Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune.stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme



Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Psihologie


Index » educatie » Psihologie
» Teoria personalitatii la Henry Murray


Teoria personalitatii la Henry Murray




Teoria personalitatii la Henry Murray

Teoria personalitatii lui Murray, pe care acesta o numeste sistem personologic, este o teorie in acelasi timp originala, dar si eclectica. Ea cuprinde aspecte modificate ale teoriei psihanalitice a lui Freud dar si concepte si metode originale de investigare a personalitatii.

Murray acorda atentie atat instantelor constiente cat si celor de natura inconstienta, trecutului, prezentului si viitorului subiectului, fortelor de natura biologica, dar si celor psihosociale in determinismul personalitatii.

Un loc important in teoria lui Murray il ocupa aspectele fiziologice care determina si directioneaza activitatea psihica. Astfel, activitatea cerebrala, asigura unitate si coerenta comportamentului. La fel ca si Freud, Murray considera ca reducerea tensiunilor este forta motrica de baza a comportamentului uman, ca lege primara a functionarii fiintei umane atat pe plan biologic cat si pe plan psihologic.




El recunoaste importanta fortelor de natura inconstienta asupra vietii psihice, a experientelor din copilarie asupra vietii adulte si este de acord cu conceptele psihanalitice de ld, Ego si Supergo.

Cu toata influenta psihanalizei freudiene, se poate spune ca Murrray acorda o interpretare personala acestor fenomene psihologice fiind din acest motiv este considerat un neo-freudian.

Originalitatea lui Murray consta mai ales in elaborarea unei liste a trebuintelor umane.

In baza unor cercetari clinice concrete realizate pe subiecti normali (nu pe nevrotici) elaboreaza (impreuna cu Cristiana Morgan) celebrul T.A.T. (Test de Aperceptie Tematica).

1. Principiile de baza ale personologiei

Murray sublinia faptul ca personologia sa reprezinta o tentativa de explicarea problematicii personalitatii si nu un sistem incheiat reprezinta mai mult un fundament pentru o viitoare teorie a personalitatii:

a)    Primul principiu de baza al personologiei: procesele psihice depind de procesele fiziologice ("Fara creier nu exista personalitate"). Radacinile vietii psihice se afla in creier pentru ca procesele cerebrale suplimentare sunt cele care guverneaza personalitatea.

Argument: un accident vascular sau un drog altereaza functionarea creierului si, in consecinta, personalitatea.

Murray considera ca toate elementele pe care se bazeaza functionarea personalitatii isi gasesc un corespondent in creier: sensibilitatea, amintirile constiente sau inconstiente, dar si credintele, atitudinile, valorile si temerile umane. (Aspect discutabil in privinta ultimelor probleme, din punctul nostru de vedere).

Murray denumeste procesele cerebrale - procese conducatoare (diriguitoare) ale vietii psihice.

b)    Al doilea principiu de baza al personologiei se refera la importanta majora a modificarii tensiunii psihice ca forta motivationala primordiala, depasindu-se astfel, conceptul clasic de reducere a tensiunii.

Murray subliniaza faptul ca nu exista o stare a organismului caracterizata prin reducerea totala a tensiunii. El considera ca insusi procesul de detensionare ofera satisfactii, mai curand decat starea caracterizata prin absenta tensiunii.

Mai mult, absenta tensiunii este considerata ca o stare patologica pentru ca fiintele umane au nevoie de activitate, progres, miscare, excitatie si toate acestea sporesc tensiunea psihica si nu tind sa o reduca.

Organismul genereaza tensiune pentru a avea satisfactia de a reactiona.

Murray considera ca starea psihologica ideala consta in a avea un anumit grad de tensiune psihica pe care subiectul sa o reduca.

c) Al treilea principiu al personologici se refera la dezvoltarea longitudinala a personalitatii.

Personalitatea se dezvolta in timp sub influenta tuturor evenimentelor vietii care actioneaza asupra individului se acorda o atentie deosebita studierii trecutului subiectului.

Personalitatea se modifica si progreseaza mereu, neavand un caracter static, dat odata pentru totdeauna.

Murray atrage atentia asupra unicitatii personalitatii fiecarui individ, desi nu neaga nici elementele comune in sfera personalitatii.

"Un individ uman este ca toti ceilalti oameni, ca unii oameni si ca nimeni altul"

2. Structura personalitatii

Sistemul lui Murray deriva din teoria psihanalitica a lui Freud.

Utilizeaza conceptele lui Freud de Id, Ego si Superego, dar le modifica intr-o oarecare masura sensul. Ca si Freud, Murray considera ca Id-ul reprezinta depozitul tuturor tendintelor impulsive innascute.

Id-ul furnizeaza energia si directia comportamentului si contine tendinte instinctive primitive si amorale (ca si Freud), dar si tendinte innascute pe care.societatea le considera acceptabile si dezirabile (rezulta influenta conceptiei lui Jung cu privire la "umbra", care implica atat aspecte pozitive cat si negative).

Ex. Id-ul implica si tendintele spre empatie, identificare, anumite forme de dragoste (altele decat cele sexuale), cat si tendinta de stapanire a mediului.

Murray era de parere ca Id-ul furnizeaza energia, emotiile si tendintele individului si ca forta (energia) Id-ului variaza de la individ la individ, (unii subiecti au tendinte si emotii mai puternice decat altii).

Problema autocontrolului si directionarii energiei Id-ului nu este aceeasi pentru toti subiectii, pentru ca unii oameni trebuie sa faca fata unei energii mai mari decat au altii.

Murray acorda o atentie deosebita si factorilor psihosociali in determinismul personalitatii. In acord cu Freud, el definea Superego-ul ca fiind internalizarea valorilor, normelor, obiceiurilor, regulilor sociale, prin intermediul carora subiectul ajunge sa-si evalueze propriul comportament, precum si comportamentul celorlalti.

Forma si continutul Superego-ului sunt impuse copilului, inca de la varsta timpurie, de catre parinti si de catre alte figuri investite cu autoritate.

Cu toate acestea, Murray considera ca exista si alti factori care contribuie la formarea Superego-ului, cum ar fi, grupurile de aceeasi varsta, literatura sau mitologia. Superego-ul nu este cristalizat in mod rigid la varsta de 5 ani, ci continua sa se dezvolte de-a lungul vietii, reflectand complexitatea experientelor de viata la care este supusa persoana.

Deoarece Id-ul contine atat elemente negative, cat si pozitive, care nu trebuie reprimate, Superego-ul nu este intr-un conflict permanent cu Id-ul, asa cum considera Freud. Este adevarat ca, Superego-ul trebuie sa lupte impotriva impulsurilor inacceptabile, dar in acelasi timp, el trebuie sa aprecieze cand, unde si cum sa fie exprimate nevoile si tendintele acceptabile si ce ,,obiecte" (elemente) ale ambiantei pot satisface mai bine aceste nevoi.

Odata cu dezvoltarea Superego-ului se dezvolta si Ego-ul ideal. Acesta se refera la modelul cel mai bun pe care il poate atinge omul. Eul ideal cuprinde ambitiile si aspiratiile subiectului. El poate fi congruent cu valorile Superego-ului sau in conflict cu acestea. In acest din urma caz, subiectul spera sa exceleze in anumite forme de comportament care violeaza normele sale culturale intectualizate. (Ex. un individ care aspira sa devina un maestru in ale crimei).

Ego-ul reprezinta conducatorul "rational al personalitatii", care, la fel ca in viziunea lui Freud, incearca sa modifice sau sa amane impulsurile inacceptabile ale Id-ului.

Cu toate acestea, Murray considera ca Ego-ul indeplineste un rol mult mai complex decat cel de "politist" al personalitatii. Ca un organizator al comportamentului, Ego-ul decide in mod constient si directioneaza comportamentele pozitive. Astfel, la Murray, Ego-ul isi asuma un rol mult mai activ in determinarea comportamentului decat i-a acordat Freud.

Ego-ul nu mai este un fel de servitor al Id-ului ci el dirijeaza si planifica in mod constient cursul unor actiuni. El cauta si gaseste posibilitati de gratificare in cazul in care impulsurile pozitive sunt satisfacute. Ego-ul reprezinta Eul care alege spontan si care implica si abilitatile intelectuale si perceptive ale individului.

Deci, Ego-ul nu functioneaza doar pentru a refula tendintele Id-ului, ci el produce satisfactie subiectului prin organizarea si directionarea manifestarii impulsurilor acceptabile ale Id-ului.

Ego-ul reprezinta si atributul intre Id si Superego.

In aceasta calitate, el poate favoriza actiunea unuia asupra celuilalt. Astfel, de pilda, daca Ego-ul favorizeaza id-ul in raport cu Superego-ul, el poate impinge personalitatea in directia criminalitatii.

El poate, de asemenea, sa integreze ambele aspecte ale personalitatii, astfel incat ceea ce subiectul doreste sa faca (Id) este in armonie cu ceea ce societatea considera ca el poate sa faca (Superego).

Un Ego puternic poate media in mod eficient intre cele doua instante, in timp ce un Ego slab poate lasa personalitatea descoperita.

Diferenta principiala intre teoria lui Freud si a lui Murray consta in aceea ca Murray nu este de parere ca conflictele psihice sunt inevitabile.

3. Nevoile (trebuintele) umane: Motivatia comportamentului

Contributia cea mai importanta a lui H.Murray, sub aspect teoretic si in domeniul cercetarii personalitatii, o reprezinta delimitarea conceptului de nevoie (trebuinta) pentru a explica motivarea si directionarea comportamentului.





Acest autor are poate cea mai bine structurata clasificare a trebuintelor umane.

Este important de subliniat faptul ca acest concept de nevoie sau trebuinta nu este elaborat in urma introspectiei sau in urma analizei unor pacienti, ci in urma studiilor realizate pe subiecti normali.

Nevoia (trebuinta) reprezinta in conceptia lui Murray un construct ipotetic. Ea are o baza fiziologica care organizeaza si directioneaza procesele intelectuale si abilitatile perceptive ale subiectului. Trebuintele pot izvori din procese interne ale organismului (foame, sete) sau din evenimentele mediului extern.

Indiferent de originea trebuintelor, acestea cresc nivelul de activism, iar organismul tinde sa le reduca prin satisfacerea trebuintei.


Trebuintele (nevoile) majore

Dominanta- nevoia de a controla mediul, de a directiona si influenta comportamentul celorlalti prin sugestie, seductie, persuasiune sau comanda. Nevoia de a restrange, interzice sau de a redirectiona un comportament.

Deferenta - nevoia de a admira sau sustine o persoana considerata superioara. Nevoia de a pretui, onora, elogia. Nevoia de a se conforma unor traditii.

Autonomie - nevoia de a rezista constrangerilor si restrictiilor. Nevoia de a fi independent si liber de a actiona conform propriilor impulsuri. Nevoia, de a se opune convenientelor. Nevoia de a evita activitatile propuse de personalitati dominatoare.

Agresivitate- nevoia de a depasi opozitia celorlalti prin forta. Nevoia de lupta, de revansa. Nevoia de a se opune in forta, de a pedepsi, de a deprecia, umili, ridiculiza

Supunere - tendinta de a se lasa dominat in mod pasiv de forte externe, de a se accepta injurii, blamari, critica, pedeapsa. Nevoia de a admite propria inferioritate, cautarea si satisfactia obtinuta din durere, pedeapsa, boala, nesansa (ghinion).

Realizare - nevoia de a indeplini sarcini dificile, de a depasi obstacole si de a atinge standarde ridicate in activitate. Tendinta de a rivaliza cu ceilalti, de a stapani, manipula, organiza obiecte, persoane, idei.

Nevoia de stimulare - nevoia de a cauta si de a obtine satisfactii de pe urma unor impresii senzoriale.

Nevoia de a iesi in evidenta (exhibitionism - nevoia de a face impresie, de a fi vazut si auzit, de a activa, uimi, fascina, intriga, soca, amuza sau de a intretine atmosfera.

Nevoia de joc (ludica) - nevoie de a reactiona din placere fara un scop anume. Nevoia de a rade, de a glumi, de a acorda timp unor activitati sportive, de a dansa, de a frecventa petreceri (inclusiv bautura si joc de carti).

Afiliere - nevoia de a fi aproape si de a coopera cu alte persoane care seamana cu subiectul sau il agreaza. Nevoia de acastiga afectiunea, de a adera si de a ramane loial fata de prieteni.

11. Respingere - nevoia de a se separa de persoane apreciate negativ. Nevoia de a abandona, exclude, rejecta sau de a ramane indiferent fata de o persoana considerata inferioara.

Nevoia de suport - tendinta de a fi gratificat prin intermediul unui ajutor, simpatie, de a avea un sustinator, de a fi sustinut, ajutat, protejat, iertat, consolat, incurajat de afectiunea altuia.

Nevoia de nurturanta - nevoia de a acorda simpatie, de a gratifica nevoile altor persoane neajutorate (copii, persoane slabe, infirme, lovite de, viata, bolnave). Nevoia de a ajuta, ingriji, sustine, consola, trata etc.

14. Nevoia de evitare a inferioritatii - nevoia de a evita umilirea, de a iesi din situatiile jenante sau de evitarea conditiilor in care subiectul poate iesi invins. Retinerea de la unele activitati datorita fricii de esec.

15. Nevoia de aparate a Ego-ului - nevoie de a se autoapara de atacuri, critici, blamare. Nevoia de a justifica o actiune gresita, un esec, o umilinta.

16. Nevoia de contracarare - nevoia de a repara un esec printr-o contraactiune, de a depasi slabiciunea de a reprima teama, de a mentine autorespectul si mandria la un standard inalt.

Nevoia de evitare a durerii - nevoia de a evita, de a scapa de situatiile periculoase. Nevoia de a-si lua masuri de precautie.

Nevoia de ordine- nevoia de a pune lucrurile la locul lor de curatenie, organizare, echilibru, exactitate, precizie.

Nevoia de intelegere- nevoia de a adresa intrebari si de a primi raspunsuri. Interesul pentru problemele teoretice, nevoia de a analiza si generaliza evenimentele.

Nevoia sexuala = nevoia de a initia si mentine o relatie erotica.

Murray arata ca nu este obligatoriu ca toate aceste trebuinte de baza sa se manifeste la o singura persoana. Exista oameni care au resimtit de-a lungul existentei lor toate aceste nevoi, pe cand altii nu au trait niciodata unele din ele.

Unele din aceste trebuinte sunt congruente unele cu altele, in timp ce altele se afla in opozitie.

Clasificarea trebuintelor

a) Trebuinte: Þ primare(visceroorganice, foame, sete, evitarea durerii, sex ctc.)



Þ secundare (psihogene):

nu sunt mai putin importante decat cele

primare, dar apar dupa trebuintele primare;

se refera la satisfactii de natura intelectuala si emotionala.

b) trebuinte Þ focalizate: pot fi satisfacute de unul sau cateva "obiecte" scop

Þ difuze: pot fi satisfacute de mai multe obiecte. Se refera la numarul de obiecte care pot servi satisfacerii unei trebuinte.

c) trebuinte Þ reactive: implica reactia la un stimul specific din mediu. Trebuinta apare numai atunci cand apare si obiectul (ex.: evitarea durerii apare doar atunci cand se iveste un stimul amenintator).

Þ practice: sunt activate indiferent de factorii din mediu (ex.: o persoana flamanda cauta de mancare, nu asteapta sa apara in mod spontan ceva de mancare).

d) Trebuinte Þ -manifeste: sunt direct exprimate pentru ca societatea aproba libera lor manifestare (ex. nevoia de realizare).

Þ latente: se exprima camuflat si simbolic in vise si fantezii (ex.: agresivitatea).

e) Trebuinte: Þ efective: conduc la un anumit efect direct.

Þ procesuale se caracterizeaza prin aceea ca satisfactia rezulta din activitatea insasi (vezi trebuintele functionale).

Þ modale: satisfactia rezulta din modul in care este indeplinita activitatea (performanta).

Caracteristicile trebuintelor

© Nevoile (trebuintele) pot sa difere intre ele sub aspectul urgentei sau insistentei cu care declanseaza un comportament (vezi nevoia de aer, apa) acest aspect constituind potentialul trebuintei.

© Unele trebuinte, desi nu sunt identice, pot fi complementare, putand fi satisfacute de unul sau mai multe tipuri de comportamente. Murray denumeste acest fenomen fuziunea trebuintelor (ex.: castigarea gloriei si bogatiei prin munca proprie poate satisface nevoia de realizare, dominanta si autonomie).

© Conceptul de trebuinta in subsidiar se refera la situatia in care o trebuinta este activata prin intermediul satisfacerii altei trebuinte. Ex.: tendinta de afiliere pentru a fi satisfacuta solicita subiectul sa se comporte cu deferenta fata de ceilalti (nevoia de deferenta).

In felul acesta, trebuinta de deferenta va fi in subsidiar fata de cea de afiliere.

© Murray este de parere ca factorii de mediu si evenimentele din copilarie influenteaza puternic trebuintele specifice. El denumeste acest fenomen presiune pentru ca obiectele si evenimentele exercita o anumita presiune asupra subiectului.

Presiune

alfa - se refera la la presiunea exercitata de evenimente si perceputa in mod obiectiv de subiect.

beta - presiune perceputa si interpretata subiectiv. Presiunea are in acelasi timp rolul de a atrage sau respinge subiectul (este pozitiva sau negativa. Murray utilizeaza termenul freudian de Cathexis pentru a descrie aceasta caracteristica a presiunii.

(Ex.: daca o persoana e atrasa de bani, ea va avea un cathexis pozitiv in raport cu acestia).

© Tema - un amalgam de elemente ce tin de presiune si de trebuinta, combinand natura mediului cu caracteristicile persoanei.

In mare masura inconstienta, tema conecteaza trebuintele si presiunile intr-un singur pattern a carui functionare asigura coerenta comportamentului individual. Patternul "temei" se formeaza in copilaria timpurie, in urma experientelor din respectiva perioada si devine o forta puternica ce domina personalitatea individului. Acest pattern aduce ordine, unitate si unicitate comportamentului individual (Murray o denumeste unitatea temei).

© In lucrarile sale mai tarzii, Murray introduce si conceptul de vector valoric, concept menit sa inlocuiasca conceptul initial de nevoie (trebuinta). Vectorul se refera la directia comportamentului si la intensitatea dorintei. Murray realizeaza si o lista de vectori:

achizitie;

evitare;

constructie;

distrugere:

expulzare

Valoarea se refera la idealurile intelectuale, ideologice, estetice, etice ale subiectului.

Dezvoltarea personalitatii: complexele

Murray are o abordare longitudinala a personalitatii. Ca si Freud el isi concentreaza atentia asupra evenimentelor si experientelor din copilaria timpurie.

El imparte copilaria in 5 stadii, fiecare fiind caracterizat printr-o traire a placerii, care este inevitabil stopata de cerintele societatii.



Fiecare stadiu isi lasa amprenta asupra personalitatii sub forma complexelor. Acestea sunt. structuri formate in urma impresiilor lasate de fiecare stadiu si ele directioneaza in plan inconstient evolutia viitoare a individului.

Fiecare individ dezvolta toate cele 5 complexe , pentru ca fiecare trece prin cele 5 stadii de dezvoltare.

Nimic nu este anormal decat daca se ajunge la comportamente extreme, cand subiectul ramane fixat la un anumit nivel de dezvoltare. In aceasta situatie, personalitatea sa devine incapabila sa dezvolte spontaneitatea si flexibilitatea, iar formarea Ego-ului si Superego-ului este influentata de aceasta fixare.

Complexele

©Existenta sigura din pantecele mamei

complex de claustrare;

©Satisfactia obtinuta in urma suptului

complex oral;

©Satisfactia obtinuta in urma defecarii

complex anal;

©Satisfactia obtinuta in urma urinarii

complex uretral;

©Satisfactii genitale

complex de castrare

I. Complexul de claustrare

Viata intrauterina este sigura, linistita, total dependenta, in formele sale de baza complexul de claustrare simplu se traduce in dorinta subiectului de a sta in spatii mici, calde, intunecoase, unde se simte in siguranta. Se poate manifesta prin tendinta de a ramane in pat, acoperit, dimineata, in a avea un loc unde poate ramane izolat, sau poate agrea o masina, o barca sau poate dori sa se izoleze pe o insula sau intr-o manastire. Subiectii sunt pasivi foarte dependenti de ceilalti si se orienteaza spre activitati sigure si spre trecut.

Complexul se poate centra si asupra sentimentului de insecuritate, neajutorate si lipsa de suport din viata intrauterina, motiv pentru care persoana se poate teme de spatii deschise, de foc, de cadere, de inec, de cutremure sau de situatii noi. Murray denumeste aceasta stare complexul insecuritatii.

A treia varianta a complexului de claustrare se centreaza in jurul fricii de a sufoca rezultand complexul de regresie.

Subiectul prefera spatiile deschise, aerul proaspat, miscarea, schimbarea, noutatea. Se poate manifesta si sub forma claustrofobiei.

2. Complexul oral

Si acesta are 3 variante:

a)   Complexul oral pasiv este o combinatie de preferinte pentru activitati orale, cu tendinte pasive si nevoia de a fi protejat si sustinut. In comportament se manifesta prin: supt, mancat, baut, sarutat, nevoie de afectiune, protectie si dragoste.

b)   Complex oral agresiv, combina activitati orale agresive (muscat, scuipat, tipat sau la varsta adulta ironia si sarcasmul);

c)   Complex oral de rejectie: vomitat, mancat putin, teama de contaminare orala (ex.: teama de sarut), evitarea dependentei fata de altii.

Complexul anal:

de rejectie (provine din preocuparea pentru defecare); umor scatologic, interes pentru murdarie sau materiale care seamana cu fecalele (lut, plastelina, noroi). Este asociat cu comportamente agresive: aruncat lucruri, preocuparea pentru arme de foc si explozibile. Persoana este murdara si dezorganizata.

de retentie: acumulare, pastrare, colectionare. Persoana este curata, ordonata, exacta.

Complexul uretral:

Este asociat cu ambitie excesiva, o distorsionare a autostimei, o puternica iubire de sine. Exista o istorie de enurezis in antecedente. Subiectul tinteste prea sus si idealurile sale sunt distruse de realitate. Se mai numeste complexul lear.

5. Complexul de castrare

Murray nu a fost de acord cu afirmatia ca complexul de castrare reprezinta radacina multor anxietati din viata adulta .

El interpreteaza acest complex intr-un sens mai restrans si consta in "fantezia ca penisul ar putea fi taiat' (ad-literam). El considera ca acest complex rezulta din fricile rezultate din comportamentul de masturbare si din pedepsele parintilor pentru acesta.

In concluzie, H.Murray considera ca:

1. Persoana este partial determinata de nevoi biologice si partial de mediu, admitand astfel un anume grad de libertate a vointei.

2. Scopul existentei nu il reprezinta o stare lipsita de tensiune, ci satisfactia izvorata din reducerea tensiunii, avand astfel o viziune optimista asupra personalitatii umane (el spune ca prin forta creativitatii, imaginatiei si ratiunii oamenii sunt capabili sa rezolve problemele care le apar in cale).

Complexele copilariei isi pun amprenta in mod inconstient asupra vietii individului, dar personalitatea este determinata si de prezent, precum si de aspiratiile pentru viitor si astfel, omul are capacitatea de a evolua si de a se dezvolta permanent.







Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate