Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia.masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii



Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Contabilitate


Index » legal » Contabilitate
» Evaluarea si recunoasterea activelor imobilizate


Evaluarea si recunoasterea activelor imobilizate




Evaluarea si recunoasterea activelor imobilizate

1. Recunoasterea activelor imobilizate

Cadrul general al IASB descrie criteriile pentru recunoasterea elementelor ca active; acest standard se aplica in cazul imobilizarilor corporale. In prezentarea asupra IAS 2, acest subiect este tratat in detaliu.

Aplicarea criteriilor de recunoastere a imobilizarilor corporale are drept rezultat urmatoarea regula: imobilizarile corporale sunt recunoscute ca activ doar atunci cand:

- este posibila generarea catre intreprindere de beneficii economice viitoare aferente activului; si




- costul activului poate fi masurat in mod credibil.

Pentru a satisface primul criteriu enuntat mai sus, o entitate trebuie sa estimeze gradul de certitudine atasat fluxului de beneficii economice viitoare pe baza evidentelor disponibile la momentul recunoasterii. Este necesar sa se stabileasca daca activul va contribui, direct sau indirect, la generarea fluxurilor de numerar catre intreprindere. Prin urmare, va trebui sa fie un activ productiv, contribuind direct la generarea de venituri din exploatare suplimentare.

Elemente de natura imobilizarilor corporale pot fi achizitionate in alte scopuri, cum ar fi siguranta ori protectia mediului. Acestea permit entitatii sa continue sa obtina beneficii economice viitoare din exploatarea celorlalte active ale sale - de exemplu prin satisfacerea legislatiei cu privire la siguranta sau protectia mediului. Astfel de imobilizari corporale satisfac criteriul de recunoastere ca active deoarece permit obtinerea de beneficii viitoare din activele aferente.

Al doilea criteriu este, de obicei, usor de satisfacut deoarece pretul de achizitie al unui activ si orice costuri auxiliare de achizitie sunt, in mod normal, usor identificabile.

2. Evaluarea activelor imobilizate

2.1 Evaluarea initiala a imobilizarilor corporale

Evaluarea este procesul prin care se determina valorile la care structurile situatiilor financiare vor fi recunoscute in bilant si in contul de profit si pierdere. Aceasta presupune alegerea unei anumite baze de evaluare.

Pentru evaluarea activelor in situatiile financiare sunt utilizate diverse baze de evaluare in combinatii variate, asa cum sunt prezentate in Cadrul general de intocmire si prezentare a situatiilor financiare si preluate prin reglementarile din Romania. Ele includ urmatoarele:

costul istoric. Activele sunt inregistrate la suma platita in numerar sau in echivalente ale numerarului sau la valoarea justa din momentul cumpararii lor;

costul curent. Activele sunt inregistrate la valoarea in numerar sau in echivalente ale numerarului, care ar trebui platita daca acelasi activ sau unul asemanator ar fi achizitionat in prezent;

valoarea realizabila( de deconectare a obligatiei). Activele sunt inregistrate la valoarea in numerar sau in echivalente ale numerarului, care poate fi obtinuta in prezent prin vanzarea normala a activelor;

valuarea actualizata. Activele sunt inregistrate la valoarea actualizata a viitoarelor intrari nete de numerar, care urmeaza sa fie generate in derularea normala a activitatii intreprinderii.

Baza de evaluare cea mai frecvent adoptata de intreprinderi in elaborarea situatiilor financiare este costul istoric. Acesta este de obicei combinat cu alte baze de evaluare. Unele intreprinderi utilizeaza costul curent ca raspuns la incapacitatea modelului contabil bazat pe costul istoric de a rezolva probleme legate de efectul modificarii preturilor activelor nemonetare.

In raport de momentele in care se realizeaza evaluarea elementelor din situatiile financiare se delimiteaza:

evaluarea la intrare;





evaluarea la iesire;

evaluarea la inventar;

evaluarea la bilant.

Evaluarea la intrare a activelor imobilizate este utilizata la inregistrarea curenta a operatiilor economice care genereaza miscari de natura intrarilor. La data intrarii in unitate, bunurile se evalueaza si se inregistreaza in contabilitate la valoarea de intrare, denumita valoare contabila, care se stabileste in raport de caile de intrare, imbracand urmatoarele forme: cost de achizitie, cost de productie, valoare justa, valoare de aport, valoare de utilitate etc.

Costul de achizitie reprezinta suma platita in numerar sau echivalente de numerar, ori valoarea justa a altor contraprestatii efectuate pentru achizitionarea activului la data achizitiei sau la data constructiei acestuia. Costul de achizitie este egal cu pretul de cumparare la care se adauga taxele nerecuperabile, cheltuielile de transport-aprovizionare si alte cheltuieli accesorii necesare pentru punerea in stare de utilizare sau pentru intrarea in gestiunea entitatii. Reducerile comerciale si alte elemente similare acordate de furnizor nu fac parte din costul de achizitie. Acolo unde este cazul, costul initial include si costurile estimate pentru demontarea si mutarea activului, respectiv costurile de restaurare a amplasamentului la sfarsitul duratei de viata utila a acestuia.

Costul de productie este format din costul de achizitie al materiilor consumate, celelalte cheltuieli directe de productie, precum si cota cheltuielilor indirecte de productie alocate in mod rational ca fiind legate de fabricarea imobilizarii.

Pierderile de materiale, manopera sau alte costuri de productie inregistrate peste limitele normal admise, cheltuielile de depozitare, cu exceptia cazurilor in care aceste costuri sunt necesare in procesul de productie, anterior trecerii intr-o noua faza de fabricatie, regiile (cheltuielile) generale de administratie care nu participa la aducerea stocurilor in forma si locul final, precum si costurile de desfacere reprezinta exemple de costuri care nu trebuie incluse in costul stocurilor, ci trebuie recunoscute drept cheltuieli ale perioadei in care au survenit.

Observatie. In cazul in care in primul exercitiu financiar de aplicare a acestor reglementari costul de achizitie sau costul de productie al unui activ nu este cunoscut si nu exista informatii privind preturile sau cheltuielile necesare pentru determinarea lor sau in cazul in care astfel de informatii nu pot fi obtinute fara cheltuieli sau intarzieri nejustificate, costul de achizitie sau costul de productie va fi reprezentat de valoarea justa atribuita activului. Aceasta situatie trebuie mentionata in notele explicative.

Prin valoare justa se intelege suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de bunavoie intre doua parti aflate in cunostinta de cauza, in cadrul unei tranzactii, cu pretul determinat obiectiv. In aceste cazuri, valoarea de aport si respectiv, valoarea justa se substituie costului de achizitie.

Valoarea de aport acceptabila de parti pentru activele imobilizate intrate in societate cu ocazia asocierii, fuziunii etc. se stabileste in functie de pretul pietei, utilitatea, starea si amplasarea acestor active.

Valoarea de utilitate pentru activele imobilizate dobandite cu titlu gratuit se stabileste in functie de pretul pietei, starea si amplasarea acestor active.

Valoarea de aport si valoarea de utilitate se substituie costului de achizitie

2.2. Evaluarea ulterioara recunoasterii initiale



Evaluarea la iesire este utilizata la inregistrarea curenta a operatiilor economice care genereaza miscari de natura iesirilor. De regula, activele imobilizate sunt evaluate la iesire la valoarea lor de intrare.

Evaluarea cu ocazia inventarierii se efectueaza la incheierea exercitiului financiar cand, conform legii, are loc procesul de inventarire generala.

Evaluarea activelor imobilizate se efectueaza la valoarea actuala a fiecarui element, denumita valoare de inventar. Valoarea de inventar este stabilita in functie de utilitatea bunului, de starea acestuia si de pretul pietei.

Pentru stabilirea valorii actuale pentru activele imobilizate amortizabile se tine cont de valoarea neta contabila inregistrata pana la incheierea exercitiului financiar curent.

Conform standardelor internationale, activele nu ar trebui inregistrate la o valoare mai mare decat valoarea lor recuperabila. Valoarea recuperabila a unui activ este valoarea cea mai mare dintre pretul sau net de vanzare si valoarea sa de utilizare.

Valoarea de utilizare este valoarea prezenta a fluxurilor viitoare de numerar estimate, ce se asteapta sa fie generate din utilizarea continua a unui activ si din vanzarea lui la sfarsitul perioadei sale de viata utila. Pretul net de vanzare este suma ce se poate obtine din vanzarea unui activ intr-o tranzactie cu pret determinat obiectiv intre doi parteneri, minus costurile legate de vanzare. In cazul in care costurile legate de vanzare nu au valoare materiala, pretul net de vanzare este egal cu valoarea reala. Costurile aferente iesirii sunt costuri suplimentare atribuite direct vanzarii unui activ, excluzand costurile de finantare si cheltuielile cu impozitul pe profit.

Ori de cate ori valoarea contabila depaseste valoarea recuperabila, adica valoarea care ar trebui recuperata prin folosirea sau vanzarea activului, trebuie recunoscuta o pierdere din depreciere. In acest caz, valoarea contabila a activului este redusa la valoarea recuperabila.

Evaluarea la incheierea exercitiului(la bilant) se realizeaza  in scopul intocmirii situatiilor financiare anuale. Imobilizarile se evalueaza si se reflecta in situatiile financiare anuale la valoarea de intrare, respectiv valoarea contabila, pusa de acord cu rezultatele inventarierii.

Valoarea contabila la data bilantului se determina pe baza regulilor de evaluare ulterioara recunoasterii initiale. Este cazul activelor corporale si necorporale pentru care valoarea contabila de intrare poate fi modificata in cursul duratei de viata a activului. IAS 16 „ Imobilizari corporale”, respectiv IAS 38 „Active necorporale” stabilesc tratamentele ce pot fi adoptate pentru evaluarea ulterioara a imobilizarilor.

Sunt prevazute doua tratamente:

- tratamentul contabil de baza, care prevede ca: ulterior recunoasterii initiale ca activ, o imobilizare trebuie inregistrata la cost, mai putin orice amortizare cumulata aferenta si orice pierderi din depreciere cumulate;

- tratamentul contabil alternativ permis, care prevede ca: ulterior recunoasterii initiale ca activ, o imobilizare corporala, respectiv un activ necorporal, trbuie inregistrate la valoarea reevaluata care reprezinta valoarea justa la momentul reevaluarii, mai putin orice amortizare ulterioara cumulata aferenta si pierderile ulterioare cumulate din depreciere. Reevaluarile trebuie efectuate cu suficienta regularitate in asa fel incat valoarea contabila sa nu difere in mod semnificativ de valoarea care poate fi determinata pe baza valorii juste la data bilantului.



Mihai Ristea - Contabilitatea Financiara a Intreprinderii, Editura Universitara, Bucuresti, 2004




loading...





Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate