Nichita Stanescu, Nedreptate

Nichita Stanescu, Nedreptate

1. a trage cu urechea, a se culca pe o ureche

2. Virgula, din punct de vedere gramatical, marcheaza elipsa predicatelor, iar din punct de vedere stilistic accentueaza importanta ochilor si a picioarelor in cadrul vietii si, mai ales, a duiosiei in planul iubirii.

3. sperante, duiosie, tristete, dragoste

4. 18 silabe

5. "De ce sa auzim si de ce sa avem urechi pentru auz?", prima interogatie retorica pune sub semnul intrebarii normalul si sugereaza iesirea din limitele banalului, o desprindere de contingent.

6. nedreptatea firescului, pusa in relatie antitetica cu depasirea limitelor

7. prezenta eului liric implicat, prin folosirea verbelor la pers. I plural; prezenta interogatiilor retorice

8. Mijloacele artistice la care apeleaza , intotdeauna, orice poet, au drept scop infrumusetarea versurilor, dar si evidentierea ideii poetice. Inserate intre versurile 7-13 se regasesc epitete personificatoare atribuite tristetii si dragostei: "urata", "infrigurata". Astfel, figurile de stil creeaza ambiguitatea limbajului impinsa pana la aparenta de nonsens, de absurd, prin rasturnarea firescului, inclusiv prin ermetismul expresiei.

9. Titlul exprima si subliniaza aparitia eului liric subiectiv, care lupta cu sine, ducand la confruntarea dintre creator si ganditor. Astfel, "nedreptate" suprima insolitul imaginilor artistice, dar totodata, poezia contrariaza permanent asteptarile cititorului.