Shakespeare - Izvoare de inspiratie ale operei shakespeariene

Shakespeare - Izvoare de inspiratie ale operei shakespeariene

Shakespeare este autentic nu prin originalitatea fabulei dramelor sale, el singur inspirandu-se din diferite izvoare, ci prin polemizarea, interogarea prin intermediul acestora asupra unor teme existențiale.

Teatrul shakespearian isi extrage subiectele din operele inaintasilor, fie ca e vorba de Plaut, ca in cazul ”Comediei erorilor”, sau de Montemayor in cel al piesei “Cei doi tineri din Verona” inspirata din pastorala Diana.

Scopul dat literaturii este unul specific Renasterii, poezia devenind, in aceasta epoca instrumentul de cunoastere a sufletului omenesc si a societatii. Shakespeare va proceda ca si ceilalt scriitori renascentisti, bazandu-se pe o intelegere filosofica a vietii si prezentand personajele in devenire, dominate de trasaturi contradictorii. Filosofia shakespeariana se converteste intr-un scepticism radical, in “Macbeth” conform caruia „Viata este o poveste istorisita de un idiot, fara nici un sens', sau intr-un scepticism mai bland, in celelalte drame.

Cei mai mulți dramaturgi din acea perioada au colaborat cu alte persoane de aceeași eficacitate, și criticii sunt de acord ca Shakespeare a facut același lucru, cea mai mare parte in primii și ultimii ani din viața sa. Unele lucrari, cum ar fi “Titus Andronicus” și primele istorii, raman controversate, in timp ce “The Two Noble Kinsmen” și “Cardenio” sunt o foarte buna demonstratie a documentarii contemporane. Primele piese au fost influențate de scrierile altor dramaturgi elisabetani, in special Thomas Kyd și Christopher Marlowe.

“Romeo si Julieta’ a fost si ramane,una dintre cele mai populare si indragite opere ale lui Shakespeare,insa,cum se intampla cu majoritatea pieselor si sonatelor sale,povestea nu este originala.

Tema este intalnita pentru prima oara intr-o povestire a lui Matteo Bandello,un scriitor Italian din secolul al XVI-lea.

In 1662,poetul englez Arthur Brooke compune un lung poem narativ numit “Tragica poveste a lui Romeo si a Julietei”,bazat pe o traducere in limba franceza a operei lui Bandello,care ulterior,devine principala sursa de inspiratie pentru piesa sa. In 1679,dupa moarte lui William Shakespeare,Thomes Otway incearca sa puna in scena o adaptare a piesei,bazata pe istoria Romei antice si intitulata “Istoria si decaderea lui Caius Marcus”. Una dintre principalele diferente fata de versiunea lui Shakespeare este aceea ca Julieta isi deschide ochii cu cateva clipe inainte de moartea lui Romeo.

Conform unor critici,Hamlet a fost construit in paralel cu Oedip. Oedip are caracterul unui cercetator, dominat de pasiunea adevarului, marcat de vointa impartasind soarta omului teoretic, insetat de certitudini. Oedip este singurul erou tragic grec inrobit de o asemenea pasiune. Si, cand ajunge la capat, el nu ezita sa se pedepseasca, in numele adevarului gasit. Iar Hamlet poseda un caracter ezitant si abulic, strabatut de scrupulul cunoasterii exacte. Fapta trebuie sa urmeze convingerii formate, pentru ca Hamlet nu este,un impulsiv. Oedip si Hamlet reflecta doua modalitati de cautare a adevarului constand in adunarea tuturor probelor care contureaza faptul criminal, in cazul celui dintai, si urmarind obtinerea marturiei directe a vinovatului, in cealalta situatie. Hamlet realizeaza un experiment psihologic, o observatie in conditiile create de observator prin care ii obliga pe criminali sa se desconspire. Indarjirea ii caracterizeaza pe ambii eroi tragici, ei opunandu-se, prin aceasta, caracterelor timorate in fata adevarului sau celor care intretin minciuna, precum si oamenilor care se infasoara in valurile fanteziei inselatoare.

“Cum va place” este o comedie pastorala care, desi a fost scrisa intre 1599 si 1600, a aparut publicata abia la 1623, dupa moartea lui Shakespeare. Povestea e inspirata din nuvela lui Thomas Lodge, „Rosalinda”. Se banuieste ca prima punere in scena a piesei dateaza de la 1603.

In “Cum va place”, Shakespeare reia tema din „Romeo si Julieta”, tema iubirii aprinse de la prima privire.

Pentru „Nevestele vesele din Windsor” Shakespeare s-a inspirat dintr-o colectie de povestiri semnate Giovanni Fiorentino.

Se crede ca „Othello” a fost scrisa in jurul anului 1603 si ca are la baza povestea italiana „Un capitan maur” de Cinthio, unul dintre discipolii lui Boccaccio

„Macbeth”, scrisa probabil intre 1603-1607, este cea mai scurta tragedie shakespeariana. Prima reprezentatie atestata a avut loc in aprilie 1611, la teatrul Globe. Personajele reale care au inspirat aceasta piesa sunt regii Macbeth, Duff si Duncan mentionati in cronicile lui Raphael Holinshed (1587), un tratat de istorie a Angliei foarte cunoscut lui Shakespeare si contemporanilor sai.

Pentru tragedia “Regele Lear”, W. Shakespeare s-a inspirat dintr-o poveste populara, Inainte de Shakespeare, povestea regelui Lear a mai fost „tratata” si de catre alti doi mari autori, John Higgins si Edmund Spencer.

“Totu-i bine cand sfarseste bine” are la baza „Decameronul” lui Boccaccio, piesa are ca titlu un proverb a carui povata e aceea ca nicio problema nu conteaza daca se sfarseste fericit.

Ideile cele mai indraznete ale Renasterii se regasesc in dramele lui Shakespeare, de la titanismul, reinterpretat in spirit personal, pana la instrumentele de observare stiintifica a realitatii, anticipand metodele experimentale propuse de Francis Bacon. Nici doctrina temperamentelor nu ii este straina, ajutandu-l, prin acuratete, in procedeul inovator al analizei psihologice.

Geniu prin excelenta, o personalitate iesita din comun, a carei spontaneitate o egaleaza pe cea a naturii, daruindu-ne opere trainice, purtatoare ale filosofiei renascentiste si vorbind, in acelasi timp, oricarei epoci, in masura in care aspiratiile timpului respectiv isi gasesc implinirea in faptele de cultura create de Shakespeare.

Comediile lui Shakespeare,in care principalele teme sunt dragotea si tineretea,prezinta un paradox. Acest amestec este, de asemenea, caracteristic comediei antice din Attica, reprezentantul cel mai de seama fiind Aristofan,care ocupa o pozitie unica in istoria literaturii universale.

Shakespeare se documenta din cronicile lui Raphael Holinshed (1587). Dar pentru a-si atinge scopurile dramatice, nu a respectat intotdeauna firul cronologic al intamplarilor. Sau chiar a amestecat fapte petrecute de-a lungul a doua decenii.

Creatiile lui Shakespeare sunt considerate drept cele mai stralucitoare opere scrise vreodata in literatura, datorita priceperii lui Shakespeare de a depași narațiunea și de a descrie cele mai intime și profunde aspecte ale naturii umane.