Dragomir Hurmuzescu - fondatorul invatamantului electrotehnic

Dragomir Hurmuzescu

Dragomir Hurmuzescu a absolvit liceul 'Sf. Sava' din Bucuresti si si-a facut studiile superioare la Facultatea de Stiinte a Universitatii din Bucuresti (1897). La Universitatea din Paris, a obtinut licenta si doctoratul, cu teza 'Constanta electrodinamica' ( raportul dintre unitatile electromagnetice si cele electrostatice), lucrare realizata sub indrumarea celebrului fizician francez, Gabriel Lippmann (1845-1921), laureat al premiului Nobel pentru fizica, in 1908, in al carui laborator de cercetari fizice, de la Sorbona, a lucrat.

Considerat fondatorul invatamantului electrotehnic si initiatorul primei scoli de fizica experimentala din Romania, Dragomir Hurmuzescu este unul dintre cei mai reprezentativi fizicieni romani de la finele secolului al XIX-lea si inceputul sec. XX.

In 1887, in urma unui concurs, obtine bursa 'Iosif Niculescu', care-i asigura o deplasare de studii la Paris, unde dupa 3 ani obtine licenta in stiinte fizico-chimice la Facultatea de Stiinte a Universitatii din Paris.

Dragomir Hurmuzescu, impreuna cu fizicianul francez M. Lamotte, a redactat (1892) cursul tinut la Universitatea din Paris, de catre matematicianul si fizicianul Henri Poincaré (1854 - 1912) si care a fost publicat sub titlul: 'Théorie mathématique de la lumière. Leçons professées le premier semestre 1891 - 1892, rédigées par M. Lamotte et D. Hurmuzescu, licenciées ès sciences.'
Vocatia sa de fondator s-a concretizat in infiintarea Societatii de Stiinte din Iasi (1901), a revistei 'Les Annales Scientifiques de l'Université de Iassy', a Scolii care s-a numit apoi Institutul Electrotehnic, in 1913, a Academiei de Stiinte din Romania, in 1916, a Asociatiei Prietenilor Radiofoniei (1924) si a Societatii Romane de Radiodifuziune (1922). Dragomir Hurmuzescu a fost membru corespondent al Academiei Romane, membru fondator al Academiei de Stiinte din Romania, decan al Facultatii de Stiinte si prorector al Universitatii din Bucuresti.

La Congresul de radiologie, din anul 1910, de la Bruxelles, a prezidat una dintre sedintele de comunicari, celelalte fiind prezidate de laureati ai premiului Nobel - englezul Ernest Rutherford (1871 - 1937), suedezul Svante Arrhenius (1859 - 1927) si Maria Sklodowska Curie (1867 - 1934).
Dragomir Hurmuzescu a stabilit, in 1894, formula tensiunii electromotoare a unui element galvanic cu poli metalici, avand unul dintre poli magnetizat, si a descoperit in 1897, fenomenul magnetostrictiv al unei solutii de sare ferica introdusa intr-un camp magnetic uniform.
A descoperit, impreuna cu fizicianul francez L. Benoist, proprietatea importanta a razelor Röntgen de a descarca corpurile electrizate, proprietate ulterior folosita in cercetarile fenomenelor produse de razele Röntgen.

* * *

Hurmuzescu a inventat un material electroizolant, numit dielectrina (amestec de sulf si parafina, in anumite proportii). Folosind acest material, a inventat un nou electroscop (electroscopul Hurmuzescu), cu ajutorul caruia, sotii Pierre si Marie Curie au descoperit radiul.

Dragomir Hurmuzescu este si inventatorul primului dinam de inalta tensiune (de 3000 V), in 1896, dinam cu patru indusi fixati pe acelasi arbore, care a constituit o realizare indrazneata pentru acele vremuri, deschizand drumul fabricarii masinilor electrice de inalta tensiune.
Profesorul Hurmuzescu este socotit 'parintele radiodifuziunii romane'. Sub indrumarea sa, in 1926, la Bucuresti, se realizeaza prima statie de radiodifuziune din Romania.

Dragomir Hurmuzescu s-a pensionat in 1937, dar si-a continuat activitatea stiintifica si sociala pana in 1952. Moartea l-a surprins la 31 mai 1954, la masa lui de lucru.