Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune.stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme



Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Psihologie


Index » educatie » Psihologie
Atitudini si abilitati in consiliere


Atitudini si abilitati in consiliere




Atitudini si abilitati in consiliere

Atitudinile si abitatile de consiliere au un rol important in construirea si mentinerea unei relatii terapeutice eficiente.

A. Atitudinile consilerului sunt: acceptarea neconditionata, congruenta, empatia si colaborarea.

1. Acceptarea neconditionata

Este cea mai importanta atitudine in consiliere. Ea presupune acceptarea unei persoane ca fiinta umana fara a fi neaparat de acord cu valorile, convingerile sau comportamentele sale personale; acceptam clientul si nu comportamentul sau (faptul ca si-a lovit sotia). Acceptarea este diferita de neutralitate, ignorare, mila, sau toleranta.




Acceptarea neconditionata presupune evitarea judecatilor despre ceea ce spune sau face clientul ("Cum ai putut sa-l bati pe Ionut?") si a afirmatiilor de genul "sunt de acord, este bine, etc."

Prin transmiterea atitudinii de acceptare neconditionata, consilierul devine un model de realtionare pentru client, care la randul lui va invata sa se accepte pe el insusi.

2. Congruenta

Se refera la concordanta dintre comportamentul, convingerile, emotiile si valorile unei persoane. Cu alte cuvinte, defineste autenticitatea modului in care ne comportam. Este indicat sa nu exprimam convingeri si idei in care nu credem cu adevarat deoarece decalajul dintre ceea ce simtim, gandim si spunem sau facem, se va transpune in comportamentul nostru verbal sau nonverbal si va fi usor sesizabil de ceilalti.

Lipsa de autenticitate duce la pierderea relatiei de incredere a clientilor. De exemplu, daca clientul ar spune "Sunt foarte suparat pentru ca parintii mei sunt tot timpul plecati de acasa; tata pleaca frecvent in delegatii, iar mama vine acasa doar seara. As vrea sa stea mai mult timp cu mine.", iar consilierul ar raspunde "Da, e foarte neplacut ca parintii nu pot petrece mai mult timp cu copiii." (insa consilierul se gandeste ca si el, la randul lui, ajunge tarziu acasa, dar nu vede o problema in aceasta si prin urmare zambeste, iar copilul se va simti neinteles si frustrat.

3. Empatia

Este abilitatea de a te transpune in locul altei persoane si de a intelege modul in care ea gandeste, simte si se comporta. A fi empatic nu inseamna sa te identifici cu acea persoana.

Empatia se dezvolta prin imbunatatirea abilitatilor de comunicare verbala si nonverbala cum ar fi:

q       Utilizarea intrebarilor deschise care faciliteaza comunicarea (ai putea sa-mi spui mai multe despre acel eveniment..?)

q       Utilizarea rara a intrebarilor inchise care blocheaza comunicarea (de ce..?)

q       Ascultarea clientului

q       Lipsa moralizarii clientului

q       Evitarea intreruperilor, incurajarea vorbirii

q       Lipsa sfaturilor

q       Lipsa judecatii - discutarea comportamentelor alternative

De exemplu, daca clientul ar spune "Mi-a fost rusine cand ceilalti au ras de mine"un raspuns empatic din partea consilierul ar fi: "Daca as fi fost in locul tau si eu m-as fi simtit rusinat."

4. Colaborarea

Relatia terapeutica are un caracter colaborativ. Consilierul are rolul de a incuraja si de a ghida clientul pentru a gasi solutii la problemele identificate. De asemenea, consilierul are sarcina de a ajuta clientul sa inteleaga strategia terapeutica si ratiunea ei, mecanismul prin care gandurile determina emotiile, si influenteaza comportamentul.

B. Abilitatile consilierului

Abilitatile de consiliere au un rol important atat in etapa de evaluare cat si in cea de interventie (Yvey, 1994). Ele sustin practic orice demers in consiliere.

Abilitatile consilierului sunt: ascultarea activa (concordanta intre limbajul verbal si nonverbal, folosirea raspunsului minimal, reflectarea sentimentelor, parafrazarea, sumarizarea, formularea intrebarilor), observarea clientului, focalizarea, confruntarea, furnizarea de informatii.

Aceste abilitati se pliaza pe aspectele de personalitate ale terapeutului si treptat se contureaza un stil personal in consiliere.


Figura nr. 4. Piramida abilitatilor in consiliere

1. Ascultarea activa

Ascultarea activa se realizeaza prin urmatoarele modalitati: adaptarea comportamentului consilierului la limbajul verbal si nonverbal al clientului, folosirea raspunsului minimal, reflectarea sentimentelor, parafrazarea, sumarizarea si adresarea intrebarilor.

a) Adaptarea comportamentului consilierului la limbajul verbal si nonverbal al clientului

Un mod eficient de imbunatatire al relatiei terapeutice este adaptarea comportamentului nostru la comportamentul verbal si nonverbal al clientului. Prin aceasta, clientul primeste mesajul ca terapeutul il asculta. De exemplu, daca un copil sta pe podea in timp ce se joaca, consilierul se poate aseza linga el, incercand sa-i copieze pozitia. Aceasta trebuie sa se faca intr-un mod natural si confortabil fara a stanjeni clientul.

A doua modalitate, se refera la adaptarea tonului vocii si a ritmului de vorbire al consilierului la cel al clientului. Vocea noastra este un instrument care comunica sentimentele pe care le avem fata de o persoana. De exemplu, daca un client vorbeste incet sau foarte repede terapeutul poate sa incerce sa-i raspunda in aceeasi maniera. Sesizarea acestui aspect ne ajuta sa evitam sa intrerupem clientul atunci cand ne spune ceva.

O alta modalitate de imbunatatire a relatiei terapeutice se refera la ponderarea contactului vizual in functie de starea de confort a clientului; de exemplu, daca acesta se simte incomodat de o privire prea insistenta, terapeutul trebuie sa-si readapteze privirea. Modificarile bruste ale contactului vizual sau ale comportamentului nonverbal al clientului atunci cand ne povesteste ceva, pot fi un semn ca subiectul despre care vorbeste este unul dificil pentru el.

In consecinta, folosind aceste modalitati, consilierul va transmite clientului ca il asculta, iar astfel clientul se va simti pregatit sa raspunda la intrebarile consilierului.

b) Folosirea raspunsului minimal si a incurajarii

Apare automat in conversatia noastra atunci cand ascultam, sub forma nonverbala (a da din cap, aha), dar si verbala (inteleg, stiu ce vrei sa spui). Ele indica vorbitorului ca persoana cu care discuta este atenta (Copilul:"Totdeauna cand ma duc la gradinita ma enerveaza ca trebuie sa ma culc de amiaza". Consilierul: "Hm, inteleg ce vrei sa spui").

Daca clientul ne povesteste ceva - "Este groaznic ! Seful striga la mine, clientii sunt nemultumiti. Ma simt ca intr-o cusca"- si se opreste aici, consilierul il poate incuraja sa continue prin simpla repetare a ultimelor cuvinte "ca intr-o cusca ?" asteptand o detaliere din partea clientului.





c) Reflectarea

Reflectarea are rolul de a explicita si clarifica emotiile cu care se confrunta clientul la un moment dat. Exista doua tipuri de reflectare: reflectarea continutului- care de multe ori este numita si parafrazare si reflectarea sentimentelor. Ele pot fi folosite si impreuna.

Exemplu:

CONSILIER : Ioana, cum mai merg lucrurile cu mama ta ?

CLIENT: Pai, testele pe care le-a facut ultima oara nu arata prea bine. Dar cu cancerul niciodata nu poti sa spui nimic. Sunt foarte ingrijorata. Este foarte greu sa fiu relaxata stiind ca are cancer.

CONSILIER: Mi se pare ca esti destul de tensionata si speriata.

Reflectarea este una din abilitatile cheie in consiliere deoarece il face pe client sa devina constient de ceea ce simte si il incurajeaza sa se confrunte cu problemele emotionale si nicidecum sa le evite. Inainte de a face orice interventie, e important sa recunoastem sentimentele cu care se confrunta clientul si sa le validam. In mod frecvent, unii clienti evita sa-si exploreze sentimentele deoarece vor sa evite durerea asociata cu emotiile puternice
cum ar fi tristetea, disperarea, furiea sau anxietatea. Confruntarea cu sentimentele lor le permite clientilor abordarea eficienta a problemelor si apoi posibilitatea sa ia decizii mai bune. De exemplu, daca terapeutul ii spune clientului "esti foarte trist", il va determina pe client sa se focalizeze pe durerea sa. Experientierea emotiilor este adesea dureroasa, dar are functie cathartica si este indicat sa intervina in acest sens in procesul de consiliere.

Cateodata clientii spun direct ceea ce simt ("sunt furios pe fratele meu"). Pentru persoanele care vorbesc mai putin despre sentimentele lor, consilierul poate adresa o intrebare inchisa pentru a clarifica ceea ce simte clientul "Esti cumva furioasa pe tatal tau?". De asemenea, consilierul isi poate da seama de emotiile pe care le traieste clientul si din comportamentul lui nonverbal.

Daca reflectarea sentimentelor este dureroasa, clientul s-ar putea sa inceapa sa planga.

In consilierea copiilor, reflectarea sentimentelor poate duce la o manifestare evidenta in plan comportamental. De exemplu, daca un consilier spune "esti furios sau pari foarte suparat", copilul s-ar putea sa raspunda intr-o maniera agresiva si sa se manifeste agresiv (ex. sa arunce o jucarie). Daca acest lucru se intampla, consilierul nu trebuie sa se alarmeze ci sa fie satisfacut deoarece copilul a fost capabil sa-si exteriorizeze sentimentele. Dupa aceea, consilierul il poate incuraja pe copil sa-si exprime intr-un mod adecvat furia.

Reflectarea se poate realiza si cu ajutorul unor personaje imaginare, simboluri sau jucarii. Daca, de exemplu, copilul reda emotiile traite de personajele de jucarie, consilierul va reflecta emotiile referindu-se la aceeasi jucarie. Copilul nu trebuie fortat sa recunoasca faptul ca aceste emotii ii apartin.

Exemplu:

CLIENT: De fiecare data cand ii spun mamei sa ma duca afara, nu vrea (doua papusi care vorbesc una cu cealalta).

CONSILIER: Hm papusa pare foarte suparata ca nu o lasa mama ei afara.

Este importanta utilizarea unui vocabular pe care copilul il poate intelege. Astfel, la varsta prescolara copilul poate eticheta tristetea, furia, teama si bucuria. Totusi trebuie sa tinem cont de nivelul de dezvoltare emotionala al copilului, deoarece acest nivel poate fi diferit la doi copii care au aceeasi varsta cronologica.

d) Parafrazarea

Parafrazarea presupune reformularea celor spuse de client atunci cand terapeutul doreste sa se asigure ca a inteles bine ceea ce clientul ii transmite.

Parafrazarea nu presupune evaluarea sau interpretarea a ceea ce a spus interlocutorul.

Exemplu:

CLIENT: De fiecare data, tata imi promite ca vine la meci si intotdeauna intervine ceva mai important. Niciodata nu este langa mine cand am nevoie de el.

CONSILIER: Din cate mi-ai spus inteleg ca esti suparat pentru ca parintii tai nu sunt langa tine cand ai nevoie de ei si pentru ca tatal tau iti promite unele lucruri si nu se tine de cuvant.

e) Sumarizarea

Consilierul sumarizeaza din cand in cand informatia furnizata de catre client. Sumarizarea are mai multe roluri:

a) clarificare: cateodata clientii devin confuzi in legatura cu detaliile povestirii lor. In acest caz, sumarizarea clarifica afirmatiile lor si organizeaza informatia astfel incat clientii sa dobandeasca o imagine mai clara si sa aiba posibilitatea de a gasi solutii la problemele lor.

b) fixare: sumarizarea este utila cand consilierul doreste sa incheie sau sa inceapa sedinta, sau concluzioneaza si se face trecerea spre o alta tema permitandu-i astfel clientului sa fixeze mai bine lucrurile discutate.

Exemplu:

CONSILIER:"Hai sa vedemla ultima intalnire am discutat despre sentimentele tale fata de soacra ta si despre cearta pe care ati avut-o imediat dupa ce s-a nascut copilasul. Te simteai vinovata si speriata. De atunci, lucrurile s-au mai imbunatatit. De asemenea, ai avut de facut ceva pentru azi. Cum a mers?"

f) Formularea intrebarilor

Intrebarile ne ajuta sa aflam informatii despre problema cu care se confrunta clientul ("Poti sa-mi descrii ultima cearta pe care ai avut-o cu tatal tau?"), sau sa clarificam unele aspecte din ceea ce ne spune (Clientul: George ma enerveaza tot timpul!,Consilier: Poti sa-mi spui mai multe despre ceea ce face George si te enerveaza ?")

Exista doua tipuri de intrebari: intrebari deschise si inchise.

Intrebarile inchise sunt acele intrebari care genereaza raspunsuri specifice, in termeni de da sau nu, sau raspunsuri care ofera foarte putine informatii cum ar: "Ai venit aici cu masina.? Cati ani ai? Iti place la scoala?".

Aceste intrebari se folosesc atunci cand dorim sa obtinem unele informatii concrete sau atunci cand clientul are dificultati in a se exprima.

Utilizarea intrebarilor    inchise poate duce la urmatoarele probleme:

q       clientul poate da un raspuns scurt fara a-l mai dezvolta

q       clientul se poate simti limitat in a raspunde la intrebari intr-o maniera semnificativa

q       clientul poate astepta o alta intrebare in loc sa se simta liber sa raspunda in mod deschis

De aceea, intrebarile inchise trebuie folosite cu grija.

Intrebarile deschise permit explorarea continutulului si a emotiilor relevante. Astfel de intrebari pot fi: "Poti sa-mi povestesti despre familia ta?, Cum te simti?, Ce poti sa-mi spui despre scoala ta?". Prin urmare, raspunsurile clientilor sunt mult mai bogate din punct de vedere informational. Totodata, permit clientului sa vorbeasca despre lucrurile importante pentru el si nu despre ceea ce considera consilierul ca ar fi mai important.

Adesea in consiliere, copiii evita sa vorbeasca despre problemele personale; de aceea se recomanda folosirea intr-o proportie mai mare a intrebarilor deschise. Totodata trebuie sa se evite adresarea intrebarii "de ce?", deoarece determina clientul sa gaseasca scuze sau rationalizari ale comportamentului sau.

Exemplu:

CLIENT: Singura din familie cu care ma inteleg este sora mea.

Intrebare deschisa-CONSILIER: Poti sa-mi spui mai multe despre sora ta ?

Intrebare inchisa- CONSILIER: Cati ani are sora ta ?

O problema legata de adresarea intrebarilor este aceea ca adesea copii sunt pusi de catre adulti in situatia de a raspunde la multe intrebari. Ca raspuns la aceasta presiune, multi copii devin "experti" in a da raspunsuri in concordanta cu asteptarile adultilor. Aceste raspunsuri nu reprezinta neaparat ceea ce copilul considera a fi adevarat.




Adresarea intrebarilor trebuie facuta in mod ponderat, asa incat sedinta de consiliere sa nu se transforme intr-un interogatoriu.

Daca sunt folosite in mod corect, intrebarile faciliteaza identificarea si clarificarea informatiilor furnizate de catre client.

2. Observarea

Observarea este abilitatea de a culege informatii relevante despre client din urmatoarele surse: comportament verbal, nonverbal si identificarea incongruentelor.

a) Comportamentul verbal

Clientii au tendinta de a repeta si a pune accentul pe cuvintele care exprima lucruri importante pentru ei, prin urmare e important sa identificam care sunt acestea.

In consilierea copilului, se urmareste daca acesta comunica adecvat, se simte frustrat de faptul ca nu poate comunica (se balbaie, face pauze) sau tinde sa se bazeze mai mult pe metode nonverbale de comunicare.

b) Comportamentul nonverbal

Comportamentul nonverbal se refera la contactul vizual, expresia fetei, postura, miscarile corporale si tonalitatea vocii. Putem observa o modificare a posturii clientului in sensul luarii unei pozitii inchise (brate si picioare incrucisate) atunci cand se simte inconfortabil sau nu doreste sa vorbeasca despre un subiect, si alternarea rapida a contactului vizual sau ezitarea in vorbire atunci cand se simte confuz. Expresia faciala reflecta ceea ce simte clientul la un moment dat. In acest sens, putem observa inclestari ale fetei, dilatari ale pupilei cand clientul este interesat de ceva, un zambet care nu se potriveste intr-un context, inrosiri ale fetei, modificari ale ritmului respiratiei.

In consilierea copilului, un mod eficient de observare este de a invita copilul sa se joace cu jocurile si materialele aflate la dispozite sesizand urmatoarele aspecte:

Abilitatile motorii: se observa nivelul de activitate al copilului (daca sta, sare, fuge, se plimba, daca e flexibil in miscari), e inhibat in exprimarea comportamentala (ex. copiii anxiosi au dificultati de control al respiratiei), este linistit sau agitat, agresiv, usor distractibil, prezinta gesturi stereotipe, etc.

Abilitatile emotionale si sociale: se observa nivelul de dezvoltare al abilitatilor de exprimare emotionala, modificari ale trairii emotionale ale copilului pe parcursul consilierii, constientizarea de catre copil a acestor acestor stari si a nivelului de reactivitate emtionala. Este important sa observam reactia copilului atunci cand consilierul doreste sa interactioneze cu el, daca este un copil afectuos si dependent de interactiunea cu consilierul, care este raspunsul copilului la contactul fizic, are copilul limite adecvate (ex. ia lucruri ale consilierului fara a cere voie, vrea sa fie luat in brate de catre consilier, evita contactul fizic al consilierului), manifesta copilul tendinte de abordare evitativa (ex. manifesta initiativa si apoi asteapta indicatii)

Functionarea intelectuala: pentru copiii cu varsta cuprinsa intre 4-8 ani, un indicator al functionarii intelectuale poate fi obtinut prin angajarea copilului in sarcini specifice cum ar fi rezolvarea de puzzle, numirea partilor corpului sau identificarea culorilor. Pentru a obtine informatii acurate despre nivelul de dezvoltare al copilului trebuie sa corelam datele obtinute la aceste sarcini cu varsta cronologica pe care o are copilul.

Jocul: se observa daca jocul copilului este adecvat varstei din punct de vedere al creativitatii, sau stereotip, repetitiv, limitat, infantil, (ex. in mod repetat copilul pune si scoate nisipul dintr-o galeata fara a face nimic altceva). Totodata consilierul observa calitatea jocului: daca jocul este orientat spre scop urmand o anumita ordine si daca jucariile sunt folosite in mod corect. Este important sa se observe si intensitatea starii afective din timpul jocului.

c) Identificarea incongruentelor

Starile de confuzie, sau cele conflictuale sunt de multe ori motivul pentru care clientii se adreseaza unui consilier. Observarea atenta a comportamentului verbal si nonverbal ne poate oferi multe informatii despre incongruentele cu care se confrunta clientul. Discrepantele pot fi de mai multe tipuri (Yvey, 1994):

1. Discrepante intre doua comportamente nonverbale

Clientul poate vorbi despre cat de bine merge relatia cu partenerul zambind in timp ce tine mainile si obrajii inclestati.

2. Discrepante intre doua afirmatii

Intr-o singura fraza, clientul poate exprima doua lucruri contradictorii: "Fiul meu este extraordinar, sunt multumit, dar pur si simplu nu ma respecta!"

3. Discrepante intre ceea ce spune si ceea ce face clientul

Un parinte poate vorbi despre cat de mult isi iubeste copilul in timp ce foloseste ca si metoda de disciplinare pedepsa fizica.

4. Discrepante intre o afirmatie si comportamentul nonverbal

Clientului ii poate spune consilierului "Nu ma deranjeaza sa discut despre acest subiect" in timp ce tine mainile inclestate si roseste".

5. Discrepante intre modul de gandire a doua persoane

Identificarea confliectelor pe care clientul le are cu alte persoane este un punct important in consiliere.

6. Discrepante intre ceea ce isi doreste clientul si o situatie

Aceste incongruente se datoreaza modului in care clientul percepe realitatea diferit de modul in care realitatea se prezinta ("As vrea sa dau la medicina, dar tocmai am aflat ca se da examen din chimie si mie nu-mi place chimia. N-o sa reusesc niciodata!")

De multe ori in consiliere identificare discreprantelor reprezinta primul pas in a-i face pe clienti sa constientizeze problema cu care se confrunta.

3. Focalizarea

Focalizarea presupune directionarea conversatiei cu clientul spre aspectele pe care le consideram importante pentru consiliere; de asemenea, ea este utila atunci cand clientul ne furnizeaza foarte multe informatii despre ceea ce se intampla, sare de la un subiect la altul sau evita in mod sistematic sa vorbeasca despre un subiect. Focalizarea poate fi facuta pe emotiile clientului ("Ioana, pari suparata! Poti sa-mi spui mai multe despre ceea ce simti acum ?"), pe problema ("Poti sa-mi spui mai multe despre cearta pe care ai avut-o cu sotul tau?"), sau pe relatiile cu ceilalti ("Cum crezi ca afecteaza    pe membrii familiei demisia ta ?").

La consilierii incepatori exista tendinta de a se focaliza mai mult pe fapte si mai putin pe emotiile clientului; astfel la finalul sedintei consilierul aduna o multime de date despre problema, dar nu si despre modul in care problema il afecteaza pe client (Yvey, 1994). Totusi, de cele mai multe ori clientii se adreseaza unui terapeut datorita emotiilor pe care le provoaca o situatie. Prin urmare, identificarea emotiilor clientului fata de o situatie este un punct cheie in consiliere.

4. Confruntarea

Confruntarea consta in identificarea discrepantelor (discrepante intre doua comportamente nonverbale, discrepante intre doua afirmatii, discrepante intre ceea ce spune si ceea ce face clientul, discrepante intre o afirmatie si comportamentul nonverbal, discrepante intre doua persoane, discrepante intre ceea ce isi doreste clientul si o situatie), constientizarea acestora de catre client si asistarea acestuia in a gasi solutii la problema cu care se confrunta. Ea se bazeaza pe ascultarea activa si pe observarea atenta a clientului.

Exemplu:

CLIENT: Cred ca merit o marire de salar!

CONSILIER: Poti sa-mi spui cateva motive pentru care crezi ca meriti sa ti se mareasca salarul?

CLIENT: Pai, lucrez de mult timp aici si mltti dintre colegii mei castiga mai bine decat mine. Nu e cinstit, mai ales daca ma gandesc la cat de scumpa e viata acum!

CONSILIER: Mai devreme ai spus ca iti place sa o iau pas cu pas atunci cand e vorba de munca ta. Cum crezi ca se potriveste asta cu faptul ca vei o marire de salar?

CLIENT: Din punctul asta de vedere cred ca va trebui sa muncesc putin mai mult daca doresc sa obtin acea marire de salar!

Confruntarea trebuie sa fie facuta cu grija, fara a judeca clientul, bazandu-ne pe sumarizare, parafrazare, si reflectarea empatica a sentimentelor.

5. Furnizarea de informatii

Pe parcursul sedintelor, consilierul identifica, atitudinile si abilitatile si cunostintele clientului fata de o anumita problema. In functie de acuratetea lor, consilierul va oferi informatii noi si corecte transmise intr-o maniera care sa permita intelegerea acestora de catre client.

In furnizarea informatiilor este indicat ca terapeutul sa tina cont de urmatoarele recomandari:

q       Sa foloseasca un limbaj comun cu cel al clientului

q       Sa transmita informatii corecte



q       Sa exploreze impreuna cu el alternativele unei probleme fara a-i oferi solutii

q       Sa invete clientul sa caute singur informatii si sa le evalueze critic

q       Sa analizeze si sa modifice impreuna cu clientul informatiile incorecte detinute de acesta

O modalitate de a furniza informatii este folosirea afirmatiilor; acestea pot fi utile in a determina clientul sa se focalizeze pe povestirea lui si sa constientizeze emotiile aferente acesteia. Afirmatiile pot fi folosite in mai multe moduri:

q       Afirmatiile dau posibilitatea clientului sa constientizeze si sa-si exprime o anumita emotie; de exmplu, consilierul i-ar putea spune clientului care-si reprima furia "cand sunt furios ridic tonul".

q       Afirmatiile dau posibilitatea consilierului sa-i arate clientului ca este inteles; de exemplu, consilierul poate spune clientului care se simte rusinat: " Daca as fi fost in locul tau , m-as fi simtit foarte rusinat."

q       Afirmatiile ii ofera consilierului un mijloc prin care sa recunoasca punctele tari, resursele clientului. El poate spune: "Trebuie sa fi fost foarte curajos daca ai facut acest lucru"

q       Afirmatiile pot fi folosite pentru a sublinia evenimentele importante dintr-o activitate; de exemplu, daca un copil are dificultati in alegerea jucariilor, consilierul poate spune: "Iti este greu sa alegi jucaria". Astfel, consilierul ii da copilului un feed-back legat de dificultatea de a alege jucaria si totodata ofera copilului posibilitatea sa exploreze acest aspect al comportamentului sau.

q       Afirmatiile sunt utile in a-l face pe client sa constientizeze anumite stari. De exemplu, daca un copil se joaca cu un soricel de plus pe care il ascunde, consilierul ii poate spune: " Soricelul se ascunde. Ma intreb daca ii este frica sa fie prins."

O alta modalitate folosita in furnizarea informatiilor este feedback-ul.

Feedback-ul sustine comunicarea dintre consilier si client si are la baza ideea ca trebuie sa ne focalizam pe micile progrese ale clientului daca vrem ca acestea sa devina mari, si nu pe defecte. In oferirea de feedback se recomanda urmatoarele:

q       Sa fie focalizat pe aspectele pozitive; sa fie constructiv si nu distructiv

q       Sa fie specific si concret, focalizat pe un comportament specific si nu pe unul general

q       Sa fie descriptiv si nu evaluativ si critic; se recomanda evitarea judecatilor de valoare; de exemplu, daca un copilul ia plastelina si face o minge, consilierul trebuie sa spuna : " Vad ca ai facut din plastelina o minge."

q       Sa se adreseze comportamentelor si atitudinilor care pot fi schimbate

q       Sa ofere alternative de comportamente

q       Sa fie oferit imediat dupa de comportamentul a fost efectuat si nu dupa o perioada de timp

q       Sa se adreseze comportamentului clientului si nu clientului in general

Daca clientul cere sa i se spuna si aspectele negative consilierul trebui sa aiba grija sa le mentioneze si pe cele pozitive.

Sumar

Atitudinile si abilitatile reprezinta aspectele de baza in consiliere. Toate interventiile facute de terapeut vor fi filtrate prin prisma atitudinii pe care consilierul despre client si a abilitatilor de comunicare si ascultare cu acesta. O atitudine adecvata pentru consiliere refelecta acceptarea neconditionata a clientului, empatia, congruenta si colaborarea. Abilitatile cele mai importante de ascultare si comunicare cu clientul sunt: ascultarea activa, observarea, focalizarea, confruntarea si furnizarea de informatii.

Acceptare neconditionata

 

Empatie

 

Congruenta

 

Colaborare

 




loading...




Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate