Percy Bysshe Shelley 1792-1822

Percy Bysshe Shelley

1792-1822

Shelley, liricul lord al barzilor infumurati englezi aici a auzit ecoul prim din gura celor dusi intru cantare a vorbei Prometeu De unde s-a-nsufletit cu putere si foc de-a sterge-amaraciunea pasarii urcand spre soare.

Traducere de Passionaria Stoicescuj Algernon C. Swinburne, Eton: O Odai

Dintre toti poetii romantici englezi, Shelley starneste cel mai usori dispretul si admiratia. Dupa unii, el reprezinta paradigma romanticului! absorbit de sine, ale carui emotii aluneca usor intr-o postura sentimentala.] Versuri precum:

Vai, eu sunt!

Cuvinte-naripate strapunse de sufletu-n mers

in cerul nestiutei iubiri din Univers,

Sunt plumbuite lanturi din infocatul zbor -

Respir abia, si tremur, si ma inec, si mor!

(Epispsychidion)

Traducere de Passionaria Stoicesci

reprezinta „lunecusul emotional' de care autorii moderni se distanteaza. Pentru scriitori ca T. S. ELIOT [82], Shelley a fost un poet al adolescentei, iar lipsa de gust, sentimentalism si iluzii este incompatibila cu maretia. Dupa parerea lui William Hazlitt, poezia lui Shelley este „un vis pasionat, o nazuinta spre imposibil, inregistrarea, unor conjuncturi, o intruchipare confuza de abstractiuni vagi - o febra a sufletului insetat care tanjeste dupa ceea ce nu poate avea, delectandu-se cu iubirea pentru putere si noi in detrimentul adevarului si naturii, asociind idei contradictorii si risipim o mare energie pentru a le subordona unor obiective intangibile'. Pentr multi altii insa, Shelley s-a dovedit demn de admiratie pentru lirismul sai pur si a fost tot mai mult reabilitat pentru temele lui sociale si politice care il califica drept un avatar al eliberarii personale, contestatar al limitelor care ingradesc si reprima transcendenta individuala, in aceasta ipostaza,

este una dintre cele mai marete figuri prin indrazneala viziunii sale si integritatea obiectivelor. Implicarea lui si insistenta cu care a sustinut capacitatea poeziei de a restaura lumea au reprezentat o provocare pentru generatiile urmatoare de scriitori in continuarea dezbaterii referitoare la cerintele eului si ale societatii, la opozitie si adaptare, expresivitate lirica si dramatism.

Cariera literara scurta dar tulburatoare a lui Shelley se poate imparti in trei etape distincte, desi uneori ele se suprapun. Fiu al unui gentilom de tara din Sussex, Shelley si-a facut studiile la Eton si Oxford, desi a fost exmatriculat dupa numai un singur an de colegiu pentru poemul polemic Necesitatea ateismului, care prefigura sfidarea ortodoxiei. Prima faza a operei lui Shelley, de la plecarea de la Oxford din 1810 pana in momentul cand a parasit Anglia in 1814, este marcata de un liberalism radical si de cautarea unei solutii politice pentru conservatorismul rigid din Anglia. Punctul culminant al evolutiei sale timpurii il reprezinta poemul filozofic Regina Mab (1813) care formeaza un catalog al opiniilor politice ale lui Shelley si nu numai atat. A doua perioada este reprezentata de anii 1814-l819, in care Shelley a incetat sa mai creada intr-o solutie politica optand pentru o poezie axata mai degraba pe individ si pe firea interioara a omului, in acest interval de timp casatoria esuata cu Harriet Westbrook a condus la fuga lui cu Mary Wollstonecraft Godwin si exilul autoimpus in Elvetia si Italia. A treia perioada, intre 1819 si anul mortii prin inecare in timp ce mergea cu barca cu panze in largul coastelor italiene, este marcata de cele mai mari realizari poetice, in care se manifesta capacitatea imaginatiei de a transforma experienta, concomitent cu intunecarea treptata a viziunii, obsesia mortii si lipsa oricarei sperante ce-si pune pecetea asupra vietii oamenilor, in aceasta perioada a scris drama filozofica in versuri Prometeu descatusat (1820), Epipsychidion (1821), un atac moral indraznet impotriva casatoriei si elegia Adonais (1821) cu ocazia mortii lui Keats. in lucrarile mai ample si lirica sa, Shelley este credincios viziunii sale poetice prezentata in eseul „Apararea poeziei', care a fost publicat postum in 1840. Shelley conchide:

Este imposibil sa citesti compozitiile celor mai mari scriitori ai zilelor noastre fara sa fii impresionat de viata electrica ce se degaja din scrierile lor. Ei masoara circumferinta si profunzimea naturii umane vadind un spirit cuprinzator si atotpatrunzator si sunt probabil ei insisi uimiti de manifestarile ei, caci viziunea lor paleste in fata spiritului epocii. Poetii sunt hierofanti ai unei inspiratii neingradite, oglinzi ale unor umbre uriase pe care le arunca viitorul asupra prezentului; cuvintele care exprima ceea ce ei nu inteleg; trompete care suna in lupta si simt acum ceea ce inspira. Poetii sunt legiuitorii nerecunoscuti ai lumii.

in perioadele sale cele mai bune, Shelley incearca sa descatuseze tocmai aceasta forta puternica ce salasluia in poezia lui. Reflecta spiritul revolutionar al vremii, in care voia sa se implice si el. Cum era si firesc, poezia lui plaseaza individul in centrul conflictului, suspendat intre atractia fata de transcendenta si constientizarea limitelor pe care le impune viata,  Putini alti poeti s-au angajat cu o asemenea daruire in aceasta batalie, dezvaluind o serie intreaga de sentimente care razbat atunci cand eul incearca sa reactioneze la senzatia de teama, in fazele sale mai putin bune, Shelley pare sa se delecteze cu durerea sa cu un sentimentalism luxuriant, dar in cele mai bune, ca in stralucita Oda catre vantul de vest sau Privighetoarea si Stante scrise de un spirit deprimat gaseste modalitatea de a-si transpune ideile si sentimentele intr-un limbaj concret si sugestiv care dezvaluie experienta complexa in loc s-o inchida in trecerea brusca de la elevat la prozaic. La fel ca si BLAKE [27], Shelley este preocupat de rascumpararea lumii si a individului prin puterea imaginatiei de a rupe legaturile care reduc limitele posibilului. Drama lui lirica Prometeu l descatusat isi propune sa fie o drama interiorizata a rascumpararii mintii umane prin explorarea figurii mitice a lui Prometeu, legat in lanturi si pedepsit pentru totdeauna pentru ca a adus oamenilor focul, care este simbolul creativitatii si imaginatiei umane. Referindu-se la aceasta putere, Shelley dezvaluie modalitatile prin care rezistenta poate fi transformata in J eliberare, in multe privinte, Shelley anticipeaza existentialismul lui J CAMUS [97] si Mitul lui Sisif, precum si curentul gandirii moderne, in, lucrarea lirica Oda pentru vantul de vest Shelley contempla forta simbolica j a naturii deopotriva creatoare si distrugatoare si descopera similitudinile i dintre aceasta si poet. Meditatie asupra puterii vantului din vest, poemul dezvaluie modalitatile prin care aceasta forta poate fi transformata intr-un | instrument al poetului:

Fa-ma, ca si padurea, lira ta!

Ni-s frunzele la fel de cazatoare. ?    Puternicul tau dangat va lua

Din amindoi tomnatice si clare Adinci si grave tonuri. Duh cumplit, Fii duhul meu! Navalnica suflare!

Alunga-mi gindurile ce-au murit, Ca frunze vestede prin univers, Ca sa grabeasca noul Rasarit!

Si imprastie-mi, prin vraja astui vers, Cuvintele-scintei, ca sa se-astearna

Profetic linga-al oamenilor mers,

Cu svon de goarna. Cind e iarna-afara

Mai poate fi departe primavara?

Din Percy Shelley Culegere de poeme

Prefata si traducere de Petre Solomon, Editura de Stat pentru

Literatura si Arta, Bucuresti

in aceasta poezie, Shelley pune laolalta aspiratiile politice, filozofice si imaginatia intr-o maniera plina de vigoare si revelatorie care ii este proprie numai lui. Autoexprimarea, usor de parodiat si ironizat, este in acelasi timp hazardata si admirabila. Revelatiile lui, care depasesc adesea limitele uzualului si ale gustului, au totusi tangenta cu eroicul prin indrazneala si originalitatea lor.