Titus Flavius Domitianus - Imparat roman: 81 - 96p. Chr

Titus Flavius Domitianus (51-96p.Chr.)

Imparat roman:81-96p.Chr.

Spre deosebire de tatal si fratele sau Domitianus a avut o fire rea si violenta, ascunsa, perfida, lasa si banuitoare. Cei 15 ani de domnie i-a trasat cu un lung sir de omoruri si executii, in cea mai mare parte fara justificari logice sau de aparare.

Era atat de perfid incat dupa ce se folosea de ajutorul unor persoane si delatori (paratori) ii facea disparuti, astfel ca se spune ca nici cei ce i se alaturau nu erau in siguranta.

Senatori, consuli si femei au pierit pe baza denunturilor delatorilor, care formau politia sa. Purtarea sa cruda nu a cunoscut exceptii, nici in familie nici in randul prietenilor tatalui sau, fratelui sau.

Afirmarea in viata politica a inceput-o odata cu victoria partidului lui Vespasianus, cand dupa intrarea trupelor acestuia in Roma, Domitianus a primit salutul ca "caesar" si apoi titlul de praetor urban.

Proclamat imparat la 13 septembrie 81p.Chr., acest principe pe care Juvenal l-a numit Nero cel chel (Nero calvus) a inspirat la inceput sperante de conducere buna. Cetatenii se asteptau la continuarea frumoaselor traditii ale inaintasilor sai.

La inceput avea comportament echilibrat; dar faptul ca ramasese mult timp in obscuritate politica i-a alimentat probabil, o ura ce a rabufnit mai ales pe parcursul domniei fratelui sau Titus care l-a tratat cu clementa si bunavointa.

Toate functiile exercitate pe timpul tatalui sau le-a indeplinit fara raspundere si seriozitate. Imediat dupa ce s-a vazut fiu de imparat a inceput sa imparta functii oficiale, distribuindu-le fara discernamant.

Cu toate sperantele ce le-a trezit la inceput, Domitianus a inaugurat o politica sensibil deosebita de cea a primilor Flavi. Sprijinindu-se pe armata, pe garda pretoriana si pe anumite cercuri servile din randul cavalerilor si aristocratiei, Domitianus a urmat o linie autocratica, asemanatoare celor practicate de Caligula si Nero.

Caracterizat de o personalitate orgolioasa, capricioasa si violenta, a revendicat titlul de "dominus et deus", iar in 85p.Chr. s-a proclamat "censor perpetuus".

In 82p.Chr. a recladit, cu mare grandoare, templul Capitoliu, distrus de marele incendiu din timpul domniei lui Titus. A initiat in 86p.Chr. sub numele de "Agon Capitolinus", un concurs de exercitii de gimnastica, de elocventa si de poezie. A protejat pe poetii Statius si Martialis.

Continuand politica inaintasilor de reconstructie a Romei, a realizat pentru sine un magnific pe Palatin si un mare circ sau stadion in Campul lui Marte.

Cel mai insemnat razboi al romanilor sub domnia lui Domitianus s-a concentrat impotriva dacilor care-l aveau in frunte pe Decebal considerat de contemporanii romani si greci, drept conducatorul cu cea mai mare pricepere si iscusinta in purtarea razboiului, din afara hotarelor imperiului. Decebal al dacilor s-a conturat multa vreme, ca cel mai de temut adversar al romanilor.

Domitianus s-a vazut obligat sa intervina personal pe frontul de la Dunare, in 86p.Chr. Acolo insa, in loc sa conduca campania, a ramas intr-un oras din Moesia unde a dus un trai de desfrau. Domitianus nu era un luptator si pe deasupra era si lenes, asa ca a trimis la lupta numai generalii. In cea mai mare parte a suferit numai infrangeri; toate momentele grele ale campaniei le punea pe seama generalilor sai, iar cand lucrurile mergeau bine, desi el nu participase cu nimic, meritul si-l atribuia lui. Ura pe toti care savarseau vre-o isprava frumoasa si critica vehement pe cei care aveau esecuri.

In anul 88p.Chr. s-a reluat ofensiva impotriva dacilor sub comanda lui Tettius Iulianus. O victorie a romanilor la Tapae, a determinat reluarea tratativelor de pace in anul urmator.

Imperiul a cheltuit multi bani pentru a obtine tratatul de pace, acordandu-i lui Decebal mesteri priceputi in cele mai diverse meserii folositoare in timp de pace si de razboi precum si promisiuni ca ii va da mereu alte ajutoare.

Dupa ani de crime si teroare, la 18 septembrie 96 a murit asasinat de libertul Stephanus.

Cu Domitianus s-a stins dinastia Flavilor, dinastie care a ocupat tronul Romei numai 27 de ani dar care a dat trei dinasti cu mult mai folositori imperiului si mai dispusi sa faca ordine in stat decat cei care incheiasera dinastia Iulio-claudiana.