PROIECT ISTORIE - Gheorghe Tatarescu

PROIECT ISTORIE

Tema proiectului : Gheorghe Tatarescu

CUPRINS

• 1 Memoriu justificativ
• 2 Originea .Studiile
• Inceputul carierei politice. Deputat. Ascensiunea politica
• Conflictul dintre tinerii liberali si vechea generatie
• Activitatea guvernamentala
• Momentul decembrie 1937
• Dictatura regala. Al doilea mandat de prim-ministru
• Evacuarea Basarabiei si Bucovinei de Nord
• Dictatul de la Viena
• Fondarea propriului partid
• Viceprim-ministru. Ministru de Externe in guvernul comunist
• Ultimii ani din viata
• Activitatea politica
• 14 Bibliografie

1. Memoriu Justificativ

Gheorghe Tatarescu (n. 22 decembrie , Craiova - d. 28 martie , Bucuresti), jurist, om politic, membru de onoare al Academiei Romane din 22 iunie . Numarandu-se printre marii oameni de stat ai Romaniei, Gheorghe Tatarescu nu a ratat nici o oportunitate in viata politica. A condus un guvern liberal, desi nu era presedintele partidului, intr-o perioada dificila pentru tara, reusind totodata "performanta" sa fie primul guvern din istoria Romaniei care organizeaza alegerile si nu reuseste sa le si castige. S-a numarat apoi printre colaboratorii apropiati ai regelui Carol al II-lea in perioada regimului monarhic autoritar. Din nefericire, in timpul celui de-al doilea mandat de prim-ministru, din cauza izolarii diplomatice in care se afla Romania la inceputul celei de-a doua conflagratii mondiale, a fost nevoit sa cedeze presiunilor sovietice si sa evacueze Basarabia si Bucovina de Nord, punandu-se astfel capat Romaniei Mari.

Dupa "lovitura de palat" prin care maresalul Ion Antonescu a fost inlocuit de la conducerea statului, Tatarescu si-a fondat propriul partid, incercand totodata o apropiere de fortele de stanga intr-un moment in care Moscova facea jocurile politice pe scena de la Bucuresti. Anul a marcat acapararea definitiva a puterii de comunisti, prin inlaturarea tuturor fortelor de opozitie, abdicarea silita a regelui Mihai si proclamarea republicii. In acelasi context, Gheorghe Tatarescu si ministrii sai au fost inlaturati din guvernul comunist la inceputul lunii noiembrie , acest moment marcand si incheierea carierei sale politice.

Originea.Studiile

Provenind dintr-o familie de generali, Gheorghe Tatarescu a urmat cursurile secundare la Craiova, iar pe cele superioare la Bucuresti. Dupa ce termina studiile Facultatii de Drept, pleaca la Paris, unde isi obtine doctoratul in stiinte juridice ( ), cu teza "La régime électoral et parlamentaire en Roumanie". In lucrare, el facea o critica a regimului parlamentar din Romania si demonstra necesitatea votului universal: "Dupa cincizeci de ani de la Constitutia din 1866 viata politica si forta politica se afla aproape exclusiv in mainile claselor privilegiate [] pentru a pune capat minciunii parlamentare trebuie sa se puna capat minciunii electorale. Credem ca am demonstrat in acest studiu ca daca parlamentul este o fictiune, se datoreste faptului ca alegerile din care a iesit sunt niste fictiuni. Trebuie deci ca parlamentul sa fie expresia vointei tarii, pentru ca guvernul sa poata fi expresia vointei parlamentului. Reorganizarea sistemului electoral - iata cu ce trebuie inceput".

3. Inceputul carierei politice. Deputat.

Ascensiunea politica

In , Tatarescu se inscrie in Partidul National Liberal, ocupand pentru scurt timp functia de avocat al statului pentru Ministerul Instructiunii Publice. Ca sublocotenent in rezerva a luat parte la campania din Bulgaria, in timul celui de-al doilea razboi balcanic din . In vara anului , este din nou mobilizat pe frontul Razboiului pentru Intregirea Neamului. Dupa Marea Unire, tanarul avocat este ales deputat de Gorj la primele alegeri pe baza votului universal din noiembrie .

Pe 30 octombrie , primul ministru Ion I. C. Bratianu il desemneaza in functia de subsecretar de stat la Ministerul de Interne, functie pe care a detinut-o in toate guvernele liberale pana pe 3 noiembrie . In timp, Tatarescu si-a consolidat pozitia in partid, in fiind ales secretar general al partidului

Conflictul dintre tinerii liberali si vechea

generatie

In interiorul PNL, anii '30 au fost dominati de permanentul conflict dintre gruparea tinerilor liberali, reprezentata de Gheorghe Tatarescu si Victor Iamandi, si gruparea "batranilor liberali", reprezentata de Dinu Bratianu si Constantin Angelescu. Totul in contextul in care deja o factiune a tinerilor liberali, in frunte cu Gheorghe Bratianu, fusese deja exlusa din partid din cauza adeziunii la regimul carlist.

Dupa asasinarea lui I. G. Duca, Delegatia Permanenta a PNL il propune drept presedinte al partidului pe Constantin I. C. Bratianu, ultimul reprezentant al dinastiei Bratianu, fapt aprobat de Comitetul Central al partidului la 4 ianuarie . In mod surprinzator, in acceasi zi, pentru prima data in istoria Partidului National Liberal, nu presedintele partidului a fost cel desemnat sa preia scaunul de prim-ministru. Astfel, Carol al II-lea il numeste pe Gheorghe Tatarescu la conducerea Consiliului de ministri. Tatarescu era unul dintre reprezentantii tinerei generatii liberale, insa simpatiile sale fata de seful statului erau cunoscute. In ciuda acestui fapt, Dinu Bratianu a pastrat conducerea partidului, dar un conflict intre generatii a fost inevitabil. Astfel, intre seful guvernului si cel al partidului au avut puternice frictiuni si controverse care au afectat Partidul National Liberal .

"Batranii" se bazau pe capitalul privat si pe Banca Nationala, erau pentru mentinerea regimului democrativ, impotriva organizatiilor extremiste si tendintelor autoritare manifestate de regele Carol. "Tinerii" s-au integrat tot mai mult in noua grupare a marii burghezii, concentrata in jurul Bancii de Credit, interesele acestei grupari impletindu-se deseori cu cele ale regelui ^[2].

1. I. Scurtu, Partidele politice din Romania (1918 - 1938), in "Studii si articole", XXXIII-XXXIV, 1976, p.221

2. Al. Gh. Savu, Sistemul partidelor politice din Romania (1918 - 1940), Bucuresti, Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1976, p.48

5. Activitatea guvernamentala

In guvernul prezidat de el insusi, Tatarescu a mai ocupat si o serie de portofolii, dintre care cel mai important a fost cel la Ministerul de Interne (23 februarie - 14 noiembrie ). In afara unor masuri economice necesare in perioada crizei economice globale, in conditiile manifestarilor extremiste si anarhice, Gheorghe Tatarescu a apelat si la o serie de masuri de mana forte: prelungirea starii de asediu si a cenzurii, dizolvarea gruparilor politice care atentau la siguranta nationala, interzicerea publicatiilor clandestine, intarirea executivului in defavoarea legislativului si altele. Pentru sprijinul acordat dezvoltarii culturii nationale, din calitatea sa de prim-ministru, Tatarescu este ales membru de onoare al Academiei Romane pe 22 iunie .

De asemenea, s-au inregistrat incercari repetate ale lui Tatarescu de a prelua conducerea PNL si incercari din partea lui Bratianu de a elimina mai multi tineri din guvern.Desi s-a consumat multa energie, nici una dintre grupari nu a reusit sa isi impuna dominatia asupra celeilalte. Acest fapt s-a evidentiat la Congresul general al PNL din 9 iulie . In cadrul acestuia, Dinu Bratianu a fost reconfirmat in functia de presedinte al partidului, iar Gheorghe Tatarescu in cea de secretar general.

6. Momentul decembrie 1937

La sfarsitul anului , mandatul legitim de guvernare al PNL expira, iar conform uzantelor politice, seful statului trebuia sa cheme la putere formatiune de opozitie. Pentru a fi sigur ca Maniu va fi anihilat in cazul chemarii PNT la guvernare, Carol al II-lea a lansat ideea unui guvern Mihalache care sa aiba pe Vaida-Voevod la Interne si care sa-l cuprinda si pe Gabriel Marinescu, membru de baza al camarilei.Discutiile au avut loc pe 12 noiembrie, insa Ion Mihalache nu a acceptat propunerea regelui. In aceste conditii, pe 17 noiembrie, Carol al II-lea incredinteaza mandatul din nou lui Gheorghe Tatarescu. Prima misiune a guvernului era organizarea alegerilor din 20 decembrie . Consiliul de ministri era acuzat de toate fortele de opozitie ca devenise unul personal al sefului statului, iar posibila sa victorie in alegeri ar fi facilitat instaurarea dictaturii regale. Motivatia era bine intemeiata, caci in istoria politica a Romaniei de pana la acea data, partidul din care proveneau membrii guvernului desemnat sa organizeze alegerile le castigase intotdeauna.

Campania electorala s-a desfasurat intr-o atmosfera extrem de tensionata si confuza, cu un limbaj foarte violent. Cea mai mare intrunire electorala a PNT s-a desfasurat in sala Marna din Bucuresti, la 12 decembrie. In timpul rostirii discursurilor, in sala au fost aruncate gaze lacrimogene de oamenii guvernului, astfel ca adunarea nu a mai putut continua. Revenit la sediul PNT, Iuliu Maniu declara celor care l-au insotit: "Sa nu uitati un moment ca starile acestea triste urmeaza din faptul ca la noi domneste un guvern personal. De sapte ani suferim de guverne personale". In aceeasi zi, Gheorghe Tatarescu a rostit la radio un discurs in care l-a numit pe Iuliu Maniu "marele infractor", "ros de ambitii si chinuit de dorul razbunarii. Solicitarea lui Maniu de a raspunde acestor atacuri a fost respinsa de Consiliul de Administratie al Societatii de Radiodifuziune. Organizatia PNL din Cluj a adoptat o motiune in care se afirma ca "Ardealul infiereaza actiunea criminala a d-lui Maniu impotriva monarhiei si a regelui Carol al II-lea, simbolul neintrecut al dinastiei noastre glorioase".

Prin activitatea lor, partidele politice se discreditasera in ochii electoratului, astfel ca, la 20 decembrie, pentru prima data in istoria politica a Romaniei nici un partid nu a obtinut peste 40% din totalul voturilor, pentru a-si constitui o majoritate parlamentara. Pe primele trei pozitii s-au clasat PNL cu 35,9%, PNT cu 20,4% si Partidul "Totul pentru Tara" (numele sub care au participat la alegeri legionarii) care a obtinut un surprinzator scor de 15,5%, ceea ce a provocat o adevarata panica in randul clasei politice.

Consecintele politice ale acestor alegeri au fost unele dezastruoase. Faptul ca nici un partid nu reusise sa obtina prima majoritara de 40% lasa mana libera sefului statului de numi la guvernare orice formatiune politica si de a forma un guvern, de data acesta cu adevarat personal daca este comparat cu cel precedent. Asadar, profitand de aceasta situatie, Carol al II-lea l-a numit in fruntea guvernului pe Octavian Goga, presedintele Partidului National-Crestin, care castigase doar 9,15% din voturi.

7. Dictatura regala. Al doilea mandat de prim-ministru

Prin lovitura de stat din 10 februarie , Carol l-a demis pe Goga de la presedintia Consiliului de ministri si a constituit un guvern in frunte cu patriarhul Miron Cristea. Gheorghe Tatarescu a simtit imediat de unde bate vantul politic, astfel ca a acceptat functia de ministru de stat si ad-interim la Ministerul Afacerilor Straine (10 februarie - 30 martie ). Dictatura regala a fost institutionalizata prin Constitutia din 27 februarie , iar pe 30 martie a fost adoptat decretul privind dizolvarea partidelor politice. Din acest moment, Tatarescu a fost numit consilier regal, datorita bogatei sale experiente politice.

In contextul intensificarii pericolului izbucnirii unui nou conflict european, Tatarescu a fost trimis ambasador al Romaniei la Paris (9 decembrie - 30 august ). Destinul a vrut ca sa fie adus la putere dupa doua asasinate politice. Astfel, la doua luni dupa asasinarea lui Armand Calinescu (21 septembrie ), pe 24 noiembrie Gheorghe Tatarescu este numit presedinte al Consiliului de ministri.

8. Evacuarea Basarabiei si Bucovinei de Nord

Ca urmare a politicii agresive a Germaniei si Italiei si a conciliatorismului Marii Britanii si Frantei (Acordul de la Munchen din 29 septembrie 1938), situatia internationala a Romaniei s-a deteriorat continuu. Nimeni nu stia la vremea respectiva de notele aditionale secrete cuprinse in pactul de neagresiune semnat intre Viaceslav Molotov, ministrul de externe al URSS, si Joachim von Ribbentrop, ministrul de externe al Germaniei. Cele doua state isi imparteau sferele de influenta in Europa, important pentru Romania fiind dezinteresul declarat al Germaniei pentru Europa sud-estica.

Evenimentele de la inceputul anului 1940 au adus Romania intr-o situatie dramatica. Pe 22 iunie Franta capitula in fata Germaniei, fapt ce a lasat tara noastra fara nici un sprijin extern . In acest context, pe 26 iunie, URSS a adresat un ultimatum guvernului de la Bucuresti prin care cerea acestuia sa evacueze de urgenta Basarabia si nordul Bucovinei. Ziua urmatoare, Carol a intrunit Consiliul de Coroana, in cadrul caruia s-a decis inceperea unor negocieri cu sovieticii. In aceeasi noapte, guvernul de la Moscova a trimis inca o nota ultimativa, cerand evacuarea de urgenta "pana cel tarziu la 28 iunie, ora 12". Pus in fata acestor evenimente, guvernul a acceptat conditiile Uniunii Sovietice.

9. Dictatul de la Viena

Din acest moment, Carol al II-lea a decis sa incline decisiv orientarea politicii externe spre Germania. Pe 4 iulie, cabinetul condus de Gheorghe Tatarescu si-a depus mandatul.

Romania a fost nevoita sa accepte si dictatul de la Viena din 30 august , prin care ceda Ungariei nord-vestul Transilvaniei. Pentru a restabili ordinea in tara, Carol l-a chemat la putere pe generalul Ion Antonescu si l-a investit cu puteri depline in stat. Intr-o atmosfera extrem de tensionata, in dimineata zilei de 6 septembrie , Carol al II-lea a semnat actul prin care anunta ca a hotarat sa treca fiului sau, Mihai I, "grele sarcini ale domniei". Pe 8 septembrie , generalul si-a arogat titlul de "conducator al statului" si a negociat formarea unui guvern cu Miscarea Legionara. In acest sens, pe 14 septembrie, Romania este declarata "stat national-legionar".

10. Fondarea propriului partid

In aceste vremurii tulburi, Tatarescu s-a retras din viata publica la conacul sau din judetul Gorj. La 27 noiembrie , a fost ridicat de legionari si dus la Prefectura Politiei Capitalei, unde se aflau si alti fosti inalti demnitari ai regimului carlist. Prin interventia directa a lui Antonescu, cei de la Prefectura au reusit sa scape cu viata. Noaptea precedenta, la penitenciarul de la Jilava au fot asasinati 64 de demnitari ai statului roman din perioada interbelica (vezi Masacrul de la Jilava). In acest context, Tatarescu nu a mai participat la viata publica o vreme. Cand situatia internationala era din ce in ce mai defavorabila regimului condus de generalul Antonescu, Gheorghe Tatarescu a incercat realizarea unei coalitii a fortelor politice care doreau apropierea de Coalitia Natiunilor Unite, dar initiativele sale nu au fost agreate de partidele istorice. Maniu si Bratianu nu uitasera "tradarea" din .

In contextul avantajelor tot mai semnificative obtinute pe front de catre aliati, pe 23 august , regele Mihai si partidele istorice au reusit sa realizeze "o lovitura de palat" prin care maresalul Antonescu a fost inlaturat de la putere. Dupa acest moment, Gheorghe Tatarescu a incercat o reapropiere de conducerea partidului. Acesta i-a adresat lui Bratianu o scrisoare, la 2 octombrie, prin care, dupa ce sublinia ca nu doreste sefia partidului, isi exprima opinia asupra prioritatilor interne si externe. Efectul demersului a fost nul. Gheorghe Tatarescu a ales calea separarii si, la 19 decembrie, a fost lansat Manifestul-Program al partidului sau, intitulat tot tot Partidul National Liberal. In februarie , Moscova a impus regelui Mihai sa desemenze la putere un guvern comunist, astfel ca Tatarescu a incercat o apropiere de fortele de stanga.

11. Viceprim-ministru. Ministru de Externe in guvernul comunist

Ca vicepresedinte al Consiliului de ministri si ministru al Afacerilor Straine (5 martie - 5 noiembrie ) in guvernul Petru Groza, Tatarescu a condus delegatia Romaniei la Conferinta de pace de la Paris ( - ), punandu-si semnatura pe tratatul international ce consfintea reintregirea partiala a tarii noastre prin reprimirea nord-vestului Transilvaniei. Desi, la alegerile din 19 noiembrie PNL-Tatarescu a obtinut 75 de mandate in Parlament, jocurile pentru putere erau deja facute.

Anul a marcat acapararea intregii puteri de stat de catre comunisti, prin inlaturarea tuturor celorlalte forte de opozitie, culminata cu abdicarea silita a regelui Mihai pe 30 decembrie si proclamarea Republicii Populare Romane. Pe 5 noiembrie, toti ministrii coordonati de Tatarescu au fost inlaturati din guvern. Ca atare, s-a retras din viata politica, iar anul urmator i-a fost impus un domiciliu fortat. Partidul sau a fost preluat de Petre Bejan, care a mai incercat o apropiere de comunisti, insa in mai formatiunea politica, denumita acum PNL-Bejan, a fost nevoita sa-si inceteze activitatea.

12. Ultimii ani din viata

Dupa o perioada petrecuta la conacul din Gorj, Gheorghe Tatarescu a fost arestat in noaptea de 5/6 mai , fiind inchis la penitenciarul din Sighet, dar a fost eliberat in , caci a acceptat sa lucreze in Comitetul Roman pentru Repatriere. Dupa doi ani de suferinte, Gheorghe Tatarescu a decedat pe un pat de spital din Bucuresti, pe 28 martie , la varsta de 71 de ani.

13. Activitatea politica

14.Bibliografie

• Stelian Neagoe, Oameni politici romani, Editura Machiavelli, Bucuresti, 2007, pp. 685-690
• Nicolae C. Nicolescu, Sefii de stat si de guvern ai Romaniei (1859 - 2003), Editura Meronia, Bucuresti, 2003, pp. 292-300
• Narcis Dorin Ion, Gheorghe Tatarescu si PNL, Editura Tritonic, Bucuresti, 2004.
• www.google.ro
• www.enciclopediaromaniei.ro