Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Meseria se fura, ingineria se invata.Telecomunicatii, comunicatiile la distanta, Retele de, telefonie, VOIP, TV, satelit




Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Psihologie


Index » educatie » Psihologie
Perioada prenatala si factorii ce influenteaza dezvoltarea copilului


Perioada prenatala si factorii ce influenteaza dezvoltarea copilului


Perioada prenatala si factorii ce influenteaza dezvoltarea copilului

Perioada prenatala este considerata etapa primara a dezvoltarii fiintei umane, inceputul dezvoltarii"(Berk, 1989). Genetica si embiologia umana sunt doua disciplinele care se ocupa prima cu studiul fenomenelor ereditatiisi variabilitatii in organismele umane vii cea de a doua cu studiul embrionului uman, ambele domenii aducand clarificari esentiale in studiul dezvoltarii fiintei umane vii in momentul de debut al vietii.

Dezvoltarea embrionului incepe cu fecundatia ovulului de catre spermatozoid si cu eliberara celor 23 de perechi de cromozomi ce formeaza materialul genetic, baza de evolutie ulterioara a embrionului, zigotul sau celula cu 46 de cromozomi.



Gemenii identici se dezvolta atunci cand zigotul se automultiplica si se dezvolta ca urmare doi indivizi genetic identici. Numiti si gemeni univitelini sau monozigoti acestia au acelasi ritm de dezvoltare embrionara, se dezvolta in aceeasi placenta si asemanarea poate merge pana la grupa sanguina si amprente identice. Gemenii cu aspect diferit, numiti bivitelini sau dizigoti , provin din doua ovule fecundate de doi spermatozoizi diferiti, pot atinge faze de devoltare embrionara diferita dar si acestia impart acelasi stoc genetic. Pe de o parte, studiul gemenilor a furnizat date importante despre raportul intre ereditate si mediu , iar pe de alta parte, acest tip de studii fost initiat de Francis Galton, ale carui lucrari au fundamentat cercetarile in psihologia diferentiala.

Studiul dezvoltarii embrionului uman pune in evidenta fazele sau ciclurile embrionare, organogeneza, dezvoltarea primara a sistemului nervos, precum si primele reactii si miscari fetale.

Embriogeneza studiaza si factorii ce afecteaza dezvoltarea prenatala in scopul prevenirii si educarii familiei privitor la factorii de risc in dezvoltarea copilului chiar de la momentul conceptiei.

Un capitol aparte il reprezinta factori legati de anomalii cromozomiale. Adaugate la mostenirea genetica si la genele recesive responsabile de boli ereditare, anomaliile genetice sunt una din cauzele majore ale problemelor aparute in dezvoltarea copilului. Majoritatea defectelor cromozomiale par sa fie rezultatul unor defecte ale mecanismului de duplicare a celulei in urma caruia se mentin codul genetic si numarul de cromozomi constant de la celula la celula. Accidentele se refera de exemplu la fractionarea cromozomilor, sau la separarea incorecta a perechilor. Urmarile sunt cu efecte din cele mai grave asupra dezvoltarii normale a fatului ducand la tulburari ale dezvoltarii fizice si psihice.

Cea mai cunoscuta anomalie cromozomiala este sindromul Down care "are o frecventa de 1 la 660" si se datoreaza in 90%din cazuri ratarii separarii celei de a 21 perechii de cromozomi sau mai rar cand o parte desprinsa din cel de-al 21-lea cromazom se uneste cu alti cromozomi. Copii cu sindrom Down au aparent mai multe deficiente separate. Acestea include trasaturi fizice caracteristice cum ar fi o constructie indesata si scunda, fata tesita, limba proeminenta, ochi migdalat alungiti si un pliu ce traverseaza podul palmei. Copii cu sindrom Down se nasc cu probleme congenitale asociate cum ar fi malformatii ale inimii,ale tractului intestinal, cataracte ale ochilor. Diformitatile faciale conduc la dificultati de hranire si respiratie fapt ce conduce la "mortalitatea foarte ridicata a acestor copii in proportie de 30% pana la varsta de un an si de 50% pana la varsta de 4 ani"(Berk, 1989, pag.83).

Consecintele sindromului Down includ retardul mental, vorbire articulata saraca, vocabular limitat, dezvoltare motrice redusa. Aceste deficiente au fost descrise ca accentuandu-se cu varsta, dezvoltarea lor fiind in comparatie cu copii normali mult mai lenta. Studii recente au aratat ca o stimulare precoce a copilului cu sindrom Down si o ingrijire atenta din partea mamei pot duce la optimizari sensibile ale starii copilului. Copii cu sindrom Down , afirma Laura Berk, profesor la Universitatea Illinois, ce au fost inclusi in programe de interventie pe termen lung, de la nastere pana la varsta de 3 ani, programe ce cuprind stimulare motorie, sociala si intelectuala, prezinta un comportament mult imbunatatit. Aceste studii arata ca inclisiv acolo unde este vorba de defecte genetice de origine, ca in cazul sindromului Down, factorii de mediu joaca un rol foarte important in dezvoltarea copilului.

Din anii 80 a inceput sa se vorbeasca tot mai mult despre consultanta genetica si diagnosticul prenatal. Observatiile privind sindromul Down de exemplu arata ca riscul creste odata cu varsta mamei, frecventa fiind de 1 caz la aproape 2000 de copii a caror mama are media de varsta 20, procentul crescand vertiginos pana la 1caz la 12 nasteri unde mama depaseste varsta de 49 de ani (Hook & Chambers, 1977). Studii mai recente datand din anii '80 ,'81 (Hook, Sterne &Stengel Rutkowski) arata ca si varsta tatalui este o variabila importanta, la tatii de peste 40 de ani este mult crescut procentul de risc privind descendentii lor.Disponibilitatea serviciului de consultanta genetica cu metode avansata de diagnistic prenatal ajuta oamenii sa ia decizii in cunostinta de cauza privind riscurile implicate in conceperea si nasterea la termen a unui copil. Consilieii genetici sunt persoane instruite in domeniul geneticii , interpretarii antecedentelor genetice individuale si familiale si in tehnici de consultanta psihologica.

Consilierea presupune colectarea de date si informatii, explicarea acestora penrtu a oferi alternative corespunzatoare celor in cauza: fie asumarea riscului unei nasteri, adoptie, inseminare artificiala sau noi tehnici de fertilizare in vitr si transfer de embrion. In cazul persoanelor care si asuma riscul nasterii unui copil , exista o diversitate de metode de diagnostic prenatal care permit detectarea timpurie a unor probleme legate de dezvoltarea embrionului, care pana acum erau imposibil de depistat inaintea nasterii. Tehnica cea mai larg aplicata pentru diagnosticarea deficientelor cromozomiale in faza prenatala este amniocenteza care consta in prelevarea unui esantion din lichidul amniotic si celule embrionare pentru a se studia materialul genetic. Restrictia principala a acestei metode este ca se poate face numai in saptamana 15- 16 de sarcina cand exista suficient lichid amniotic. O alta tehnica de diagnostic prenatal este fetoscopia efectuata in saptamana 18-22 de sarcina care consta in introducerea unui dispozitiv video special in uter, pentru a detecta posibilele malformatii ale membrelor sau fetei.

Fetoscopia permite prelevarea unui esantiona din sangele fatului, placenta sau cordon ombilical pe baza caruia se pot depista tulburari de hemofilie sau leucemie. Progresul tehnologic a dus la dezvoltarea unor tehnici de medicina prenatala prin care anumite probleme medicale pot fi tratate inainte de nastere: medicatie speciala pentru tratarea unor deficiente metabolice ereditare sau chirurgie intrauterina pentru corectarea obstructiilor ureterelor sau interventii de natura neurologica. Aceste ultime realizari dau noi sperante de supravietuire copiilor cu defecte congenitale.

Alti factori care pot influenta dezvoltarea prenatala sunt factorii de mediu, pe care cercetarile moderne ii numesc generic teratogeni respectiv, agenti de mediu care pot cauza deficiente pe toata durata perioadei prenatale. Cauzele ce pot determina anomalii sau pot avea consecinte grave asupra dezvoltarii copilului sunt: administrarea de medicamente, hormoni, fumatul, drogurile, alcoolul, radiatiile, poluarea, boli ale mamei si in special SIDA.

Studiul factorilor de risc evidentiaza complexitatea si varietatea consecintelor acestor factori teratogeni pentru copilul nenascut. Efectele depind de cantitate, durata expunerii, combinarea si interactiunea cu alti agenti, constitutia genetica a mamei si fatului. Efectele lor negative se complica prin posibile consecinte comportamentale - greu de identificat in perioada prenatala - evidentiate in dezvoltarea ulterioara a copilului, fie chiar si ca rezultat indirect al unor traume fizice.de exemplu defectele anatomice severe ca urmare a consumului de droguri de catre mama in perioada prenatala afecteaza ulterior relatia copilului cu parintii, colegii si mediul (Stechler &Halton 1982). In plus influentele factorilor de mediu depinde de varsta embrionului sau a fatului in momentul expunerii. Acest lucru este mai bine inteles prin considerarea perioadei prenatale ca un sir de secvente definite ca perioade critice, respectiv momentele cand structurile anatomice se dezvolta cel mai rapid si ca urmare sunt mai sensibile atat in ceea ce priveste facilitarea cat si respingerea influentelor de mediu.

i



 
Aproape toti agentii ce se dizolva in circuitul sangvin al mamei pot trece in organismul care se dezvolta in ciuda protectiei placentei care incetineste transferul de substante. Me mamei inclusiv aspirina, somniferele, cofeina, vitaminele etc. pot fi asociate cu diformitati fizice ale embrionului, cu nastere prematura sau avort spontan (Collins, 1981; Rosenberg 1982). In acest moment se cunoaste foarte putin despre consecintele asupra dezvoltarii intrauterine a fatului, in cazul medicatiei administrate mamei in perioada de sarcina , un aspect esential fiind dozajul.

In perioada prenatala organismul mamei secreta hormoni care afecteaza dezvoltarea sistemului de reproducere. Dezechilibrul si neregularitatile dintre cantitatile de hormoni feminini si masculini duc la anomalii ale organelor genitale sau la alte deficiente. De exemplu expunerea embrionului la contraceptive orale - in primele saptamani cand mama nu stie ca este insarcinata - este asociata cu tulburari cardiovasculara sau deformatii ale membrelor.

Narcoticele si dependenta mamei de droguri afecteaza in mod cert dezvoltarea copilului , cele mai nocive fiind considerate cocaina si marijuana. Dintre riscurile asociate consumului de droguri cele mai importante sunt nasterea prematura, malformatiile, tulburarile respiratorii si mortalitatea la nastere. Folosirea metadonului ca antidrog reduce aparitia acestor complicatii ( Cushner, 1981). Cu toate acestea copii expusi chiar si metadonului sunt fiziologic dependenti si chiar de la nastere prezinta simptome de izolare, tremur, voma, febra si plans isteric ca si mamele lor, simptome care dispar in primele cateva luni de viata. Foarte frecvent mamele dependente care au urmat tratament de dezintoxicare cu metadon, pot din cauza incapacitatii de a face fata stresului creat de comportamentul copilului, sa revina la dependenta (Stechler &Halton 1982).

In ultimii ani, cercetarile arata ca a crescut ingrijorator numarul femeilor fumatoare chiar si a celor insarcinate, consecinta fiind greutatea scazuta la nastere a copiilor , numarul mare de avorturi spontane si cresterea ratei de mortalitate prenatala in ultimul trimestru de sarcina. Alte deficiente corelate sunt malformatii congenitale ( buza si val palatin despicat)(Finnegan,1985 si US Department of Health and Human Sevices 1980), in plus nou nascutii mamelor fumatoare prezinta diferente comportamentale mai ales in ceea ce priveste reactiile la factorii de mediu ( reactii mai lente sau mai de scurta durata la stimulii auditivi, plang mai mult, dificultati de recunoastere a imaginilor, IQ mai scazut, probleme in primii ani de scoala, crestere mai lenta in inaltime desi se spune ca inca nu sunt cu certitudine asociate cu faptul ca mama a fumat im timpul sarcinii).

Alcoolul genereaza un grup de anormalitati incluse in ceea ce s-a numit sindrom alcoolic fetal -FAS (Jones ,1973). Cercetari ulterioare au identificat un set de handicapuri severe si complexe produse de consumul de alcool. Intre acestea , retardul de crestere pre si postnatala, anomalii particulare ale fetei( ochi prea departati, pleoape lasate, buza superioara mai subtire si usoare diformitati ale urechilor) la care se adauga defecte ale dezvoltarii sistemului osos, organelor interne si creierului care este subdezvoltat iar copii manifesta retard mental. Sunt descrise probleme comportamentale precum iritabilitatea si hiperactivitatea copiilor, manifestate la nastere si care se pastreaza in copilarie. Riscul de a prezenta anomalii este de doua ori mai mare in cazul mamelor dependente de alcool care asociaza consumului de alcool ,fumatul sau drogurile si adiacent lipsa unei nutritii adecvate.

Radiatiile pot avea pe langa mutatiile genetice, consecinte foarte grave asupra dezoltarii embrionului si fatului inclusiv avortul spontan, microcefalee, malformatii structurale severe (sistem osos, organe genitale, ochi). Chiar si expunerea minima la radiatii (in scop medical) duce la cresterea riscului de cancer infantil si la deteriorarea ireversibila a neuronilor (Brent, 1983 si Fabrikant, 1983).

Poluarea afecteaza toti indivizii dar impactul acestor factori poluanti asupra dezvoltarii intauterine , este relativ putin cunoscut si se limiteaza la avortul spontan si anomalii structurale. Se considera ca monoxidul de carbon este cel mai periculos mai ales in zonele urbane industrializate.

Bolile maternale sunt o alta categorie de factori care afecteaza dezvoltarea intrauterina a copilului. Cele mai multe boli, care afecteaza dezvoltarea intrauterina a copilului, sunt cele virale, sau micro-organisme toxice embrionului .Acestea din urma duc la avort spontan si nu la malformatii. Infectiile virale apar in 5% din cazuri , intre acestea unele fiind un real pericol pentru fat. Rubeola contractata in primul trimestru de sarcina genereaza probleme cardiovasculare si de vedere sau auz. Virusul rubeolei actioneaza dupa principiul perioadelor critice , riscul de malformatii cardiace si de vedere fiind cel mai crescut in primele 8 saptamani de sarcina . Contactarea virusului rubeolei in intervalul dintre saptamana 5 - 15, are ca rezultat surzenia( vezi figura "perioade critice" ). Virusul gripei asiatice este cunoscut drept cauza a unor probleme legate de degenerarea tesutului nervos precum si a unor malformatii congenitale (Emil Verzea, Ursula Schiopu, 1971,pag. 45). De asemenea infectiile bacteriene si parazitologice (vezi tabelul"boli infectioase" ) sunt responsabile pentru o serie de deficiente de vaz sau ale sistemului nervos central daca sunt contactate in primul trimestru de sarcina.


Boli infectioase si efectele lor asupra copilului pe perioada sarcinii*

efecte

Boli

Risc de avort spontan

Malformatii

Risc de nastere prematura sau retard in dezvoltarea prenatala

variola

0



oreion



0



rubeola




sifilis




tuberculoza




toxoplasmoza




malarie


0


+ = descoperiri certificate, 0 = lipsa in prezent a dovezilor, ? = posibile efecte ce nu au fost stabilite cu certitudine

*dupa F. L. Cohen,1984


O boala relativ noua, rapid raspandita in randul populatiei, este SIDA respectiv sindromul imuno-deficitar dobandit. Este o boala virala ce devasteaza sistemul imunitar. Indivizii afectati mor in final din cauza unor boli care nu mai raspund la medicatie si care invadeaza si distrug organismul. Grupurile cu risc ridicat de contractare a bolii sunt homosexualii si bisexualii, consumatorii de droguri administrate intravenos precum si partenerii heterosexuali ai acestora. Transferul de fluide organice de la o persoana la alta fie direct fie prin folosirea in comun a acelor contaminate duce la o contaminare rapida. Din ce in ce mai multe dovezi sprijina realitatea ca infectarea intrauterina este cauza majora a SIDA la copii mici. Pentru ca perioada de incubatie a virusului bolii la persoana adulta este de pana la 5 ani, femeile insarcinate - in cele mai multe cazuri consumatoare de droguri - nu stiu ca sunt purtatoare de virus HIV, fapt ce duce la transmiterea bolii la fat. Spre deosebire de adulti, perioada de incubatie la copii este mai mica. Varsta medie la care apare sindromul este de 6 luni de la nastere in cazul infestarii intrauterine. Se manifesta la copil prin febra cronica, diaree, pierdere in greutate si mai ales prin asocierea cu alte boli infectioase. Copiii , in acest caz, foarte rar supravietuiesc intre 5 si 8 luni (Minkoff, 1987) . Ca si in cazul altor boli infectioase SIDA genereaza serioase malformatii ale embrionului si fatului (microcefalee, deformari ale craniului si fetei). Cu cat malformatiile apar mai repede in primul an de viata, se presupune ca infestarea cu HIV s-a produs chiar din primele saptamani de sarcina. Malformatiile cauzate de infestarea cu HIV difera de cele cauzate de sindromul FAS sau de alte droguri si boli cunoscute ca generatoare de malformatii prenatale.

Alti factori ce pot influenta dezvoltarea intrauterina a copilului sunt factori ce tin de starea si conditia mamei , anume nutritia , stresul emotional, varsta, paritatea.

Stresul emotional poate fi asociat cu avortul spontan, dificultati la nastere , nastere inainte de termen, greutatea scazuta a copilului la nastere, dificultati respiratorii ale nou-nascutului , stenoza pilorica infantila si val palatin sectionat. Anxietatea activeaza sistemul nervos autonom care stimuleaza eliberarea de adrenalina in sangele mamei. Din acest motiv sangele este distribuit in cantitate mai mare catre parti ale corpului ce dezvolta reactii defensive si in cantitate diminuata catre alte organe inclusiv uter. Hormonii eliberati in conditii de stres pot patrunde prin placenta si deci orice stres al mamei se transmite copilului. Stresul este asociat si cu cresterea scazuta in greutate a mamelor nu datorat alimentatiei ci accelerarii metabolismului ce determina o asimilare redusa, ca urmare copilul este hranit insuficient. Tot pe seama stresului matern sunt puse si iritabilitatea crescuta, nelinistea si tulburarile digestive ale nou-nascutului. Este recomandata monitorizarea si sprijinirea proaspetelor mame prin consultanta de specialitate, psihologica, intru-cat starea de stres se poate prelungi si dupa nastere, fapt ce duce la accentuarea consecintelor asupra copilului (Sameoff & Chandler,1975). Situatiile de stres major - decesul partenerului, violenta - suportate de mama in timpul sarcinii, afecteaza dezvoltarea copilului ducand la o mai mica capacitate a acestuia de a face fata situatiilor de stres pe tot parcursul vietii.

2.Nasterea

Perioada celor 9 luni de gestatie culmineaza cu procesul travaliului care este caracterizat de contractii musculare puternice cand copilul este impins prin canalul nasterii si suporta timp de mai multe ore o presiune considerabila.

In plus convulsiile placentei si ale cordonului ombilical din timpul contractiilor pot supune copilul la periodice privari de oxigen. Ca raspuns la trauma din timpul travaliului copilul produce o serie de hormoni datorati stresului care au un efect pozitiv de adaptare asupra organismului noului nascut. Hormonii eliberati datorita stresului ajuta copilul sa lupte cu privarea de oxigen din timpul travaliului asigurand pomparea sangelui in cantitate mare catre creier si inima.

Nou-nascutii ce au avut dificultati la nastere trebuie sa primeasca asistenta specializata imediata. Pentru a determina imediat starea fiziologica a copilului medicii folosesc scala APGAR (Apgar, 1953) care ofera un punctaj de la 0 la 2 puncte pentru fiecare caracteristica si este stabilit succesiv la 1 minut si 5minute dupa nastere (vezi tabel "scala Apgar")


Scala Apgar PUNCTAJ



PARAMETRI

0

1

2

Ritm cardiac

Inexistent

Sub 100 min

100 pana la 140/min

Efort respirator

Nu respira 60 de sec

Respiratie neregulata slaba

Respiratie puternica si plans

Reflex iritabilitate

Nici o reactie

Reactie slaba de reflex

Reactie puternica de reflex (stranut, tuse, grimase)

Tonus muscular

Flasc total

Flexiuni slabe ale bratelor si picioarelor

Flexiuni puternice ale bratelor si picioarelor

Culoare

Corp si extremitati vinetii

Corp roz cu extremitati vinetii

Corp si extremitati complet roz


Un scor Apgar de 7 sau mai mult de 7 indica faptul ca starea copilului este buna, un scor de 4 sau 6 arata ca este necesara interventia pentru echilibrarea respiratiei sau a altor semne vitale, la mai putin de 4 se considera starea copilului ca fiind foarte grava si este necesara interventia medicala specializata in regim de urgenta.

Perioada de dupa nastere pentru mama sau perioada de lauzie este dificila doar daca aceasta a suferit unele tulburari ale sarcinii, preeclampsie, hipertensiune arteriala edeme, ingrasare excesiva. Aceaste probleme impun o perioada de refacere mai indelungata, restrictii si tratamente. Starile infectioase pot de asemenea agrava situatia proaspetei mame iar in seria factorilor de risc intervin si problemele legate de starea psihica caracterizata de neliniste, insomnie, depresie ce se pot evolua pana la forme grave. Depresia postpartum atinge o frecventa de pana la 15% din nasteri[1] si se manifesta prin scaderea interesului pentru viata, lipsa partiala sau totala a energiei, tulburari de somn, pierderea apetitului, izolare. Mamele depresive plang foarte mult, au opinii negative despre partener si despre viata, sunt descurajate. Un rol important in instalarea depresiei il au factorii biologici ca anemia, denutritia, boli cardiace , hepatice sau renale care epuizeaza organismul precum si factorii sociali alaturi de cei genetici. Frecventa depresiei postpartum este mai mare la mame adolescente, sau primipare, cele cu o viata familiala disfunctionala, cu stare materiala proasta.

Efectele asupra ingrijirii copilului sunt multiple in functie de severitatea depresiei si de forma de manifestare.Cele mai frecvente sunt depresiile usoare, caracterizate de comportamentul dezorientat al mamei, nesigur, asociat cu sentimentul ca este depasita de evenimente, sentimentul de teama, iar uneori sunt prezente palpitatiile si starile de panica. Depresiile severe pot fi insotite de idei delirante a caror tema este copilul, deliruri cu teme de vinovatie, autoacuzare.

Din efectele asupra ingrijirii copilului mentionam reactiile de supraprotectie care lipsesc copilul de timpul necesar experimentarii prin simturi si actiuni proprii, reactiile de respingerea copilului manifestate prin neglijarea lui sau agresiune coroborate cu sentimente de vinovatie legate de actul savarsit. Copilul neglijat plange mult, este nelinistit, are tulburari de somn si de apetit.




[1] "Prevenire precoce si educatie in domeniul dezvoltarii copilului mic - culegere de texte-"in colab . cu DPC Romania, Universitatea"Carol Davila"Bucuresti, Spitalul Universitar din Geneva, Bucuresti, 1999









Politica de confidentialitate





Copyright © 2023 - Toate drepturile rezervate