Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune.stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme



Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Literatura


Index » educatie » Literatura
» Elemente moderniste prefigurate de arta poetica argheziana


Elemente moderniste prefigurate de arta poetica argheziana




Elemente moderniste prefigurate de arta poetica argheziana

Aparuta in prima jumatate a secolului al douazecilea, Tudor Arghezi a creat o opera originala impresionanta prin variatie si inovatie, care a influentat literatura vremii. Lirica argheziana apartine directiei moderniste, teoretizate de Eugen Lovinescu, subscriindu-se liricii moderne europene datorita mai multor elemente. Astfel ca impune forme noi in planul creatiei artistice prin adancirea lirismului si ambiguitatea limbajului particular, prin noua maniera de utilizare a grupurilor lexicale noi, credinta in puterea material senzoriala si spirituala pe care o confera actiunea artistului asupra cuvintului, materiei, promovarea esteticii uratului ( in care uratul este sursa de inspiratie, fara a fi valorizat negativ), abandonarea ideii antice a inspiratiei divine in generarea actului creatiei, in favoarea recunoasterii efortului creator al artistului.




,,Afirmandu-se la sfarsitul secolului nouasprezece si inceputul secolului douazeci, cand aproape toti poetii scriau ca Eminescu, Tudor Arghezi a tinut sa demostreze ca se poate scrie si invers; frumusetii imbatatoare i-a opus o << estetica a uratului>>, maretiei celeste - bucuria modesta a existentei domestice, iar <<inspiratiei>>, iscusinta artizanului” afirma Alex Stefanescu.

Abordand mari teme lirice: viata, Dumnezeu, iubirea, moartea, poezia argeheziana se integreaza in marea poezie lirica modernista, aducand o estetica creatoare de noi valori literare, o noua limba poetica. Arghezi dezvaluie caracterul novator al intentiilor sale artistice in poezii precum ,,Testament”, ,,Florile raului”, ,,Ruga de seara”, ,,Cuvinte stricate”, ,,Vraciul”.

,,Testament” de Tudor Arghezi face parte din seria artelor poetice moderne ale literaturii romane din perioada interbelica alaturi de ,,Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” de Lucian Blaga si ,,Joc secund” de Ion Barbu. Poezia este asezata in fruntea primului volum arghezian ,,Cuvinte potrivite” (1927) si are rol de program (manifest) literar realizat insa cu mijloace poetice (teme, modalitati de creatie si de expresie), textul fiind considerat o arta poetica moderna. Autorul isi exprima convingeri despre arta literara (dimensiuni estetice, etice si sociale ale creatiei) si menirea ei in univerul spiritual, despre rolul artistului in raport cu societatea si creatia (viziunea lui despre lume si viata, problema cunoasterii).

Titlul poeziei este o dubla metafora ,,Testament” care din punct de vedere juridic este actul prin care este certificata lasarea mostenirii, dar aici in sens conotativ ilustreaza ideea de mostenire literara adresata urmasilor - cititori sau viitorilor artizani ai condeiului.

Tema poeziei o reprezinta creatia literara in ipostaza de mestesug, lasata ca un testament, unui fiu spiritual, acesta fiind obligat sa duca mai departe mostenirea .Mesajul poeziei este adresat folosindu-se ca formula de adresare vocativul cu apelativul ,,fiule”, unui posibil urmas ereditar sau spiritual caruia ii este adresata cartea, poetul identificandu-se cu un tata, cu un mentor al generatiilor urmatoare. Cartea fiind o mostenirea spirituala este superior valorica celei materiale. ,,Nu-ti voi lasa drept bunuri dupa moarte decat un nume adunat pe-o carte” sugereaza asumarea destinului poetic. Aici singurul verb aflat la viitor, forma negativa ,,nu-ti voi lasa” dobandeste sens afirmativ in context si este plasat in pozitie initiala in poezie (incipitul) sustinand caracterul testamentar (programatic) al poeziei. Discursul liric avand carater adresat, lirismul subiectiv se realizeaza prin atitudinea poetica transmisa in mod direct: pronumele personale, adjectivele posesive, verbele la persoana I si a II-a singular alternand spre diferentiere cu persoana a III-a, topica afectiva (inversiuni si dislocari sintactice). In poezie eul liric apare in mai multe ipostaze: eu/noi, eu/tatal-fiul (in dialogul imaginar initial) ,,de la strabunii mei pana la tine” , robul Domnul (in finalul poeziei). Metafora ,,carte” este un element de recurenta in jurul careia se organizeaza mateialul poetic: textul poetic este structurat in sase strofe cu numar inegal de versuri, incalcarea regulilor prozodice fiind o particularitate a modernismului. Cartea este asezata intr-o scala evolutiva ascendenta, fiind o treapta in desavarsirea cunoasterii, sinonima cu ideea acumularii spirituale. Este ,,hrisovul cel dintai” a unei generatii de intelectuali ivita dintr-un sir lung de eforturi ale generatiilor anterioare de robi.

In ,,Testament”, Arghezi este mandru de ascendenta lui rurala si preluand de la strabuni vocabularul primitiv ,,cu-ndemnuri pentru vite” poetul l-a transmis dupa eforturi si framantari sub forma unui lexic prelucrat artistic ,,cuvinte potrivite” intr-o creatie artistica. In conceptia estetica a lui Tudor Arghezi, poetul este un artizan, un mester al cuvintelor un ,,poeta faber” a carui creatie lirica este rod al inspiratiei harului divin, dar si al efortului uman depus de catre artist in mod lucid si voluntar. In poezia ,,Testament”, in partea a treia se subliniaza capacitatea poetului modern care prin arta sa metamorfozeaza lumea materiala in dimensiune spirituala. Conform esteticii uratului Arghezi tranfigureaza prin cuvant si imagine artistica orice aspect al realitatii indiferent ca este frumos sau grotesc, urat sau sublim prin trezirea in cititor a unor sentimente estetice. In poezia argheziana zdrentele, mucegaiul, bubele, noroiul simbolizeaza viata chinuita a maselor sarace, prost imbracate, flamande si bolnave .Aceasta realitate este totusi un izvor de inspiratie lirica deoarece la poet uratul social si national se transforma in frumusete artistica. Autorul a condensat fondul emotional al memoriei colective a inaintasilor ,,durerea noastra surda si amara/o gramadii pe-o singura vioara” transfigurand revolta si durerea sociala dand si un caracter de purificare morala si justitiar creatiei artistice. ,,Veninul strans l-am preschimbat in miere” este oximoronul utilizat de Arghezi ca figura de stil sugestiva.Versul ,,Facui din zdrente muguri si coroane” exprima ideea transfigurarii artistice a unor aspecte ale realitatii degradante sau efectul expresiv al cuvintelor triviale (ambiguitatea expresiei poetice). Cartea (creatia) reprezinta pentru Arghezi obiectul unei profunde reflectii si calea de a creea o lume noua dintr-un material nepoetic ,,Din bube, mucegaiuri si noroi/Iscat-am frumuseti si preturi noi” este o enumeratie sugestiva pentru arta poetica moderna desemnand actul de creatie si sursa de inspiratie.

In mod simbolic, printr-o serie de opozitii, unealta agricola traditionala ,,sapa” a fost transfoamata in condei, iar ,,braza” pamantul roditor s-a metamorfozat in calimara izvor pentru inspiratia creatoare. Transformarea uneltelor muncii fizice in cele ale muncii intelectuale poate semnifica trecerea de la formele poetice traditionale la cele moderne. Verbe ca: ,,am ivit”, ,,am prefacut”, ..gramadii”, ,,iscat-am” sustin ideea efortului depus de artist in ipostaza demiurica. Calinescu afirma despre arta argheziana: ,,poezia s-a sterilizat, a devenit cantec pur [..] avand deci viziunea cosmica.” Geneza cartii este redata de catre Argezi printr-o metafora inedita ,,Slova de foc si slova faurita /Imperecheate-n carte se marita” . Ea presupune inspiratie (talent, har poetic), ,,slova de foc” impletita cu efort, munca asupra cuvintelor cu ,,slova faurita” (mestesug), armonizandu-se. O ipostaza a poeziei clasice este ,,domnita” ce sufera in favoarea artei moderne (ea simbolizeaza muza, arta contemplativa). Conditia poetului este cea de rob, truditor al condeiului aflat in slujba cititorului (,,Domnul o citeste”). In finalul poeziei Arghezi subliniaza caracterul social usor incifrat al creatiei sale.





Volumul ,,Flori de mucegai” deschis de poezia cu acelasi nume este o arta poetica in care discursul liric subiectiv predomina. In aceasta poezie autorul, vizeaza raporturi noi intre inspiratie si tehnica poetica, contruieste metafore socante potrivit esteticii noi, prin care elementele uratului se transforma in frumos artistic. Astfel Arghezi promoveaza principiile esteticii uratului concept preluat din lirica poetului francez modernist Ch.Baudelaire (,,Flori ale raului”) .Metafora titlului prin antinomia termenilor care il compun indica mesajul textului. Tema poeziei o reprezinta creatia, florile fiind versurile, stihurile, rezultatul final al procesului de creatie, iar mucegaiul este solul din care acestea au crescut, substratul de suferinta, tristete, legat de blesteme si moarte. Prin actul creator dificil manat de imperativul launtric al poeticitatii, in contextul abandonarii ideii de ispiratie divina, artistul prin creatia sa permite transfigurarea raului (social si material) si redimensionarea lui in planul esteticului. Volumul ,,Flori de mucigai” este idealul libertatii de tip anarhic, o reala icoana a vietii de puscarie intr-o serie de momente si de portrete de un realism nou in literatura romana unde expresia argheziana este originala si inegalabila, in poezii precum ,,Fatalaul”, ,,Ion-Ion” etc.

Sub influenta curentului simbolist unele poezii imprumuta chiar titluri din pictura ,,Gravura”, ,,Creion”, dar natura argheziana ca sa existe se sprijina pe elemente plastice, natura fiind vazuta prin arta si nu invers.

In poezia de iubire argheziana apare ingemanarea intre aspru si suav in care se zbat deopotriva mandria si supunerea. ,,desi zugraveste un idealism inselat, lasa o impresie de amaraciune robusta sustinuta si prin vigoarea expresiei, dar si prin atitudinea sentimentala darza spre deosebire de erotica eminesciana” elegiaca, comenteaza criticul Pompiliu Constantinescu. Caracteristica a sensibilitatii argheziene in poezia ,,Inscriptie pe un portret” unde femeia este zugravita primejdioasa prin farmec si duiosie, iar pasiunea barbatului controlata de vointa. Sonoritatile sunt ale unui lexic colturos, estetica lui Arghezi e nascuta din sfasierea launtrica a tendintelor contradictorii, lupta intre noroiul realitatii si aspiratia spre piscul idealismul.

O abordare moderna asupra destinului uman este facuta in ,,Cantare omului”, ilustrativa fiind figura prometeica a omului ce se proiecteaza sublim peste univers. Arghezi prelucreaza unele din temele sociogonice ale antichitatii si ale iluminismului, adaugand elemente ale culturii sale religioase precumsi conceptii moderne despre progresul uman apartinand viziunii laice si revolutionare .

Sub influenta modernista (cea a lui Mallarmé) in sintaxa lui, Arghezi foloseste un procedeu constant de accidentare a versului prin schimbarea brusca a ritmicii exterioare care intervine in acceasi poezie si chiar in aceeasi strofa

Rolul operei argheziene in literatura romaneasca este de innoire a limbajului poetic romanesc prin valorificarea resurselor expresive ale limbii in asocieri surprinzatoare noi si variate: putine adjective cu rol de epitete ,,seara razvratita”; arhaisme ,,hrisov”, ,,stihuri”; regionalisme ,,gramadii”,cuvinte si expresii populare ,,gropi”, ,,rapi”, ,,plavani”, ,,zdrente”; termeni religiosi ,,icoane”, ,,liturghie”; neologisme ,,obscur”.

,,Arghezi a imbogatit si innoit vocabularul poetic romanesc[]prin impunerea nu numai de termeni pana la el tabu, ci si de alte vorbe fara acces, pana atunci in literatura, recoltate din toate zonele si straturile limbii. [], banalitatea e ucisa, in literatura argheziana, se intelege prin relatii in care sunt puse cuvintele, prin <<potrivirea>> lor. Limbajul sau exceleaza mai mult decat al oricarui scriitor roman prin bogatie, noutate si varietare” , afirmatia lui Micu. Eugen Lovinescu apreciaza contributia lui Arghezi in lirica moderna romaneasca prin ineditul expresiei, recunoscand capacitatea poetului ,,de a da o functie poetica unor cuvinte considerate pana la dansul ca nepoetice” realizand artistic o conversiune de valori.

Tudor Arghezi, prin artele sale poetice, ocupa un loc important in pleada poetilor romani moderni aducand in lirica romaneasca estetici si tehnici novatoare opera sa inspirand ulterior noile gerenatii de poeti romani .

Bibliografie:

Arghezi, Tudor, ,,Cuvinte potrivite”, Editura Minerva, Bucuresti, 1977

Calinescu, George, ,,Istoria literaturii romane”, Editura Litera International, Bucuresti - Chisinau, 2001

Constantinescu, Pompiliu, ,,Scrieri vol. I”, Editura Didactica Si Pedagogica, Bucuresti, 1967

Lovinescu, Eugen, ,,Istoria literaturii romane contemporane 1900-1937”, Editura Litera, Bucuresti, 1998



Micu, Dumitru, ,,Arghezi”, Editura Institutului cultural roman, Bucuresti, 2004

Stefanescu, Alex, ,,Istoria literaturii romane contemporane 1941-2000”, Editura Masina de Scris, Bucuresti 2005



Alex Stefanescu, ,,Istoria literaturii romane contemporane 1941-2000” , Editura Masina de scris, Bucuresti, 2005, p. 73

Tudor Arghezi, ,,Cuvinte potrivite”, Editura Minerva, Bucuresti, 1977, p. 5

Idem, Ibidem, p. 5

Idem, Ibidem, p. 5

Idem, Ibidem, p. 6

Tudor Arghezi, op. cit., p. 6

Idem, Ibidem, p. 6

Idem, Ibidem, p. 6

George Calinescu, ,,Istoria literaturii romane”, Editura Litera International, Bucuresti - Chisinau , 2001, p. 317

Tudor Arghezi, op. cit., p. 6

Pompiliu Constantinescu, ,,Scrieri vol. I”, Editura Didactica Si Pedagogica, Bucuresti, 1967, p. 83

Dumitru Micu, ,,Arghezi”, Editura Institutului Cultural Roman, Bucuresti, 2004, p. 51

Eugen Lovinescu, ,,Istoria literaturii romane contemporane 1900-1937”, Editura Litera, Bucuresti, 1998, p.164




loading...




Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate