Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune.stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme



Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Psihologie


Index » educatie » Psihologie
» ANTRENAMENTUL SI PERFORMANTA SPORTIVA


ANTRENAMENTUL SI PERFORMANTA SPORTIVA




ANTRENAMENTUL SI PERFORMANTA SPORTIVA

1. Concepte (antrenament, sport, performanta, sportiv, antrenor, competitie)

Abordarea conceptuala a catorva notiuni cu care se opereaza in acest curs este concisa, usor de retinut si de explicat. Nu se incearca sa se realizeze o disecatie privind modalitatea de prezentare a acestor concepte de catre marii specialisti ai domeniului, ci se urmareste o intelegere usoara, clara care sa asigure aceeasi percepere din partea tuturor cursantilor.

Antrenamentul sportiv organizat si desfasurat in scopul obtinerii de performanta este o activitate specific umana, delimitata de componenta anatomica, fiziologica, psihologica, afectiva, estetica si sociala.




Valoarea deosebita a performantelor sportive impune perfectionarea continua a tuturor laturilor pregatirii sportivilor si a creat in jurul ei o stiinta a sportului, a antrenamentului. Valoarea ridicata, alaturi de posibilitatea de cresterea viitoare a performantelor, depinde direct atat de temeinicia si corectitudinea muncii depuse de sportiv, cat si de seriozitatea abordarii pregatirii de catre antrenor ajutat de echipa manageriala din institutie. Stiinta antrenamentului sportiv, ca orice stiinta de sine statatoare, opereaza cu o serie de notiuni specifice activitatii sportive de performanta. Face parte din categoria stiintelor intrucat are obiect propriu de cercetare si studiu reprezentat de ramuri, probe, discipline sportive in care se urmareste obtinerea de performante sportive si are concepte si notiuni proprii, clasificate, acceptate aproape in unanimitate de specialistii domeniului folosite in conteste diferite si asemanatoare. Totodata foloseste metode de cercetare imprumutate din statistica, matematica, pedagogie, psihologie, sociologie etc., cu ajutorul carora reuseste sa explice in mod stiintific transformarile corpului uman sub influenta practicarii exercitiilor fizice, respectand legitati si cerinte adaptate specificului activitatii, concretizate in principii, reguli, norme, cerinte determinate de relatiile dintre obiectivele urmarite si disponibilitatile sportivului. Fiind o stiinta dispune de un sistem larg de cunostinte si date de specialitate cu care opereaza in activitatea practica si teoretica, si are ipoteze de cercetare cu rol de imbunatatire a eficientei muncii desfasurate. Stiinta antrenamentului nu se raporteaza doar la omul care se antreneaza, ci si la conditiile externe performantei sportive (instalatii, materiale, echipament, factori geografici si meteorologici, stare de sanatate etc. Este considerata ca stiinta multidisciplinara intrucat imprumuta cunostinte, informatii din: pedagogie, psihologie, fiziologie, biomecanica, medicina, sociologie, filozofie, informatica, informatia si politica sportului, teoria antrenamentului, instalatii si echipamentul sportiv, jurnalism sportiv.

Procesul instructiv-educativ este dirijat prin intermediul psihopedagogiei antrenamentului ce reprezinta o stiinta pedagogica aplicata ce dezbate problemele legate de obiectivele, principiile, metodele, programarea si evaluarea procesului de antrenament, dar si o teorie a competitiei sportive.

Pentru intelegerea mai usoara a procesului de antrenament sportiv incercam sa definim doar cateva notiuni

Antrenamentul este actiunea ce consta in activitatea teoretica si practica ce urmareste adaptarea organismului uman in vederea obtinerii rezultatelor sportive de performanta. Conform dictionarului de „Terminologia educatiei fizice si sportului”, 1974, pag. 132, este considerat ca fiind „proces pedagogic desfasurat sistematic si continuu gradat de adaptare a organismului omenesc la eforturile fizice si psihice intense in scopul obtinerii de rezultate inalte intr-una din formele de practicare competitiva a exercitiilor fizice”.

Antrenamentul sportiv este prezentat de Dragnea A., ca fiind o idee generala despre caracteristicile esentiale ale antrenamentului sportiv, o abstractizare si generalizare a experientelor acumulate in timp.”.

Poate fi inteles ca o grupare de actiuni efectuate intr-o lectie sau intr-o succesiune de lectii pentru a produce efecte precise ce determina manifestarea performantei concretizata in rezultat sportiv sau poate fi inteles ca ansamblul actiunilor practice si teoretice realizate in scopul producerii performantei sportive. Antrenamentul sportiv are la baza un plan de antrenament ce cuprinde obiectivele (finale, intermediare si imediate), continuturile, metodele, sistemele de actionare (mijloace/exercitii) si probele de control .

Sport este un termen des folosit in activitatea sportiva pe care Epuran M., in 2005, pag. 39, il considera ca „incluzand activitati fizice, exercitii (fizice) si jocuri, referitoare la orice mod de angajare, de la sportul recreativ, pentru toti, la sportul elitelor”. Iar in Enciclopedia educatiei fizice si sportului din Romania, 2002, pag. 355, este definit ca fiind „activitatea motrica de intrecere sau de loissir, spontana sau organizata, in care se valorifica intensiv miscarile naturale si formele de practicare a exercitiilor fizice, a jocurilor dinamice si traditionale, in vederea obtinerii de catre individ sau de catre colectiv (echipa, echipaj), a perfectionarii potentialului morfofunctional, psihic si tehnic (dobandit), concretizat intr-un record, intr-o depasire proprie sau a potentialului de concurs (de intrecere).

Performanta este valoarea unei actiuni care poate fi individuala si colectiva, exprimata prin numere, cifre si calificative. Conform opiniei lui Popescu- Neveanu, P., prezentata in Dictionarul de psihologie, 1978, pag. 531, performanta sportiva reprezinta un „rezultat valoros individual sau colectiv, obtinut intr-o competitie sportiva si exprimata in cifre absolute dupa sistemul baremurilor oficiale sau prin locul ocupat prin clasament” , si chiar prin obligatia respectarii prevederilor regulamentare. In sport, ea reprezinta de fapt indici masurabili cantitativ cu ajutorul unitatilor de masura: metrul/kilometrul si secunda/minutul/ora, numar de repetari, scor, puncte, impresie artistica, etc. Este greu de obtinut, intrucat ea reprezinta modul de realizare al deprinderilor si priceperilor motrice cu indicii superiori de viteza, rezistenta, forta, coordonare, suplete, armonie, ritm etc., in conditii impuse de regulamente. Obtinerea performantei sportive reprezinta obiectivul principal al activitatii de pregatire si participare la competitii. Realizarea performantei sportive este un act complex ce implica factorii somatici, functionali, psihologici, afectivi si sociali.

O precizare clara a factorilor ce determina manifestarea performantei sportive Cei „patru A”ai performantei enumerati de Epuran , 1990: aptitudini, atitudini, antrenament, ambianta.

Epuran imparte atitudinile pentru sport in

„atitudini de tip cognitiv – se manifesta in procesele perceptive ca stari ale asteptare si prevedere:

atitudini evaluative ce cuprind pe langa aspectele de mai sus pe cele privitoare la intreaga activitate sportiva si nesportiva a sportivului, a echipe, a grupei;

atitudinile din structura caracterului – reprezentate de manifestarea fata de scietate, fata de munca, fata de semeni, fata de sine:;

atitudinile de tip efector – operational, sunt predispozitii, preferinte de a reactiona la situatii-stimul, fiind dependente de experienta sportivului, si de montajele perceptive si preferitele interpretative – decizionale:

atitudini precompetitionale – dispunere, anticipare, angrenare-modelare, aplicare-adaptare, analiza;

motivatia ca premisa produsa de atitudini.

Sportivul este un cuvant vechi, dar si nou: cel vechi il “desemneaza pe cel care se pregateste sa obtina victorii si premii in lupta”, iar cel nou are intelesul de persoana ce se pregateste intr-un sport, imprumutand specificatia in functie de sportul practicat (exemplu: in atletism = atlet, in gimnastica = gimnast, in handbal = handbalist etc.). Reprezinta instrumentul prin intermediul caruia se obtine performanta sportiva.

Rezultatul sportiv se obtine cu mare greutate. Pentru ca un sportiv sa poata sa se pregateasca si sa obtina rezultate deosebite este necesar sa respecte si sa realizeze urmatoarele sarcini:

sa prezinte predispozitii psihologice, motrice si aptitudinale pentru marea performanta;

sa fie respectuos, ordonat, harnic si receptiv la indicatiile antrenorului;

sa se aprecieze corect din punct de vedere biologic, fiziologic, motric, psihologic;

sa asimileze cunostintele tehnice, tactice, de regulament, specifice probei/postului sau ramurii sportive;

sa cunoasca tipurile de efort si legitatile antrenamentului sportiv;

sa invete sa se controleze, sa se stapaneasca, sa lupte in situatiile dificile ce apar in antrenament si in concurs;

sa aiba interese si motivatii pentru practicarea sportului de performanta..

Antrenorul dupa dictionarul „Terminologia educatiei fizice si sportului”, 1974, pag. 408, este „persoana calificata in conducerea pregatirii sportivilor”, competenta, care dirijeaza sportivii in antrenamente si ii calauzeste in competitie. El trebuie sa posede cunostinte tehnice, tactice si de regulament, specifice ramurii/disciplinei si probei sportive si multe cunostinte privind pedagogia procesului de pregatire. Cunostintele necesare unui antrenor, in momentul inceperii instruirii unui grup de sportivi, fie de incepatori, avansati sau de performanta, trebuie sa fie foarte multe si din domenii variate, cum ar fi:

cunostinte din domeniul anatomiei si fiziologiei, intrucat corpul omenesc este format din milioane de celule si poate fi comparat cu o masina vie, extrem de complicata, cu mare capacitate de perfectionare, datorita capacitatii de adaptare a celulei;

cunostinte din biomecanica, pentru a putea analiza tehnicile specifice procedeelor si elementelor de executie, pentru a le putea modifica astfel incat sportivii sa rezolve acea modificare si imbunatatire a performantei, de care sunt capabili si pe care o doresc, pentru a cunoaste si intelege fortele ce contribuie la realizarea miscarii;

cunostinte din biochimie, pentru a putea cunoaste si intelege tainele reactiilor de la nivelul muschilor, de a cunoaste reactiile de producere a energiei ce contribuie la realizarea miscarii;

cunostinte din psihologie, pentru a-i ajuta pe sportivi sa-si dezvolte sistemul de gandire si capacitatile mentale, intrucat performanta nu se poate realiza in afara participarii nervoase;

cunostinte din teoria antrenamentului privind evolutia permanenta a performantelor, a tehnicilor, a tacticilor, cum se obtine forma sportiva si conditia fizica, care sunt legitatile si principiile antrenamentului, pentru ca acum se formeaza priceperile motrice, se dezvolta aptitudinile psihomotrice, cum se face despre programarea si periodizarea antrenamentului, cum se realizeaza selectia sportiva, ca de altfel cunostinte despre odihna, oboseala si refacere, despre organizarea si desfasurarea lectiilor de antrenament;

cunostinte despre cresterea si dezvoltarea omului, despre modificarile ce apar pe parcurs, despre aspectele dezvoltarii psihice, functionale si diferentele de sex;

cunostinte despre alimentatia sportivilor, intrucat efortul din timpul antrenamentului este deosebit de intens si un mare consumator de substante energetice ce trebuie recuperate printr-o alimentatie adecvata;

cunostinte de igiena, pentru a putea folosi factorii igienici si de mediu, factorii de calire si de altitudine in obtinerea performantelor;

cunostinte din medicina sportiva, pentru a fi capabil sa asigure prim ajutor si sa previna accidentele, sa nu faca rau omului in dezvoltare si in momentul aparitiei traumatismelor;

cunostinte de organizare si administrare atat a fondurilor cat si a materialelor si bazelor sportive;

cunostinte de filozofie, pentru ca nimic nu e mai potrivit pentru antrenamentul sportiv decat o teorie filozofica bine dezvoltata si adaptata la conditiilor de viata si de antrenament.

Munca unui antrenor este o activitate complexa, care cuprinde un mare numar de sarcini si functii, unele mai placute decat altele, dar toate la fel de importante si de necesare.

Cei care isi asuma responsabilitatea de a fi antrenori trebuie sa indeplineasca urmatoarele functii:

de profesor, care transmite cunostinte si tehnici de lucru;

de antrenor, care se preocupa de imbunatatirea conditiei fizice si motrice;

de student, care are capacitatea de a studia, vointa de a asculta si dobandi noi cunostinte;

de conducator, care programeaza si adapteaza procesul de pregatire;

de instructor, care organizeaza si conduce activitatile practice;

de creator de disciplina, care creeaza si gaseste modalitati noi de practicare;

de motivator, care creeaza motivatia clara si pozitiva pentru practicarea sportului;





de prieten, care sustine la bine si la rau;

de om de stiinta, care creeaza, analizeaza, evalueaza si rezolva ipoteze;

de agent de publicitate, care lucreaza cu mass-media;

de consilier care ofera sfaturi si recomandari, orienteaza activitatea si performanta.

Meseria de antrenor, ca toate celelalte meserii, cere stiinta si pasiune, sacrificii si daruirea unei parti din sufletul tau copiilor si sportivilor pe parcursul deplasarilor si tuturor activitatilor cerute de performanta, dar si suportarea esecurilor, a restrictiilor venite din partea semenilor.

Antrenorul nu trebuie sa uite sau sa neglijeze faptul ca are sarcina de a ajuta sportivul sa se realizeze in plan sportiv si social. El trebuie sa fie un om pragmatic, inzestrat cu o clarviziune de exceptie. Asa cum subliniaza Colibaba-Evulet, D. ‚n 1998, pag. 23, clarviziunea „presupune profunzimea de intelegere a unui fenomen (situatie, fapta, problema, obiectiv, conjunctura etc.) si luarea celei mai potrivite decizii (masuri) pentru ameliorarea lui in viitor” iar pragmatismul „se distinge prin capacitatea de a alege intotdeauna numai solutiile utile (avantajoase, eficiente) in rezolvarea tuturor problemelor care revin antrenorului”.

Competitia este o confruntare angajata pe baza principiului egalitatii sanselor intre indivizi, grupuri, echipe sau natiuni pentru o miza abstracta, simbolica sau materiala, care nu poate fi obtinuta decat de una din partile angajate. Notiunea de competitie este intalnita in toate domeniile vietii publice sau private atunci cand este vorba de a compara performantele sportive cu cele de avere, putere, consideratie, frumusete etc.

Competitia are la baza “regula sau regulamentul” care descrie comportamentele sau actiunile permise sau nu si determina consecintele infractiunilor. Ea poate avea o valoare abstracta atunci cand predomina compararea rezultatelor (clasament), o valoare simbolica atunci cand rezultatul si desfasurarea primesc o semnificatie particulara (cupa martisor) si o valoare materiala atunci cand ea este rasplatita sub diferite forme materiale (cadouri, prime). In „Enciclopedia educatiei fizice si sportului din Romania”, competitia sportiva este definita ca fiind „un sistem de concursuri periodice sau ocazionale, desfasurate dupa un calendar sportiv si dupa un regulament special intocmit”.

D. Hare, in 1986, subliniaza importanta deosebita a competitiei in formarea performantei sportive si o considera ca reprezentand pentru sportiv si antrenor, „un obiectiv si un mijloc de pregatire si o forma de realizare”.

Antrenamentul si competitia, conform lui Lehman, 1994, si Thieb, 1994 formeaza un intreg, idee sustinuta si de Hotz, care, in acelasi an, subliniaza faptul ca „antrenamentul serveste la dezvoltarea competitiei si la realizarea performantei sportive”. Matveev, 1982, Thiess si Rasch in 1978, Schnabel, si Grosser/Bruggemann/Zintl, 1986, considera competitia sportiva ca fiind o caracteristica esentiala a sportului, in care diferite persoane se compara in mod individual si colectiv cu scopul de a realiza o victorie asupra adversarului pe baza respectarii neconditionate a regulilor.

Clasificarea activitatilor sportive de performanta

Activitatile sportive in care se urmareste obtinerea de performante sportive sunt diverse si se diferentiaza intre ele atat prin tehnicile de executie, regulamente, tactici, sistem competitional, spatiu de desfasurare, baza materiala, cat si prin sistemul de abordare a procesului de pregatire. Originea si evolutia lor ca sporturi de performanta este diferita unele fiind considerate traditionale si olimpice, altele fiind considerate moderne si neolimpice. Au aparut ca rezultat al modificarii si crearii de noi exercitii a caror inventie a fost determinata de instinctul de conservare manifestat in lupta pentru existenta, dar si de setea de creatie, innoire si afirmare. Cu timpul exercitiile au devenit probe, discipline, ramuri sportive insotite de regulamente de desfasurare si sisteme competitionale diverse.

Analiza clasificarii sporturilor este bine prezentata de M. Epuran in „Psihologia sportului de performanta”, 2001, analiza realizata din punct de vedere psihologic, pedagogic, sociologic, situational, psihosociologic. Din punct de vedere pedagogic Ministerul Tineretului Sportului si Loisirului din Franta, in 1967, (citat de Epuran M. 2001, pag. 80- 89) prezinta trei categorii de activitati sportive astfel :

A. Sporturi ce presupun „ Stapanire a mediului: atletism, natatie, confruntarea cu obstacolele, sporturi in aer liber (escalada, canotaj, schi, patinaj), exercitii utilitar aplicative”;

B. Sporturi ce presupun „stapanirea corpului: sporturi, gimnice, dans, activitati de expresie, culturism, gimnastica acrobatica, haltere”;

C. Sporturi pentru „ameliorarea calitatilor psihologice si a raporturilor cu ceilalti: jocuri senzomotorii, (pre-sportive), sporturi de lupta, sporturi colective”.

Interesanta si aproape de practica sportiva este si structurarea facuta de B. Cratty (citat de Epuran M. 2001, pag. 80- 89), care imparte activitatile sportive dupa tipul de solicitare si de stres caracteristic fiecarui sport, subliniind prin aceasta si necesitatea selectionarii sportivilor in functie de tipul de personalitate. Din acest punct de vedere, sugestiva este tipologia prezentata de literatura est - europeana care grupeaza sporturile in:

A. Sporturi in care domina „ coordonarea ochi-mana, stabilitatea si ochirea”. Sunt sporturi in care cresterea solicitarilor se realizeaza o data cu avansarea in procesul de pregatire si o data cu cresterea nivelului competitiilor. Crescand solicitarea, anxiosul, emotivul, care se descarca agresiv nu poate face performanta, intrucat nu poate sa se controleze fizice emotional si fizic in situatii de stres prelungit;

B. Sporturi in care domina „exprimarea artistica, adresa precisa, cu varietate de deprinderi subordonate (subrutine), in care intregul corp este folosit”;

C. Sporturi in care domina „ mobilizarea totala a energiei – rezistenta, anduranta, forta-putere, in care este necesara o buna activare”;

D. Sporturi in care domina „ anticiparea miscarilor altora”, care la randul lor se pot imparti in:

a) „sporturi cu plasa, care nu permit agresiunea directa, care solicita anticiparea si integrarea miscarilor proprii in sistem;

b) sporturi cu posibila agresiune – reactii la ce intentioneaza sa faca si la ce face adversarul;

c) sporturi cu efort paralel – golf, bowling – invingerea unui obstacol si a adversarului;

d) sporturi cu pericol de moarte sau accident (subiectiva)”.

In ceea ce priveste sporturile individuale acestea pot fi clasificate astfel:

A . Dupa caracterul actiunilor:

- executate liber: alergari de viteza, rezistenta, mars, gimnastica - solul etc.;

- executate cu obiecte: aruncari – atletism, probe - gimnastica ritmica, popice etc. ;

- executate la/cu materiale/aparate, instalatii speciale: atletism – sarituri, canotaj, caiac – canoe, ciclism, haltere, tir, gimnastica – sarituri, paralele, inele etc.;

B . Dupa conditii de desfasurare:

- in aer liber: alergari, sarituri, schi, sanie, bob, pentatlon modern

- in medii special amenajate: inot, sarituri in apa patinaj artistic, patinaj viteza, popice, yahting etc. ;

C . Dupa tipul efortului:

- cu eforturi moderate: alergari de semifond, fond, mars, schi alpin, combinata nordica etc.;

- cu eforturi maxime: alergari de viteza, sariturile din atletism, gimnastica, haltere, patinaj, schi, etc.

Sporturile de echipa au la baza lupta intre 2 si mai multe persoane si sunt prezente in literatura de specialitate ca jocuri sportive. De multe ori se intampla, mai ales in jocurile sportive, ca performanta sau rezultatul sportiv sa depinda si de subiectivitatea arbitriilor care nu reusesc sa sesizeze, sa semnalizeze intotdeauna abaterile de la regulament ale sportivilor.

O interesanta clasificare, a jocurilor a fost realizata, in 1973, de L., Teodorescu care le grupeaza dupa criterii:

*caracterul actiunilor in:

- individuale;

- colective.

* segmentul cu care se joaca :

- cu mana direct (handbal, baschet, volei);

- cu mana cu instrument (badminton, tenis);

- cu piciorul (fotbal);

- mixte (rugby).

*cu deplasare: aparatul locomotor, mijloace de locomotie;

*cu lupta pentru minge;

- cu contact direct cu adversarul;

- cu contact indirect (volei, tenis etc.).

H Dobler, face o sistematizare a jocurilor in 1989 (mentionata de Colibaba E., 1998) si acceptata in mare parte. Aceasta sistematizare grupeaza jocurile dupa cele patru criterii, astfel:

A. Gupa „jocurilor sportive cu tragere la tinta” (cos, poarta), in care se urmaresc atat actiuni tehnice, tactice de marcare a tintei cat si de stopare a actiunilor adversarului. Aceste actiuni presupun:

- contact corporal permis (handbal, hochei, fotbal american, rugby, polo pe apa)

- fara contact corporal (baschet, hochei in sala bandy, polo calare, hochei pe patine cu rotile);

B. „ jocuri cu retur” presupun disputarea mingii, a fluturasului peste un fileu, o sfoara si care se joaca 1X1 (individual – tenis de camp, badminton etc. ), 2X2, (dublu – tenis de masa, badminton etc.), 3X3 (triplu – tenis cu piciorul, beach - volei), 5X5 (baschet), 7X7 (handbal), etc.

C. „Jocuri cu lovirea (percutarea) mingii”, sunt jocuri ce implica prinderea mingii dupa ce a fost lovita – baseball, cricket, raum (asemanator baschetului).

D. „Jocuri de conducere a mingii la tinta prin percutari, impingeri si loviri” – biliard, golf etc.

Cu toate diferentele ce exista intre sporturi, ele pot fi structurate in sporturi individuale si sporturi colective. In fiecare dintre aceste doua mari categorii intra sporturi complexe si mai putin complexe, dar care se caracterizeaza prin modalitati de abordare diferita cu aspecte comune. Performanta sportiva, in functie de caz, poate fi rezultatul muncii si implicarii proprii asa cum este in sporturile individuale, poate depinde de membrii echipei si de arbitru, dar si de adversar asa cum se intampla in jocurile sportive.

Caracteristicile activitatilor de performanta

Activitatile de performanta individuala sau pe echipe s-au dezvoltat ca sisteme de exercitii ce s-au structurat pe ramuri, discipline sau probe sportive cu caracter competitional, cu obiectiv prioritar obtinerea de performanta sportiva. Ele au caracter istoric, intrucat au aparut in etape istorice diferite si au evoluat in mod diferit, unele foarte rapid, altele exista din timpurile antice, au devenit cu timpul sporturi incluse in sisteme competitionale de mica anvergura (nationale – oina) sau mare anvergura (olimpice – atletismul, gimnastica fotbalul etc.).

Sunt sporturi carora li s-a construit baze sportive speciale, instalatii, materiale si echipamente specifice.

Marea majoritate a sporturilor sunt considerate discipline sportive cu caracter stiintific, ce fac parte din marea familie a stiintei in general si a stiintei sportului in particular. Stiinta specifica fiecarui sport individual este formata dintr-o parte teoretica ce prezinta aspectele tehnice, metodice si de regulament, si o parte practica, ambele au evoluand intr-o stransa legatura. Sporturile de performanta se afla intr-un sistem de relatii stiintifice cu: fiziologia, anatomia, biochimia, biomecanica, psihologia, metodica, teoria antrenamentului sportiv, managementul si marketingul etc.

Stiinta si tehnica au devenit in ultimul timp o rampa de lansare a sporturilor si au contribuit direct la :

cresterea nivelului tehnicii sportive;

perfectionarea metodicii de pregatire;

cresterea calitatii antrenamentului;



stabilirea gradului de solicitare (V, I);

cresterea calitatii bazelor materiale, a instalatiilor, a materialelor si echipamentului sportiv;

la raspandirea rapida a documentatiei si stiintei sportive.

Ele au un caracter evolutiv dat de numarul elementelor si procedeelor care s-au inmultit de la o etapa istorica la alta, de evolutia terenurilor de sport si a spatiilor de desfasurare, amenajate in aer liber sau in sali prevazute cu instalatii si materiale specifice din ce in ce mai sofisticate sau de evolutia conceptiilor privitoare la varsta de incepere a practicarii, precum si a celor privitoare la restrictia practicarii anumitor sporturi de catre femei. Azi in lumea sporturilor nu se mai vorbeste de probe, discipline, ramuri specializate numai pentru femei sau numai pentru barbati. Au ramas doar cateva exceptii, exemplu polo pentru barbati, gimnastica ritmica pentru femei.

Activitatile sportive de performanta au o mare importanta in intarirea starii de sanatate, in prevenirea si vindecarea bolilor, in stimularea activitatii functionale a organismului in dezvoltarea omului din punct de vedere motric, psihic, estetic, moral, volitiv, afectiv si social.

Sporturile individuale au la baza intrecerea individuala. Folosirea in cadrul unor competitii a clasamentelor pe echipe (pe cluburi, pe tari), cum este la gimnastica, atletism are drept scop angrenarea unui numar cat mai mare de sportivi in competitii sub acelasi steag si realizarea unei coeziuni sufletesti intre acestia, a unei conlucrari si unui spectacol determinat de lupta dintre echipe. Fiecare sport individual are la baza un sistem de reguli si organizare proprie, intre probe nefiind conditionari de clasament sau de alt tip. Intrecerile in sporturile individuale se desfasoara pe baza unui regulament si au scopuri diferite, de castigare a unui titlu, a unei medalii, de ocuparea a unui loc intr-un clasament, de realizare a unei performante sportive, de castigare a unui premiu (material sau financiar).

In 1975, L. Teodorescu pune in discutie caracteristicile principale ale jocurilor, caracteristici ce au fost structurate de Colibaba E, in 1998, astfel :

„existenta unui obiect (minge, balon oval, puc, bile);

caracterul de intrecere complex (individual si mai ales colectiv);

reguli de joc unitare si obligatorii, preluate dupa regulamentul international;

arbitraj oficial – neutru, delimitarea duratei de joc (timp, prelungiri);

precizarea criteriilor de apreciere (puncte, goluri, transformari, setaveraje, averaje, punctaveraje etc.);

standardizarea inventarului de joc, a aparaturii tehnice si a dimensiunilor terenului;

tehnica si tactica specifica pentru fiecare joc sportiv in parte;

sistemul competitional bine determinat:

frumusetea spectacolului sportiv;

structura motrica particulara pentru fiecare joc sportiv in parte, care provoaca solicitari fizice si psihice diferentiate;

management sportiv specific;

teorie si metodica generala valabila pentru toate jocurile sportive si specifica pentru fiecare joc sportiv in parte;

implementarea cercetarii stiintifice;

utilizarea cu preponderenta in activitatea de loisir;

lansarea conceptului metodic de pregatire prin „joc sau metoda ludica” ce intra in corelatie cu metodele clasice de antrenament”.

Jocurile sportive au un pronuntat caracter de intrecere de tip stadial, clasamentul valorii se stabileste prin acumularea de puncte achizitionate in mod etapizat, in runde. Clasamentele se fac in ordine ierarhica in functie de locurile ocupate, de victoriile realizate si de punctele acumulate. Folosirea in cadrul competitiilor, a clasamentelor pe echipe (pe cluburi, pe tari), are scop de cuprindere a unui numar cat mai mare de sportivi in competitii pentru acelasi obiectiv reprezentat de intrecere, confruntare. Cu acest prilej se realizeaza si o legatura prieteneasca intre componentii echipei si chiar intre adversari. Intrecerile se desfasoara pe baza de regulamente si au scopuri diferite, de castigare etapizata a unor puncte, de castigare a unui titlu, a unei medalii in clasamentul final, de castigare a unui premiu (spiritual, material sau financiar).

Sportul de performanta este o activitate placuta si utila ce se caracterizeaza prin:

greutatea executiei miscarilor;

armonia si gratia actiunilor ce deriva una din alta;

forta si supletea actelor motrice;

coordonarea si mobilitatea sarcinilor;

respectarea regulilor si regulamentelor;

solicitarea vointei de actiune;

solicitarea perseverentei muncii;

posibilitatea de a invinge pe altii;

posibilitatea de a te invinge singur;

participarea afectiva la executia probelor, ramurilor;

participarea memoriei la executia miscarilor;

posibilitatea de invingere a naturii si a greutatilor;

respectul adversarilor;

respectul celor care inving si al celor care pierd.

Exercitii aplicative

1.1. Obiectivele operationale:

1. Sa cunoasca termenii prezentati antrenamentul si performanta sportiva;

Sa cunoasca clasificarea sporturilor si sa prezinte cel putin 2;

3. Sa cunoasca caracteristicile sporturilor si sa le prezinte la cel putin 2 diferite;

1. Structura aplicatiilor practice

1. Faceti pentru un inceput o lista de clasificarea sporturilor si a caracteristicilor motrice a acestora pe tipuri de sporturi.

Cautati sa evidentiati caracteristicile motrice comune unor probe sportive, unor ramuri, discipline sportive .

3. Intocmiti o lista a sporturilor si elaborati o schema de clasificare a acestora.

4. Completati urmatorul tabel cu principalele caracteristici ale celor doua tipuri de sporturi

Intrebari

Sporturi individuale

Jocuri sportive

Care sunt caracteristicile grupelor mari de sporturi?



Care este implicarea fizica si psihica in cadrul grupelor mari de sporturi?

Ce efecte produc in plan psihologic si fizic sporturile?

Cum grupati probele, sporturile din interiorul cele doua mari grupe de sporturi?

5. Notati avantajele si dezavantajele implicarii sportivilor in activitatea de performanta

Avantaje

Dezavantaje

Realizati aceeasi analiza in cazul sportului de intretinere

Avantaje

Dezavantaje

Elaborati un test de verificare a cunostintelor folosindu-va de urmatorul tabel:

Obiectivul operational

Continutul itemului

Rezolvare prin selectarea unui raspuns dupa doi autori

Punctaj item

1. Sa cunoasca termenii specifici antrenamentului si performantei sportive

Prezentarea a cel putin doi termeni, altii decat cei prezentati

0- 10 p

Sa cunoasca cel putin 2 clasificari a sporturilor

Prezentarea a cel putin doua clasificari

0- 10 p

3. Sa cunoasca caracteristicile sporturilor

Prezentarea a caracteristicilor cel putin a doua grupe de sporturi/probe sportive diferite

0- 10 p

BIBLIOGRAFIE:

***ENCICLOPEDIA EDUCATIEI FIZICE SI SPORTULUI DIN ROMANIA Bucuresti, Edit. Aramis, 2002

BOMPA, T., Dezvoltarea calitatilor biomotrice – periodizare , Bucuresti, Edit. Ex Ponto, 2001

COLIBABA , D-E., Jocuri sportive teorie si metodica, Bucuresti, Edit. Aladin,

DOBLER, H., SCHNABEL, G., THEIS, G., Grundbegriffe der Sportspielle, Berlin, Sportverlag,1989

EPURAN M. HOLDENICI, I., TONITA, Psiholgia sportului de performanta – teorie practica , Bucuresti Edit FEST, 2001

EPURAN M., 2005Elemente de psihosociologia activitatilor corporale – Sporturi si jocuri, Bucuresti , Edit RENAISSANCE.

POPESCU- NEVEANU, P., Dictionar de psihologie, Bucuresti, Edit Albatros, 1978

TEODORESCU, L., Antrenamentul calitativ, concepte si strategii metodologice, Simpozion stiintific international, Rezumatul comunicarilor M28, 5-7 X, Bucuresti, 1973

Terminologia educatiei fizice si sportului, Bucuresti, Edit Stadion,1974







Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate