MUZICA DANSURILOR POPULARE

MUZICA DANSURILOR POPULARE

Asemenea cintecelor rituale, dansul este unul din genurile cele mai vechi; ca si muzica, utilitara si functionala in societatile arhaice, dansul s-a adresat initial fortelor supranaturale, pe care omul primitiv incerca sa si le faca favorabile ; initial, dansul a fost o "arta religioasa prin excelenta', facind parte din ritualul religios. (J. Chailley 40 000 ani de muzica, p. 76-77). Cel mai vechi document figurat reprezinta o scena de magie : un dansator imbracat in piele de animal, acompaniindu-se la un arc muzical si incercind sa "farmece' niste reni ; a fost descoperit in grota de la Ariege si este vechi de 40 000 de ani. Mai tirziu, dansul apare figurat pe monumentele asiro-babiloniene si egiptene si este mentionat in scrierile religioase; importanta sa in viata sociala era mare; nu oricine avea dreptul de a dansa, dansul facind parte din ritualul religios. Cu timpul, functia dansului, ca si a muzicii se modifica : "S-a dansat intii pentru zei, apoi pentru printi si, in sfirsit, pentru sine' - spune Jacques Chailley. (40 000 ani p. 201). Dansurile taranesti, descinzind direct din dansurile rituale, cele mai multe ajungind sa aiba scop distractiv, dar si astazi se mai cunosc unele dansuri care, pina nu de mult, aveau functii rituale certe, atribuindu-li-se puteri magice; astazi, mai fac parte din desfasurarea unor obiceiuri.

Poporul roman a mostenit acest gen, dar este foarte greu de cunoscut care din ele - in afara de cele rituale - ar avea o vechime mai mare decit a poporului nostru, din cauza lipsei de documente. Primele mentiuni ale dansului la romani apar incepind din secolul al XV-lea. Cronicarul Gr. Ureche arata ca domnitorul Aron Voda "nu se mai satura de giucatu, de cimpoiasi, pre carii ii tenea de mascarii' (G. Breazul, Patrium Carmen, p. 27), iar din secolul al XVI-lea aflam de existenta "jocului pa-curaresc', pe care 1-a dansat poetul maghiar Balassa Balint in fata imparatului Rudolf. Si din faptul ca primele melodii notate - in documente care au fost mentionate in primul capitol - sint de dans, atesta importanta pe care o avea dansul, ca element distractiv, in viata societatii feudale. Mai tirziu au fost notate si melodii populare, dar pina in secolul al XIX-lea numarul lor este mic. Dupa cum ne este cunoscut, in colectiile secolului al XIX-lea predomina melodiile de dans. Dupa infiintarea celor doua arhive fonogramice, in urma cercetarii sistematice, s-a putut vedea cit de bogat si de variat este acest repertoriu. Astazi dansul este unul din genurile viguroase, bine reprezentate in colectii si in Arhiva I.C.E.D. Pe toate meridianele globului, dansul romanesc este cunoscut si apreciat.

Termenul general pentru dans este Hora - "joaca la hora', "iesire la hora' - in Muntenia si Oltenia, Dans (Dant) si Joc (Gioc) in celelalte provincii ale tarii.

Ocaziile de dans sint : ocazii mari (hora de duminica, nunta, nedeia) si ocazii mici (petrecerea colindatorilor, priveghiul, sezatoarea, plecarea la armata, obiceiurile de primavara).

Ca functie, in legatura cu viata societatii taranesti, dansurile se impart in : a) dansuri curente, practicate obisnuit la hora satului sau cu alte ocazii; dintre acestea unele sint comune sau de relatie, in general mixte ; altele sint de exhibitie sau de intrecere, barbatesti, b) dansuri speciale - practicate in cerc restrins de insi, si doar in anumite momente ; acestea pot fi dansuri de spectacol, distractive, ceremoniale, rituale.

Categoriile mari de dansuri sint : Hora mare, Briu, Hora mica, De doi, Ceata (feciori, fete, calusari si solistice ; Formatia - dupa numarul jucatorilor - poate fi : grup mare (numar nelimitat), grup mic (4-12 insi), pereche, solist. Forma de asezare a dansatorilor poate fi : cerc (inchis sau deschis), linie (semicerc, coloana) neregulata. Tinuta dansatorilor : de mina, de umeri, de talie (la jocurile cu grupuri inlantuite), lateral sau frontal (la jocurile de perechi), libera (la dansurile solistice sau in monom). In ce priveste componenta pe sexe,

dansurile sint : mixte, barbatesti si femeiesti. Formatiile posibile dupa asezare, tinuta si componenta sint:

a) grup nelimitat in cerc inchis, mai rar deschis, dansatorii se tin, in general, de mina, sint dansuri mixte ;

b) grup nelimitat in linie, tinindu-se de umeri, uneori de talie, dansuri mixte sau barbatesti ;

c) grup limitat in cerc inchis, tinindu-se de talie, uneori de umeri - dans mixt;

d) perechi - in cerc sau in linie, dansatorii tinindu-se de mina, stind unul linga altul, fata in fata, cu miinile incrucisate la spate, sau flacaul tine fata de talie, iar fata isi sprijina miinile de umerii baiatului;

e) grupuri variabile in monom, in general pe sexe ;

f) solistice sau polisolistice (barbatesti).

Este sigur ca dansurile de perechi sint mai noi ; uneori se vede cum din dansurile mai vechi, jucate in cerc sau coloana, apar forme noi ; uneori, pe linga jucatorii in cerc sau coloana se pot vedea dansatori in perechi, alteori se danseaza numai in perechi ("Sirba-n vals' l). Majoritatea dansurilor sint, cum e si firesc, mixte ; cele mai putin intilnite sint cele fe­meiesti, iar cele barbatesti, care sint si cele mai dinamice, pot fi intilnite peste tot.

Jocurile se danseaza exclusiv pe muzica. Jocuri sustinute doar de ritmul unor instrumente de percutie - intilnite pe alocurea in Balcani - nu se cunosc. Jocurile pe cintare vocala, la care dansatorii isi cinta singuri, sint actualmente rare. In Transilvania, pe Tirnave, pot fi intilnite asemenea jocuri, dansate de fete; in Bucovina, zona Radautilor, sint jucate de femei in virsta (ex. 503). In trecut, asemenea jocuri trebuie sa fi fost mai raspindite.

O alta forma de manifestare a, sincretismului sint strigaturile, declamate de dansatori, uneori de asistenta, in decursul jocului. Versul este octosilabic, supunindu-se regulilor versului popular cintat. Strigaturile le rostesc, de obicei, barbatii, dar sint cazuri cind nici fetele si nevestele nu se lasa mai prejos, in special atunci cind strigaturile au un caracter satiric, capatind aspectul unui dialog. La unele jocuri strigaturile au caracter de comenzi, de asemenea, versificate, (ex : Ha ! Frunza verde trei scaieti /La batuta, mai baieti, l Care vreti, care puteti, / Care nu, nu va prindeti, / Ca de mine ramineti. / Si-am zis verde solz de peste / Si batuta se porneste /. Foaie verde de cicoare, / Sintem gata de plecare, / Si-om porni cu capul sus / Ca avem multe de spus. / Frunza, verde s-o lalea j Si-o batuta la podea. / Frunzulita si-un harbuz / Bate-un pinten si-apoi sus. / J l-auzi una l I-auzi doua l / I-auzi trei si-odata hei l /Frunza verde Ba-^raboi, /inainte si-napoi, /inapoi si inainte, /Pe batute si sarite. / Bate cizma n-o cruta / Nu cata ca nu-i a ta, / Ii din sat de-mprumutat, / Boda-proste cui o dat. f Frunza verde padureti, / inainte, mai baieti. / Frunzulita baraboi/, inainte mai flacai!) (extras din A. Ciornei, Mures Gh. Rada-sanu, Jocuri populare bucovinene, Suceava, 1981, p. 377-378). in Maramures, Tara Oasului si Bihor, strigaturile, de obicei cu caracter satiric, sint improvizate pe melodia simplificata a jocului, numite "tipurituri' in nord si "descintece' in Bihor. Acestea reprezinta o faza de tranzitie intre dansul pe cintare vocala si strigatura ; in executie ele se impletesc cu melodia instrumentala, intr-o pitoreasca eterofonie (ex. 504).

Vorbind de manifestarea sincretismului in dans, nu putem neglija unele aspecte cinetice ; este drept ca unele miscari, ca pasii simpli, pasii incrucisati (in fata si in spate), trecerile pe sub mina, balansarile de picioare, miscari ale trunchiului, sint percepute de eventualul spectator doar vizual ; in schimb, pasii batuti (talpa, virf, toc), pintenii (lovirea calciielor), batai din palme, batai cu palma pe picior (glezna, gamba, coapsa - iar dansatorii mai poarta si cizme), pocniturile din degete, sint efecte sonore de un rafinament deosebit, ritmul pasilor de dans imbinindu-se cu cel al melodiei, la care se adauga si accentuarea deosebita a unor silabe ale strigaturilor.

Ritmul predominant al jocurilor romanesti este cel binar. Dansurile in ritm ternar nu sint tioice ; destul de rare, acestea sint imprumuturi ale unor dansuri straine. Horele in 6/8, in secolul trecut, erau tipice orasului. Exista si dansuri in ritmuri asimetrice (in masuri de 5/8, 7/8 si chiar 10/8), intilnite destul de rar in toate provinciile. De asemeni, intilnim dansuri in ritm aksak, sub formele: (2 + 3), (3 + 2); (2 + 2 + 3; 3 + 2 + 2); (2 + 2 + + 3 + 2; 2 + 2 + 2 + 3); (2 + 2 + 3 + 3),. inegal raspindit pe teritoriul tarii, dupa cum vom vedea.

Dupa materialul sonor, impartim melodiile de dans, in :

a) melodii in sisteme arhaice (pentacord major, cu sau rara cvarta subfiliala ; pentatonic);

b) moduri naturale diatonice, acustice, cromatice ;

c) major-minorul modem, melodiile avind structura tonala.

Dupa forma arhitectonica a melodiei de dans, intilnim melodii impro-vizatorice si melod'i cu forma fixa (construite dintr-o singura fraza, care se repeta cu variatii melodice si ritmice ; din doua fraze - AB - care se repeta constant; din trei fraze - ABC. O trasatura tipica a dansurilor romanesti este organizarea motivelor binare pe dimensiunea a doua masuri. Majoritatea melodiilor sint formate din fraze patrate (4, 8 sau 16 masuri), dar sint si dansuri care au fraze din trei masuri (Briul pe sase).

In ce priveste originea melodiilor de dans, unele sint create la instrumente, posibilitatile tehnice ale acestora punindu-si amprenta asupra structurii melodiei, altele provin din melodii vocale.

De-a lungul secolelor au fost imprumutate dansuri de la popoarele vecine sau de la nationalitatile conlocuitoare, unele direct prin contactul maselor : Hutulca, Tiganeasca, Chilabaua, Bulgareasca, Cadineasca, Caza-ceasca, Kolo; altele direct prin mijlocirea oraselor : Polca, Mazurca, Galopul, Padecatru etc.

Mai mentionam ca la jocul de duminica si la sarbatori, dansurile se grupeaza in cicluri, cuprinzind un numar mai mare sau mai mic de dansuri, care se reiau intocmai, dupa o pauza.

Dansurile difera dupa provincii, iar in cadrul acestora, de la o zona la alta. Transilvania poseda un numar mic de dansuri, in schimb numarul melodiilor pentru fiecare dintre ele este mare. Predomina jocurile de perechi, alaturi de cele barbatesti de virtuozitate. Jocurile mixte de cerc sint rare. in Oas se danseaza cu pasi mici, tropotiti ; atunci cind este jucat mixt, este numit Dant, Roata - cind este jucat de flacai - si Mire-seste cind este jucat de femei. Caracteristice pentru aceasta zona sint "ti-puriturile'. In mod obisnuit, melodiile sint motivice, in scari diatonice. in Maramures intilnim si alte denumiri de dans : Jocul fecioresc, invlrtita, Ardelenescu, Jocul lui Vili s.a. Alte melodii in ritm de dans, dar dupa care nu se danseaza, sint cele numite "de baut' sau "de batut din palmi'. Cum de obicei se danseaza in spatiu restrins (in casa sau in sura), dansurile fecioresti, care folosesc mai mult salturile verticale, se numesc, in general "de sarit', iar cele mixte, "de invirtit'. Din punct de vedere muzical, in cea mai mare parte, dansurile sint si aici motivice (ex. 505). Lipsa de simetrie a frazelor muzicale, ca si amestecul de masuri binare si ternare nu deranjeaza pe dansatori, intre ritmul pasilor si cel al melodiei nefiind o legatura strinsa. Melodiile folosesc, in mod obisnuit, scari diatonice.

Pentru judetele Bistrita-Nasaud si Cluj, dansurile caracteristice sint: De-a lungul, Barbuncul (dans fecioresc), Fecioreasca, De bota, invlrtita s.a. Dansurile barbatesti sint deosebite de cele mixte, bizuindu-se pe figuri complexe; acestea, numite si "ponturi', sint miscari atletice, executate pe loc; predomina salturile in inaltime, impletite cu batai ale miinii pe diferite segmente ale picioarelor. Jocurile mixte se bazeaza pe plimbari, de obicei sincopate, trecerea fetelor pe sub mina, invirtiri simple.

Bihorul ne ofera, pe linga dansurile amintite : Maruntelul, Poarga, Scuturatul, Pe picior. Specific este jocul cu "descintaturi'.

Tara Motilor are ca joc specific, Tarina, joc de perechi, aparuta sub diferite denumiri : Tarina mocaneasca, Tarina vasarilor, Tarina minierilor, Tarina Abrudului etc., avind si unele deosebiri de caracter (mai vioaie, mai domoale).

Pentru celelalte zone transilvanene, dansuri specifice sint: Purtata, Hategana, De ponturi, Haidaul (ultimele doua fecioresti). Pentru zona Tirnavelor, specifice sint dansurile de fete, pe cintare vocala (ex. 507).

Din punct de vedere muzical, trebuie retinut ca in Hunedoara, mai ales Tinutul Padurenilor, melodiile prezinta caracter mai arhaic, sint adesea motivice, cu amestec de masuri de 2/4 si 3/4, fapt care - cu exceptia Maramuresului si a Oasului - se intilneste mai rar in restul Transilvaniei. Exceptind aceste doua extreme, melodia prezinta, in general, forma fixa. in sudul Transilvaniei, prin partile Branului, in executia lautarilor frazele melodiilor pot fi minuite liber. Din punct de vedere modal, predomina genul diatonic, dar in Bihor se intilneste, ca si in cintecul pro-priu-zis, acusticul l, terminat pe treapta a doua. Nu lipsesc nici scari pentatonice, iar in sudul Transilvaniei cele cromatice, patrunse pe la Bran si Intorsura Buzaului. Ritmic, Transilvania prezinta unele varietati ale aksakului, neintilnite in celelalte regiuni ale tarii : 9/16(2 + 2+3 +2) - Invirtita, De-a mina, Somesana s.a. ; 9/16(2 + 2 + 2 + 3) - De-a lungul; 10/16(2 + 2+3 + 3) - De-a mina, Purtata s.a. ; 10/16(2 + 3 + 2 + 3) - Joc fecioresc (Bihor). De asemeni, intilnim dansuri in 5/8 -Hodoroaga (ex. 508).

Banatul prezinta un repertoriu variat de jocuri. Jocurile mixte sint mai mult de perechi (De doi, Mazarica), dar in sudul provinciei se joaca Hora. Dansurile barbatesti sint Briul, Posovoaica, precum si Sorocul, joc ce face legatura cu cele fecioresti din Transilvania, considerat de coregrafi drept cel mai greu. Jocuri, ca Ursa si Leasa, s-au jucat sau se mai joaca, uneori, solistic. Pe linga acestea, contactul cu populatiile conlocuitoare a dus la imprumuturi de dansuri, alaturi de altele venite de la oras : Complementul, Dusuleanca, Polca, Voaltar-leandar s.a.

Din punct de vedere muzical, remarcam : utilizarea formei fixe a melodiei (in dansurile de factura arhaica intilnim si o singura fraza repetata); din punct de vedere modal, predomina modurile diatonice, cu unele inflexiuni cromatice (cromaticul 1). Ritmul predominant este cel binar, formula ritmica se suprapune motivului melodic. Destul de rar intilnim dansuri in 5/8(2 + 3), in dansul Cateaua, ca si imbinarea ritmurilor 5/8(2+3) si 7/8(2 + 2 + 3), in jocul Socicili. Dintre ritmurile aksak, sint specifice Banatului : 7/16(3 + 2 + 2), in Briul banatean, Pe loc, Pe picioare, Rara, Batuta (ex. 509-511).

Oltenia este provincia care prezinta cea mai mare bogatie de dansuri (sint locuri unde se cunosc peste 30 jocuri diferite) ; denumirile sint foarte variate. Pe linga Hora, Sirba si Rus temui, apar denumiri de plante, animale, obiecte, nume de femei. De retinut ca, in afara de jocurile de baza, care prezinta multe melodii pentru acelasi tip coregrafic, in rest, dansului ii corespunde o melodie.

In Oltenia jocurile sint mai ales de grup mixt, dansate in cerc sau semicerc. Dansatorii se tin de mina (Hora), de umeri (Sirba), acestea fiind .jocurile de baza ale provinciei.

Din bogatul repertoriu oltenesc, mentionam citeva denumiri de dansuri : Alunelul, Bobocica, Craitele, Trandafirul, Busuiocul, Ariciul, Vulpea, Pestisorul, Sobolanul, Ileana, Mindrele, Ceasornicul, Bastonul, Itele s.a.

Ca forma arhitectonica, melodiile sint alcatuite in cea mai mare parte din doua perioade muzicale, constituite din repetarea identica sau variata a unei fraze, fie din doua fraze diferite ; dar intilnim si trei-patru perioade muzicale. Frazele mai pot fi alcatuite si din repetarea identica sau variata a unor motive.

In ce priveste modurile, intilnim o mare varietate, de la scari penta-tonice, satT, structuri cu evident substrat prepentatonic sau pentatonic, pina la moduri naturale, acustice si cromatice de tip oriental, mai ales in partea de sud ; cel mai frecvent se intilneste : F-Gis-A-H-C-D-Es-F.

Ritmic, dansurile oltenesti, in majoritate, se incadreaza in ritmul binar : ritmul aksak il intilnim in Rustem 5/16 (2 + 3) si in Geamparale. Tlntarasul - 7 16 (2-2-3). O alta forma ritmica mai complexa este imbinarea frazelor in masuri diferite, ca in cazul jocurilor Ghimpele, Ca la usa cortului, unde masura de 9,16(2 + 2 + 2 + 3) se asociaza cu 7/8. Acelasi procedeu il intilnim in jocul Sobolanul, in care prima parte este in 12/8 (7 + 5), iar partea a doua in 5/8 (2 + 3); in jocul Bastonul intilnim 10/8 (2 + 2 + 3 + 3).

Specific Olteniei este transformarea oricarui cintec in hora sau sirba vocala, prin imprimarea unei miscari regulate de dans ; in numeroase cazuri, melodiile incep pe contratimp, (ex. 514).

In Muntenia, jocurile de baza sint : Hora, Sirba si Briul. Cele mai multe dansuri sint si aici de grup mixt, jucate in cerc sau semicerc, dansatorii tinindu-se de mina sau cu bratele pe umeri. Miscarile sint vii, cu multi pasi tropotiti, cu batai pe contratimpi. Dintre jocurile mai cunoscute, amintim : Ciuleandra, Salcioara, Murguletul, Bordeiasul, Birul greu, Vlas-cencuta, Floricica, Maritica s. a. Acestea se joaca in cerc. Dintre dansurile de perechi, amintim : Breaza, Ungurica, De doi; dintre jocurile barbatesti, tipic Munteniei este Briul, cu diverse variante : Briul pe sase (fraza muzicala de trei masuri), Briul pe sapte (numit astfel dupa formula de acompaniament, care contine sapte " batai'), Briul pe opt (fraza patrata). Briu-rile se desfasoara intr-o dinamica puternica, figurile sint executate pe loc, din ce in ce mai complexe, cu batai in contratimpi, sincope, pinteni si pasi incrucisati. Jocurile din sudul provinciei au o tehnica de pasi mai simpla, in schimb, bratele dobindesc o mai mare mobilitate. Si in Muntenia intilnim dansuri imprumutate de la populatiile conlocuitoare : Ti­ganeasca, Romneasca. Ca la usa cortului, Chilabaua, Turceasca, la care adaugam dansuri patrunse prin influenta Bucur estittlui : Polca, Tangoul, Foxtrot.

Sistemul modal se prezinta foarte variat ; pe linga moduri diatonice, vom intilni toate modurile cromatice de tip oriental, cunoscute in fol-clorul romanesc, datorita influentei puternice pe care a exercitat-o Bucurestiul.

Ca si in Oltenia, in Muntenia intilnim ritmuri asimetrice. Astfel, dansurile Schioapa si Bratusca sint in 5/8 ; ritmul aksak il intilnim in Murguletul, Sitele, Cirligul (5/16) ; in Geamparale, Lelita Ioana, Turceasca - 7/16. Mai amintim jocul Marioara, care prezinta doua parti, in ritm contrastant, prima parte este in 3/4, iar a doua in 2/4.

In Dobrogea, repertoriul de dans este eterogen, oglindind amestecul bastinasilor cu populatia venita din alte regiuni ale tarii. Vechi dansuri dobrogene vietuiesc alaturi de cele venite de pe ambii versanti ai Carpa-tilor, aduse de pastorii transhumanti, cu dansuri din Oltenia, Muntenia, Moldova, cu dansurile aromanilor si cu cele ale populatiilor conlocuitoare. Denumirile de dansuri dobrogene amintesc de cele intalnite in celelalte regiuni ale tarii ; Alunelul, Atica, Batuta, Briul, Ciobanasul, De doi, Ghimpele, Geamparalele, invirtita, Jianul, Rata s.a. Gasim si Paidusca, Greceasca, Cadineasca, Tiganeasca, Kiocek etc., precum si Polca, Craii polca, Padecatru, dansuri de salon ajunse la sat.

Din punct de vedere muzical, dansurile prezinta trasaturile celor din zona originara. Dansurile de origine straina prezinta trasaturi de forma specifice dansului popoarelor de la care s-a facut imprumutul. Varietatea modala este la fel de mare ca si in Muntenia. Ritmurile aksak, intil-nite aici, in afara de cel de Geamparale, sint 9/16(2 + 2 + 2 + 3), in Kiocek, Turceasca, Cadineasca. Dansul Leasa este in 5/8(2 + 3) (ex. 518).

Comparativ cu restul tarii, jocurile din Moldova par ceva mai domoale ; ele sint totusi vii, cu pasi marunti, presarati cu batai pe contratimpi, in sincope, imbinati cu deplasari spre stinga si spre dreapta, inainte si inapoi, cu plimbari libere in cerc si semicerc, invirtiri de perechi. Caracteristica este leganarea corpului, o data cu miscarea usoara a capului, in ritmul pasilor de dans. Dintre dansurile de grup, mixte, amintim : Hora mare, Botosanca, Rata, Taraneasca; jocurile de doi (batute, de doi, hore de doi, polcute), cele mai frecvente sint: Trandafirul, Coasa, Cosnencuta, Ciobanasul, Caraselul, Fudula s.a. Mai amintim jocurile batrinesti de femei : Batrineasca, Polobocul, Cumatrita, dansate in special la nunti, in localitatile de pe cursul superior al Sucevei. Dintre jocurile barbatesti, unele sint variante de Brlu, De tare (Vrancea), Coragheasca, Batuta. Mai amintim Arcanul, pe cit se pare, vechi joc de recrutare. Dansurile barbatesti sint jucate fara ca dansatorii sa se prinda unul de altul, cu sarituri pe loc, pinteni, foarfeci s.a. Figurile sint cerute prin strigaturi, cu caracter de comanda, insotind uneori intreaga desfasurare a jocului.

Forma arhitectonica este fixa, alcatuita, de obicei, din doua, dar si din trei perioade muzicale. Privit in general, repertoriul moldovenesc este dominat de genul diatonic ; aceasta s-ar explica si prin faptul ca majoritatea fluierelor fara dop dau scari diatom'ce, iar multe melodii sint create la acest instrument. Modurile cromatice sint si ele prezente, mai putin ca in Muntenia, fapt explicabil prin rolul pe care 1-a jucat la orase cultura orientala ; aceste moduri se intilnesc in melodii create de lautari, uneori doar intr-o perioada a melodiei, modulatiile fiind de cele mai multe ori pregatite melodic. Alte melodii au structura specifica celor create la instrumente din fanfara, formatie raspindita in Moldova.

Ritmul dominant este cel binar, formulele ritmice intinzindu~se, ca si motivul melodic, pe doua masuri de 2/4. Foarte multe melodii de hora "boiereasca' sint in 6/8. Masurile asimetrice se intilnesc in : Schioapa, Joc la Buhai, Jumatate de joc: acesta din urma prezinta particularitatea ca a doua parte este in miscare mai vie decit prima parte. Ritmul aksak se intilneste in dansurile specifice repertoriului nuntii si in dansurile cu masca (ex. 519-521).

Bogatul repertoriu de dansuri este Valorificat actualmente pe o scara intinsa in miscarea artistica de amatori. Pentru a raspunde nevoilor scenei, dansurile sufera o seama de prefaceri : dansuri autonome sint grupate in suite, formatia este desfacuta in semicerc sau linie, uneori se introduc "desene' coregrafice fara legatura cu dansul autohton, pasi si figuri specifice dansului altor zone, se mareste viteza de executie, renuntindu-se la unele subtilitati, de dragul miscarilor atletice, spectaculoase. Un fapt pozitiv este, in relatia dintre echipa de dansuri si colectivitatea sateasca, readucerea unor dansuri, din memoria unor batrini, in repertoriul curent. Structura melodiilor de dans. Dupa cum am mai amintit, din punct de vedere al alcatuirii, melodiile de dans se impart in : melodii cu forma fixa si melodii cu forma libera. Primele sint alcatuite dintr-un numar fix de perioade muzicale, care se repeta intocmai; a doua categorie cuprinde melodii ce pot fi impartite in citeva tipuri :

a) melodii frazale, in care frazele muzicale sint minuite liber ;

b) melodii bazate pe repetarea unor celule sau motive, care nu se organizeaza in fraze;

c) melodii formate din repetarea constanta sau libera a unor motive perechi (ex. 505).

In analiza oricaror melodii, de forma fixa sau libera, se va ajunge pina la cele mai simple elemente ale limbajului muzical : celula si motivul. Unitatile superioare de organizare sint: fraza si perioada. Le vom urmari pe rind, pornind de la simplu la complex. Celula, cea mai simpla unitate a melodiei, este alcatuita dintr-o singura celula ; ea cuprinde un sunet repetat pina la imbinarea a doua, trei, patru sunete, reprezentind o entitate muzicala; in cazul melodiilor mai complicate, celula poate fi divizata in subcelule, corespunzind unui timp. Celula are rol generator; asociata cu alte celule, da motivul muzical, in cuprinsul unei melodii, celula, prin diferite varieri sau schimbari de pozitie - studiate deja in capitolul "Forma arhitectonica' - da nastere unor motive muzicale inrudite. Adesea, in melodii vechi, create de fluier, se constata numarul mic de elemente muzicale care intra in componemta acestora. De obicei, din combinarea a niouaTcelule rezulta motivul - "element de expresie caracterizat prin contur precis, pregnanta ritmica si melodica' (E. Comisel, Folclor p. 402). La randul lor, motivele se combina in unitati superioare : fraze muzicale, care pot fi : fraza mica constituita din patru.masuri;/raza mare, formata din opt sau saisprezece masuri, .alcatuita din 2. 3. 4 motive diferite. Frazele se combina in perioade; perioada este constituita din doua fraze repetate, uneori doar una singura repetata, care se suprapune cu intreaga melodie a jocului.

In intregul ei, melodia jocului poate avea forma fixa sau libera, in forma fixa, organizata frazai, se poate porni de la un element A, de la doua elemente AB, de la trei elemente ABC sau mai multe. In cadrul perioadei, de obicei AB, fraza a doua poate fi inrudita cu prima : B poate fi transpozitia variata a lui A, sau o variatie de o alta natura a lui A, schimbind functia celulelor (se inverseaza celulele din motiv), mai ales

atunci cind se preia intregul material; intilnim si inversarea subcelule-lor ; alteori B rezulta din preluarea unui element din A, ca unic material, mai mult sau mai putin variat (ex. 512). in mod obisnuit, B aduce material cu totul nou fata de A.

in forma improvizatorica, structura poate porni de la varierea unui motiv de baza, sau are la baza chiar celula - procedeu tipic creatiei taranesti - sau se minuiesc liber frazele perioadelor - procedeu lautaresc.

Studierea in amanuntime a structurilor melodice duce la cunoasterea trasaturilor specifice a genului si a-trasaturilor stilistice zonale.