Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Satisfactia de a face ce iti place.ascensiunea în munti, pe zapada, stânca si gheata, trasee de alpinism




Alpinism Arta cultura Diverse Divertisment Film Fotografie
Muzica Pescuit Sport

Arta cultura


Index » hobby » Arta cultura
» NOTIUNI FUNDAMENTALE DE TEHNICA ILUMINATULUI IN MUZEE


NOTIUNI FUNDAMENTALE DE TEHNICA ILUMINATULUI IN MUZEE




NOTIUNI FUNDAMENTALE DE TEHNICA ILUMINATULUI IN MUZEE

I. Notiuni si definitii

Radiatia vizibila este partea din radiatia electromagnetica receptata de organul vederii (ochiul), datorita careia este posibila vederea.

Definind radiatia ca o emisie sau propagare de energie sub forma de unde electromagnetice, aceasta poate fi monocromatica sau complexa.

Radiatia monocromatica este radiatia corespunzatoare unui domeniu extrem de ingust din campul radiatiilor vizibile, definit prin indicarea unei singure lungimi de unda.

Radiatia complexa este radiatia compusa din mai multe radiatii electromagnetice caracterizate de valori ale lungimii de unda care apartin unui interval. Compozitia unei radiatii complexe este indicata de spectrul sau, adica de continutul de radiatii monocromatice. In domeniul radiatiilor vizibile, radiatii emise pe lungimi de unda diferite produc diferite senzatii de culoare, astfel incat spectrul vizibil se imparte in sapte zone, fiecare zona corespunzand unei anumite culori (Fig.1).




Viziunea si perceptia culorilor

Daca toate sursele luminoase ar emite o cantitate de energie cu toate lungimile de unda, aspectul culorilor ar fi identic de la un loc la altul, dar compozitia spectrala a diferitelor surse luminoase variaza foarte mult. Din acest motiv un articol cumparat la magazin va avea o alta nuanta acasa.

Sunt folosite doua caracteristici inrudite pentru a descrie iluminarea produsa de o sursa luminoasa: temperatura de culoare si indicele de redare a culorilor.

Temperatura de culoare a unei surse se bazeaza pe culoarea radiatiei emise de un corp negru. Un obiect incombustibil (de exemplu, un obiect de argila intr-un cuptor) emite radiatii vizibile daca este incalzit suficient. Pe masura ce se incalzeste, el emite o licarire rosie mata, apoi o culoare oranj mai intensa, iar daca temperatura creste suficient, trece in alb si apoi in alb-albastru. Repartitia energiei radiatiei emise de un corp negru a fost calculata pentru diverse temperaturi.

Temperaturile de culoare sunt date in grade Kelvin [K] ( 0K fiind -273º).

O sursa luminoasa cu temperatura de culoare 3000K emite o radiatie cu o culoare asemanatoare aceleia emise de un corp absolut negru cu o temperatura de 3000K. Marea majoritate a lampilor cu incandescenta emit o lumina galbena a carei temperatura de culoare este in jur de 3000K. Este destul de straniu ca in limbaj de specialitate, lumina rosie este considerata lumina calda iar cea albastra lumina rece, deoarece din punctul de vedere al temperaturii de culoare, situatia este exact inversa. Contrar lampilor cu incandescenta, lampile fluorescente emit o lumina cu temperatura de culoare foarte variabila, putand merge de la 2700K, in cazul unei lumini albe, "calde", la 6000K, in cazul unei lampi de tip "lumina zilei". Tabelul de mai jos prezinta temperaturile de culoare ale catorva surse luminoase:

Tabel 1. Temperatura de culoare (TC) a catorva surse luminoase

Sursa luminoasa

TC (K)

Lumanarea

1900

Bec cu incandescenta (60W)

2790

Bec cu incandescenta (100W)

2860

Tub fluorescent "alb cald"

3000

Tub fluorescent "alb rece"

4200

Tub fluorescent tip "lumina de zi"

6000

Soarele

6200

Cerul acoperit

6500

Cerul clar

15000 la 30000

Perceptia culorii unui obiect variaza numai dupa perceptia temperaturii de culoare a sursei luminoase sub care el este observat. Totusi, ochiul uman, care poseda o mare capacitate de adaptare, are tendinta sa corijeze inconstient aceasta situatie. De exemplu, pagina unei carti examinate la lumina unei lampi incandescente, apoi la lumina zilei, va aparea alba in ambele cazuri, chiar daca iluminarea este, in primul caz, destul de galbena si in cel de-al doilea caz, albastra.

Se remarca frecvent o distanta intre valoarea spectrului unei surse luminoase si cea (teoretica) a unei radiatii emise de un corp negru. Indicele de redare a culorii (I.R.C.) serveste la indicarea unei apropieri intre aceste doua valori. Un indice de culoare de 100 semnifica o corespondenta perfecta: toate diminuarile acestei valori implica o indepartare de aceasta corespondenta, deci o distorsionare in perceptia culorilor. Indicele de redare al culorilor poseda o mare importanta in alegerea unei surse luminoase, pentru ca ochiul uman nu poate aprecia diferenta calitatii luminii. Pentru galerii sau muzee sunt recomandate lampi cu un I.R.C. de 85 sau mai mare.

I.1. Producerea radiatiilor luminoase

Radiatiile luminoase (emise in spectrul vizibil) se obtin prin doua procedee:

- efect termic;

- agitatie moleculara, care se poate realiza prin descarcare in gaze sau prin inductie.

I.2. Producerea radiatiilor luminoase pe cale termica: exista trei procedee de obtinere a radiatiilor in domeniul vizibil:

- transmiterea unui curent electric printr-un element conductor (filament), care poate provoca incalzirea sa pana la incandescenta;

- incalzirea unui corp;

- toate corpurile a caror temperatura este diferita de zero absolut emit radiatii pe diferite lungimi de unda (monocrome);

Din punct de vedere al posibilitatilor emisive, corpurile se clasifica in doua categorii:

- corpuri ideale;

- corpuri reale.

Corpurile ideale sunt realizate in laborator si nu se gasesc in natura. Corpul negru face parte din aceasta clasa a corpurilor ideale si are proprietatea de a absorbi toate radiatiile incidente.

I.2b. Marimi si unitati de masura fotometrice

Iluminarea este una din marimile luminotehnice prin intermediul careia un sistem de iluminat se evalueaza din punct de vedere calitativ.

Unitatea de masura pentru iluminare este luxul [lx]. Aparatul cu care se masoara iluminarea se numeste luxmetru, pe piata existand diverse tipuri de aparate, electronice, usor de manevrat si la preturi accesibile. Este absolut necesara achizitionarea unui astfel de aparat oriunde exista obiecte de arta.

Tabel 2. Cateva valori ale iluminarii

Vara cer senin (componenta naturala)

100.000 lx

Noapta luna plina (componenta naturala)

0,25 lx

Iluminat public urban

5 - 30 lx

Iluminat interior spatiu de lucru (componenta artificiala)

150 - 700 lx

II. Echipamente utilizate in iluminat

II.1. Surse de lumina

Sursa de lumina sau lampa electrica are rolul de a converti energia electrica in energie radiata in spectrul vizibil. Dupa cum am amintit in capitolul precedent, energia electrica poate fi convertita in energie vizibila cu urmatoarele surse:

Surse cu incandescenta, acestea fiind de doua feluri:

- sursa cu incandescenta clasica;

- sursa cu incandescenta cu halogen;

Surse cu descarcare:

- surse cu descarcari in vapori de mercur de joasa presiune;

- surse cu descarcari in vapori de mercur de inalta presiune cu descarcari in vapori de mercur cu adaosuri de halogenuri metalice;

- surse cu descarcari in vapori de sodiu de inalta presiune;

surse cu descarcari in vapori de sodiu de joasa presiune.

- Surse cu inductie.

- Surse de lumina cu descarcare.

In lampa cu descarcari, conversia energiei electrice in radiatii luminoase se realizeaza prin excitatrea atomilor de gaz sau vapori metalici asupra carora actioneaza un camp electric variabil, prin aplicarea unei tensiuni intre doi electrozi prezenti in interiorul tubului in care are loc descarcarea. Principiul producerii radiatiilor luminoase prin descarcare a fost expus in 2b, Fig.3.



Lampa fluorescenta tubulara (Fig.6) este realizata dintr-un tub de sticla clara, iar la capetele tubului se gasesc doi electrozi din wolfram, cu ajutorul carora se produce descarcarea. In interiorul tubului de sticla exista un mediu de gaz inert (exp. Argon) si o mica cantitate de Mercur la presiune scazuta necesara amorsarii. Pe peretii tubului de sticla, la interior se afla un strat luminofor care are rolul de a converti radiatiile emise in spectrul ultraviolet, in radiatii luminoase. In timpul descarcarii care are loc in tub, 80% din totalul radiatiilor sunt emise in spectrul UV.

Fluxul luminos emis de aceste surse de lumina depinde de puterea si de calitatea stratului de luminofor aflat pe sticla tubului. Valoarea sa variaza intre 420 si 4750 lm.

Temperatura de culoare, redarea culorii:

Lampile fluorescente tubulare se pot clasifica in trei grupe, in functie de culoarea luminii emise:

- surse cu lumina alb-calda cu temperaturi de culoare cuprinse intre 2700 . 3000K

- surse cu lumina neutra cu temperaturi de culoare in jurul valorii de 4000K

surse cu lmina alb-rece cu temperaturi de culoare in jurul valorii de 6000K.

- In functie de domeniul de utilizare se aleg surse de lumina cu un indice de redare a culorii corespunzator.

Durata de functionare a surselor fluorescente tubulare variaza de la producator la producator si poate ajunge la 8000 de ore, pentru balasturi electrice de inalta frecventa, sau 6000 de ore, in cazul balasturilor electromagnetice.

Lampa fluorescenta compacta (Fig.7) are acelasi principiu de functionare ca cea tubulara, deosebindu-se de aceasta prin dimensiuni si forma, modul de montare a aparatajului auxiliar. Este considerata o sursa punctuala cu dimensiuni reduse. Prezinta un singur capat, la care se poate afla soclul, care poate fi de mai multe feluri. Au puteri nominale cuprinse intre 5-42W. Culoarea aparenta alb-calda are temperatura de culoare T cuprinsa intre 2700 si 3000K, iar cea neutra are temperatura de culoare T cuprinsa intre 4000 si 5300K. Indicele de redare a culorii are valori mari 85< RI >92. Durata de functionare a surselor cu balast electronic incorporat este de 8000 de ore, aceasta nefiind influentata de numarul de stingeri si aprinderi repetate. Poate functiona in toate pozitiile.

Lampa cu neon (Fig.8) este foarte des confundata cu tubul fluorescent. Ea se utilizeaza pentru firme si elemente decorative. Este format dintr-un tub de sticla al carui diametru variaza de la 10 la 20 mm si cu o lungime aproape nelimitata. Acest tub continand un gaz (argon sau neon) si mercur emite o lumina de culoare aparenta bleu, rosie, roz, etc. El este urilizat in general ca element de decor.

Lampa cu descarcare in vapori de mercur: elementul principal al acestei surse il constituie tubul de descarcare realizat din cuart, in interiorul caruia se gaseste mercur in stare lichida cu rolul de a intretine arderea. La capetele tubului se gasesc electrozii principali pentru functionarea in regim normal, iar pentru amorsare, la baza lampii, langa electrodul principal se afla un electrod auxiliar. In interiorul sursei se mai gaseste o structura metalica cu rol de sustinere a tubului de descarcare si de alimentare cu energie a electrozilor. La exterior se afla un balon de sticla de forme variate ovoidala, conica, din sticla clara sau acoperita cu un strat luminofor. In interiorul balonului se gaseste un amestec gazos (argon sau azot) sau vid pentru mentinerea constanta a temperaturii necesare unei bune functionari a descarcarii in arc.

Culoarea aparenta alb-albastra-verde, cu T cuprinsa intre 3400.6000K.

Lampa cu descarcare in vapori de mercur de inalta presiune cu adaosuri de halogenuri metalice. Alcatuirea si principiul de functionare sunt aceleasi ca la cele analizate mai sus, numai ca in mediul din interiorul tubului de descarcare se adauga halogenuri metalice, cum ar fi ioduri de sodiu, taliu, indiu. Sunt mici ca dimensiuni, cu forme variate. Au balonul de sticla clar, cu tubul de descarcare vizibil. Soclul poate fi de tip Edison, baioneta, sau tip fisa. Se pot monta numai in corpuri de iluminat special realizate. Culoarea aparenta este alb-calda cu temperatura de culoare cuprinsa intre 3000.3700K. Indicele de redare al culorii este 7592, o foarte buna redare a culorilor. Durata de functionare este de aproape 20000 ore.

Lampa cu descarcare in vapori de sodiu de inalta presiune (Fig.9): principiul de functionare al acestei surse consta in producerea radiatiilor luminoase prin descarcari intr-un tub realizat dintr-un material (alumina policristalizata sinterizata) foarte rezistent la presiuni si temperaturi mari si transparent la radiatiile vizibile. In interiorul tubului cu descarcare se gaseste, pe langa sodiu si alte gaze (argon, xenon, neon) necesare amorsarii, si o mica cantitate de mercur. Aceste lampi sunt produse in mai multe variante, cu balonul de acopere oval sau tubular din sticla clara. Soclul este de tip Edison.

Fluxul luminos este mare, culoarea aparenta este alb-calda aurie, cu T cuprinsa intre 1950 si 2700K. Durata de functionare este de 26000 ore si dubla pentru cele cu arc dublu. Mai exista si lampi cu descarcare in vapori de sodiu de joasa presiune, care se produc numai sub forma tubulara, cu o temperatura de culoare 1700K si indice de redare a culorii zero.

Surse de lumina cu incandescenta

Lampa cu incandescenta clasica (Fig.10). Principiul de producere al radiatiilor luminoase in cazul lampii cu incandescenta este similar cu producerea radiatiilor pe cale termica care a fost prezentat mai sus.

Intr-un balon de sticla vidat, in care s-au introdus diferite gaze inerte se afla filamentul de wolfram, prin care trece un curent electric. Filamentul, conform legii Joule-Lenz se va incalzi pana la incandescenta si va emite radiatii electromagnetice. Rolul vidarii si al gazelor inerte este acela de a incetini evaporarea filamentului de wolfram. Temperatura de culoare a becului cu incandescenta este de 2500K pentru o putere de 25W si 3000K pentru 500W. Indicele de redare al culorilor este de 92. Durata de functionare este foarte mica, de numai 1000 ore.

Becul cu reflector parabolic (RPA) (Fig.11) standard are avantajul unui control precis al fasciculului luminos, care poate fi larg sau ingust. Pretul este convenabil, poate fi folosit in interior si exterior, poate fi racordat la un reostat, are durata de viata in jur de 2000 ore.

Lampa cu incandescenta cu halogeni (Fig.12). Lampa cu incandescenta obisnuita are o durata de functionare scurta si un consum de energie ridicat, acestea fiind dezavantajele sale. Prin adaugarea unei mici cantitati de halogen (iod, brom, fluor) in mediul existent (amestecuri azot-argon, azot-kripton) pot fi inlaturate partial aceste dezavantaje. Se obtine asfel lampa cu halogen. Intregul proces care are loc in interiorul balonului de sticla se desfasoara la o temperatura de 2600.2800º C (temperatura filamentului) si 400.600ºC (temperatura sticlei de cuart din care se face becul cu halogen). Procesul termic din interiorul balonului de sticla de cuart are ca efect regenerarea filamentului (din wolfram) prin redepunerea atomilor de wolfram evaporati pe filament.

Aceste surse sunt considerate punctuale datorita dimensiunilor mici, iar soclul este de tip Edison, baioneta etc.

Lampa cu halogen obisnuita consuma cu pana la 15% mai putina electricitate ca un bec incandescent standard, se foloseste atat in exterior cat si in interior. Pret mare, durata de viata scurta.

Lampa cu halogen cu reflector parabolic RPA ofera un control precis al fasciculului luminos, are cu 40% consum mai mic decat omologul incandescent obisnuit, durata de viata scurta.

Cel tubular are o lumina difuza, utilizare interioara si exterioara, consuma multa energie, emana multa caldura, este scump si are durata scurta de viata.

Fibre optice: Transportul luminii la distanta prin intermediul fibrelor optice este tot mai des folosit in iluminatul muzeal.

Ansamblul sistemului de iluminat cu fibre optice cuprinde generatorul, ansamblul fibrelor optice si zona terminala.

Generatorul (Fig.13) contine sursa principala de lumina. Ea este in mod uzual o sursa incandescenta cu halogen sau cu descarcare in vapori metalici cu adaosuri de halogenuri metalice. Rolul generatorului este de a asigura alimentarea sursei propriu-zise si de a focaliza fluxul luminos emis de sursa spre zona de iesire a fibrelor optice. Are in componenta sa un filtru de raze UV care impiedica propagarea acestora de-a lungul fibrelor optice, astfel incat punctul luminos contine numai radiatii in domeniul vizibil.

Ansamblul de fibre optice (Fig.14) are rolul de a conduce fluxul luminos la zona dorita sa fie iluminata. Manunchiul de fibre optice, realizate din polimetil metacrilat se caracterizeaza prin lungime (la cerere), diametrul conductelor flexibile (in general 5mm), numarul de fibre, Raza maxima de deschidere (15mm), unghi optic de deschidere (30º).

Zona terminala (Fig.15) are rolul de a dirija fluxul luminos spre zona de interes. Pentru efecte speciale se pot utiliza lentile sau filtre colorate. Deci fibrele optice pot fi folosite pentru sisteme de iluminat de accentuare, iluminat exponate de muzee, fatade de cladiri, fantani arteziene etc.

II.2. Corpuri de iluminat (Fig.16)

Corpul de iluminat este un aparat electric realizat in scopul distributiei si transmiterii fluxului luminos emis de sursa (sursele) de lumina.

Corpul de iluminat asigura alimentarea cu energie electrica a sursei de lumina, protectia sursei de lumina impotriva agentilor de mediu si a socurilor mecanice si protectia vizuala a omului.

Are doua componente principale:

armatura ce cuprinde dispozitivul de fixare al sursei sau surselor, aparatura anexa la lampile cu descarcare (balasturi, startere, condensatoare), elementele de conexiune electrice (socluri, cleme) si conductoarele electrice.

Dispozitivul optic ce are rolul de a distribui si controla, reflecta si /sau transmite (direct, difuz sau mixt) fluxul luminos asigurand de asemenea si protectia vizuala a sursei.

De asemenea, este necesar sa fie indeplinite si alte conditii:

- sa aiba o forma placuta, estetica;

- sa fie usor de instalat;

- sa mentina o temperatura de functionare constanta in limitele admise;

- sa permita o intretinere permanenta, acces rapid pentru curatare, schimbarea sursei sau reparatii.

Un factor important in alegerea corpului de iluminat il constituie curba de distributie a intensitatii luminoase (Fig.4). Curbele de distributie pentru aparatele de iluminat sunt date de producatori si se aleg in fuctie de simetria corpului de iluminat, determinate de unghiul β si α, unghiul de azimut, respectiv unghiul de inaltime.

III. Rolul luminii in spatiile muzeale

III.1. Iluminarea face parte integranta din confortul nostru de viata. Sarcina sa principala este de a permite sa ne desfasuram intreaga activitate in conditii optime de confort si securitate. Dar in aceeasi masura eclerajul contribuie la crearea unei ambiante ce corespunde propriei personalitati, a mediului propriu, stilului de viata. Alegerea unei iluminari de calitate este una din sarcinile lucratorului de muzeu deoarece lumina este un mijloc de orientare spatiala si de cunoastere.

Prima functie a iluminarii muzeale este asigurarea securitatii publicului. Un bun ecleraj va permite vizitatorului sa se simta liber in miscarile sale si sa se orienteze spontan prin expozitie. Acesta trebuie sa fie minimal pentru a lasa o marja de manevra cat mai mare pentru urmatoarea functie.

A II-a functie a iluminarii consta in punerea in valoare a expozitiei. Aceasta atinge direct calitatea experientei senzoriale si cognitive a vizitatorului. Acest tip de ecleraj va marca obiectele, tranzitiile tematice, va regenera atentia vizitatorului, il va odihni si mai ales va cauta sa-i mentina, de-alungul intregii expozitii curiozitatea si interesul.

Specialistul va trebui sa tina cont de efectul intensitatii luminii asupra comportamentului vizitatorului: in plina lumina acesta va fi marcat de o crestere a activitatii psihice si o diminuare a atentiei, pe cand in obscuritate, invers, va fi mai putin activ psihic si mai atent. In contextul muzeului, aceste situatii extreme sunt rare, dar este de retinut ca un control al intensitatii luminoase al mediului muzeal este obligatoriu.

Un alt mijloc folosit in muzeografie este clar-obscurul. Importanta umbrei in ecleraj este fundamentala, permitand modelarea formelor, accentuarea reliefurilor, oferind prin ceea ce ascunde, posibilitatea vizitatorului de a-si folosi capacitatile intelectuale, pentru a umple ceea ce nu distinge.

Alte elemente cu efect psihologic sunt culoarea si forma.

Iluminarea muzeala trebuie sa tina cont si de performantele vizuale ale vizitatorului, functie de grupa de varsta careia ii apartine. Incepand de la 40 de ani, cand apare problema prezbitismului, apare si o diminuare a sensibilitatii la detalii si contraste. Aceste deficiente se accentueaza o data cu varsta. Un bun ecleraj va cauta sa creasca contrastele si sa sublinieze detaliile pentru a compensa in parte pierderea de sensibilitate a vizitatorului in varsta.

Din cele de mai sus rezulta ca preocuparea de baza in realizarea iluminatului muzeal o constituie vizitatorul.

Dar marja de manevra a realizatorului iluminarii muzeale este definita de doi factori de egala importanta si antagonici: unul, dupa cum am vazut se refera la calitatea experientei senzoriale si cognitive a vizitatorului si cealalta la exigentele conservarii preventive ale obiectului de muzeu.

In materie de conservare preventiva, compozitia surselor luminoase si timpul de expunere ale obiectelor de muzeu sunt factorii principali ce trebuie considerati.

Importanta eclerajului muzeal este delimitata de recunoasterea limitelor sale practice.

Ochiul este rezultatul unei lungi adaptari la lumina naturala. De aceea, senzatia vizuala cea mai satisfacatoare se obtine in cadrul iluminatului natural. Din pacate, in muzeu, lumina naturala constituie, prin componentele sale, un adevarat pericol pentru majoritatea obiectelor din colectii, fiind greu de utilizat pentru punerea in valoare a exponatelor si a crearii unei ambiante satisfacatoare.



Folosirea luminii artificiale este destul de recenta (se stie ca becul cu incandescenta a cunoscut o larga raspandire abia intre cele doua razboaie mondiale ale sec.XX), utilizarea sa in spatiul muzeal nefiind nici acum bine pusa la punct, la aceasta contribuind si costurile destul de ridicate, dar si aparitia a noi si noi surse cu performante din ce in ce mai bune, utilizatorul fiind mereu in urma acestei explozii tehnologice.

Dilema in alegerea mijloacelor de iluminare consta in impacarea necesitatii unei bune vizualizari, cu impiedicarea actiunii negative a radiatiei luminoase asupra obiectelor de muzeu.

In evaluarea efectelor negative ale luminii, trebuie sa tinem cont de urmatorii factori:

- compozitia radiatiilor

- natura materialelor expuse

- marimea iluminarii (E)

- durata expunerii la lumina

Partea vizibila a spectrului constituie o sursa importanta de degradare, dar este vital sa se tina cont si de radiatiile de energie mare - radiatiile UV si de cele cu energie joasa, radiatiile termice sau IR.

Ultravioletele pot fi cauza alterarii culorilor si a dezintegrarii straturilor exterioare ale obiectelor organice, in timp ce lumina vizibila poate face ca straturile exterioare sa paleasca sau adesea sa devina mai sumbre. Radiatia UV nu este necesara fiintei umane sa vizualizeze obiectele si, deci, poate fi evitata sau eliminata, in schimb este indispensabila radiatia vizibila, care are ca efect destabilizarea colorantilor. Culorile vor suferi o schimbare remarcata dupa cativa ani de expunere, chiar cu un nivel slab de iluminare (50lx), efect ce atrage diminuarea interesului fata de acel obiect si reducerea valorii sale materiale si muzeale.

Efectul radiatiei IR consta in accelerarea vitezei de degradare a componentelor chimic instabile, conducand la friabilitate.

Tabel nr.3. Exemple de nivele de iluminare recomandate pentru cateva materiale:

Obiecte foarte sensibile la lumina

Acuarele, matase, specimene de istorie naturala, textile (tapiserii, matase), fotografie ce contine albumina, fotografie in culori, piele pictata

50 lx

Obiecte sensibile la lumina

Pictura in ulei sau tempera, lemn policrom, os sau fildes, lemn, lacuri

150 lx

Obiecte putin sensibile la lumina

Piatra, metal, ceramica, sticla, fotografie alb-negru, gravura

300 lx

Legea de reciprocitate a actiunii fotochimice ne indica faptul ca actiunea luminii este cumulativa si ca degradarile sunt rezulatul tuturor expunerilor. Normele de conservare servesc la departajarea obiectelor foarte fragile de cele ce sunt mai putin fragile.

Pentru a controla mai mult actiunea de degradare, cateva mijloace ne stau la indemana:

Rotatia obiectelor este un prim mod de reducere a expunerii. Exemplu: o colectie de documente numeroasa, poate fi expusa prin rotatie, prezentand publicului un numar limitat de opere, care vor fi inlocuite dupa un timp.

Controlul duratei expunerii se poate efectua diminuand intensitatea curentului de alimentare cu un reostat, sau taind alimentarea, pastrand numai iluminatul de siguranta (10lx), sau ascunderea exponatelor cu perdele manevrate de vizitatori. O alta modalitate ar fi prezentarea de replici, bine realizate, cu conditia ca acest lucru sa fie specificat.

Controlul actiunii componentelor invizibile ale radiatiei

Radiatiile UV se elimina cu ajutorul filtrelor. Un bun filtru UV este complet transparent pentru radiatiile vizibile si elimina toate radiatiile sub 400nm.

Daca aria expozitionala este iluminata de lumina naturala, trebuie instalat sistemul de filtre direct la ferestre. Acesta poate fi constituit din pelicule plastice aplicate direct pe sticla de tipul 3M., Solar Screen sau folosind un acrylique (cel mai comun fiind plexiglasul). UF1 este un filtru practic incolor, cu un grad de filtrare de 97%, iar UF3 are o usoara tenta galbena, cu un grad de filtrare de 99% UV.

O alta solutie o reprezinta realizarea de casete de prezentare sau de vitrine din plexiglas, care nu lasa sa treaca radiatiile UV.

Filtrele anti UV se degradeaza in timp rezultand ca o importanta mai mare o are urmarirea degradarii filtrelor, decat tipul de filtre folosite.

In ceea ce priveste lumina artificiala, cu toate ca aceasta contine pana la de 6 ori mai putina radiatie UV decat radiatia solara, totusi si in acest caz sunt necesare filtre UV.

Marea majoritate a surselor de iluminat fluorescente poseda o emisie mare in banda UV; este necesara utilizarea unor modele care poseda o emisie inferioara pragului de 75μW/lm (masurarea radiatiei UV se face cu aparate special construite si etalonate pentru muzee, in Europa fiind cunoscute cele de la Littlemore Scientific Engineering, ELSEC, Oxford, Anglia).

Pe piata se gasesc tuburi fluorescente cu filtre UV incorporate (fabricate de Duro-Test, Color Guard, Philips) sau diverse masti pentru tuburi fluorescente tratate contra UV.

Iluminatul cu incandescenta in mediu de halogen are de asemenea o mare emisie in banda UV. Filtrele de plexiglas sau alte pelicule plastice sunt inutilizabile la lampile cu halogeni.

Bausch and Lob produce un filtru numit Optivex care blocheaza 99% din radiatia UV, iar General Electronic - Lighting distribuie lampile CeruTiteTMUVBlock Capsules, la care sticla de cuart este dopata cu Ce si Ti, eliminand radiatiile UV (aceste lampi se monteaza in corpuri de iluminat de tip MR - mirror lamp - si sunt recomandate spatiilor muzeale).

In cazul iluminatului cu incandescenta obisnuit (cu filamentul in vid), cu toate ca in teorie se considera ca are o emisie spectrala inferioara unui prag de 75μW/lm, s-a constatat ca de multe ori acest prag este depasit.

Controlul radiatiilor IR se face cu o sonda de temperatura (termocuplu), eliminarea excesului de caldura facandu-se prin asigurarea unei bune circulatii a aerului, nefiind indicata folosirea in spatii inchise.

Dupa sensibilitatea diverselor materiale la expunerea la radiatiile luminoase, acestea se clasifica in trei categorii, determinate de normele ISO (Normele Etalon ale Lanii albastre, ale Organizatiei Internationale de Normalizare care reprezinta limbajul international utilizat in studiul decolorarii materialelor colorate. Consta in 8 benzi de lana albastra, care se decoloreaza in ritm cunoscut si caracteristic. Nivelul 1 este cel mai efemer, iar nivelul 8 - cel mai stabil).

Tabel 4. Durata de expunere in functie de categoria de sensibilitate

Categoria

Durata de expunere admisa

Saptamana/an sau lxh/an

Categoria 1

(sensibile: ISO 1, 2, 3)

4 saptamani sau

12 000 lxh

Categoria 2

(intermediare: ISO 4, 5, 6)

10 saptamani sau

42 000 lxh

Categoria 3

(rezistente: ISO 7, 8)

20 saptamani sau

84 000 lxh

Unde lxh reprezinta doza totala de expunere (DTE)

III.2. Folosirea luminii naturale sau combinate cu lumina artificiala

In general, muzeele sunt iluminate pe principiul "Boite fermée", adica iluminarea naturala este complet obturata, iar lumina folosita provine numai de la surse de lumina artificiala.

In cazul unui spatiu expozitional in care lumina naturala este combinata cu lumina artificiala, vor fi alese sursele de lumina artificiala cu o temperatura de culoare apropiata de cea a luminii naturale (aprox. 6000K).

In cazul in care se cere o redarea acceptabila a culorilor, se scade temperatura de culoare a surselor.

Studiu de caz:

O combinatie de surse artificiale, plasate pe o sina paralela cu ferestrele (doua la numar), mai multe camere inlantuite, toate la fel care trebuiau sa adaposteasca o expozitie de stampe (E = 50lx, radiatia UV sub 75μw/lm, durata de expunere trei luni - o singura data la trei ani, valoarea DTE fiind de 37500lxh.).

Trebuia lucrata lumina naturala, pentru a o face conforma cu recomandarile:

Eliminarea radiatiei UV s-a facut prin confectionarea unor perdele din bumbac, material care absoarbe in totalitate radiatia UV.

Reducerea fluxului luminos s-a facut prin manipularea unor jaluzele de catre personalul de supraveghere.

Temperatura de culoare: lumina zilei este "rece" fata de cea a unei lampi cu incandescenta clasice, care este "calda". Exista o relatie fiziologica intre temperatura de culoare si nivelul de ecleraj. In acest caz trebuie incalzita lumina zilei, deoarece nivelul iluminarii cerut este slab (50lx). Acest lucru s-a realizat cu un tul maro-oranj.

Motivarea personalului care sa respecte folosirea tuturor acestor accesorii s-a facut prin impartirea unor luxmetre, pentru a masura in permanenta iluminarea, precum si urmarirea acestei operatii de catre conservatori a dus la succesul acestei operatii.

III.3. Iluminarea vitrinelor (Fig.17 a, b, c)

Expunerea unui obiect intr-o vitrina are ca scop asigurarea securitatii sale fizice, contra vandalismelor si furtului, dar si contra degradarilor datorita mediului (sarcina conservarii preventive). Eclerajul joaca un rol foarte important. Se pune problema ce fel de ecleraj alegem? Alegerea iluminatului se va face respectand urmatoarele principii:

Fara surse, pe cat posibil, in acelasi spatiu cu obiectul, pentru a evita incalzirea.

Evitarea vizarii directe de catre vizitator a sursei, aceasta putand provoca ameteala.

Evitarea umbrelor si reflexiilor



Se remarca folosirea fibrelor optice din ce in ce mai mult. Aceasta tehnologie permite un ecleraj interior, difuz sau punctual, fara aport de caldura. Dar aceasta nu este unica solutie si nici intotdeauna cea mai buna.

III.4. Utilizarea flash-urilor profesionale

Multi profesionosti vor sa fotografieze in muzee si expozitii. Conform studiilor efectuate, folosirea flashurilor profesionale nu constituie un pericol pentru operele de arta, daca se iau unele precautii.

Un ansamblu profesional se compune dintr-un reflector in centrul caruia se afla o lampa cu xenon (lampa flash) si o lampa cu halogen (lampa pilot). Totul este legat la un generator. Mai exista apoi tot felul de accesorii (port-filtre, reflectoare-umbrela etc).

Lampa flash este o lampa cu xenon cu descarcare la inalta presiune, cu sticla de cuart. Xenonul s-a ales datorita ajungerii instantanee in regim de lucru si a intensitatii luminoase mari si a redarii excelente a culorilor. Fiind foarte bogata in radiatii UV, este obligatoriu sa fie echipata cu un filtru din sticla .

Lampa pilot este o lampa cu incandescenta cu halogen de putere foarte mare (in jur de 650 W), care serveste la verificarea uniformitatii plajei luminate si la absenta reflexiilor. Ca orice lampa cu incandescenta produce o mare cantitate de radiatii infrarosii, care poate duce la cresterea temperaturii obiectului expus. La fel, este tratata contra radiatiilor IR si trebuie sa aiba doua stadii de functionare: intensitate maxima si intensitate medie.

Momentul instalarii intregului ansamblu poate periclita fizic obiectele prin manipularea obiectelor si miscarea multor persoane. Apoi momentul in care se foloseste lampa pilot pentru a incadra obiectul va dura cateva minute si acesta este momentul cand pot apare situatii dificile (prin cresterea temperaturii). Flashul propriu-zis, datorita duratei extrem de mici, nu afecteaza obiectul.

Recomandari:

A se veghea la buna derulare a operatiilor de instalare.

Plasarea aparaturii la cel putin doi metri de obiect.

Trecerea rapida a lampii pilot de la intensitate maxima la intensitate medie

A se lasa cateva secunde intre doua iluminari.

Acompanierea fotografilor de catre o persoana din muzeu pe toata interventia acestora.

III. 5. Iluminarea lacasurilor de cult

" Nu se ilumineaza o biserica pentru a o face frumoasa, nici pentru a o vedea bine, ci pentru a exprima ceea ce cuvintele nu pot exprima. .lumina in biserica este pentru a revela locul de comuniune al creaturii cu Creatorul." Jean-Marie Dutilleul. (Les Chroniques d'Art Sacré nr.60)

Exigentele iluminarii intr-o biserica:

- trebuie adaptata la diversele ceremonii care se deruleaza tot timpul anului;

- sa reveleze discret spatiul, arhitectura, pictura si icoanele;

- evitarea corpurilor de iluminat excesive, formarea reflexiilor parazite si a efectelor - stroboscopice care deturneaza atentia;

- crearea unei ambiante calde, calme, care sa respecte redarea culorilor;

- accentuarea exceptionala a catorva elemente majore;

- protejarea bunurilor culturale (eliminarea radiatiilor UV, degajarea de radiatii calorice - IR);

- integrarea - disimuland cat mai bine - a dispozitivelor (corpuri de iluminat elemente de incalzire - radiatoare, calorifere etc) si a cablurilor de alimentare;

- asigurarea securitatii persoanelor si a bunurilor;

- respectarea luminii naturale: lumina de zi a facut obiectul unui tratament specific din partea constructorilor (geamuri inguste, in general cu vitralii care protejeaza, dar creaza si atmosfera de reculegere)

- nu trebuie renuntat total la lumina flacarii vii (lumanari, din cauza simbolisticii pentru binele spiritual al persoanelor), dar trebuie folosite cu parcimonie;

- iluminarea exterioara a bisericilor trebuie facuta cu maxima discretie sau cel mai bine sa se renunte la asa ceva, deoarece acest teritoriu sacru prin arhitectura sa, poate deveni tipator, ca un element dintr-un act teatral, care sa actioneze asupra imaginarului si nu a sufletului. Apoi prin iluminare nocturna se poate actiona asupra mediului natural prin distrugerea faunei, prin imposibilitatea vederii stelelor (fapt ce procupa astronomii zilelor noastre), prin deteriorarea lemnului si a picturii exterioare, care si asa sunt supuse vicisitudinilor meteorologice.

Grandoarea nu se manifesta prin ostentatie, nici prin efortul de a se impune prin orbire, simplitatea si perfectiunea sunt sigurul lux veritabil.

Bibliografie:

Bianchi C., Mira N., Moroldo D., Georgescu A., Moroldo H., Sisteme de iluminat interior si exterior. Conceptie. Calcul. Solutii., Ed. A III-a (revizuita), MATRIX ROM, Buc. (2001).

Moroldo D., Iluminatul urban. Aspecte fundamentale, solutii si calculul sistemelor de iluminat., MATRIX ROM, Buc. (1999).

Bergeron, A (Direction), L'écleraige dans les institutions muséales,Musée de la civilisation et Société des musées québécois, Québec (1992).

Ezrati J-J., Manuel d'éclairage muséographique, 2éme ed., OCIM (1999).

Junius, M., L'éclairage de l'église Saint-Félix de Cap-Rouge, www.observatoire-quebec.qc.ca.

Cojocaru, Lucia, Solutii adoptate la realizarea iluminarii in Sectia de Istorie Medie si Moderna a Muzeului de Istorie a Moldovei - Iasi, Restaurare 2000, Simpozionul International de Conservare-Restaurare, 30 oct.-1 nov., Iasi, p.362-370 (2000).

Cojocaru, Lucia, Conservarea preventiva in muzeele Greciei., Buletinul "Ion Neculce" al Muzeului de Istorie a Moldovei, Serie noua, Nr.IV-VII, p.361-366 (1998-2001).

Anexa

Clasificarea operelor de arta in categoriile 1, 2 sau 3

Categoria 1

Definitie: sunt cuprinse toate operele de arta comportand culori si materiale a caror rezistenta la lumina (normele ISO ale lanii albastre) sunt de clasa ISO 3 sau mai mica.

Tehnici si materiale:

Pastelurile; toate culorile sensibile, paleta de culori ieftine sau necunoscute;

Acuarelele; toate culorile sensibile, paleta de culori ieftine sau necunoscute;

Guasele; toate culorile sensibile, paleta de culori ieftine sau necunoscute;

Cerneluri de imprimerie colorate (inclusiv cele ce contin uleiuri); toate culorile sensibile, paleta de culori ieftine sau necunoscute. Ex.: litografii, serigrafii, reproduceri comerciale etc;

Lucrari in tempera multicolore cu pigmenti neidentificati. Ex.: manuscrise cu miniaturi, guase orientale sau tempera pe matase;

Majoritatea hartiei cu diverse tente coloristice, adica gri-bleu, gri-verde.

Fotografii color de calitate necunoscuta ( Fujicolor, Kodacolor etc, sunt in mod obisnuit clasate ISO 2-4)

Polaroidele;

Majoritatea vopselelor naturale de la textile;

Desenele in creion moale (exemplu desenele eschimosilor);

Brunul inchis si sepia;

Cernelurile negre complexe;

Galbenul si rosul necunoscute din stampele japoneze;

Galbenul si rosul necunoscute din manuscrisele europene;

Penele, materiale comerciale de calitate inferioara folosite in colaje.

Pigmenti specifici

Toti pigmentii urmatori de sensibilitate ISO 1,2 si 3 sunt clasati in categoria 1:

- gomme-gutte (rasina galbena folosita in pictura ca adeziv sau verni de slaba calitate);

negru complex;

- indigo-ul din acuarele;

- culori diluate (tente) si laviuri din pigmenti intermediari (ex. carminul);

- majoritatea pigmentilor din lacuri (quercitron-ul, cu tenta galbena, carminul in laviuri pe hartie alba);

- rosu sofran;

- curcuma (sofran de India, sensibil la lumina);

- bleu dayflower (Commelina communis L).

Categoria 2

Definitie: sunt cuprinse toate operele de arta comportand culori si materiale a caror rezistenta la lumina (normele ISO ale lanii albastre) sunt de clasa ISO 4, 5 sau 6.

Tehnici si materiale:

- pulpa de lemn si alte suporturi de hartie sau carte de calitate inferioara;

procedeul de decolorare cu Ag;

- diapozitive color (Kodachrom, Ektachrom, Fujichrom, etc).

Pigmenti specifici:

Toti pigmentii urmatori de sensibilitate ISO 4,5 si 6 sunt clasati in categoria 2:

cateva culori traditionale folosite la textile:

- vermillion-ul (care sufera mai degraba o umbrire decat o decolorare);

- galben indian;

- principalele rosuri stralucitoare: carmin, garanta, alizarina.

Categoria 3

Definitie: sunt cuprinse toate operele de arta comportand culori si materiale a caror rezistenta la lumina (normele ISO ale lanii albastre) sunt de clasa ISO 7, 8 sau mai mult.

Tehnici si materiale

- hartie din carpe de buna calitate;

- cerneala pe baza de carbune;

- creioane cu grafit si din salba moale;

- creioane din Ag sau alte metale (numai pentru hartie alba: hartiile colorate sunt clasate in categoria 1 - hartia respectiva devine putin abraziva datorita unui strat fin de fosfat de Ca);

- calcare naturale, rosu sangeriu, brun, negru, alb (creion Conté);

- materiale plastice, polietilena, rasini sintetice.

Pigmenti specifici:

Toti pigmentii urmatori de sensibilitate ISO 7,8 si mai sus sunt clasati in categoria 3:

- culorile moderne de calitate superioara cum ar fi acuarelele, guasele, pastelurile, etc. (ex.: seriile Winsor si Newton de calitate superioara);

- rosu de cadmiu modern;

- aureolinul (galben de cobalt);








Politica de confidentialitate





Copyright © 2021 - Toate drepturile rezervate