Cum se formeaza grupurile. Normele si structura de grup

Cum se formeaza grupurile. Normele si structura de grup

Grupurile se formeaza la intamplare sau dimpotriva, prin decizia individului, la alegerea lui. Este intamplator in ce tara sau in ce familie ne nastem, deci natiunea, familia din care facem parte sunt grupuri in care intram intamplator. Exista insa si grupuri la care aderam cu buna stiinta, din care am decis sa facem parte. Studiile arata ca principalii factori care stau la baza alegerii unui grup sunt apropierea (cadrul geografic imediat) si asemanarea.

Cu cat indivizii sunt mai apropiati geografic, cu atat probabilitatea ca ea sa formeze un grup creste. Apropierea geografica mareste probabilitatea interactiunii dintre oameni, a desfasurarii unor activitati comune. Festinger, Schachter, Back (1950) au realizat o cercetare asupra studentilor casatoriti de la Institutul de Tehnologie din Massachusetts. Ei au constatat ca infiriparea prieteniilor depindea de distanta : pentru cei care locuiau in vecinatate, probabilitatea de a se descrie unul pe celalalt drept prieteni apropiati era mai mare decat pentru cei care locuiau mai departe, desi pe acelasi palier. Cei care locuiau in vecinatate se descriau unul pe celalalt ca prieteni.

Asemanarea este un alt factor ce sta la baza formarii grupurilor. Oamenii prefera de foarte multe ori sa se asocieze cu oamenii cu care se aseamana. Ei se simt mai confortabil in prezenta persoanelor cu care au interese, valori, idei comune, care au caracteristici sociale comune (rasa, religie, etnie, clasa etc.) sau caracteristici personale comune (varsta, nivel de inteligenta). Exista un studiu clasic realizat de Newcomb (1961), care confirma aceasta teza. Sociologul american a studiat modul in care s-au realizat legaturile sociale dintre studentii Universitatii din Michigan sau locuiau in camine. El a demonstrat clar ca interactiunile dintre studenti, asocierea lor a avut la baza similaritatea valorilor si intereselor lor.

Mai mult decat atat, studiile efectuate de Belkin si Goodman (1980) confirma faptul ca asemanarea dintre indivizi este un factor important in alegerea partenerului pentru casatorie.

Odata constituit, grupul impune membrilor sai respectarea anumitor norme. Comportamentul grupului, al fiecarui membru din grup, este influentat de normele operative de grup. Acestea apar gradat, in procesul interactiunii dintre membrii grupului, se nasc din procesul cumulativ al interrelationarilor (cand un individ actioneaza in grup, celilalti ii confirma sau, dimpotriva, ii infirma comportamentul).

Se ridica intrebarea de ce majoritatea oamenilor consimte sa se conformeze la norme, se lasa influentati de grupurile sociale, accepta regulile pe care acestea le impun ? Un raspuns ar fi ca oamenii obtin multe beneficii, satisfactii din viata grupala. Studiile sociologice au aratat ca grupurile mici sunt mai putin tolerante fata de nerespectarea normelor decat grupurile mari. Presiunea pentru respectarea normelor este mai mare in grupurile mici.

S.E. Asch a remarcat faptul ca “presiunile pe care un grup le exercita asupra unui nou membru (denumit de obicei “naďve subject”) (…) sunt maxime atunci cand avem de-a face cu un grup unanim, format din trei persoane, in timp ce, in cadrul grupurilor mai numeroase, ele descresc simtitor”.⁶

Conformarea la normele grupului este procesul prin care grupul modeleaza conceptiile, judecatile, perceptiile membrilor sai. Asch a subliniat faptul ca acest proces este complex, subtil si ca in realizarea lui o mare importanta o au atat factorii situationali (suport social, dimensiunea divergentelor existente in grup, ambiguitatea si nesiguranta indivizilor etc.), cat si cei care tin de personalitatea indivizilor (inclinate spre atitudine autoritara, autoincredere, incredere in valorile altui grup).

T. M. Newcomb, L. Festinger, S. Schachetr si K. Back s.a. au aratat ca extinderea conformarii indivizilor la standardele unui anumit grup se afla intr-o directa conexiune cu gradul de coezivitate a respectivului grup (ce poate fi masurata cu ajutorul alegerilor sociometrice). Drept urmare, in viata grupurilor nici nu se poate sesiza tendinta de respingere a acelor membri care se abat de la valorile si credintele grupului (mai ales de la acele valori si credinte considerate a fi fundamentale, esentiale). Presiunea spre conformitate poate imbraca forma unei uniformitati de gandire si comportare sau poate sprijini eterogenitatea valorilor si credintelor. Acceptarea presiunii spre conformitate (fie sub forma uniformitatii, fie sub forma eterogenitatii) poate satisface anumite necesitati spirituale ale unor membrii si nemultumi pe altii.⁷

Sociologii au manifestat interes nu numai pentru studierea genezei si normelor grupului, ci si a structurii de grup. Fiecare grup are o organizare, o structura specifica. Deseori, membrii grupului au pozitii diferite in grup, beneficiaza, deci, de statute diferite si trebuie sa se angajeze in activitati diferite, cu alte cuvinte, trebuie sa joace roluri diferite (de exemplu, intr-o familie mama are un statut diferit fata de copii, desfasoara activitati diferite de ale acestora). Putem spune ca grupurile sunt alcatuite din statute care se impletesc cu rolurile corespunzatoare. Diferitele statute servesc diferitelor aspecte ale scopurilor generale ale grupului. Ele nu sunt nici identice, nici egale. In cadrul grupului se constituie o anumita ierarhie a statutelor. Unele statute sunt apreciate ca fiind mai imporante decat altele pentru functionarea grupului si drept urmare li se acorda mai multa putere si respect (de exemplu, presedinte, sef suprem etc.). In acest caz, ierarhia este definita prin pozitiile statutelor in grup (seful este in varful piramidei, subalternii la baza acesteia).

In alte grupuri, insa, ierarhia se intemeiaza pe alte criterii si nu pe pozitia (statutul) persoanei in grup. Diferentele in materie de putere si influenta se stabilesc in functie de ceea ce sunt si ceea ce fac membrii grupului. Grupul acorda mai mult respect si mai multa influenta unora dintre membrii sai, pentru ceea ce sunt ei efectiv, pentru calitatile lor, pentru performantele, realizarile lor in cadrul grupului.

Strodtbeck, James si Hawkins (1957) au realizat un experiment in cadrul caruia s-a simulat alegerea unui grup de jurati. S-a constatat ca, initial, la baza alegerilor a stat fie impresia pe care respectivele persoane (alese) au lasat-o, fie statutul pe care acestea il aveau in viata cotidiana (in afara experimentului). Abia ulterior, participantii la experiment au “descoperit” ca exista un alt treilea element cheie, mai important decat primele doua care trebuie sa stea la baza deliberarii si anume, calitatea activitatii oamenilor in rolul de jurati.

Diferentierea membrilor grupului dupa anumite criterii (stratificarea in grup) are doua ipostaze : una pe verticala (cand este generata de statusuri inegale) si una pe orizontala (cand se constiutie pe baza statusurilor egale). Stratificarea pe verticala influenteaza negativ coeziunea grupului pentru ca accentueaza presiunea de conformare pentru a impiedica tensiunile inegalitatii de statuts. La polul opus, stratificarea pe orizontala influenteaza pozitiv coeziunea, pentru ca potenteaza reciprocitatea dependentelor.