care sa ii ateste cetatenia romana, personalul reprezentanței diplomatice sau misiunii consulare a Romaniei elibereaza, la cerere, documentul de identitate/titlul de calatorie care sa permita repatrierea persoanei si informeaza in timp util ANITP si politia de frontiera despre reintoarcerea in tara a victimei/victimelor traficului de persoane, in vederea preluarii acesteia/acestora de la frontiera de stat a Romaniei” (DIICOT, Ordin 335/2007).

Daca se constata ca victima traficului de persoane necesita si solicita asistența specializata, „diplomatul responsabil cu aplicarea metodologiei de repatriere va contacta si va referi persoana unei Organizații Neguvernamentale sau autoritatilor locale ale statului respectiv, care acorda asistenta victimelor traficului de persoane. Pe toata aceasta perioada aspectele legate de situatia victimei traficului de persoane si datele acesteia vor fi tratate cu confidentialitate” (DIICOT, Ordin 335/2007). Diplomatul responsabil are obligatia de a informa victima cu privire la drepturile cuvenite si de a se asigura de respectarea acestor drepturi.

2. Asistența in criza și managementul de caz

Asistența acordata victimelor traficului de persoane este un proces complex, care poate fi imparțit in mai multe etape: asistența in criza (intervenția in criza, asistența in tranzit) și asistența de lunga durata (managementul de caz de lunga durata). Unii specialisti au mai adaugat la aceste doua etape și asistența pe durata medie de timp, insa este dificil de stabilit durata acesteia in raport cu asistența de lunga durata (La Strada, 2007, p. 9).

Interventia in criza

Victimelor traficului de persoane li se ofera servicii in regim de urgenta. Acestea reprezinta „ansamblul de masuri si actiuni necesare intreprinse de catre furnizor in momentul identificarii victimelor traficului de persoane, in vederea depasirii unei situatii de criza.” (Șerban, Mihai, 2008, 50). Interventia in criza este foarte importanta pentru victima traficului de persoane, deoarece ii sunt oferite informatii atat cu privire la serviciile sociale cat si la optiunile legale pe care le are odata iesita din procesul de trafic.

În acordarea asistenței in regim de criza se urmaresc patru masuri de implementare (ICMPD, 2010, 58-59):

a) Informarea cu privire la programul de asistența si conditiile de implementare, masura care se refera la oferirea informatiilor referitoare la serviciile de care poate beneficia victima, dar și la obligatiile/conditiile pentru implementarea programului de asistenta si consecintele nerespectarii lor. Victima poate beneficia in tranzit de servicii precum sunt: cazare in centrul de tranzit, alimente, imbracaminte, incaltaminte, consiliere psihologica si psihoterapie, asistența medicala, asistența sociala, masuri de securitate.

b) Informarea cu privire la optiunile legale si condiții de acordare a unor beneficii, masura care implica oferirea informatiilor referitoare la optiunile legale. În cazul victimelor cetateni straini se vor oferi informații legate de aplicarea pentru permis de sedere in tara de destinatie. De asemenea victimele au dreptul sa primeasca informații legate de cooperarea cu autoritatile competente in combaterea traficului de persoane, dar și informatii privind solicitarea de compensatii in urma procesului penal. Asistența victimelor nu este conditionata de colaborarea cu organele de urmarire penala privind experienta de trafic.

c) Evaluarea nevoilor victimei, masura care consta in:

Ø     informarea victimelor cu privire la drepturile omului si obligatiile aferente;

Ø     oferirea de explicatii referitoare la cine are acces si cine nu la informatiile furnizate de victima sau la datele de identificare ale acesteia;

Ø     explicarea drepturilor victimei in cazul in care aceasta va fi audiata de politie sau va lua parte la un proces penal.

d) Oferirea asistentei si protectiei, masura care se refera pe de o parte la asigurarea masurilor de asistența identificate ca fiind necesare in etapa anterioara, iar pe de alta parte la asigurarea unor masuri de protectie.

La sfarsitul asistenței in criza, victima poate decide daca va ramane in shelter (in acest sens se vor demara procedurile necesare implementarii serviciilor de asistența de lunga durata si incluziune sociala), sau daca va merge in localitatea de domiciliu (in acest sens se vor demara proceduri de reinsertie sociala a victimei in familie si de mediere a relatiei cu membrii comunitatii). Victima poate decide de asemenea daca va coopera cu organele de urmarire penala in veredea desfasurarii unui proces penal si daca va solicita compensatii financiare.



Managementul de caz

În cazul asistenței acordate victimelor traficului de persoane, managementul de cazeste un proces prin intermediul caruia victimele primesc serviciile de care au nevoie pentru depașirea condiției de victima și pentru reintegrarea lor sociala. Managementul de caz are ca scop crearea conexiunilor dintre victima și furnizorii acreditați de servicii care sa raspunda complexitații nevoilor acesteia Șerban, Mihai, 2008, 17). Putem vorbi in acest caz de o asistența de lunga durata a victimelor traficului de persoane, care insumeaza toate serviciile ce pot fi oferite victimelor, conform drepturilor acestora, in vederea recuperarii lor fizice, psihice si medicale. Asistența directa este acordata cetatenilor romani sau straini, victime ale traficului de persoane, care accepta sa faca parte dintr-un program de asistenta in tara de origine sau, in cazul victimelor cetateni straini, in tara de destinatie.

Scopul final al asistenței de lunga durata si al incluziunii sociale este recuperarea victimei astfel incat, prin participarea activa la implementarea procesului de asistența, sa dobandeasca autonomie si sa fie capabila sa identifice oportunitatile si resursele necesare participarii la viata economica si sociala, pentru a avea un standard de viata considerat acceptabil in societatea in care traieste.

Urmarind un parcurs logic, managementul cazurilor de victimizare trebuie sa respecte cateva etape prezentate in TRM-EU. Activitatile desfasurate in interiorul etapelor managementului de caz se bazeaza pe principiile individualizarii si personalizarii interventiilor, precum si pe consultarea si participarea victimei si familiei sale. Managerul de caz asigura parcurgerea acestor etape pentru toate victimele care primesc asistența conform prevederilor standardelor nationale de asistența si inregistreaza toate informatiile in dosarul victimei (ICMPD, 2010, 68).

a) Prima etapa (procedura operaționalizata standard) este aceea referitoare la identificarea victimei.

Identificarea reprezinta „un proces care are drept scop determinarea faptului daca o persoana este potentiala victima a traficului in conformitate cu definitiile cuprinse in Protocolul ONU” (OIM, 2006, 206). Obiectivele identificarii victimelor traficului sunt: scoaterea persoanei din situatia de exploatare, eliminarea riscului de abuz fizic si psihologic asupra acesteia; intarirea masurilor de securitate pentru a elimina riscurile secundare; garantarea accesului la servicii de asistenta si suport in modalitatea cea mai sigura si rapida.

În TRM-EU procesul identificarii este etapizat in sase masuri impartite in doua categorii: identificarea preliminara ce cuprinde masurile de la 1 la 5 si identificarea formala ce cuprinde masura 6.

Masura 1, evaluarea si referirea initiala se refera la semnalarea cazului prezumat de trafic pana la primul punct de notificare care se face catre institutia/organizatia centrala in procesul de informare, referire si sprijinire initiala a victimelor prezumate, si care va numi un manager de caz. Masura va fi implementata imediat ce se ia contact cu persoana prezumata a fi victima. Toate persoanele prezumate a fi traficate trebuie considerate victime si tratate in virtutea recuperarii si stabilizarii pana la proba contrarie (ICMPD, 2010, 34). Daca se demonstreaza faptul ca persoana prezumata a fost exploatata in vreun fel si daca accepta sa intre intr-un program de protectie, aceasta isi va schimba statutul si va deveni victima asistata.

Accesul la informatii, cea de-a doua masura, este o componenta esentiala in realizarea referirii victimei. Oferirea de informatii victimelor le permite sa castige control asupra vietii lor, reduce anxietatea, reorienteaza persoana sa ia decizii in consecinta și nu in ultimul rand ajuta persoanele de suport/profesionistii in domeniu sa ia contact cu victimele. Schimbul de informatii se va realiza intr-o maniera deschisa, clara, profesionista si suportiva, victima prezumata fiind incurajata sa puna intrebari si sa inteleaga intentiile persoanei care realizeaza interviul. Pentru victimele cetateni straini, se folosesc mediatori culturali/interpreti (ICMPD, 2010, 39). Victima are dreptul de a refuza colaborarea cu autoritatile sau de a alege/refuza un anumit tip de asistența. De exemplu, victima poate sa accepte includerea sa intr-un program de asistenta pentru a beneficia de ajutor in vederea reinsertiei in campul muncii, insa poate refuza consilierea psihologica.

Masura a treia – Evaluarea initiala a riscului permite identificarea riscurilor iminente asupra securitatii si sanatatii victimei prezumate. Obiectivele discutiei sunt: evaluarea riscului de vatamare (iminent sau ulterior) a victimei de catre traficanti ori alte persoane; evaluarea nevoii de asistenta medicala de urgenta si a altor necesitati; determinarea in colaborare a proceselor ulterioare de asigurare a bunastarii si sigurantei victimei. Interviul nu poate avea loc daca: locatia existenta nu asigura confidentialitate si siguranta, victima solicita ingrijiri medicale de urgenta, victima acuza dureri ori disconfort crescut, victima solicita consultanța juridica, victima solicita amanarea ori refuza interviul, alte motive (ICMPD, 2010, 41).

Masura a patra – Limba si interpretariatul evidențiaza faptul ca interpretariatul este o legatura esentiala intre victima si reprezentantii autoritatilor/furnizorii de asistența, interpretii oferind servicii de traducere a conversatiilor. Pentru victimele ce au cunostinte limitate de conversatie in limba tarii de destinatie, dar doresc sa se auto-reprezinte, interpretii vor asista si mediatiza discutiile. Înainte de inceperea procesului de identificare se va stabili daca persoana solicita sa vorbeasca prin intermediul interpretului sau daca accepta prezenta acestuia (ICMPD, 2010, 44). Este posibil ca victima sa refuze sa vorbeasca cu reprezentanti ai organizatiilor din tara de destinatie sau cu mediatorii culturali, astfel ca solutia de compromis pentru realizarea evaluarii riscului ar fi convorbirea telefonica saptamanala cu un reprezentant al unei organizatii din Romania care vorbeste aceeași limba si care ii poate oferi victimei informatii cu privire la posibilitatea accesarii anumitor servicii odata ce se vor intoarce in tara de origine.

Perioada de Recuperare si Reflectie, cea de-a cincea masura, prevede ca victimele au dreptul la o perioada de recuperare si reflectie care trebuie urmata de acordarea unui permis de sedere temporar (in cazul victimelor cetateni straini). Acest drept se acorda indiferent daca victima accepta sau nu sa colaboreze cu autoritatile, indiferent daca infractorii sunt condamnati sau nu. Elementele principale ale perioadei de reflectie si recuperare sunt: cazare sigura pentru odihna, prima interventie in criza, schimbul de informatii legate de asistenta, oportunitati legale, repatriere, etc., acordarea timpului pentru evaluare a optiunilor, autorizare temporara a persoanei de sedere pe teritoriul tarii respective/ neexecutarea ordinelor de expulzare (daca exista) (ICMPD, 2010, 46). În Romania, perioada de reflectie, atat pentru cetateni romani cat si pentru cetateni straini victime ale traficului de persoane perioada de recuperare si reflectie este de 90 de zile (conform Legii nr. 678/2001 cu modificarile și completarile ulterioare).

Ultima masura, cea a Interviului de Identificare are ca scop identificarea si stabilirea statutului de victima a traficului. Acest interviu este o discutie semi-standardizata intre un specialist si victima prezumata. În vederea stabilirii identitații victimei, țarile de origine, tranzit si destinatie au obligația sa comunice intre ele, sa faca schimb de informatii privind situatia de trafic, implementarea asistenței la repatriere si referirea catre furnizori de asistența post-repatriere. Interviul de identificare nu va avea loc daca victima: manifesta anxietate si suspiciozitate crescute, este vizibil deprimata si plange facil, este vizibil ostila sau agresiva, se afla intr-o locatie ce nu asigura confidentialitate, acuza dureri si disconfort crescut, solicita consultanța juridica sau solicita amanarea/ refuza interviul (ICMPD, 2010, 48).

b) Cea de a doua etapa, evaluarea initiala, incepe in momentul primirii unei solicitari scrise privind acordarea de asistența specializata unei victime si reprezinta procesul de documentare initiala/ culegere a informatiilor (cu deosebire de la cel care sesizeaza sau refera cazul: institutie, organizatie sau persoana) privind: datele de identificare ale victimei, istoria de victimizare, cine a realizat repatrierea, aspecte minimale privind situatia actuala in care se afla victima si familia acesteia, cunoasterea si evaluarea nevoilor cu caracter urgent ale acesteia.

Evaluarea initiala ajuta la stabilirea prioritatilor in acordarea de servicii in criza si in planificarea interventiei pe termen lung. Furnizorul de servicii elaboreaza proceduri de identificare, inregistrare, preluare si repartizare a cazurilor, precum si de desemnare a managerului de caz, astfel incat evaluarea initiala a situatiei victimei sa se realizeze in termenul prevazut de standardele nationale de asistenta (Șerban, M., 2008, 51).

Managerul de caz explica persoanei asistate rolul serviciilor, intr-un limbaj accesibil nivelului sau de educatie si intelegere, descrie serviciile furnizate si informeaza persoana asistata cu privire la implementarea planului de servicii.

În evaluarea victimei se pot identifica nevoi imediate si de urgenta, nevoi pe termen mediu si nevoi pe termen lung (OIM, 2006, 49). Pentru a putea acoperi aceste nevoi, este necesara o abordare multidimensionala a situatiei victimei traficului de persoane care presupune implicarea unei echipe multidisciplinare. Echipa multidisciplinara si interinstitutionala intervine fie in procesul de evaluare, fie in in furnizarea serviciilor specializate de asistența. Componența echipei va fi stabilita in functie de obiectivele acesteia - evaluare sau interventie.

Managerul de caz este responsabil pentru identificarea specialistilor care alcatuiesc echipa de evaluare sau interventie. Managerul de caz va selecta acei specialisti ale caror competențe profesionale sunt in masura sa acopere nevoile de evaluare sau interventie.

Din componenta echipei multidisciplinare de evaluare sau interventie ar trebui sa faca parte urmatorii specialiști: asistent social (de regula este si manager de caz), psiholog, psihiatru, medic de diferite specialitati (in functie de particularitatile cazului), avocat, politist (de la departamentul de crima organizata, investigatii criminale, ordine publica, prevenire), procuror (DIICOT, parchet).

Managerul de caz este cel care coordoneaza echipa multidisciplinara și are urmatoarele atribuții:

Ø     monitorizarea permanenta a cazului;

Ø     asigurarea contactului direct, permanent cu victima;

Ø     asigurarea comunicarii intre membrii echipei;

Ø     coordonarea și documentarea planului de servicii, plan care se realizeaza in colaborare cu persoana asistata;

Ø     evaluarea resurselor și a serviciilor oferite de furnizorii acreditați sa ofere servicii specifice;

Ø     stabilirea unor criterii concrete de evaluare a obiectivelor;

Ø     stabilirea unui program clar de reevaluare a situației” (Șerban, M., 2008, 10).

c) Evaluarea detaliata fundamenteaza construirea planului personalizat de servicii si aplicarea acestuia si reprezinta procesul analitic de documentare progresiva si detaliata a cazului/ culegere a informatiilor privind conditia sociala, medicala, legala, economica si psihologica a victimei, resursele, nevoile acute si pe termen lung ale acesteia.

Evaluarea va urmari patru dimensiuni centrale (Șerban, M., 2008, 18):

Ø     evaluarea conditiei psihologice actuale;

Ø     evaluarea starii de sanatate;

Ø     evaluarea situatiei legale;

Ø     evaluarea sociala - viata profesionala, familie, apartenența sociala, mediul de viata, retea de suport social, statut economic.

În procesul evaluarii detaliate va fi realizata si evaluarea familiei victimei. Acest lucru ajuta la stabilirea cauzelor care au generat situatia de trafic, a factorilor de vulnerabilitate, a masurilor de protectie ce urmeaza a fi luate si la elaborarea planului de servicii pentru reabilitarea victimei.

Atunci cind este realizata evaluarea detaliata trebuie ca profesioniștii implicați in soluționarea cazului sa urmeze cateva principii de baza:

Ø     informatiile cu privire la rezultatele evaluarii sunt confidentiale;

Ø     evaluarea priveste ansamblul nevoilor victimei, precum si perspectivele sale de progres;

Ø     rezultatele evaluarii nu sunt cu titlu definitiv, iar re-evaluarea periodica a situatiei in care se afla victima este o conditie obligatorie pentru reusita interventiei;

Ø     evaluarea trebuie sa fie unitara, sa urmareasca si sa opereze cu aceleasi obiective, criterii, metodologii, pentru toate victimele;

Ø     evaluarea presupune o munca in echipa multidisciplinara si in retea, cu participarea activa si responsabilizarea tuturor profesionistilor implicati;

Ø     evaluarea va fi realizata cu participarea victimelor.

d) Planificarea interventiei multidisciplinare reprezinta o etapa importanta in procesul de acordare a asistenței și trebuie sa urmeze cel putin trei etape:

Identificarea situatiilor critice asupra carora se va concentra interventia. Are la baza inventarul resurselor individuale si comunitare ce pot fi utilizate in procesul de asistenta, corelarea nevoilor victimei cu aceste resurse, cu oferta serviciului in care lucreaza managerul de caz si cu oferta de asistența a celorlalte servicii din reteaua nationala de servicii de protectie si asistența a victimelor traficului de persoane.

Elaborarea planului de interventie. Planul de servicii in beneficiul victimei are la baza rezultatele evaluarii multidimensionale si consta in transformarea nevoilor victimei in obiective ale interventiei, cu scopul normalizarii vietii victimei si reabilitarii sale sociale. Construirea planului de servicii trebuie sa se focalizeze pe rezultate cum sunt protectia victimei, reducerea riscurilor si terapia traumei psihologice si a celorlalte efecte ale victimizarii.

Planul trebuie sa contina toate obiectivele ce trebuie urmarite pentru a obtine aceste rezultate. Obiectivele trebuie sa abordeze toti factorii de risc identificati si sa satisfaca nevoile victimei. Profesioniștii care fac parte din echipa multidisciplinara de interventie trebuie sa tina cont de dinamica nevoilor victimei si sa faca o evaluare continua a nevoilor. Acelasi lucru este valabil si in cazul factorilor de risc, intrucat sunt variabili si se pot schimba in orice moment. Evaluarea riscului este parte a managementului de caz si se realizeaza periodic, pe intreg traseul procesului de asistenta.

Evaluarea riscurilor trebuie sa aiba in vedere aspecte privind riscurile la adresa sigurantei victimei (pericolele cu privire la siguranta fizica a victimei si/sau familiei sale) dar si aspecte privind riscul retraficarii acesteia (forma de exploatare suferita de victima; particularitatile situatiei de exploatare: gravitate, frecventa, durata, factori agravanti; varsta victimei; participarea/ non-participarea familiei in traficare/ exploatare; atitudinea familiei si a comunitatii din care provine victima fata de situatia acesteia; persistența cauzelor care au determinat intrarea in circuitul traficului).

Un plan de intervenție specializat trebuie sa aaiba urmatoarea structura (Șerban, M., 2008, 53):

Ø     enuntarea scopului interventiei;

Ø     formularea obiectivelor interventiei, a activitatilor si mijloacelor ce vor fi utilizate;

Ø     descrierea serviciilor care vor fi accesate pentru atingerea obiectivelor;

Ø     calendarul activitatilor si limitele de timp anticipate pentru atingerea obiectivelor planului;

Ø     stabilirea indicatorilor de performanta ce vor fi utilizati pentru evaluarea progresiva a implementarii planului de servicii.



Planul de servicii este construit de catre profesioniști impreuna cu victima, pentru a putea fi stabilite de comun acord obiectivele specifice ale planul de servicii, tipurile de servicii acordate si interventii specifice, precum și asumarea responsabilitatilor si fixarea termenelor de aplicare a planului (Șerban, M., 2008, 19).

Distribuirea responsabilitatilor stabilite in planul de servicii pentru fiecare dintre specialistii carora le va reveni o secventa in ansamblul procesului de interventie.

e) Implementarea planului de servicii/asistența propriu-zisa acordata victimelor traficului de persoane este partea cea mai vizibila a procesului de asistența.

Din echipa de implementare a planului de servicii pot face parte aceleasi categorii de specialisti ca cei din echipa de evaluare. De aceea, categoriile generale de servicii de care pot beneficia victimele traficului de persoane sunt: asistența sociala, asistenta psihologica, asistența medicala, asistența juridica, asistența educationala si formare profesionala, outreach. Aceste categorii de servicii vor fi detaliate in subcapitolul urmator.

În ceea ce privește punerea in aplicare a planului de servicii/intervenție, managerul de caz are urmatoarele responsabilitați:

Ø     selecteaza serviciile care intrunesc clar standardele și așteptarile pentru serviciile furnizate;

Ø     explica victimei, folosind un limbaj adaptat nivelului de ințelegere al acesteia, rolul serviciilor, descrie serviciile furnizate și informeaza victima cu privire la calendarul de implementare a planului de servicii;

Ø     faciliteaza accesul victimei la servicii;

Ø     realizeaza legaturile dintre diferitele servicii existente și orienteaza victima catre alte servicii, in funcție de particularitațile cazului și ale planului de intervenție”. (Șerban, M., 2008, 19-20)

f) Monitorizarea progreselor/ implementarii planului de servicii „reprezinta procesul de culegere a informatiilor in legatura cu modul de furnizare a serviciilor cuprinse in planul de interventie, in scopul evaluarii progreselor realizate in atingerea obiectivelor planului” (Șerban, M., 2008, 20). Este evaluata situatia victimei ca urmare a aplicarii planului de servicii.

Monitorizarea presupune totodata și controlul modului in care sunt alocate resursele și efectele utilizarii acestora asupra situației victimei. Datorita schimbarii situației victimei ca urmare a intervenției specialiștilor, permanenta monitorizare are un dublu scop: aprecierea modului in care serviciile furnizate raspund nevoilor pentru care au fost stabilite, precum și pentru introducerea schimbarilor solicitate de evoluțiile inregistrate in cazul respective” (Șerban, M. 2008, 19). În functie de efectele interventiei asupra contextului de viata al victimei, managerul de caz va decide, impreuna cu specialistii care alcatuiesc echipa de interventie, daca va continua, modifica sau opri actiunile stabilite in planul de servicii. Frecvența activitaților de monitorizare variaza in funcție de dinamica nevoilor victimei și de tipurile de servicii furnizate.

Responsabilitatea evaluarii progresive a implementarii planului de servicii personalizat revine atat managerului de caz cat si specialiștilor care participa la implementarea planului de servicii. Un model de formular monitorizare si evaluare a planului de servicii este prezentat in Anexa 5.

Managerul de caz indeplinește in acest caz rolul de avocat al victimei, asigurandu-se in permanența ca serviciile sunt furnizate in conformitate cu obiectivele planului de servicii, nevoile victimei sunt recunoscute și problemele aparute in furnizarea serviciilor sunt identificate și depașite.

g) Evaluarea finala si inchiderea cazului presupune analizarea rezultatelor interventiei in raport cu obiectivele stabilite in planul de servicii. Un caz este considerat inchis atunci cand:

Ø     obiectivele planului de servicii/ interventie au fost indeplinite;

Ø     factorii de risc/ vulnerabilitate care au generat situatia de trafic s-au redus semnificativ ori nu isi mai produc efectele, iar victima poate avea o viata sociala normala fara ajutorul serviciilor sociale;

Ø     victima refuza primirea asistenței.

Încheierea relatiei profesionale trebuie sa fie discutata cu victima de la inceputul interventiei si trebuie pregatita in perioada implementarii planului de servicii. Managerul de caz trebuie sa se asigure ca victima a inteles termenii de incheiere a relatiei profesionale si ca acest lucru nu inseamna ca, la nevoie, aceasta nu va mai avea acces la informatii si servicii.

h) Monitorizarea post-interventie este etapa finala a managementului de caz in procesul de asistența a victimelor traficului de persoane.

În perioada de monitorizare post-intervenție managerul de caz poate decide, cu acceptul victimei fie reintrarea in asistența, prin elaborarea unui nou plan de servicii fie orientarea victimei catre furnizorii de servicii sociale care pot raspunde nevoilor acesteia, in cazul in care au fost identificate probleme sociale de alta natura decat cele legate de trafic/ retraficare. (Șerban, Mihai, 2008, 20).

3. Categorii de servicii oferite in Romania victimelor traficului de persoane

Asistența victimelor traficului de persoane se face in funcție de nevoile individualizate ale acestora, particularitatile situatiei de trafic si manifestarea efectelor traumei in plan fizic si psihologic, raportat la fiecare victima in parte. Nevoile victimelor sunt diverse, iar pentru a evalua corect situația, a elabora un plan de interventie si a trece la implementarea lui, institutiile care acorda asistența victimelor traficului de persoane trebuie sa stabileasca un set practici, atributii si competente in vederea medierii raportului dintre victima (beneficiar) si furnizorul de servicii.

În Romania victimele traficului de persoane pot beneficia de urmatoarele categorii de servicii:

a)     Asistența sociala

Dupa ce victima traficului de ființe umane a fost identificata, aceasta este orientata catre un centru pentru a beneficia de asistența specializata. “Centrul de asistența și protecție a traficului de persoane este un spațiu destinat persoanelor, victime ale infracțiunii de trafic de persoane, cu scopul oferirii de protecție fizica și asistența psiho-sociala in vederea reintegrarii socio-profesionale in comunitate (Asociația Alternative Sociale Are adresa secreta, nefiind permis accesul persoanelor straine.

Exista mai multe tipuri de centre unde pot fi asistate victimele traficului de ființe umane:

Centru rezidential inchis care poate fi organizat de catre organizații neguvernamentale sau instituții de stat. Acest tip de centru este pretabil implementarii asistentei de criza sau de lunga durata cu scopul reintegrarii beneficiarilor deoarece este adaptat la cerintele de gen sau varsta, are capacitate crescuta de primire si personal non-stop. Masurile de securitate care se iau in cadrul acestor centre sunt sporite, nefiind permisa iesirea beneficiarilor din centru ori aducerea altor persoane in incinta centrului. Nu se pot primi vizite din partea membrilor familiei in spatiul rezidential destinat victimelor aflate in situatii de risc major.

Centru rezidential semi-deschis se aseamana ca structura si functiuni cu centrul de tip locuinta cu adresa protejata. Acest tip de centru dispune de un spațiu de tranzit și are capacitate crescuta de primire. Centrul poate functiona non-stop, cu personal de noapte si weekend. Beneficiarii asistați in cadrul acestui centru sunt aflați in risc mediu și de aceea pot parasi centrul pentru a participa la diferite activitati ce tin de programul de asistenta. Se prevad actiuni de timp liber, in afara institutiei, mediate de prezenta unui specialist.

Centru de tip apartament cu adresa protejata este coordonat de organizatii non-guvernamentale și este destinat furnizarii de asistența de lunga durata sau criza, facilitand reintegrarea beneficiarilor. De regula sunt apartamente cumparate/inchiriate in zone rezidentiale sigure, o organizație putand avea mai multe apartamente protejate. Beneficiarii pot parasi spatiul in functie de activitatile in care sunt implicati, dar au de respectat reguli de confidentialitate si de ordine interioara). Centrul nu dispune de personal de noapte sau de paza, dar exista un asistent social, responsabil de apartament. Centrul dispune de o capacitate de primire relativ redusa (maxim 8 beneficiari simultan) dar permite o mai buna gestionare a conflictelor si relationare cu beneficiarii. Are de asemenea avantajul de a putea fi schimbata locatia rapid in caz de risc major pentru beneficiari.

Familia are un rol important in refacerea si reintegrarea victimei, implicarea familiei in programul de reintegrarea al victimei fiind foarte importanta. De cele mai multe ori, atunci cand familia nu reușește sa gestioneze intoarcerea copilului in mediul familial, se ofera asistența atat victimei cat și familiei. Consilierea familiala, ofera membrilor familiei posibilitatea de a comunica si exprima sentimentele legate de problemele cu care se confrunta victima. Ajutorul oferit de familie ii dau victimei sentimentul de siguranta si de apartenenta, putand trece cu mai multa usurinta peste obstacolele ce le va intampina pe parcursul programului de reintegrare.

Asistentul social are o serie de responsabilitați care ii revin in procesul de intervenție. Printre acestea pot fi enumerate (Șerban, Mihai,

Ø     a asigura accesul victimei la serviciile stabilite in planul de servicii;

Ø     a incuraja comunicarea intre specialisti;

Ø     a fi persoana de legatura directa cu orice specialist care intervine punctual;

Ø     a fi persoana de contact direct, permanent cu victima;

Ø     a media legatura dintre victima si persoane de referinta din mediul de viata al acesteia;

Ø     a fi prezent in situatii de criza, in care este nevoie de luarea rapida a deciziilor;

Ø     convocarea si organizarea conferintelor de caz;

Ø     a verifica in permanenta actualitatea nevoilor victimei;

Ø     monitorizarea permanenta a situatiei victimei.

b) Asistenta psihologica

Victimele traficului de ființe umane și in special copiii traverseaza perioade dificile dupa ce sunt recuperate din trafic. Interventia psihoterapeutului trebuie sa se focalizeze pe ridicarea stimei de sine si externalizarea traumelor psihologice produse in experienta de trafic si exploatare si resemnificarea acestora intr-o maniera colaborativa cu victima. Fiecare persoana poate avea reacții variate la experiența personala de trauma. De aceea, este important sa se analizeze nevoile fiecarei victime in parte (Zimmerman, Cathy, et al., 2006, p. 94). Consilierea psihologica poate fi realizata atat la nivel individual, cat si la nivel de grup.

Responsabilitatile principale ale psihologului/ psihoterapeutului in interventie sunt (Șerban, Mihai, 2008)

Ø     incurajeaza victima pentru angajarea in procesul terapeutic centrat pe diminuarea simptomatologiei de stare si normalizarea conditiei sale psihologice;

Ø     organizeaza si desfasoara sesiuni de consiliere si/ sau psihoterapie pentru victima. În acest scop elaboreaza planul de consiliere/ psihoterapie, ca parte integranta a planului de servicii;

Ø     participa la conferintele de caz organizate de managerul de caz;

Ø     comunica permanent cu ceilalti specialisti carora le sunt delegate responsabilitati in implementarea planului de servicii.



c) Asistența medicala

Situatiile de urgenta medicala sunt, conform legii asigurarilor medicale, preluate de catre unitatile sanitare carora le-au fost semnalate, chiar daca pacientul nu are asigurare medicala. Din cauza volumului crescut de pacienti pe care sistemele sanitare de stat trebuie sa il gestioneze, organizatiile care lucreaza in asistenta victimelor traficului de persoane aleg sa plateasca serviciile medicale pentru a se asigura de efectuarea acestora la standarde crescute de calitate, fara a mentiona faptul ca beneficiarul serviciilor este victima a traficului.

d) Asistența juridica

Conform legislației in vigoare, se acorda asistența juridica gratuita atat victimelor directe ale infractiunilor, dar si victimelor indirecte ale unor infractiuni grave (sotul, copiii si cei aflati in intretinerea victimelor directe decedate prin savarsirea infractiunilor).

Legea prevede de asemenea compensarea financiara de catre stat a victimelor și stabileste mai multe categorii de conditii pentru acordarea acestor compensarii financiare, printre care si sesizarea organelor de urmarire penala cu privire la savarsirea infractiunii, in anumite termene.

e) Asistența educationala

Acest tip de asistența consta in ajutorul acordat victimelor traficului de persoane pentru a-si finaliza studiile intrerupte, prin facilitarea insertiei sau reinsertiei intr-un sistem de invatamant.

În functie de resursele identificate, victima impreuna cu asistentul social pot demara procedurile necesare de inscriere in sistemul educational de stat sau inscrierea la cursuri de calificare profesionala.

Alegerea formei de scolarizare se realizeaza in functie de varsta si de ultima forma de invatamant la care a participat victima anterior situatiei de trafic.

Pot fi realizate activitați de consiliere vocaționala pentru victimele care nu s-au putut hotari in privinta unei profesii sau in cazul in care acestea doresc o reconversie profesionala dar nu cunosc pasii necesari spre atingerea acestui obiectiv. Consilierea vocationala se refera la identificarea scopurilor personale, a motivatiei pentru dezvoltarea personala si dezvoltarea capacitatii de luare a deciziilor privind cariera si a deprinderilor de integrare pe piata muncii.

Formarea profesionala se organizeaza in mod distinct pe niveluri de pregatire, profesii, ocupatii, meserii si specialitati, tinandu-se seama de nevoile angajatorilor, de competentele de baza ale persoanelor, de cerintele posturilor pe care acestia le ocupa sau doresc sa le ocupe, de posibilitatile lor de promovare sau de incadrare in munca, precum si de cerintele de pe piata muncii si aspiratiile lor.

f) Servicii „outreach ”(Șerban Mihai, 2008)

Implica oferirea de servicii victimelor traficului de ființe umane in afara cadrului centrului, in special in zonele unde se afla posibile /potentiale cazuri. Se acorda servicii de harm reduction cu privire la transmiterea bolilor cu caracter sexual prin intermediul echipelor de tip outreach care realizeaza activitati stradale de impartire de prezervative si consiliere medicala pe tematici sexuale si autoingrijire.

BIBLIOGRAFIE:

Alexandru, M., (2010), Traficul de ființe umane: o noua forma de sclavie modern in Asistența Sociala a Grupurilor de risc, Editura Polirom, Iași;

Gomotz, Sandra, et al., (2010), E-notes Report on the implementation of anti-trafficking policies and interventions in the 27 EU Member States from a human rights perspective (2008 and 2009), Fermo, Ed. Litografico COM;

Kapur, R., (2005), Cross-border movements and the Law.Renegociating the boundaries of difference, Ed. Paradigm Publishers;

Lazaroiu, S., Alexandru, M., (2003), Who is the next victim? Vulnerability of young Roumanian women to trafficking in human beings, I.O.M, București;

Limanowska, B., (2002), Victim refferal and assistance system and gaps therein in Southeastern Europe, [f.l];

Mark, J.,D., Jordans, (2004), Manual specializat de instruire pentru consilierea psihosociala a tinerilor victime ale traficului, Organizația Internaționala a Muncii;

Mateuț, G., et all, (2005) Traficul de ființe. Infractor. Victima. Infracțiune, Asociația magistraților, Editura Alternative, Iași;

Munteanu, D., Șerban, D., (2004), Management de caz, in Ghid de bune practici pentru asistarea copiilor victime ale traficului in scopul exploatarii sexuale, Or. Salvați Copiii, [f.e.], București;

Orfano, Isabela, et al., (2007), Headway- Impoving Social Intervention System for Victims of Trafficking Project, Ed. Noktus, [f.l.];

Ould, D., (2004), Trafficking and International Law in Van den Anker, Christian ed., The political economy of new slavery, Great Britain, ed. Palgrave Macmillan;

Pop, Luana Miruna, (2002), Dictionar de politici sociale, Ed Expert, Bucuresti;

Radulescu, M., S., (1996), Sociologia si istoria comportamentului sexual „deviant”, Ed. Nemira, Bucuresti;

Robu, V., Branza, L., (2006), Consecințele traficului de ființe umane și efectele acestuia asupra victimelor in Revista de Asistența Sociala, nr. 2-3/2006, București;

Schauer, E.J., Wheaton, M.E., (2006), Sex Trafficking into the United States: A Literature Review, in Criminal Justice Review, 31: 2;

Stoecker, S., Louise S., (2005), Human Traffic and Transnational Crime. Eurasian and American Perspectives, USA, ed. Rowman and Littlefield Publishers;

Șerban, Mihai, (2008), Ghid metodologic pentru implementarea Standardelor nationale specifice pentru serviciile specializate de asistenta si protectie a victimelor traficului de persoane, [f.e], [f.l.];

Truong, T.D., (2003), Gender, Exploitative Migration, and the Sex Industry: A European Perspective, in Jurnalul Gender, Technology and Development,7: 31;

Van den Anker, C., (2004), Contemporary slavery, global justice and globalization ed. Palgrave Macmillan, Great Britain);

Zaharia G.C., (2012), Traficul de persoane, Editura C.H.Beck, București;

Zimmerman, Cathy, et al., (2006), Stolen smiles. The physical and psychological health consequences of women and adolescents trafficked in Europe, The London School of Hygiene & Tropical Medicine, London;

Walter, B., (1998), Pledoarii imposibile. În apararea prostituatelor, spargatorilor de greva, a camatarilor, a patronilor si a altor stigmatizati, Ed. Nemira, Bucuresti;

*** Alianta globala impotriva traficului de femei (GAATW), (1999), Standarde de drepturi fundamentale pentru felul in care trebuie tratate persoanele traficate, [f.e.], [f.l];

*** Agenția Naționala Împotriva traficului de Persoane, (2011), Evaluarea situației traficului de persoane in Romania in anul 2010, București;

*** Asociația Alternative Sociale, (2006), Ghid de informare in domeniul traficului de persoane. Prevenire, combatere, asistența victimelor, Iași;

*** Asociatia Alternative Sociale, [f.a.], Metodologie de lucru in Centrele de asistenta si protective a victimelor traficului de persoane, Tipografia OIM, Iasi;

*** Asociatia Magistratilor Iasi, Asociatia Alternative Sociale Iasi, (2005), Traficul de fiinte umane Infractor Victima Infractiune, [f.ed.], Iasi;

*** Global Survavil Network (1997), Infracțiune și aservire: o prezentare a traficului de femei din noile state independente, in scopul prostituției, [f.e.], Bucuresti;

*** ICMPD, (2011), Transnational Referral Mecanism for the Victims of Trafficking- DRAFT, https://www.icmpd.org/768.html?&tx_icmpd_pi2[document]=594&cHash=5598bffc66<

*** ICMPD, (2010), Guidelines for the Development of a Transnational Referral Mechanism for Trafficked Persons in Europe. TRM-EU, [f.l.], [f.e.];

*** ILO, Salvați Copiii, (2004), Asistența și reintegrare pentru copiii victime ale traficului și neacompaniați, București;

*** Inspectoratul General al Politiei Romane, Agentia Nationala Împotriva Traficului de Persoane, (2009), Aspecte privind fenomenul traficului de femei in Romania”, Bucuresti;

*** International Labour Office, (2005) Traficul de ființe umane in scopul exploatarii sexuale, [f. l.], [f.ed.] ;

*** Institutul de lingvistica “Iorgu Iordan”, (1998), Dictionar explicativ al limbii romane, Editia a II-a, Editura Univers Enciclopedic, Bucuresti;

*** La Strada, (2007), La Strada Express- (Re)integration of the trafficked persons: a process or resulr?, numarul 3, [f. e.], Chisinau;

Organizatia Internationala pentru Migratie, (2006), Module de instruire pentru combaterea traficului de persoane- Asistenta directa. Returnarea si reintegrarea, [f.e.], [f.l.];

OSCE Office for Democratic Institutions and Human Rights, (2004), National Referral Mechanisms, Joining efforts to protect the rights of trafficked persons. A practical handbook, [f.e.], Varsovia;

*** Sector Project against Trafficking in Women eds., (2005), Challenging Trafficking in Persons. Theoretical Debate and Practical Approaches, Germany, ed. Nomos Verlagsgesellschaft

Legislație:

*** Anexa privind art.2 al Conventiei Europol, actul Consiliului schitand Conventia bazata pe art.K3 din Tratatul Uniunii Europene in legatura cu crearea unui Birou European de Politie; iulie 1995;

*** Campania de informare privind riscurile utilizarii internetului și telefoniei mobile realizata de ANITP, https://anitp.mai.gov.ro/ro/trafic/rapoarte.php;

*** Consiliul Europei – Recomandarea nr.1325(1997) privind traficul de femei si prostitutia fortata in tarile membre ale Consiliului Europei.

*** Decizia Cadru a Consiliului European 2001/220/JHA privind poziția victimelor in procedura penala;

*** Decizia cadru a Consiliului 2002/629/JAI din 19 iulie 2002 privind combaterea traficului de ființe umane. Jurnalul Oficial L 203,01/08/2002;

*** Decizia cadru a Consiliului 2004/68/JAI din 22 decembrie 2003 privind combaterea exploatarii sexuale a copiilor și a pornografiei cu minori - JO L 13 din 20.01.2004;

*** Deciziile Consiliului 2006/618/EC si 2006/619/EC din 24 iulie 2006 privind incheierea, in numele Comunitatii Europene, a Protocolului privind prevenirea, reprimarea si pedepsirea traficului de persoane, in special de femei si copii, aditional la Conventia Natiunilor Unite - Conventia impotriva criminalitatii transnationale organizate;

*** Deciziile Consiliului 2006/616/EC si 2006/617/EC din 24 iulie 2006 privind incheierea Protocolului impotriva traficului ilegal de migranti pe cale terestra, aeriana si maritima, care completeaza Conventia Natiunilor Unite impotriva criminalitatii transnationale organizate;

*** Directiva Consiliului 2004/80/EC din 20 aprilie 2004 privind compensarea victimelor infracțiunilor;

Hotarare nr. 299 din 13 martie 2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispozițiilor Legii nr. 678/2001 privind prevenirea si combaterea traficului de persoane, publicata in Monitorul Oficial nr. 206 din 31 martie 2003;

*** Hotarare nr. 1.654 din 22 noiembrie 2006 privind aprobarea Strategiei naționale impotriva traficului de persoane pentru perioada 2006-2010, publicata in Monitorul Oficial nr. 967 din 4 decembrie 2006;

*** Hotarare nr. 1.238 din 10 octombrie 2007 privind aprobarea Standardelor naționale specifice pentru serviciile specializate de asistenta si protecție a victimelor traficului de persoane, publicata in Monitorul Oficial nr. 715 din 23 octombrie 2007;

*** Hotarare nr. 982 din 27 august 2008 privind aprobarea Planului National de acțiune 2008-2010 pentru implementarea Strategiei naționale impotriva traficului de persoane pentru perioada 2006-2010, publicata in Monitorul Oficial nr. 660 din 19 septembrie 2008;

Hotarare nr. 1584/8.12.2005 pentru organizarea si functionarea Agentiei Nationa­le de Prevenire a Traficului de Persoane si Monitorizare a Asistentei Acordate Vic­timelor Traficului de Persoane (publicata in Monitorul Oficial nr. 5/4.01.2006);

*** Legea 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, publicata in M. Of., P. I, nr. 783 din 11 decembrie 2001, modificata prin: O. U. G. nr. 143/2003, publicata in M. Of., P. I, nr. 804 din 15 noiembrie 2002, aprobata prin Legea nr. 45/2003, publicata in M. Of., P. I, nr. 51 din 29 ianuarie 2003, Legea nr. 39/2003, O. U. G. nr. 79/2005, publicata in M. Of., P. I, nr. 629 din 19 iulie 2005, aprobata cu modificari prin Legea nr. 287/2005;

*** Legea 230/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane;

*** Lege nr. 211 din 27 mai 2004 privind unele masuri pentru asigurarea protecției victimelor infracțiunilor, publicata in Monitorul Oficial nr. 505 din 4 iunie 2004;

Legea nr.202/2006 privind organizarea si functionarea ANOFM;

*** Legea nr.76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca cu modificarile si completarile ulterioare;

Organizația Națiunilor Unite, Declarația Universala a Drepturilor Omului din 10 decembrie 1948, publicata in Broșura din 10 decembrie 1948;

Ordin nr. 335 din 29 octombrie 2007 pentru aprobarea Mecanismului National de Identificare si Referire a victimelor traficului de persoane, publicat in Monitorul Oficial nr. 849 din 17 decembrie 2008;

*** Ordin nr. 220/7 .09.2012 pentru aprobarea Regulamentului de organizare si funcționare a Agenției Naționale Împotriva Traficului de Persoane (publicat in Monitorul Oficial 656/17.09.2012).

Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.1083/2006 pentru modificarea si comple­tarea Hotararii Guvernului nr.1584/2005 pentru infiintarea, organizarea si functi­onarea Agentiei Nationale de Prevenire a Traficului de Persoane si Monitorizare a Asistentei Acordate Victimelor Traficului de Persoane;

*** Propunere de Directiva a Parlamentului European si a Consiliului privind prevenirea si combaterea traficului de persoane si protejarea victimelor si de abrogare a Deciziei-cadru 2002/629/JAI:

*** https://ec.europa.eu/

*** https://anitp.mai.gov.ro

***https://alternativesociale.ro/

*** https://ms.politiaromana.ro/

*** www.cfr.org

*** www.amnestyusa.org, www.bbc.co.uk

**** www.vision.org








Politica de confidentialitate





Copyright © 2021 - Toate drepturile rezervate