TULBURARILE PSIHOTICE

TULBURARILE PSIHOTICE

In tratatele clasice de psihiatrie, organizarea nosologica era centrata pe 2 notiuni fundamentale, opuse si descrise prin comparatie intre ele: nevroza si psihoza.

Termenul general de psihoza a descris o lunga perioada de timp tulburari psihice severe, in care constiinta bolii este diminuata sau absenta, fapt ce se insoteste de halucinatii si idei dlirante.

Conform prof. Branzei, psihozele constituie un grup eterogen de boli si sindroame psihice, cu simptomatologie, etiopatogenie si evolutie diferita, care apar de regula pe un fond premorbid, caracterizandu-se fundamental prin demodularea reactivitatii ideo-afective a comportamentului si discernamantului.

In functie de criteriile clinico-nosologice, psihozele au fost clasificate in:

psihoze predominant endogene

psihoze predominant exogene

psihoze endo-exogene

In categoria psihozelor predominant endogene sunt incluse:

Ø      psihozele afective,

Ø      schizofrenia,

Ø      psihozele delirante cronice sistematizate (paranoia, parafrenia).

In categoria psihozelor predominant exogene:

Ø      psihozele toxice,

Ø      infectioase,

Ø      comitiale,

Ø      traumatice.

In cazul psihozelor endo-exogene includem: psihozele reactive, postpartum, psihoza epileptica.

Pentru diagnosticul unei tulburari psihotice este bine de avut in vedere urmatoarele criterii (dupa DSM-IV):

evidentierea simptomelor psihotice

gradul de recuperare dupa episod

durata simptomelor

prezenta sau absenta simptomelor afective si relatia lor cu simptomele psihotice.

prezenta sau absenta factorilor etiologici specifici unor boli medicale sau abuz de substante.