MATERIALE FOTOGRAFICE

MATERIALE FOTOGRAFICE

Formarea imaginii fotografice

Pentru a putea intelege "cum" fotografiem, este bine sa stim "pe ce"

fotografiem.

Materialele fotografice sunt constituite dintr-un strat sensibil depus pe un

suport oarecare. Stratul sensibil se depune pe suport, sub forma unei pelicule

fine de gelatina, cu o grosime de numai cativa microni si se numeste emulsie

fotografica.

Suportul materialelor foto se executa din celuloid, triacetat de celuloza

etc; suportul mai poate fi din mase plastice, sticla, portelan, ceramica, metal,

matase.

Materialele fotografice se clasifica in:

a) negative - pe care se face fotografierea;

b) pozitive - pe care se copiaza, dupa negativ, imaginile fotografice;

c) reversibile - se obtine imaginea pozitiva pe acelasi material pe care s-a

efectuat fotografierea.

Materialele fotografice se executa sub forma de film perforat, rolfilm,

planfilm, placi fotografice, foi sau suluri de hartie foto.

Subiectele fotografice se compun dintr-un numar de detalii; fiecare dintre

aceste detalii reflecta spre obiectivul aparatului fotografic o cantitate diferita de

lumina si, prin urmare, are o anumita stralucire. Stralucirea unui detaliu depinde

de iluminarea si de capacitatea de reflexie a acestuia. Cu cat stralucirea

detaliului fotografiat este mai mare, cu atat si cantitatea de lumina reflectata va

fi mai mare si iluminarea zonei din stratul sensibil pe care se deseneaza

imaginea detaliului va fi mai intensa, determinand o mai mare innegrire a ei.

Din cauza stralucirilor variabile ale detaliilor subiectului, diferitele zone

ale stratului sensibil vor fi supuse la expuneri diferite, chiar daca la fotografiere

durata de expunere a fost aceeasi pentru toate detaliile.

Dupa developare, materialele fotografice prezinta o usoara innegrire atat a

portiunilor ce au fost expuse luminii, cat si a celor care nu au venit in contact cu

lumina. Aceasta usoara innegrire rezultata fara participarea luminii - prin

procesul de developare, constituie voalul chimic si se intinde pe intreaga

suprafata a stratului sensibil, micsorand transparenta generala a imaginii.

Intensitatea voalului variaza in functie de conditiile si durata depozitarii

materialului foto. Imaginea obtinuta pe un astfel de film, va avea un contrast

mic, cu un aspect cenusiu si sters.

SENSIBILITATEA

Sensibilitatea la lumina este principala caracteristica a materialelor foto.

Exprimarea cantitativa a sensibilitatii la lumina este necesara pentru

determinarea expunerii, precum si pentru compararea intre ele a diferitelor tipuri

de materiale fotografice.

CONTRASTUL

Constituie o caracteristica importanta a materialului foto si defineste

modul in care lucreaza stratul sensibil: moale, normal, contrast, extracontrast.

LATITUDINEA DE EXPUNERE

Reprezinta o alta caracteristica importanta a stratului sensibil. Valoarea

practica a latitudinii de expunere consta in faptul ca detaliile subiectelor

fotografiate pot fi reproduse pe materialul fotografic in tonalitati proportionale

cu stralucirile lor.

Exemple de contraste (intervale de straluciri):

- peisaj deschis pe timp urat ........... 1:2 - 1:3

- peisaj deschis cu cer urat ........... 1:20 - 1:60

- cladiri luminoase, iluminate de soare ....... 1:5 - 1:10

- cladiri intunecoase, pe fond de cer ........ 1:100 - 1:200

- strazi inguste pe timp insorit ........... 1:300 - 1:500

- fata blonda ................. 1:10 - 1:20

- fata bruna ................ 1:30 - 1:100

- obiecte intunecoase pe zapada .........

- interior de camera, in fata ferestrei ........

Materialele foto negative moderne au un strat sensibil cu latitudinea de

expunere de 1:100, usurand foarte mult fotografierea, deoarece permite unele

greseli la determinarea expunerii, fara compromiterea negativului. Subiectele,

avand un contrast de 1:20 - 1:30, pot fi redate corect de catre stratul sensibil la

expuneri foarte variate. Cu cat contrastul materialului fotografic este mai mare,

cu atat contrastul imaginii va fi mai mare. Valoarea latitudinii de expunere

depinde de proprietatile materialului sensibil si de regimul de developare.

GRANULATIA SI PUTEREA DE SEPARARE

Fotografia, mai ales in cazul unei mariri la dimensiune mare, apare ca si

cum ar fi formata dintr-un numar mare de puncte. Acest lucru se datoreste

faptului ca in stratul de gelatina imaginea este constituita de un mozaic de

granule de argint metalic. Structura cu granulatie sau - cum este mai cunoscuta

- granulatia - apare cand mai multe granule din gelatina se unesc intre ele si

formeaza un singur graunte.

Cu cat se mareste sensibilitatea materialului foto, creste granulatia,

determinata de faptul ca sensibilitatea filmului depinde de marimea

microcristalelor de halogenura de argint din care se vor forma granulele de

argint.

PUTEREA DE SEPARARE - reprezinta proprietatea stratului sensibil de

a reda separat detaliile subiectului de foto si se exprima prin numarul de linii,

egale intre ele ca latime, ce pot fi redate distinct pe o distanta de 1 mm.

Puterea de separare este determinata de proprietatile stratului sensibil.

Puterea de separare se deterioreaza pe masura ce creste sensibilitatea filmului (si

implicit granulatia).

Filmele negative cu sensibilitatea de:

- 50 ASA redau 70 lin./mm;

- 100 ASA redau 60 lin./mm;

- 200 ASA redau 50 lin./mm;

- 400 ASA redau 40 lin/mm.

Filmele reversibile - 120 lin./mm.

Puterea de separare in fotografie este o marime variabila, care se poate

modifica in functie de conditiile de fotografiere, precum si in functie de

developare.

Puterea de separare depinde de expunere.

Cand se fotografiaza desene executate cu linii subtiri sau subiecte cu

detalii fine, trebuie aleasa expunerea care sa asigure puterea de separare maxima

a materialului fotografic respectiv. Aceasta expunere se alege, in general, prin

fotografii de proba.

FILMUL COLOR

Emulsia sensibila aplicata pe suport este compusa din suprapunerea a trei

straturi sensibile, diferite intre ele prin sensibilitatea cromatica.

Stratul superior este sensibil numai la radiatiile albastre, fiind numit si

strat sensibil la albastru.

Stratul din mijloc, in afara de sensibilitatea naturala a halogenurii de

argint la radiatiile albastre ale spectrului, este mai sensibilizat la radiatiile verzi.

Stratul inferior, care vine in contact direct cu suportul, alaturi de

sensibilitatea normala la radiatiile albastre, este sensibilizat pentru radiatiile

rosii.

Pe partea exterioara a suportului se depune un strat antihalo care, la

filmele negative, este de culoare verde, iar la cele reversibile este de culoare

cafenie. Stratul antihalo se compune dintr-un colorant dizolvat intr-o masa de

ceara. Stratul poate fi deteriorat cu usurinta, necesitand o manipulare cu o

deosebita atentie.

In timpul fotografierii, fiecare detaliu al subiectului formeaza in stratul

sensibil o imagine fotografica latenta corespunzatoare detaliului respectiv.

Redarea corecta a culorii se va obtine numai in situatia in care, pe film, toate

cele trei straturi vor avea sensibilitatea identica fata de zona albastra, verde si

rosie a spectrului.

Filmele de calitate superioara au cele 3 straturi de emulsie echilibrate intre

ele in ceea ce priveste sensibilitatea la lumina.

Un film color, corect echilibrat pentru fotografierea la lumina zilei, va

aparea dezechilibrat daca va fi utilizat la fotografierea la lumina data de lampi cu

incandescenta, situatie in care va predomina tonalitatea albastra.

Culoarea unui detaliu oarecare al subiectului depinde, in primul rand, de

coloratia acestuia, adica de capacitatea de a reflecta zone din spectrul luminii

incidente.

Modificarea compozitiei spectrale a iluminarii, influenteaza asupra culorii

diferitelor detalii. De exemplu, la lumina lampilor cu incandescenta (TV),

detaliile albastre capata o nuanta galbuie, detaliile albastre si violete apar

rosiatice, iar culorile rosii apar cu o saturatie mai mare.

Cand facem fotografia unui peisaj in imagine, intra si o zona importanta

de cer. Calitatea redarii culorii la peisaje este determinata de gradul de redare

corecta a culorii cerului. Cand soarele ilumineaza lateral, cerul pare mai

albastru. Densitatea culorii albastrului sporeste cu cat iluminarea devine mai

frontala. Culoarea cerului depinde si de starea atmosferei. Cand cerul este umed

- cerul apare mai alburiu. Pe timp mohorat - cerul apare alb.

Fotografiind muntii, pe aer foarte uscat, cerul poate aparea de un albastru

ireal, fapt explicat prin actiunea intensa a radiatiilor ultraviolete invizibile asupra

stratului sensibil albastru. Acelasi lucru se intampla si la mare.

Culorile acelorasi subiecte sunt percepute in mod diferit, in functie de

distanta dintre acestea si ochiul observatorului. Departarile par intotdeauna mai

monotone in ce priveste culoarea decat prim-planurile.

Umbrele sunt iluminate numai de lumina difuza (de catre cer); de aceea,

culoarea lor depinde de lumina care are intotdeauna un exces de radiatii albastre,

comparativ cu lumina solara directa. De exemplu, suprafata zapezii este redata

alba (sau putin galbuie), umbrele pe zapada apar albastrui.

La peisaje, culoarea vegetatiei verzi se schimba in continuu in timpul

zilei, in functie de felul iluminarii, de starea atmosferei etc. Realizarea unui

portret echilibrat cromatic pe fond de vegetatie, creaza probleme. Daca cerul

este albastru, pe imaginea cu vegetatie va aparea o culoare albastra in exces.

Redand corect culoarea vegetatiei, fata persoanei va apare rosiatica,iar cerul

alburiu.

Iluminarea scade atunci cand norii acopera soarele, iar contrastul se

diminueaza foarte mult. Lumina difuza uniforma permite redarea mai corecta a

culorilor decat lumina contrastata.

Pe timp inchis, scenele in aer liber se redau cu o distorsiune cromatica mai

mica decat in cazurile in care soarele este acoperit de nori albi, transparenti.

Suprafetei apei ii sunt imprimate nuante de culoare in functie de obiectele

care se reflecta si apar in imagine. In cazul cerului albastru - apa devine

albastra, cerul acoperit de nori - apa devine cenusie, iar la umbra copacilor, apa

devine verzuie.

O varietate si mai mare de nuante de culoare o provoaca valurile. Toate

aceste elemente creaza dificultati in realizarea unui raport relativ corect intre

culoarea obiectului si cea a suprafetei apei. Operatorul va reda cu mai multa

exactitate culoarea partii importante a subiectului, permitandu-si distorsiuni

importante in redarea coloritului apei.

Cele mai frecvente si mai evidente distorsiuni cromatice apar la portrete.

Fiecare element constitutiv al portretului - detaliile fetei, imbracamintea, fondul

de culori - are o influenta mare asupra perceperii ansamblului.

La redarea diferitelor culor, distorsiunea deterioreaza armonia de culoare

a portretului in ansamblu. la fotografierea unui grup de mai multe persoane

exista o si mai mare varietate de culori, determinand mai multe probleme

tehnice la redarea culorilor fata de portretul individual. Detaliile in culori

stralucitoare, de pe imbracaminte sau décor, apar mult distorsionate in fotografie

datorita necesitatii ca la portret culoarea fetei sa fie redata cat mai corect.