Kaouru Ishikawa

Kaouru Ishikawa

Kaouru Ishikawa(1915-1989) este considerat drept cel mai mare specialist in domeniul calitatii din Japonia. Desi lui Deming si Juran li se recunoaste meritul transformarii miraculoase a Japoniei, Ishikawa a fost adevaratul geniu , deoarece el a preluat nume roase conceptii, le-a reunit, le-a dezvoltat si le-a implementat pe toate in mod eficient.

Ishikawa a fost initiatorul conceptului de cerc al calitatii (Quality Control Circles), a conceput si dezvoltat diagrama "cauza-efect", cunoscuta astazi ca diagrama Ishikawa . El a sustinut ca cel mai bun mod de a imbunatati performantele este de a delega autoritatea angajatilor si de a-i instrui in domeniul general al calitologiei.
Ishikawa si-a denumit propriul concept "Company Wide Quality Control (CWQC), concept in care pledeaza pentru o implicare totala a personalului in realizarea si imbunatatirea continua a calitatii. Componentele de baza ale CWQC sunt:

• Asigurarea calitatii;
• Tinerea sub control a calitatii;
• Tinerea sub control a costurilor, a cantitatilor si a termenelor de livrare.

Ishikawa atribuie calitatea de client intern persoanelor implicate in procesele de realizare a produselor/serviciilor, spre deosebire de beneficiarii finali , care sunt clientii externi. Acest principiu va deveni unul dintre elementele de baza ale managementului calitatii totale.
Ishikawa a conceput calitatea ca pe un mod de a administra intreaga organizatie. Pentru el, transformarea managementului tine de aplicarea a sase principii:

• Calitatea pe primul loc, nu profitul pe termen scurt.
• Orientarea catre client, nu catre producator.
• Urmatorul proces este clientul dumneavoastra - inlaturarea barierei sectorizarii.
• Folosirea faptelor si datelor pentru a face prezentari - utilizarea metodelor statistice.
• Respectul fata de om, ca filosofie de management - managementul implicarii totale.
• Management interfunctional.

O contributie importanta a lui Ishikawa o reprezinta unele aspecte statistice ale asigurarii calitatii. El considera ca cele sapte instrumente statistice elementare (diagrama Pareto, diagrama cauza-efect, diagrama de corelatie, histograma etc.) ar trebui sa fie insusite de intregul personal al intreprinderii, incepand de la conducerea la varf si pana la ultimul lucrator, solutionand astfel cca 95 % dintre problemele care se pot ivi in domeniul calitatii.
Ishikawa considera ca rezultatele mai bune inregistrate de industria japoneza, comparativ cu cea occidentala, se datoreaza modului diferit de abordare a calitatii la nivelul intreprinderii. In tarile vest-europene, asigurarea calitatii reprezinta preocuparea specialistilor, in Japonia preocuparea pentru calitate este totala si permanenta a tuturor angajatilor.

O organizatie poate excela doar daca fructifica intregul potential al fiecarui individ din cadrul ei, stimulandu-i creativitatea, oferindu-i motive de mandrie si facandu-l constient de propria sa valoare. Intr-una din lucrarile sale (1984) Ishikawa a recunoscut ca "indivizii sunt mai productivi si mai eficienti decat echipele in rezolvarea problemelor de calitate" .
Japonia a mai dat doi specialisti importanti: Genichi Taguchi (creatorul celor sapte principii pentru imbunatatirea calitatii) si Masaaki Imai autor al unor carti de referinta dintre care amintim: "Kaizen, cheia succesului competitiv japonez", "Gemba-Kaizen. Arta managementului cu sens".
Cele sapte principii de imbunatatire a calitatii ale lui Genichi Taguchi, recunoscut cercetator in domeniul managementului calitatii, sunt:

• Calitatea produsului se masoara prin pierderile totale aduse societatii de catre produs;
• Imbunatatirea continua a calitatii si a costului produsului reprezinta o necesitate;
• Imbunatatirea calitatii se obtine prin reducerea variabilitatii in jurul valorilor nominale;
• Pierderea este, in general proportionala cu patratul deviatiei caracteristicii de performanta fata de valoarea sa nominala;
• Proiectul produsului si al procesului au o influenta hotaratoare asupra calitatii produsului si a costului acestuia;
• Variatia performantei poate fi redusa prin exploatarea efectelor neliniare dintre parametrii produsului/procesului si caracteristica dorita a produsului;
• Directiile parametrului produsului/procesului care reduc variatia performantei pot fi identificate prin experimente proiectate statistic.

Metodele Taguchi se bazeaza pe combinarea ingineriei calitatii cu metodele statistice pentru imbunatatirea calitatii si reducerea costurilor prin optimizarea proiectarii produsului si a proceselor de fabricatie. Aceste metode au fost introduse pentru prima data in anul 1980 (de catre firmele AT&T, Bell Labs, Ford, Xerox), astazi avand o raspandire foarte mare. Metodele Taguchi au contribuit la:

• o noua filosofie a calitatii prin atentia acordata proiectarii si masurarii calitatii;
• o noua disciplina a calitatii: proiectarea completa a activitatilor si a criteriilor de evaluare inainte de desfasurarea evenimentelor, determinarea influentei unui factor prin efectuarea intregului experiment;
• simplificarea si eficientizarea proiectarii si realizarii produselor si serviciilor.

Calitatea este definita de Taguchi prin functia de pierdere a calitatii (Quality Loss Function), avand ca obiectiv o variatie redusa in jurul tintei, cu costuri minime. Calea de realizare - proiectarea atenta - reduce variatia (dispersarea valorilor) fara a elimina cauza variatiei; ea permite atingerea unei performante consistente, facand produsul/procesul insensibil la influenta factorilor necontrolabili.

Masaaki Imai, este unul dintre promotorii conceptului Kaizen, cel mai important concept al managementului japonez. Lucrarea sa de referinta "KAIZEN, cheia succesului competitiv japonez" este un ghid pentru manageri ce propune 16 practici de management Kaizen, printre care: planificarea profitului, satisfacerea clientilor, programele de control al calitatii totale, activitatea grupurilor mici etc.

Diagrama cauza-efect (Ishikawa)

Diagrama cauza-efect - in 'os de peste' (fishbone) sau Ishikawa - a fost dezvoltata de Kaouru Ishikawa (1986) cu scopul de a determina si defalca principalele cauze ale unei probleme date

Se recomanda utilizarea acesteia doar atunci cand exista o singura problema, iar cauzele posibile pot fi ierarhizate

Efectul (o anumita problema sau o caracteristica / conditie de calitate) reprezinta 'capul pestelui', iar cauzele si sub-cauzele potentiale contureaza 'structura osoasa a pestelui'

Astfel, diagrama ilustreaza intr-o maniera clara relatiile dintre un anumit efect identificat si cauzele potentiale ale acestuia

Tipuri de diagrame cauza-efect (Dale):

Diagrama cauza-efect 5M - structura osoasa de baza include:

Masini

Mana de lucru

Metode

Materiale

Mentenanta

Unii utilizatori omit mentenanta, rezultand o diagrama 4M, in timp ce altii adauga o a sasea dimensiune, Mama Natura, rezultand o diagrama 6M

Pentru domeniile extra-productive sunt considerate mai potrivite diagramele 4P:

Politici

Proceduri

Personal

Pozitie (amplasare)

Diagrama cauza-efect de proces

se utilizeaza atunci cand problema de rezolvat nu poate fi localizata in cadrul unui singur departament / sectie / divizie

se recomanda intai intocmirea unei diagrame de proces in vederea identificarii cauzelor potentiale ale problemelor identificate in fiecare etapa a procesului

daca procesul este prea mare pentru a putea fi considerat in ansamblu, atunci se identifica sub-procese sau etape ale procesului care vor fi analizate separat; in cadrul fiecarei etape / sub-proces se poate utiliza cate o diagrama 4M / 5M / 6M / 4P; se identifica astfel cauzele cheie, care vor fi supuse unei analize ulterioare

Diagrama cauza-efect pentru analiza dispersionala - este utilizata de obicei dupa elaborarea unei diagrame de tip 4M / 5M / 6M / 4P; cauzele majore identificate sunt tratate ulterior ca ramuri separate, recurgandu-se la o analiza in detaliu a acestora

Etape de intocmire a diagramelor cauza-efect (Dale):

Definiti cu claritate simptomul cheie sau efectul unei probleme

Scrieti-l in dreapta paginii si trasati o linie de la dreapta la stanga

Asigurati-va ca fiecare membru al echipei de lucru intelege problema si formulati problema in termeni clari

Decideti care sunt principalele categorii de cauze; acestea vor constitui ramurile principale ale diagramei

Organizati o sesiune de Brainstorming[1] si identificati cat mai multe cauze posibile pentru efectul analizat, adaugandu-le ramurilor sau sub-ramurilor adecvate

Organizati o alta sesiune de Brainstorming in care sa discutati in detaliu cauzele si sa determinati care dintre acestea au gradul cel mai mare de probabilitate pentru producerea efectului respectiv

Ierarhizati cauzele in ordinea probabilitatii de generare a efectului analizat sau a importantei; aceasta se poate face prin vor, aplicand, de exemplu, regula '80/20' (Pareto) - 80% din voturi ar trebui sa aleaga 20% din cauze

Colectati orice date suplimentare aveti al dispozitie pentru confirma viabilitatea cauzelor determinate