ORIGINILE REVOLUTIEI ENGLEZE

ORIGINILE REVOLUTIEI ENGLEZE

Anglia secolului XVI cunoscuse o rapida dezvoltare industriala bazata pe mestesuguri, comert, minerit si transporturi, concomitent cu aparitia fermei de tip capitalist bazat pe fenomenul "imprejmuirilor". In 1603, la moartea Elisabetei I, tronul englez a revenit regelu Scotiei, Iacob I Stuart. Ocuparea tronului de catre Stuarti aducea modi­ficari importante in Anglia, unde Tudorii guvernasera ca monarhi abso­luti, gratie abilitatii si personalitatii lor. Stuartii urmareau instaurarea unui absolutism de drept, ceea ce contravenea realitatilor politice din Anglia, unde Parlamentul - format din Camera Comunelor si Camera Lorzilor - impartea puterea cu monarhia. Atat Iacob I, cat si fiul sau, Carol I (1625-1649), au incercat sa guverneze fara a convoca Parlamentul, cu ajutorul Consiliului Privat, pe ai carui membri ii numeau sau revocau dupa bunul lor plac. Ei legiferau prin proclamatii regale si exercitau puterea juridica prin Camera inste­lata si Curtea inaltei Comisiuni. Stuartii agreau catolicismul intr-o tara anglicana, unde se dezvoltase miscarea numita puritanism, care urmarea inlaturarea oricarei ramasite a catolicismului. Apar contradictii intre absolutismul monarhic al regilor din familia Stuart(Iacob I si Carol I), sustinut de vechea aristocratie si regimul parlamentar sustinut de Londra, burghezie si noua nobilime. In plan religios biserica anglicana se confrunta cu curentele radicale protestante ce solicita inlaturarea episcopatului si a ramasitelor catolice si introducerea    puritanismului calvinist. Atitudinea antiabsolutista a parlamentului se manifesta prin documentele Petitia dreptului - 1628 si Mustrarea cea mare - 1640. Carol I (1625-1649), a respins aceste solicitari si a incercat o lunga guvernare fara parlament 1629-1640. Esecul politico-economic l-au silit pe rege sa convoace Parlamentul cel Lung 1640-1653, apoi sa declanseze un razboi civil 1642-1649. Parasirea Londrei de catre Carol I a semnificat inceputul Razboiului civil intre armata regelui si cea a Parlamentului. Confruntarile armate directe au durat pana in 1645, timp in care regele a controlat nord-vestul Angliei, stabilindu-si centrul la York si, apoi, la Oxford, iar Parlamentul, partea de sud-est, avand de partea lui flota, populatia Londrei si pozitia strategica a capitalei. Initial, parlamentarii au incercat realizarea unui compromis cu regele, trimitandu-i Cele noua propuneri care vizau restrangerea pre­rogativelor monarhice, iar Parlamentul urma sa aiba dreptul de a con­trola politica interna si externa.Propunerile au fost respinse de rege.Victoriile taberei parlamentare la Marston Moor - 1644, Naseby - 1645 si Preston - 1649, au dus la capturarea, judecarea si executarea regelui in 1649.