Alexandru
Macedonski, Rondelul rozelor ce mor
1. fior = infiorare, freamat, tremur;
valmasaguri = valuri, involburari
2. Cratima leaga forma neaccentuata a pronumelui
reflexiv de adjectivul duioase, contribuind, prin evitarea hiatului, la
pastrarea masurii si a rimului din vers.
3. S-a lovit la frunte.
In fruntea calaretilor se afla hatmanul
insusi.
Privesc fruntile de piatra ale muntilor.
4. Tema efemeritatii fiintei, tema trecerii timpului, tema
naturii; motivul rozelor, al tristetii, al mortii.
5. "valmasaguri de suspine"
6. Tristetea fata de trecerea timpului,
nostalgia fata de vara, metafora a plenitudinii
fiintei.
7. Respectand trasaturile specifice rondelului, "E vremea rozelor ce mor' se constituie intr-un refren, ce contribuie la
muzicalitatea versurilor, principiu estetic fundamental al simbolistilor. Cadenta ritmica impecabila asigura o fluiditate
desavarsita. Regasindu-se in toate
cele trei strofe ale poeziei, versul amplasat atat la inceputul, cat si la
sfarsitul poeziei se transforma in laitmotivul acesteia si
sustine tema poeziei.
8. Ultima strofa ilustreaza deprimarea eului liric in fata
conditiei efemere sugerata de "amurgu-ntristator' si
de suspinele ce se manifesta in "valmasaguri'.
Moartea, ca dezintegrare cosmica, este
sugerata de metafora "marea noaptea care vine', prevestita de
rozele care isi pleaca podoaba corolei. Personificarea florilor, ce "Duioase-si pleaca fruntea lor',
amplifica tragismul starilor sufletesti ale fiintei umane
coplesite de tristete din cauza trecerii lor efemere prin lumea
materiala: "E vremea rozelor ce mor'. Metaforele
"amurgu-ntristator" si "marea noaptea care vine" sunt simboluri ale
mortii iminente, care va pogori peste intreaga fire si in fata
acestui sfarsit inevitabil fiintele vremelnice - rozele, oamenii - nu
pot decat sa-si plece fruntea.
9. Poezia lirica este o forma de poezie prin
care autorul incearca sa transmita propriile sentimente si
starea de spirit, modurile de expunere fiind monologul liric si
descrierea. Cuvintele au sens conotativ, functie emotiva si
estetica, rezultand un limbaj poetic expresiv,
bogat in figuri de stil bazate pe sugestie. Se remarca, de asemenea,
formulele artistice de factura ideatica, in intreaga poezie existand
numai doua substantive concrete din lumea materiala: "roze'
si "gradini', restul fiind din zona abstractului si
definind stari interioare, din structura emotionala:
"fior', "suspine'. Prezenta eului liric
constituie de asemenea o trasatura a poeziei lirice,
expunandu-si trairile prin prisma ideii centrale a poeziei, si
anume a sentimentului efemeritatii.
