Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune.stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme




Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Psihologie


Index » educatie » Psihologie
Orientare catre cunoasterea stresului


Orientare catre cunoasterea stresului


ORIENTARE CATRE CUNOASTEREA STRESULUI

Proliferarea cercetarii stresului pe parcursul ultimelor decenii face dificila acoperirea intregului univers de discutie al acestui domeniu: Cu toate acestea vom incerca sa identificam temele de baza din literatura de specialitate,

Factorii de stres sunt reprezentati de evenimentele extreme sau conditiile care afecteaza organismul. Descrierea acestor factori si a impactului lor asupra comportamentului este o atributiune deschis-inchisa, iar studiile curente abordeaza o serie de evenimente in continua crestere si in conditii ce pot fi factori de stres. Cea mai mare parte a acestui efort este intreprins in sens calitativ iar investigatiile parametrice sunt destul de rare.

Factorii de stres ei insisi influenteaza un organism care are propriile lor trasaturi. Astfel, o alta provocare deschis-inchisa o reprezinta punerea in diferite moduri la un anume factor de stres. O astfel de cercetare poate oferi o perspectiva clarificatoare asupra proceselor filogenetic si evolutionar, dar si asupra temelor generale care penetreaza frontierele dintre tipurile de expunere la factorii de stres. În cadrul aceluiasi tip de expunere este desigur posibila investigarea impactului unui anume factor de stres asupra a diferite organisme, iar studierea deosebirilor individuale este o sectiune in rapida extindere in cadrul cercetarii stresului. Deosebirile individuale, de cea mai mare relevanta in cercetarea umana au de-a face cu evaluarea cognitiva a factorilor de stres. Dupa opinia lui Lazarus (1966: Lazarus si Launier, 1978) evaluarea cognitiva joaca un rol major in tranzactia dintre persoana si mediul potential stresant. Tot astfel, cercetatorii au incercat sa descopere efectele unei varietati de stiluri cognitive asupra impactului factorilor de stres.



Un element central in ecuatia adoptationala cu rezistenta psihica. Dupa evaluarea factorului de stres, organismul va folosi una sau mai multe strategii de lupta fata de stres in incercarea de a se adapta situatiei. Un bagaj de cunostinte relativ insemnat din domeniul cercetarii stresului se adreseaza diferitelor strategii anti-stres. Amintim din nou, aspectul pe care-l reprezinta deosebirile individuale si predispunerea fata de stres - deoarece acest element joaca un rol-cheie.

În fine, cercetatorii sunt interesati de efectele insele ale stresului. Însirandu-se de la modificarile minore de comportament la simptomele clinice grave, astfel de efecte sunt adesea privite ca un fel de-a fi pentru cercetarea stresului si ca niste abordari de management al stresului.

Undeva intre factorii de stres si efectele lui se situeaza trairea (manifestarea) fenomenologica a stresului insusi. Cu toate ca din punct de vedere al individului, trairea stresului este factorul cel mai adecvat in infruntarea conditiilor stresante, o astfel de traire se situeaza in afara cautarilor obiective.

Tot astfel, tipurile de comportament clasificate ca efecte ale stresului, pot fi categorizate ca efecte ale anxietatii, efecte ale conflictului etc. În masura in care exprimarile emotiei si deteriorarea randamentului sau manifestarile simptomatice sunt cercetate, stresul este interschimbabil cu aceste ultime concepte. Trasaturile unice ale stresului trebuie sa fie mult mai explicit elaborate. Întrucat acest volum ilustreaza stresul pe larg, apar discrepante substantiale in privinta definitiei stresului. Diferiti cercetatori au definitii diferite care favorizeaza cel mai bine propriile lor interese de cercetare. Astfel, de exemplu, esenta atentiei de cercetare a lui Selye (1956) arata asupra sindromului adaptarii generale nonspecifice forteaza si impune o definitie bazata pe raspunsul extrem, iar natura exacta a factorului de stres devine cam irelevanta. in contrast cu el, esenta atentiei de cercetare a lui Lazarus(1966) asupra evaluarii cognitive presupune ca tipurile specifice de informatie sunt operative in evaluarea unui stimul special al factorului de stres. Cu toate ca acest dezacord in privinta definirii stresului este privit de unii ca un indicator al unei crize-paradigma, aceasta lipsa de consens reflecta mai degraba expansiunea rapida a cercetarii stresului in multe directii divergente si poate fi mult mai calauzitoare spre o viitoare teoretizare decat o incheiere prematura (vezi Kaplan, 1964- "pentru un argument convingator despre toleranta si ambiguitate in dirijarea cercetarii").

Întrucat diversitatea in definire si in esenta atentiei de cercetare poate fi utila, nu este astfel cazul cu intrumentele de cercetare. Unul din principalele motive pentru care intrebarile fundamentale legate de efectele stresului asupra ajustarii comportamentale raman nerezolvate, il reprezinta lipsa standardizarii in alegerea factorului de stres, in masurarea parametrilor si efectelor lor si in selectarea subiectului pentru experimentele specifice. Absenta unei taxonomii adecvate a situatiilor stresante si putinatatea cercetarii parametrilor in acest domeniu fac dificila compararea rezultatelor din diferite studii. Acumularea sistematica de cunostinte nu se poate fara o cercetare cuprinzatoare pe termen lung.

DIRECTII VIITOARE

Revazand starea de arta clarvazatoare din punctul cel mai pretios al acestui manual al stresului, putem trage cateva concluzii majore si gasi cateva directii captivante in cercetarea stresului. Urmatoarea reflectare reliefeaza teme cuprinzatoare si sugereaza posibile directii pentru cautarile stintifice viitoare.

Expunerea repetata la factorii de stres

De la formularea initiala a lui Selye despre sindromul adaptarii generale pana la notiunea diametral opusa a inocularii stresului, analiza impactului potential al unor factori de stres repetati se afla in miezul atentiei al multor teorii (ex. Breznitz, 1980, Frackenhauser, 1980) . investigatorii sunt interesati sa afle daca expunerea repetata la acelasi factor de stres va duce in final la imunizare, obijnuire sau cadere psihica.

Durata expunerii la factorul de stres (stresor)

Întelegerea noastra despre adaptare va fi grav deficitara atata timp cat suntem incapabili sa estimam corespunzator impactul asupra comportamentului al duratei de expunere la factorul de stres. Aceasta nevoie este deosebit de critica in analiza stresorilor cronici fata de cei acuti. Atat in cercetarea epidemiologica, cat si in cea clinica asupra factorilor de risc care determina tulburari somatice precum si psihiatrice, stresul relativ minor dar care actioneaza zilnic pare sa fie principalul vinovat.

Inter-ocurenta (cadenta) stresorilor

O chestiune nesolutionata care vizeaza repetarea si durata de expunere o reprezinta intervalul interstresor (dintre perioadele de actiune ale stresorului). Adica la ce cadenta (ritmicitate) stresorul este urmat de un altul? Exista un prag critic in privinta ritmicitatii? Paradigma schimbarilor din viata recenta este un caz foarte elocvent. Cei care propun aceasta optica sustin ca diferite tipuri de evenimente produc un impact comultiv daunator numai daca aceste evenimente se succed cu o rata care depaseste un anumit nivel critic (Breznitz, 1972; Cleary, 1979; Holmes si Masuda , 1974; Lloyd , Alexander, Rice si Greenfield, 1980).



Refacerea dupa stres

O zona cruciala dar neglijata din intelegerea stresului vizeaza caracteristicile temporale ale refacerii dupa fiecare actiune repetata a stresorului. Expunerea repetata, durata si frecventa expunerii sunt intim asociate cu functionarea refacerii. Aceasta problema este examinata de catre Stoyva si Andreson in capitolul 45 si de catre Cameron si Meichenbaum in capitolul 42.

VIZIUNEA OPTIMISTA

Cu toate ca cercetarea stresului vizeaza in principal reglarea negativului (raului), interesul in rezistenta fata de stres pare sa fie in continua crestere. Abaterea majora a atentiei de la conceptul de anxietate, care depinde primordial de o problema interna, personala - la conceptul de stres, care este in mod findamental o problema externa (o problema ambientala), merita multa analiza. În opinia noastra, aceasta schimbare de atentie indica o tendinta spre neglijarea dificultatilor majore, care adesea sunt nerezolvabile. Adeptii abordarii de tip nou sustin ca din moment ce stresul este cauzat de catre factori "din afara" este necesar doar sa modificam trasaturile stresante ale mediului si totul va fi bine. Aceasta viziune justifica pana la un punct proliferarea in societatile occidentale a tehnicilor simpliste despre managementul stresului. În orice caz, domeniul cercetarii stresului pune in prezent accentul pe rezistenta psihica. Interesele de cercetare pentru stategiile antistres si predispunere, ca de altfel si in autoinvatarea aptitudinilor antistres indica o viziune esentialmente optimista. Fie ca sunt desfasurate in cadrul unor programe militare sau alte programe cu o larga varietate de inoculare a stresului, aceste practici duc la presupunerea ca avand instrumentele adecvate, cineva poate sa faca fata la majoritatea surselor de stres.

Un alt semn despre aceasta perspectiva optimista il constituie importanta acordata ideii de autocontrol. Multi pacienti din acest domeniu emit judecata de valoare (in mod implicit sau explicit) conform careia este preferabila o locatie interioara a controlului in locul uneia exterioare; ei sustin ca autocontrolul poate fi folosit eficient in combaterea efectelor daunatoare ale stresului. În orice caz, multi stresori critici nu sunt usor de depistat, iar acceptarea pasiva poate fi strategia antistres cea mai adecvata in astfel de situatii (ex. Lazarus, 1982; Selye, 1956).

PSIHOLOGIA SANATATII

Sugeram ca cercetarea stresului si teoria sunt pe cale sa sufere o schimbare majora in privinta atentiei de cercetare - o schimbare care poate fi totusi o alta exprimare a "viziunii optimiste", care tocmai a fost descrisa. Preocuparea legata de impactul negativ - cel care determina suferinta va deschide calea considerarii stresului ca o forta ce conduce catre sanatate. Cu toate ca sanatatea este definita totusi initial ca o lipsa a oricarei suferinte, absenta simptomelor este un criteriu foarte limitat si nesatifacator de evaluare a sanatatii. Un concept care denota opusul stresului ar imbunatati metoda noastra de a privi interactiunile persoana - ambient. Cu alte cuvinte, poate influenta activa a factorilor pozitivi sa ridice in principiu nivelul de sanatate? Întocmai ca Lazarus si Launier (1978) care au contrapus tonifierile zilnice ciondanelilor zilnice, unele evenimente tonifiante pot actiona ca antistresori. Într-adevar, stresul insusi poate produce efecte pozitive. Selye (1974) a observat necesitatea de a converti esential conceptul de eustres pentru a justifica anumiti stresori benefici care pot fi cu siguranta aparent nedaunatori. În capitolul 15, Haan, referindu-se la propriul ei studiu (1977), face remarca potrivit careia stresul poate aduce beneficii si la fel poate sa aduca si daune (acest aspect a fost examinat de catre Breznitz si Eshel [1982] si de catre Yarom [1982]). În afara de cazul in care modul nostru de a privi problema nu este luat in seama, psihologia si medicina se vor confrunta cu o sporire a interesului in paralel cu sensurile de cercetare mentionate anterior, iar domeniul stresului isi va spori semnificativ relevanta.

TEME CONSULTATE SI FOLOSITE

Ø     Breznitz, S. Efectele frecventei si inter-ocurentei avertismentelor asupra reactiei de teama pana la un eveniment amenintator. Iersusalim, Fundatia Ford, 1972

Ø     Stresul in Israel. Ghidul lui H. Selye pentru cercetarea stresului, vol.1, New York: Van Nostrand, 1980

Ø     Breznitz S. si Eshel J. Evenimentele vietii: calvar stresant sau o experienta utila?    În lucrarea editata de Breznitz "Stresul in Israel", New York: Van Nostrand, 1982




Ø     Cleary P.J. Evenimentele vietii si problemele de sanatate: O revizuire si metodologie a descoperirilor, Stockholm. Laboratorul de Cercetare Clinica a Stresului, 1979

Ø     Frankenhaeuser M. Abordari psihoneuroendocrine ale studierii interactiunilor stresante ambient-persoana. Vol.1, New York, Von Nostrand, 1980

Ø     Haan N. Rezistenta psihica si apararea contra stresului: Procese ale autoorganizarii ambientale, New York Academic, 1977

Ø     Holmes T.H. si Masuda M. Schimbarile in viata si susceptibilitatea fata de boli. În lucrarea lui Drohenwend B.S. si Drohenwend B.P. "Evenimentele stresante ale vietii": efectele si natura lor, New York, Wiley, 1974

Ø     Kaplan A. Dirijarea cercetarii: metodologie pentru stiinta comportamentala, San Francisco, Chandler, 1964

Ø     Lazarus R.S. Stresul psihic si procesele de aparare. New York McGraw-Hill, 1966

Ø     Avantajele si dezavantajele ignorarii stresului. În lucrarea lui Breznitz "Ignorarea Stresului", New York, International Universities, 1982

Ø     Lazarus R.S. si Launier R. Interactiunile stresante dintre persoana si ambient in lucrarea editata de L.A. Pervin si M. Lewis "Perspective in psihologia interactionala", New York, Plenum, 1978

Ø     Lloyd C. Alexander A.A., Rice D.G., Greenfiel S. Schimbarile vietii si randamentul academic. "Jurnalul stresului uman" 1980,6, 15-25

Ø     Selye H. Stresul vietii New York, McGraw-Hill, 1956. Stresul fara necazuri reale. Philadelphia: Lippincot, 1974

Ø     Yarom N. Înfruntare mortii (confruntarea cu moartea) in razboi: o criza existentiala: În lucrarea lui S. Breznitz "Stresul in Israel", New York, Van Nostrand, 1982.







Politica de confidentialitate





Copyright © 2023 - Toate drepturile rezervate