George
Cosbuc, Pastel
1. "padure"; "mac"
2. Cratimele din structura "Si-adoarme-apoi" au fost utilizate pentru a
marca rostirea legata a celor trei cuvinte. Rolul prozodic al cratimei
consta in pastrarea masurii si a ritmului versurilor
3. E vara, deci se intuneca mai tarziu.
I s-a intunecat fata cand m-a vazut venind spre el, credea ca o
sa-l cert.
4. tema - natura; motivul - inserarea
5. liniste
6. Personificarea "Din ochi clipeste-ncet cicoarea/
Si-adoarme-apoi si ea" exprima starea de liniste
redata de contemplarea naturii, cu puternice reverberatii in
sensibilitatea eului liric. Aceasta personificare are rolul de a crea o
atmosfera in care linistea totala isi pune amprenta si
asupra vegetalului.
7. Verbele la prezent, predominante in poezie, au rolul de a transmite ideea
eternizarii naturii surprinse in acest pastel, a
elementelor care compun tabloul fascinant al inserarii: "bate", "adoarme",
"tace" etc. Aceste verbe sugereaza incremenirea naturii
cuprinsa de o liniste profunda.
8. In a treia strofa a pastelului este prezentat
un tablou static, care intregeste starea de liniste ce a cuprins
intreaga natura in momentul inserarii, stare la care fac trimitere
si strofele anterioare. Descrierea surprinde trecerea de la crepuscul la
noapte, prin imaginea vizuala: "amurgul moare . / Da semne noptii
din ponoare". Personificarea "Ea-mbraca
haine-ntunecate", precum si epitetul personificator "tacuta", au
rolul de a crea o atmosfera plina de mister. Se remarca
impersonalitatea vocii lirice, motivata fiind de faptul ca accentul
cade pe spectacolul naturii contemplate, o magnifica panorama
surprinsa, parca, in toate detaliile ei. Astfel singura marca a
prezentei eului liric este deicticul personal
"eu", din strofa a doua, care sugereaza relatia directa dintre
om si natura.
9. Titlul "Pastel" este sugestiv, indicand denumirea
speciei liricii peisagistice, utilizata doar in cadrul literaturii romane.
Astfel, titlul are rolul de a anticipa descrierea unui colt de
natura, in care poetul isi exprima discret sentimentele, prin
intermediul stihiilor si al vegetalului : "Prin
visini vantul in gradina/ Catand culcus mai bate-abia/
Din aripi, si-n curand s-alina", "Din ochi clipeste-ncet
cicoarea/ Si-adoarme-apoi si ea". Treptat, orice trimitere spre ideea
de miscare dispare.
(Maria Ghita, 12 L; coord. prof. Luminita Paraipan)
