Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune.stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme




Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Psihologie


Index » educatie » Psihologie
Structuri diferentiale dupa criterii morfo-fiziologice si psiho-fiziologice


Structuri diferentiale dupa criterii morfo-fiziologice si psiho-fiziologice


Structuri diferentiale dupa criterii morfo-fiziologice si psiho-fiziologice

Rezultatele activitatilor si cercetarilor efectuate in clinici sau laboratoare in domeniul antropologiei, biologiei, fiziologiei, psihologiei experimentale au stat la baza elaborarii unor tipologii delimitate dupa criterii morfo-fiziologice sau psihofiziologice. Numarul acestor tipologii, mai precis sau mai putin precis conturate, este in jur de 20 (Popescu-Neveanu, P., Dictionar de psihologie. Bucuresti. Ed. Albatros. 1978. p.736-742). Unele au rezistat probei timpului inca retinand atentia psihologilor datorita valorilor teoretice sau practice.



Din sfera constructiilor avand la baza criterii morfo-fiziologice, doua sunt tipologiile mai importante: aceea a lui E. Kretschmer si aceea a lui H.Sheldon. Ele sunt numite si teorii constitutionaliste deoarece incearca sa evidentieze legaturile existente intre constitutia anatomo-fiziologica (ce tine de genotip) si insusiri de personalitate (in special trasaturi de temperament).

1. E Kretschmer a incercat sa descopere insusirile, relatiile stabile anumite structuri constitutionale si unele grupe de caracteristici psihice si psihopatologice. Pe baza masuratorilor antropometrice repetate, el contureaza trei grupe principale de caracteristici, trei tipuri somatice (morfologice) (Caracterizarea tipurilor este facura dupa A. Cosmovici, op. cit. p.92-93; J. Nuttin, op. cit. p. 158-163).

a)       Tipul leptozom (in cadrul caruia o varietate extrema o constituie astenicul) - este un om slab, relativ inalt, cu musculatura putin dezvoltata, brate slabe, torace plat, oameni ingusti cu picioare subtiri.

b)      Tipul atletic are scheletul si musculatura puternic dezvoltate, cu umeri largi, torace impozant, solduri stramte, structura solida si viguroasa.

c)       Tipul picnic se caracterizeaza printr-o puternica expansiune a calitatilor viscerale, tendinta de ingrasare, are fata mare, larga si moale, gat masiv, brate si picioare moi, rotunde, oasele si musculatura au putia relief.

d)      Tipul displastic - aceasta denumire E. Kretschmer o da mai multor forme corporale ce se caracterizeaza fie printr-o dezvoltare exagerata, fie printr-o dezvoltare insuficienta a unei parti a corpului. Nu este vorba de un tip veritabil ci de un ansamblu eterogen de forme deviante.

In scurtul istoric prezentat asupra diferitelor teorii cu privire la temperament aratam ca teoria biologic-constitutionala a lui E. Kretschmer reprezentantul scolii germane, a cunoscut o mare popularitate in primele decenii ale secolului XX cand a aparut. Putem spune ca aceasta popularitate se baza pe faptul ca teoria lui E. Kretschmer nu este o teorie abstracta, ci o teorie bazata pe date empirice nestudiate. E. Kretschmer respinge teoria constitutionala a scolii franceze si sintetizand toate cunostintele existente atunci in legatura cu determinarea organica a temperamentului el creeaza o teorie biologic-constitutionala mult mai intemeiata decat cele existente pana atunci. El stabileste ca intre structura corporala si viata psihica exista legaturi determinate ce se pot studia. Structura corporala este determinata dupa E. Kretschmer de interactiunea dintre activitatea glandelor endocrine si functia sistemului nervos. Pe aceasta baza se pot stabili o serie de tipuri corporale. El distinge trei tipuri corporale: a) tipul astenic (leptozom), b) tipul atletic, c) tipul picnic. Indivizii ce nu se pot incadra in nici unul din cele trei tipuri sunt numiti displastici.

Tipul astenic se caracterizeaza prin slabiciunea si zveltetea corpului, a fetei, a gatului, a trunchiului, a membrelor, greutate mica, umeri ingusti,
coaste vizibile, unghiul facial ascutit, barbia trasa inapoi, parul pe cap aspru si
putin dezvoltat pe corp. Indivizii din aceasta grupa par mai inalti decat sunt.
Bratele au muschi subtiri si sunt slabe, mainile subtiri, osoase atarna din
umeri stramti. Prezinta o inferioritate a greutatii corpului fata de lungime si a
circumferintei toracice fata de cea a soldurilor. Printre astenici predomina
infantilismul si feminismul. Pe langa, denumirea de astenic s-a mai dat acestui tip si aceea de leptozom. Leptozom este o notiune mai larga care cuprinde pe langa astenicii propriu-zisi si acele figuri slabe si dure care se disting printr-o mare vitalitate, rezistenta si aptitudini pentru sport. Leptozomul este mai apropiat de atletic. Infatisarea i se pastreaza toata viata. Tipul de structura corporala atletica se caracterizeaza prin oase si muschi puternici, bine dezvoltati.

Umerii sunt largi, cosul pieptului bine dezvoltat, soldurile zvelte,
membre dezvoltate, pantece inainte si o forma de corp care se reduce in partea de jos asa ca picioarele si bazinul bine facute par uneori chiar gratioase in comparatie cu membrele superioare si cu latimea hipertrofica a membrelor. Femeile prezinta unele masculinisme din cauza reliefului muschilor. Craniul are circumferinta medie, talia de obicei este deasupra mediului.

Tipul picnic se prezinta cu un corp de circumferinta mare, capul,
pieptul, abdomenul au o circumferinta respectabila. Gatul este scurt,
membrele scurte si slab dezvoltate; greutatea corpului mare, are tendinta de
depozitare a grasimilor. inaltimea este mijlocie spre mica. Picnicul prezinta
variatii in timpul evolutiei de la copilarie la batranete.

Aceasta structura corporala Kretschmer o pune in legatura cu o anumita structura psihica. In clinica sa de la Tubingen ei a studiat 260 de cazuri de bolnavi atinsi de doua maladii mintale frecvente, 1) schizofrenia (dementa precoce) si 2) nebunia circulara (manie depresiva). Stabilind tipul de structura corporala Kretschmer afla urmatoarele relatii:



Calitatile anestezice ale schizotimilor se manifesta sub forma de raceala activa si incisiva, indiferenta, obtuzime pasiva. In ce priveste psihomotilitatea schizotimilor se constata de obicei o lipsa de adecvare intre excitantii si reactiile motorii in forma unei mobilitati lipsita de afectiune, uneori rigida sau timida. In raport cu viata si societatea schizotimii tind spre autism (predominarea vietii interioare asupra activitatii si participarea la viata exterioara) spre o lume de principii si vise straine realitatii, spre o retragere sensibila sau indiferenta din masa celorlalti oameni sau o ratacire rece si indiferenta intre ei, fara raport interior fata de ei. Totdeauna exista la ei o ascutita contradictie intre 'eu' si lumea externa. Schizotimii lui Kretschmer sunt introvertitii lui Jung. Schroider Eugen in cateva cuvinte il descrie astfel pe schizotim: 'Schizotimul este un introvertit de orientare idealista cu tendinta de schematizare logica a vietii' ( Schroider Eugen - Les tipes hummaine, Paris, 1930. p.35).

Spre deosebire de schizotimi, ciclotimii sunt temperamente vesele si in acelasi timp mobile si iuti sau triste si incete. Temperamentele vesele si mobile sunt numite temperamente hipomaniace, iar cele depresive si incete melancolice; cele care se gasesc intre acesti poli sunt numite simptome. Psihomotilitatea ciclotimilor este exprimata prin forme mimica si a miscarilor corpului adecvat. In raport cu viata si societatea ciclotimii sunt oameni inclinati spre lumea inconjuratoare si spre prezent, oameni sociabili, deschisi, buni la inima. Ei sunt oamenii faptelor, ciclotimii sunt extravertiti.

'Ciclotimul este un extravertit de orientare realista si materialista, el este senzual, iubeste mancarea si confortul' (Schroider Eugen - Les tipes hummaine, Paris, 1930, p.35). Aceasta caracterizare a lui Schroider ne da chipul ciclotimului in cateva cuvinte. Concluzia care se poate trage din teoria lui Kretscbmer este aceea ca studiind structura corporala putem avea indicatii asupra constitutiei psihice si cunoscand anumite functii psihice putem face deductii asupra altor insusiri psihice ce vin de obicei cu primele.

Adeptii teoriei si Kretschmer au continuat cercetarile ajungand la concluzii interesante in ce priveste aptitudinile celor doua tipuri. Kroh si colaboratorii sai au incercat sa precizeze anumite insusiri si aptitudini la schizotimi si ciclotimi

Din aceste rezultate cercetatorii au tras concluzia ca si in domeniu aptitudinilor exista o corelatie intre aptitudine si structura corporala si psihica in sensul teoriei iui Kretschmer. Astfel ei sustin ca exista:

a)     un tip de aptitudine astenic - schizotim in a carei constitutie se
gaseste tendinta catre gandire inalta, metafizica, abstracta, filozofie. Indivizii
apartinand acestui tip se gasesc printre matematicieni, muzicieni, conducatori religiosi etc.,

b)     un tip de aptitudine picnic-ciclotim, inclinat catre stiintele empirice, spre descrierea fidela a realitatii inclinat spre observatie, experienta, acumulare de fapte. Ei se detaseaza de ceea ce nu este real si merg drept la tinta. Indivizii in general sunt amestecuri a celor doua extrase. Acesti continuatori ai lui Kretschmer ajung la clasificarea oamenilor dupa aptitudini si unele insusiri ce apartin caracterului, depasind domeniul temperamentului, tinzand spre o identificare a temperamentului cu caracterul sau spre o dizolvare a temperamentului. Din tabelul de sus se mai poate face si o observatie, ca tipul schizotim si introvertit pe de o parte si cel ciclotim si
extravertit pe de alta coincid.

Atat Kroh cat si Rorschach ajung la aceeasi concluzie, schizotimii (introvertitii) observa forma, iar (ciclotimii extratensivii) observa culoarea. O apropiere se poate vedea si intre schizotimi si dezintegrad si ciclotimi si integrad adica intre tipurile lui Kretschmer si Jaensc.

Toate aceste apropieri pe de o parte si marea popularitate a teoriei, lui Kretschmer pe de alta parte ne arata ca el a creat un sistem solid care a reusit sa multumeasca o mare parte din cercetatori deoarece acest sistem inlatura in mare parte unilateralitatea teoriilor studiate. Insasi I.P.Pavlov a facut o apropiere intre sistemul sau si cel al lui Kretschmer aratand ca celor doua tipuri ale lui Kretschmer ii corespund in sistemul sau doua tipuri. 'Ciclotimii lui spune Pavlov, reprezinta tipul nostru nestapanit sau colericul lui Hippocrate. Schizotimii lui reprezinta, tipul nostru slab sau melancolicul lui Hippocrate' (I.P.Pavlov - Experienta a 20 de ani In studiul activitatii nervoase superioare a animalelor, Ed Acad. RSR, Bucuresti, 1953, p.569-570). Dar, spune Pavlov, 'tipurile lui nu reprezinta, decat o parte din totalitatea tipurilor umane' (Idem).

Deci o prima obiectie pe care o face I.P.Pavlov este aceea a reducerii tipurilor umane la doua. Totusi Kretscmer deosebeste in cadrul fiecarei grupe uneori cate trei tipuri sau chiar mai multe. Nu cred ca apropierea pe care o face Pavlov intre melancolic si schizotim si coleric si ciclotim sa fie atat de justa, deoarece daca am lua dupa criteriul lui Pavlov atat schizotimii cat si ciclotimii pot fi impartiti in puternici si slabi. O apropiere prea mare intre cele doua sisteme nu vad, deoarece I.P.Pavlov se ocupa mult de bazele fiziologice ale temperamentului si mai putin de descrierea insusirilor de temperament, iar Kretschmer vorbeste de o baza neuroendocrina a temperamentului, nu da insa date prea precise in schimb da o descriere amanuntita a insusirilor de temperament. Uneori, insa, Kretschmer trece din limitele domeniului temperamentului spre o caracteriologie. O alta obiectie adusa de Pavlov teoriei lui Kretschmer este faptul ca a fost intemeiata pe date luate din clinica, deci pe cazuri patologice. 'Tipurile lui Kretschmer sunt luate din cazul clinic. Nu exista oare oameni, perfect sanatosi? Trebuie oare neaparat ca toti oamenii sa poarte germenii bolilor nervoase si mintale?' I.P .Pavlov are dreptate cand se intreaba daca nu exista oameni perfect sanatosi si s-ar putea ca o parte din lipsurile teoriei si Kretsckmer sa vina si din faptul ca intre patologic si normal la el granitele sunt foarte slabe. Nu trebuie sa uitam ca, Kretschmer s-a ocupat in ultimii ani ai vietii de studiul temperamentului la oamenii normali. Obiectie adusa de Pavlov ca in teoria sa Kretschmer a plecat de la date clinice, nu este chiar asa de intemeiata; acest fapt nu poate constitui o limita deoarece Krerschmer n-a ramas in domeniul patologicului ci teoria lui arata numai ca exista o anumita legatura intre normal si patologic. Ori acest lucra a fost observat si de I.P.Pavlov cand a facut studiul nevrozelor pe caini. 'Observand animalele noastre ne-am convins ca intotdeauna modificarile patologice cronice ale activitatii nervoase superioare determinate de actiunea unor factori patologici apar destul de usor in special la tipul neechilibrat si la tipul slab, sub forma de nevroze, Kretschmer bazandu-se numai pe doua tipuri generale care corespund tipului nostru neechilibrat si celui slab, leaga si cred ca in mod just primul tip de psihoza depresiva ai doilea de schizofrenie' (Idem, p.616-617).



Ar fi fost minunat sa se poata pleca de la studierea normalului si apoi a patologicului, dar se stie cat de grea este abordarea omului mai ales in domeniul fiziologic. Experientele pe om sunt mai greu de facut. Ori acelasi lucru i s-a intamplat si lui I.P.Pavlov, care a studiat tipurile de activitate nervoasa superioara intai la animale si abia spre sfarsitul vietii la om.

I.P.Pavlov se misca intr-un plan vertical de la animai la om, iar Kretschmer intr-un plan orizontal de la omul anormal la omul normal. Asa cum nu ne supara faptul ca si animalele au aceleasi tipuri de activitate nervoasa superioara ca oamenii, nu ne poate supara nici faptul ca in caz de boala ne vom manifesta ca un cicloid sau schizoid (cel mult ne poate intrista). Am vazut ca unele obiectii aduse de I.P.Pavlov sunt juste. Teoria, lui Kretschmer a avut multi adepti dar si mai multi critici.

Lipsa principala a tuturor a fost ca insusirea acestei tipologii cat si respingerea ei s-a facut pe baza de simpla observatie generala si experienta proprie, fara preocupare de verificare experimentala si statistica. De aceea, in critica teoriei lui E. Kretschmer l-am amintit pe I.P.Pavlov, deoarece afirmatiile sale se bazeaza pe o bogata cercetare experimentala. Cu toate limitele aceasta teorie scoate in evidenta dand si o larga descriere unor insusiri de temperament si-si aduce, intr-o masura mult mai mare decat alte teorii, aportul in lamurirea unor controversate probleme legate de teoria temperamentului.

E.Kretschmer a dovedit cu certitudine existenta unei relatii intre structura corpului si cele doua psihoze fundamentale schizofrenia si psihoza maniaco-depresiva.

El face evidenta afinitatea dintre structura picnica si psihoza circulara, pe de o parte si intre leptozomi si atletici si psihoza schizofrenica, pe de alta parte.

Luand ca dimensiune diferentiala cele doua tendinte ciclotomia si
schizotimia Kretschmer construieste o tipologie cu doua tipuri principale
ciclotomul si schizotimul. In cadrul fiecarui tip luand in considerare trei
criterii: starile afective, ritmul psihic si psiho-emotivitatea, psihiatrul german
deosebeste trei structuri diferentiale, trei subtipuri. Subordonate structurii
ciclotimie intilnim subtipurile hipomaniac (mobil vesel), sintonic (realist,
practic, umorist) si greoi (trist); subordonate structurii schizoide gasim
subtipuriJe: hiperestezic (nervos, iritabil, idealist cu bogata viata interioara),
intermediar (oameni reci, energici, sistematici, logici) si anestezic (rece,
nervos, solitar, indolent, lenes).

Conceptia lui Kretschmer, pe care autorul a incercat sa o extinda si sa
demonstreze legaturi intre structura corpului si aptitudini sau caracter, a fost
criticata in primul rand sub aspectul metodelor utilizate, reprosandu-i-se
amestecul masuratorilor exacte cu intuitia (Cosmovici, A., Psihologie
diferentiala teoretica,
Iasi, 1974, p.95-96). De asemenea, a
fost criticat si faptul ca desi el considera tipurile ca reprezentand cazuri demonstrative si nu cele mai frecvente, ajunge sa aprecieze ca 2/3 din populatie face parte din tipurile sale.

Cercetari ulterioare au confirmat (in cazul relatiei dintre structura corporala si boli mintale) sau infirmat (in cazul relatiilor preconizate intre tipul constitutional si aptitudini) tezele lui E. Kretschmer.

2. Tipologia lui E. Kretschmer a fost verificata in mare masura de W. Scheldon care cu alte metode si utilizand alte insusiri constitutionale realizeaza o tipologie somatopsihica proprie. Aceasta tipologie cuprinde trei tipuri denumite dupa predominanta uneia diii cele trei componente somatice ale embrionului din care se dezvolta intregul organism. Endodermul (endomorful), mezodermul (mezomorful), ectodermul (ectomorful). Aceste trei tipuri corespund celor trei tipuri somatice ale lui Kretschmer (endomorful-picnicul, mezomorful-atleticul si ectomorful-leptozomul).

Si Scheldon stabileste legaturi intre structura corporala si insusiri de temperament pe baza de corelatii intre variabile. El obtine trei grupe de trasaturi definitorii pentru trei tipuri temperamentale:



viscerotonul, caracterizat prin relaxare, iubire de confort, placerea de a digera, avid de afectiune, nevoia de altii, incetineala reactiilor, lipsa de caracter, si altele;

somatotonul - caracterizat prin atitudine categorica, energie, nevoie de exercitiu, maniere directe, voce neretinuta, nevoie de actiune in caz de incurcaturi, dorinta de putere, lipsa de mila si delicatete, s.a.;

cerebrotonul - caracterizat prin retinere in tinuta, rapiditate excesiva a reactiilor, sociofobie, inhibitie in abordarea sociala, voce retinuta, somn insuficient, vivacitate juvenila, nevoia de singuratate in incurcatura, refractar achizitiei de deprinderi, s.a.

Fiecare tip temperamental este deci o structura de trasaturi carora in plan fizic le corespunde - tip somatic - structurii viscerotone ii corespunde tipul andomorf; structurii somatotone tipul mezomorf si structurii cerebrotone tipul ectomorf.

Datorita numeroaselor verificari experimentale Sheldon ajunge sa stabileasca o tipologie mai precisa decat aceea a lui Kretschmer, primul fiind un prudent atunci cand caracterizeaza persoana, reliefand si existenta unor tipuri intermediare, mixte.

Se apreciaza ca Sheldon are meritul de a fi determinat mai precis biotipul dar a ajuns la caracterizari psihice mai putin esentiale si stabile in timp ce Kretschmer are meritul de a fi demonstrat existenta unor legaturi intre psihoze si constitutie si de a fi indicat o serie de insusiri psihice mai importante care manifesta tendinta de a corela mai strans cu biotipul (exemplu: introversiunea cu schizotimia, extraversiunea cu ciclotimia).

Teoriile constitutionale au evidentiat existenta unor legaturi intre structura fizica si structura de personalitate, intarind convingerea ca personalitatea umana este un intreg. Tipologiile elaborate nu sunt insa si nu pot fi diagnostice pentru structura de temperament sau caracter. Ele au mai mult o valoare teoretica decat una practica.

Tot in sfera explicarii temperamentului s-a impus si teoria psiho-fiziologica a lui I.P.Pavlov cu privire la tipurile de sistem nervos ca baza a deosebirilor de temperament.

Rezultatul experimentelor stiintifice cu reflexe conditionate l-au determinat pe marele fiziolog rus sa contureze existenta a trei proprietati a proceselor nervoase fundamentale: foita, echilibrul si mobilitatea. Din imbinarea celor trei caracteristici, I.P Pavlov ajunge la structuri ale proceselor nervoase fundamentale care stau la baza celor patrii structuri diferentiale temperamentale descrise inca din antichitate. Astfel, sangvinul se diferentiaza prin forta, echilibrul si mobilitatea proceselor nervoase; flegmaticul se caracterizeaza prin forta, echilibrul si inertia proceselor nervoase; colericul se distinge prin forta proceselor nervoase, neechilibrul lor cu predominarea excitatiei, iar melancolicul se caracterizeaza prin procese nervoase slabe.

O parte din rezultatele obtinute de I.P.Pavlov au fost confirmate de B.N.Teplov in ceea ce priveste insusirile forta si echilibru pe care ultimul le considera ereditare, in ceea ce priveste mobilitatea, ea nu pare sa fie o insusire uniforma. In general, studiile si cercetarile realizate de diferiti oameni de stiinta cu privire Ia tipurile de activitate nervoasa superioara au pus in evidenta posibilitatea existentei unui numar mai mare de tipuri, insusirile constatate de Pavlov combinandu-se in variate feluri nu numai in cele patra modalitati. Structurile diferentiale, avand la baza caracteristici ale proceselor nervoase fundamentale stabilite de I.P.Pavlov, desi importante pentru studiul teoretic si aplicativ, a ridicat (ca si in cazul tipologiilor constitutionaliste) problema raportului dintre fiziologic si psihic. Psihologii romani au criticat tendinta de a confunda temperamentul cu tipul de activitate nervoasa superioara. Dinamica proceselor nervoase se reflecta in dinamica proceselor psihice care nu exista independent de primele dar nu trebuie confundat continutul proceselor psihice (idei, valori, atitudini, scopuri etc.) cu procesele fiziologice implicate.







Politica de confidentialitate





Copyright © 2023 - Toate drepturile rezervate