Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Meseria se fura, ingineria se invata.Telecomunicatii, comunicatiile la distanta, Retele de, telefonie, VOIP, TV, satelit



Aeronautica Comunicatii Constructii Electronica Navigatie Pompieri
Tehnica mecanica

Comunicatii


Index » inginerie » Comunicatii
» Sistemul serviciilor de telecomunicatii


Sistemul serviciilor de telecomunicatii




Serviciile de Telecomunicatii

De mult timp se urmareste optimizarea timpului si gestionarea spatiului intru obtinerea de avantaje concurentiale in economie. Astazi telecomunicatiile furnizeaza suportul logistic al tuturor tehnicilor de transmitere a imaginilor, sunetelor si informatiilor.

1.Sistemul serviciilor de telecomunicatii

1.2.Concepte

Pana in prezent, s-au formulat mai multe definitii, dar sintetic si mai putin tehnic aceasta se prezinta astfel :”Telecomunicatiile sunt serviciile care permit transmiterea electronica de sunete, imagini si informatii dintr-un punct de emisie spre alt punct de receptionare sau, eventual, de difuzare.”




Asa cum in economie punctele de emisie si de receptionare a datelor sunt reprezentate de agenti economici, in dependenta de localizarea acestora deosebim servicii nationale si internationale.

La nivel global pe piata de telecomunicatii prevaleaza serviciile in proportie de 80% fata de echipamente.

Componentele tehnico-economice ale pietei includ:

a)Metodele tehnice de transmitere a informatiilor- procedeele clasic/analogic sau

numeric/digital;

b)Infrastructura/reteaua de telecomunicatii – sisteme de transmisie la nivel national si

international prin interconectarea retelelor nationale;

c)Baza materiala – echipamentul terminal, telefon, fax, monitor;

d)Informatiile – continutul mesajelor transmise prin retea;

e)Subiectii – agentii economici care activeaza in acest domeniu; acestia pot fi grupati in:

- fostele monopoluri (private sau de stat, primele care au intrat pe piata, cooperand si incheind    

aliante strategice – AT&T(SUA), Istel(Europa));

- operatorii traditionali de telecomunicatii - ITT(SUA), Cable&Wireless(UK);

- furnizorii de echipamente de telecomunicatii – IBM in colaborare cu AT&T,

Siemens(Germania), LMEricsson(Suedia);

- companiile producatoare de echipamente electrice – General Motors (SUA), cu o filiala in

Europa – European Data System;

- casele comerciale japoneze – sogo shosha cu sistem de telecomunicatii special pentru piata

interna; Mitsui, KDD, Itoh&Co- controleaza 45% din comunicatiile prin satelit ale Japoniei;

- institutiile financiare si bancile internationale – au propriul sistem de telecomunicatii; Chase

Manhattan Bank, Society of World-wide Interbank Financial Telecomunications(SWIFT) – asigura comunicarea interbancara;

- firme publicitare – McGraw-Hill(SUA), Hachette(Franta), Elsevier(Olanda), Pergamon(UK),

Bertelsmann(Germania);

1.3.Telecomunicatiile si dezvoltarea economica

Incepand cu ’91 gradul de penetrare telefonica a crescut uimitor pana-n 2001, cand tarile mai putin dezvoltate au avut cea mai inalta rata de crestere.

In 2001 structura serviciilor de telecomunicatii pe categorii de venituri ale cererii la nivel mondial arata astfel: Telefonie fixa Telefonie mobila Internet

populatia cu venit ridicat 15%

55%

65%

75%

populatia cu venit mediu superior 10%

13%

15%

10%

populatia cu venit mediu inferior 35%

25%

18%





10%

populatia cu venit mic 40%

7%

2%

5%

Telecomunicatiile participa la dezvoltarea economica prin atragerea de investitori straini si stimularea transnationalizarii.

1.4.Caracteristici tehnice si organizatorice ale pietei serviciilor de telecomunicatii

Daca se ia drept criteriu de clasificare varietatea de activitati din sectorul de telecomunicatii, atunci serviciile se pot grupa in :

a)Servicii de telecomunicatii de baza/clasice – telefonie, telegrafie, telex;

b)Serviciile cu valoare adaugata/ameliorate – implica utilizarea calculatorului pentru a prezenta, prelucra, modifica aspectul si continutul informatiei transmise (telefonie mobila, internet);

c)Serviciile informatice – nu sunt oferite in mod necesar de operatorul de telecomunicatii, ci de oricare alta firma ce poate accesa reteaua controlata de un operator unic;

La standardizarea telecomunicatiilor contribuie Uniunea Internationala a Telecomunicatiilor si Organizatia Internationala de Standardizare. Totusi, o data cu regionalizarea pietelor globale (UE, ASEAN, NAFTA) au aparut si organizatii regionale de standardizare (ETSI,TTC – Japonia, American T1 Committee – SUA).

2.Piata serviciilor de telecomunicatii

In ultimul deceniu piata telecomunicatiilor a devenit mobila, concurentiala si globala.

Intre anii ’95 si 2001 cifra de afaceri in acest sector a crescut mai repede decat rata de crestere a PIB-ului. In 2002 numai UE si SUA reprezentau fiecare cate 30% din piata mondiala a serviciilor de telecomunicatii. Japonia – 16% si Germania – 8%.

Intre segmentul serviciilor si echipamenelor de telecomunicatii s-a pastrat raportul de 3,5:1 in ceea ce priveste cifra de afaceri, chiar daca ambele inregistreaza o continua crestere.

Pana in 2002 mai mult de jumatate din tarile lumii deja privatizasera total sau partial operatorii nationali de telecomunicatii.

Momentan se manifesta o concurenta stransa intre telefonia fixa si cea mobila si internet.

Globalizarea a patruns si in sectorul telecomunicatiilor, asa cum:

- operatorii de telecomunicatii se internationalizeaza prin intermediul

investotorilor straini;

- guvernele incheie tot mai des intelegeri internationale (tratate) sub umbrela WTO (Organizatia

Mondiala a Telecomunicatiilor);

- progresul tehnologic a deschis calea pentru servicii globale (tip roaming), generatia a 3-a a

serviciilor mobile fiind proiectata ca retea globala;

Tarile in curs de dezvoltare s-au reunit pentru a crea organizatii de cooperare reciproca in domeniul telecomunicatiilor, asa ca: UPAT - Uniunea Panafricana de Telecomunicatii, UAPT – Uniunea Africana de Posta si Telecomunicatii, AP – Telecomunitatea Asia-Pacific, UAT – Uniunea Araba de Telecomunicatii, CITEL – Conferinta Interamericana de Telecomunicatii.

Dimensiunea si importanta serviciilor de telecomunicatii se masoare prin:

- investitiile brute;

- teledensitatea;

- numarul liniilor telefonice principale;

- ponderea veniturilor ontinute in PIB;

- ponderea investitiilor din serviciile de telecomunicatii in total servicii

In Europa teledensitatea (nr. de linii telefonice la 1000 de locuitori) e mult mai echilibrata decat in restul lumii. Astfel, intre primul loc si ultimul raportul e de 1,4 la 1 (Danemarca 599 de linii si Portugalia – 363), pe cand in SUA, Australia si Japonia e de peste 500 de linii la 1000 de loc., in Asia e de 200-300 de linii, in Mexic si in Brazilia de 50-100 de linii, in Indochina mai putin de 50 de linii.

2.1.Oferta

Piata serviciilor de telecomunicatii este evaluata utilizand cifra de afaceri la diferite nivele economice. Astfel in 2000 cei mai mari 20 de operatori traditionali ocupau 85% din piata mondiala , dupa cum urmeaza: NTT (Japonia), AT&T (SUA), SBC (SUA), MCI Worldcom (SUA), Deutsche Telekom (Germania), BT (UK), Bell Atlantic (SUA), China Telecom, France Telecom, Telecom Italia etc. Ca fapt divers Vodafone AirTouch (UK) se situa pe locul 16.

In 2000-2003 serviciile de telecomunicatii reprezentau in UE circa 3,5% din PIB, cu o crestere medie anuala de 17%.

In segmentul telefoniei mobile, in 2001 peste 90% din tari aveau retele mobile si o persoana la 6 cu telefon mobil, iar in Uganda in prezent peste 50% din populatia are telefon mobil.

Dupa rata de penetratre a telefoniei mobile Luxemburg e pe I-l loc, urmat de Taiwan si China, Hong Kong, Italia, Islanda, Israel, Marea Britanie, Finlanda (care a lansat I-a in lumea o retea de telefonie mobila, a doua dupa Cambogia in care nr tel. mobile a depasit nr tel. fixe, si I-a care a lansat 3G), Portugalia etc.



Pe piata internationala a telecomunicatiilor, gratie concurentei, furnizorii de servicii din acest domeniu s-au grupat in 3 mari poli:

1. Concert = BT (UK) + MCI (SUA) 

Unisource = KPN (Olanda) + SwissPTT (Elvetia) + Telia (Suedia) + Telefonica (Spania), iar AT&T + Unisource = Uniworld 

3. Atlas = Deutsche Telekom + France Telecom, iar Sprint + Atlas = Global One

Cei mai mari fabricanti de terminale sunt Motorola, Alcatel si Nokia.

Cea mai mare companie de telecomunicatii mobile din lume este Vodafone (UK). Detine controlul in retele mobile in 28 de tari pe 5 continente. In martie 2002 avea peste 101 milioane de clienti. Strategia globala vizeaza serviciile de voce, date si Internet.

Oferta serviciilor de telecomunicatii mobile este foarte inegal repartizata in tarile in curs de dezvoltare.

In intreaga America Latina, telefonia mobila a devenit cel mai atractiv segment de telecomunicatii, reprezentand 17% din veniturile companiilor latino-americane si 60% din sporul cifrei de afaceri. Exista perspecive de micsorare a tarifelor si de extindere a pietei datorita acordurilor de roaming.

Pe continentul african, unde au intrat mai tarziu serviciile de telecomunicatii, se actioneaza in sensul demonopolizarii sectorului prin privatizare si dereglementare, deschizand piata liberei concurente.

In aproape toate tarile asiatice, guvernele incurajeaza patrunderea capitalului strain necesar modernizarii si cresterii competitivitatii companiilor autohtone, care dupa o expansiune rapida in ’90 inregistreaza in prezent o incetinire a ritmului de crestere economica.

2.2.Cererea

In ’97 cele 718 mln de linii telefonice erau distribuite in proportie de 27%-UE, 27%-Asia, 26%- America de Nord, 8%-Europa de Est si 12%-restul lumii. Cererea e divizata in 90%-interna si doar 10%-externa.

Pentru eficientizarea serviciilor de telecomunicatii s-a adoptat aproape in toata lumea trecerea de la sistemul analogic de date la cel digital. Astfel avem in Europa sistemul GSM – Global System for Mobile Communication, in SUA TDMA-Time Division Multiple Access si CDMA-Code Division Multiple Access, in Japonia JDC-Japonese Digital Cellular. Deocamdata abonatii la liniile de telefonie fixa ii depasesc substantial pe cei de linie mobila, in Europa raportul variind de la 0,23 la sub 0,03.

O cerere potentiala exista in Europa Centrala si de Est, unde si se indreapta furnizorii europeni si americani de servicii, precum si investitorii straini.

2.3.Sistemul tarifar si tarifele

Diferenta de preturi existenta pe piata mondiala a serviciilor de telecomunicatii reflecta in principal diferenta structurii consumului de la o tara la alta si mai putin costurile, productivitatea sau strategia comerciala.

Sistemul tarifar si tarifele practicate in acest sector cuprind: modul de plata, contrapartida, principiul director al variatiei preturilor, frecventa ajustarii preturilor si structura platii.

3.Tranzactii internationale cu servicii de telecomunicatii

3.1.Tendintele in comertul international cu servicii de telecomunicatii

Comertul international cu servicii de telecomunicatii se caracterizeaza prin:

a)tranzactionarea transfrontaliera, in majoritatea cazurilor;

b)cerere mare pentru export internationalizeaza puternic serviciile;

c)avantaje de cost din importul de servicii (cererea externa depaseste cererea interna);

e)capacitatea retelelor de comunicare creste nelimitat si impune un centru unic de gestionare a transmisiunilor internationale;

f)standardizare deficitara a sistemelor de comunicatii, gratie tehnicii “de productie”, in acest sens se va pune in aplicare cel mai mare proiect universal – Infrastructura Globala a Informatiilor (GII), care va fi digital, de capacitate nelimitata, flexibil si adaptabil pentru serviciile personalizate.

3.2.Reglementarea si liberalizarea tranzactiilor cu servicii de telecomunicatii

Liberalizarea tranzactiilor cu servicii de telecomunicatii e reglementata in Acordul GATS semnat de toate tarile membre a OMC, care au convenit asupra urmatoarelor angajamente:

transparenta

accesul la retelele de servicii publice de transport pentru telecomunicatii si utilizarea acestora;

eficientizarea si avansarea infrastructurii telecomunicatiilor si in tarile in dezvoltare;

promovarea normelor internationale pentru asigurarea compatibilitatii si interoperabilitatii retelelor si serviciilor de telecomunicatii;

Avantajele liberalizarii comertului in telecomunicatii prezinta: servicii si produse imbunatatite, preturi mai mici, si investitii suplimentare.
3.3.Acces si licentiere

In prezent se trece de la sistemul de licente individuale la cel de licente globale, pentru a elimina discriminarea. In ’98 numarul maxim de licente acordate se plasa in UE si cel minim in Coreea.

Rolul statului s-a modificat semnificativ din jucator al pietei de telecomunicatii in supraveghetor si legiuitor.







Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate