Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune.stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme



Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Literatura


Index » educatie » Literatura
» Instantele comunicarii narrative in romanele “Enigma Otiliei” de G.Clinescu si “Maitreyi” de M.Eliade


Instantele comunicarii narrative in romanele “Enigma Otiliei” de G.Clinescu si “Maitreyi” de M.Eliade




Instantele comunicarii narrative in romanele “Enigma Otiliei” de G.Clinescu si “Maitreyi” de M.Eliade

Lectura-poarta intredeschisa spre un dincolo tulburator!

Avea dreptate Umberto Eco cand definea opera literara drept creatie si lectura cand introducea termenul de opera deschisa.Daca intelegem lectura ca o recreare din perspective cititorului a universului operei dat initial de catre autor,daca facem din ea principala modalitete de ainterioriza lumea miraculoasa a literaturii ,propia noastra personalitate in formare devine liantul care aduna cele mai diverse si, uneori, cele mai diferite idei si situatii.

Printr-o astfel de lectura-interpretare ne propunem sa apropiem doua din cele mai interesante romane din literature romana interbelica:”Enigma Otiliei” de G.Calinescu si “Maitreyi” de M.Eliade.Sa le apropiem unul de altul si sa observam in cadrul fiecaruia particularitatile naratiunii.Sa ne apropiem noi insine de aceasta lume aflata intr-o permanenta geneza prelungindu-ne propriul traseu existential printr-o asumare kathartica a problemelor cu care se confrunta personajele romanelor mentionate.




Ne referim in primul rand la personajele care intruchipeaza tineri cu problemele lor specifice.

Incepem prin a incerca sa redescoperim in romanele amintite posibile trase initiatice,cu labirintul ratacirilor lor,deoarece problema initierii este esentiala pentru tineri si ea poate fi pusa in diferite contexte.

In masura in care analiza naratologica delimiteza in text instantele comunicarii narrative punand in valoare semnificatiile operei literare,ea ne poate ajuta sa intelegem mai bine conotatile pe care le are initierea in romanele amintite.

Initierea ca etapa distincta in formarea tinerilor poate fi considerata figura dominanta a fiecarui text in care personajele sunt tineri.

In acest context ne punem intrebarea in ce masura este posibila initierea tinerilor intr-o lume reconstituita din perspective metodei relismului obiectiv balzacian,metoda folosita de G.Calinescu in romanul “Enigma Otiliei”.Continuam apoi sa ne intrebam daca mediul reconstituit relist prin estetica autenticitatii,asa cum a fost ea inteleasa de M.Eliade si cum este aplicata in romanul”Maitreyi”,favorizeaza mai mult infaptuire initierii decat cel din romanul lui G.Calinescu.

Pentru araspunde la aceste intreberi vom prelua pe rand date din cele doua romane si le vom analiza.

“Enigma Otiliei” este prin tematica sa in acelasi timp roman social si roman al iubirii.Problema dominanta care sta in atentia romancierului este mostenirea averii batranului Costache Giurgiuveanu de catre rudele apropiate.Prin acest aspect tematic G.Calinescu se mentine pe o linie traditionala.Dar prin evocarea triunghiului erotic Felix-Otilia-Pascalopol problematica romancierului se modernizeaza.

Se stie ca G.Calinescu a scris “Enigma Otiliei” pentru a-si ilustra propiile opinii referitoare la evolutia romanului romanesc.

In calitate de critic literar el polemiza cu Eugen Lovinescu,autorul teoriei sincronismului,care credea ca proza romanesca trebuie sa evolueze de la o tematica legata de mediul rural la o tematica referitoare la mediul urban,de la romanul de creatie le romanul de analiza psihologica,de la proza de factura obiectiva la cea de factura subiectiva.Calinescu nu este de accord cu punctul de vedere exprimat de Lovinescu.El crede ca in anii’30 e prea devreme sa vorbim despre sincronizarea literaturii romane cu cele mai avansate directii din literatura universala .Nu se poate scrie roman modern de anliza psihologica,asa cum scriau in Occident Andre Gide,Proust sau J.Jouce daca nu s-a consumat la noi experienta realismului obiectiv balzacian sau proza fantastica si filozofica de factura romantica.

In procesul cretiei G.Calinescu realizeaza practice o sinteza intre trditie si estetica moderna ,preluata deja de contemporanii sai,mai ales de cei de la cenaclul lui Lovinescu.Modernizarea structurii epice in “Enigma Otiliei” s eleaga mai ales de relizarea portretului Otiliei Marculescu si de conoitatiile pe care acest portret le stebileste in ansamblul romanului ionic,de mult nuantata in cazul Otiliei,chiar daca in ansamblul romanul este mai mult doric(termenii ionic si Doric sunt preluati din cartea “Arca lui Noe”de N.Manolescu).In plus ea reprezinta un tip literar nou,ilustrand tipul femeii moderne,nelinistite.

Daca relatia autor-narator ramane in linii mari aceiasi ca in romanul doric, relatia narrator-personaj in cazul Otiliei se modernizeaza.De asemenea este moderna relatie personaj-personaj.Naratorul din romanl relist-obiectiv prin chiar statutul sau micsoreza posibillitatile personajului de a se autoanaliza(lucrul posibil mai ales in romanul realist subiecti ionic).Daca introspectia nu este pe deplin posibila din cauza perspectivei obiective asupra vietii,autorul foloseste alte modalitati de aevidentia datele esentiale ale psihologiei personajului.Importante in acest sens devin opiniile celorlalte personaje,precum si evocarea relatiei particulare ce se stabileste intre Otilia si pian ca mijloc prin care”sufletul fetei exteriorixeaza vibratiile din labirintul interioritatii”.

In timp ce aprecierile naratorului despre Otilia se mantin pe o tonalitae afectiva relativ neutra,aprecierile celorlalte personaje sunt foarte colorate afectiv si foarte diversificate.Spre exemplu referitor la portretul fizic naratorul mentioneaza din perspective obiectiva evolutia imaginii Otiliei de la tanara”imbracata inttr-o rochie foarte larga pe poale,dar stransa tare la mijloc si cu o mare colereta de dantela pe umeri” la femeia matura cu trasaturi banale,evocate in finalul romanului:”o dama foarte picanta,gen actrita intretinuta”.Inefabilul figurii tinerei fete s-a pierdut in imaginea femeii mature care i-a luat locul.Surprinzand si el acest fapt ,Felix are o reactie afectiva puternica.El este foarte surprins de schimbarile care aparusera pe chipul Otiliei:”Femeia era frumoasa ,cu linii fine,dar nu era Otilia,nu era fata nebunatica.Un aer de platitudine feminine stinge totul.Avesese dreptate:<<noi nu traim decat 5-6 ani>>”.Aparitia notatiilor in stil indirectliber subliniaza participarea afectiva a personajului.





Perspectiva obiectiva a naratorului punand aspectul fizic in corelatie cu cel moral,prelungeste reconstiturea psihologiei personajului feminine,intrand in zona misterului essential.De aici si titlul romanului “Enigma Otiliei”.Enigma schimbarii Otiliei este enigma vietii care evolueaza permanent,de obicei inclinand spre varsta maturitatii si ,mai mult, spre batranete o parte din posibilitatile care se aratau generoase in adolescenta sau in prima tinerete.Calinescu este intr-adevar realist cand ilustreza in romanul sau acest adevar greu de suportat.

Bogatia psihologica a Otiliei este pusa in evidenta prin notarea impresiilor pe care le au celelate personaje despre ea.De multe ori opiniile c elorlalti sunt diferite,chiar cand e refera la aceiasi situatie.Natura reflectorului ,a constiintei in care este reflectat chipul Otiliei,adduce schimbari spectaculoase;stim ca Felix si Pascalopol o apreciu foaret mult,considerand-o ipostaza ideala a feminitatii,cei diun clanul Tulea o ponegreau ,fiecare in felul sau,iar batranul Giurgiuveanu avea o afectiune deosebita pentru ea,cu toate ca nu-i era ruda de sange.

Am aflat deci u ajutorul naratorului si cu ajutorul celorlalte personaje cum era Otilia:o fiinta inefabila,care daruieste tuturor ceva din frumusetea si gingasia ei,o fiinta care este uneori aprobata,alteori dezaprobata de cei din jur,un amestec ciudat de senzualitate si luciditate.

Toate aceste trasaturi psihologice devin si mai expressive prin introducerea acelui artificiu din compozitie prin care adancul personajului iese miraculous la suprafata prin muzica pianului.Dupa cum observa C.M.Popa,pianul ocupa un loc particular intre toate acele obiecte evocate dupa metoda realismului obiectiv balzacian,pentru a reconstitui atmosfera in care traiesc personajele:”pianul reprezinta similitudini cu fiinta scindata a Otiliei( . ).Sunt cunoscute secventele in care autorul apeleaza la retorica instrumentala pentru a marca momentele cheie,situatiile hotaratoare poentru destinul fetei.Un astfel de moment este trezirea lui Felix,a doua zi dupa venirea in casa luiGiurgiuveanu,sub impresia muzicii<<a doua zi Felix fu trezit din somn de grindina repede a unui pian care rasuna prin apropiere.Cineva trecea mainile cu jovialitae pe deasupra clapelor,cantand cu reala dexteritate un exercitiu pianistic complicat,care varia la infinit pe o tema.Desi legat afectiv de Otilia,Felix nu participa pe deplin la initirea prin muzica.poate si din acest motiv iubirea lor ramane doar posibilitate,nu implinire.Imposibilitatea de a fuziona melodic prevesteste separarea de care vor avea parte.De la inceput Felix nu intra in rezonanta cu muzica dezlantuita prin care adolescenta da glas aspiratiei sale de a sfida conventiile sociale.De aceea nu este pregatit sa raspunda impulsului fetei care I se adreseaza dup ace muzica i-a rascolit fiinta<<Hai sa fugi!>>

Ultima despartire a lui Felix de Otilia este si ea marcata printr-o scena in care muzica are un rol premonitor.

Nu numai relatia Felix-Otilia este analzta prin intermediul muzicii ,ci si relatia Otiliei cu celelalte personaje.Semnificativ in acest sens este faptul ca pianul este ravnit de Aurica.Aceasta nu vrea sa intre ea insasi in lumea spiritualizata a carei emblema este pianul,ci doreste instinctive s-o depesedeze pe Otilia de singurul obiect care ii apartine in intregime.Intr-adevar pianul va fi in cele din urma al Auricai ,pentru ca la plecarea din casa lui Giurgiuveanu,Otilia il daruieste.Acest fapt poate fi interpretat in sensul ca inefabilul si esenta spirituala a vietii pot trece din sfera sacrului in sfera profanului atunci cand initierea ramane doar un aspect de suprafata.Caci Otilia s-a initiat,darn u asa cum ar fi avut ea nevoie NU STIU CE SCRIE,ci si asa cum au vrut ceilalti.Ea a invatat sa supravietuiasca intr-o lume banala si poate ca in aceasta supravietuire a pierdut ceva din bogatia sufleteasca a adolescentei,chipul si sufletul ei au primit ceva din invazia benalitatii mediului in care traia.Fara pian,care avea rolul de a exorciza raul,viata ei adevenit,poate,drum ratacitor,lasand in urma posibilitatile pe care le-a avut ca adolescenta de a trai sub semnul sacrului.Perspectiva realist-obiectiva se implineste pe deplin in “Enigma Otiliei” asa cum isi doreste Calinescu. Acest roman subliniaza parca o idée pe care o regasim in opera stiintifica a lui M.Eliade:”Criza in profan”.Dar tot Eliade sublinia si faptul ca sacrul nu poate sa dispara fiind parte componenta a Creatiei ,cu datele sale originare pastrate pana in epoca moderna.Si daca a reface echilibrul si armonia originilor,omul modern nu-si poate valorifica pe deplin resursele interioare fara a se strdui sa se initieze.Caci initierea ramane singura modalitae de revelatie a sacrului.




Indicii ale drumului initiatic care poate fi parcurs de omul modern apar si in romanul”Maitreyi”,ca si in alte carti ale lui Eliade.

Prin problematica sa “Maitreyi” este in acelasi timp roman al iubirii,roman cu accente sociale si roman de meditatie asupra sensului existentei.Prin personajele sale,autorul descrie confruntarea dramatica dintre doua lumi:lumea moderna si lumea orientala care conserva mentalitatile traditionale.

Actiunea se petrece in India,mai intai la Calcutta,apoi intr-o zona mai indepartata de civilizatie,Himalaya.

Personajele principale sunt tanarul inginer european Allan si indianca Maitreyi,o adolescenta de 16 ani.Ne atrag atentia ca personaje secundare parintii Maitreyiei,Narenda Sen si doamna Sen,precum si fica lor mai mica Chabu.In episoadele finale ale romanului importanta este sud-africanei Jeni Isaac.

Organizarea fluxului epic nu tine seama de cronologia obiectiva sin u evolueaza linear-de la trecu ,catre present si apoi catre viitor-ei se lasa purtati de amintirile naratorului-personajul Allan.El a tinut un jurnal care va fi integrat in roman.Inceputul romanului consemneaza nedumerirea naratorului,personajului Allan referitoare la faptul ca a uitat cum s-a derulat prima lui intalnire cu Maitreyi fata pe care mai tarziu o considera parte din destinul sau.El se intraba de ce nu este consemnata in jurnal prima lor intalnire.Observam ca de la inceput perspectiva cunoasterii lumii este evidentiata.

Naratorul omniscient si omnipresent din proza dorica a disparut ,lasand locul naratorului de tip ionic.Acesta nu cunostea decat detele verificabile prin experienta lui subiectiva limitata.Aceasta realizare a perspectivei cunoasterii este o garantie esentiala a esteticii autenticitatii aplicata de multi autori de proze care apartin stilului ionic.

Ce si cum vom afla date despre viata,care este a tuturor ,de la un asemenea narator-personaj care ne marturiseste inca de la iceput ca nu detine adevarul absolut?

Se pare ca trebuie sa aflam mai intai faptul ca individual poate fi poarta deschisa spre experienta omenirii,ca profitul acestuia se dilate si se contracta in ritualuri misterioase.Asa se intampla si cu cei doi tineri care,traindu-si iubirea ca experienta de viata esentiala,isi asuma ceva din destinul perechii primordiale prin care s-au perpetuat datele fundamentale ale lumii .Coborand in logodna mistica in acel timp fabulos al inceputurilor ,ei raman totodata oameni ai timpului modern.Este deja prefigurata in acest roman o tema preferata de mai tarziu a prozelor lui Eliade.:trairea simultana pe o dubla coordonata existentiala,una sub semnul sacrului si alta sub semnul profanului.

O astfel de traire scindeaza lumea interioara a personajului si-I da aspect problematic.Acest lucru este evident atat inainte,cat si dup ace tinerii au avut revelatia marii iubiri care ii uneste,care i-a predestinate sa se caute sis a se gaseasca.Despre Allan aflam ca inainte de a fi convins ca s-a indragostit de Maitreyi credea in superioritatea culturii si a civilizatiei europene,careia ii apartinea.Era lucid si ironic in relatia cu tanara indianca :”urmaream jocul Maitreyiei cu multa luciditate”.Treptat insa misterul vietii fetei ca reprezentanta a altei civilizatii,il incita.Apoi comportamentul ei capata pentru Allan ceva particular,emotionant.Ea nu mai este doar o “panteista”,ci este o fiinta capabila sa readuca emotia in gesturile simple,conventionale de multe ori in lumes europeana.Semnificativ in acest sens este episodul in care Maitreyi ii deruieste lui Allan o floare.Desi la inceput acesta priveste gestul ca pe un fapt conventional,tinand de o retorica goala,conventionala,a iubirii profane,totusi in cele din urma apare o emotie autentica in sufletul tanarului:”M-am gandit toata ziua la aceasta scena si imi imaginam o serie de intamplari cu desavarsire absurde.Cand m-am intors de la birou,m-am privit in oglinda si pentru intaia oara in viata mea,ma voiam mai frumos”.Dar am un rost de umor care nu ma paraseste niciodata si surprinzandu-ma in fata oglinzii,asa cum ma maimutaream ca un actor de cinema,incepui sa rad cu pofta si ma trantii pe pat fericit ca sunt totusi un tanar intelligent si lucid”. Inteligent si lucid-asta vrea sa recunoasca Allan decamdata ca este,dar oglinda cu care s-a confruntat o clipa eul sau de suprafata i-a deschis deja o portita spre eul sau profound.Simbol al introspectiei,cum ne spune si Calinescu in “Universul poeziei” :oglinda adanceste imaginea sinelui .Si asfel,undeva in statul profund al existentei destinele celor doi tineri se intalnesc,trecand peste conventiile sociale care ii separa.Momentul unirii lor mistice prin legamantul logodnei adduce in planul experientei individuale experienta lumii care precede individual si care-l va depasi,scurgandu-se din present in viitor.De fapt unirea mistica este singura unire revelatoare a dimensiunii sacre si prin acest statut ea aboleste timpul istoric.Cuvintele legamantului rostit de Maitreyi sunt poate parte dintr-un vechi ritual al initierii:”Ma leg de tine ,pamantule, ca eu voi fi a lui Allan si a nimanui altuia.Voi creste din el ca iarba din tine.Si cum astepti tu ploaia,asa voi astepta eu venirea,si cum tie razele,asa va fi trupul lui mie.Ma leg in fata ta ca unirea noastra va rodi,caci mi-e drag cu voia mea,si tot raul ,daca va fi sa nu cada asupra lui ci asupra-mi,caci eu l-am ales.Tu ma auzi,mama-pamant,tu nu ma minti,mama mea.Daca ma simnti aproape ,cum te simnt eu acum ,si cu mana si cu inelul intareste-ma sa-l iubesc totdeauna,bucurie necunoscuta lui sa-I aduc viata de rod si de joc sa-I dau.Sa fie viata noastra ca bucuria ierbii ce creste din tine.Safie imbratisarea noastra ca cea dintai zi a monsoon-lui.Poaia sa fie sarutul nostrum.Si cum tu niciodata nu obosesti ,maica mea, tot astfel sa nu oboseasca inima mea in dragostea pentru Allan pe care cerul l-a nascut departe,sit u, maica,mi l-ai adus aproape.”



Allan uita ca la inceput crezuse in superioritatea culturii si a civilizatiei europene si invata de la orientali-de la Maitreyi- drumul secret spre revelarea sacrului.La randul ei fata dupa ce parintii intervin impunandu-le despartirea ,invata drumul spre eul problematic al omului modern.Allan insusi trebuie sa reinvete sa supravietuiasca in lumea moderna al carei aer trbuie sa-l respire si dup ace a primit revelatia sacrului prin unirea mistica din timpul logodnei cu Maitreyi. Aventura lui cu sud-africancaJeni Isaac il readuce in lumea care sta sub semnul profanului.Psihologic,tanarul parcurge drumul de la cunoasterea rationala limitata la cunoasterea complexa in care se regasesc,alaturi de ratiune,sentimente si chiar manifestari ale subconstientului.Initierea personajului lui Eliade nu se aseamana cu cea a pesonajelor din basm,care dupa parcurgerea probelor initiatice intra pregatiti in circuitul social pe care-l revigoreaza devenind ei insisi imparati si intemeindu-si familii.O astfel de initiere ramane doar in ipostaza ideala de a fi pentru omul modern.Chiar si in aceste conditii tinerii au inteles ceva essential despre viata;sacrul exista si,dincolo de ratacirile lumii moderne,el trebuie cautat.Aceasta cautare trebuie sa dea sens vietii .

Ce este deci initierea in romanul lui Eliade spre eosebire de initierea in romanul lui Calinescu?

Daca in”Enigma Otiliei tanarul invata cum sa renunte la o parte substantiala din propria interioritae pentru a se pune de acord macar partial cu lumea,societaeta,in “Maitreyitanarul intuieste ca trebuie sa traiasca simultan in sfera ssacrului si in cea a profanului.Allan si Maitreyi nu pot nici sa uite iubirea lor,darn u pot nici sa faca abstractie de lumea plina de conventii rigide care le-a impus despartirea.

Ca roman ionic “Maitreyi” nu este imitatie NU STIU a prozelor luiAndre Gide cum aprecia gresit Calinescu,care poate nu avea perspective temporala necesara pentru a intelege mai nuantat creatia lui Eliade.Este o carte originala prin relatia bine condusa intre schema ionicului si continutul de idei de o bogatie deosebita.Am putea spune ca in Maitreyi tinerii sunt preocupati de raporturile sinelui cu sinea iar in “EnigmaOtiliei “sunt preocupatio de raporturile sinelui cu lumea mare.Figura initierii ramane intr-adevar esentiala pentru cele doua romane.

Printre certitudini si incertitudini ,printer cuvinte si taceri,mergem mai departe pe trseul lecturii spre noi insine.




loading...




Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate