Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune.stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme



Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Istorie


Index » educatie » Istorie
» Organizarea statala a puterii


Organizarea statala a puterii




ORGANIZAREA STATALA A PUTERII

1 OBIECTIVE   

- sa prezinte notiunea de putere, trasaturile acesteia, teoria separatiei si echilibrului puterilor in stat

- sa identifice modul in care functioneaza principiul separatiei si echilibrului puterilor in stat in Romania prin raportare la normele constitutionale




- sa deprinda cursantii a identifica detinatorul puterii in Romania, trasaturile acesteia potrivit normelor constitutionale din Romania

Organizarea statala a puterii

1. Popor, natiune, putere de stat, puteri publice

Categoria cel mai des intalnita in teoria si practica sistemelor constitutionale este categoria putere, categorie cheie in organizarea statala a societatii. Ea apare in exprimari precum: putere de stat, puteri politice.

Constitutia Romaniei la art. 2 stabileste ca “Suveranitatea nationala apartine poporului roman, care o exercita prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice si corecte precum si prin referendum.”

Din aceasta prevedere rezulta cel putin doua constatari:

legaturile dintre categoriile si fenomenele popor, natiune, putere de stat, puteri publice;

formularile extrem de nuantate cu care se opereaza precum cele de putere, suveranitate, suveranitate nationala sau cele de “rezida din natiune”, “apartine natiunii”, “apartine poporului”.

2. Relatia popor – stat

Notiunea de stat cunoaste doua acceptiuni, larg utilizate si la fel de corecte din punct de vedere stiintific:

a.       Intr-o acceptiune mai larga, politica si sociologica prin stat se intelege suma a trei elemente distincte si anume: teritoriul, populatia (natiunea) si suveranitatea. In aceasta acceptiune statul este sinonim cu tara, el incluzand civilizatia, resursele, oamenii, teritoriul, frontierele, autoritatile, etc.

b.       Intr-o acceptiune mai restransa prin stat se intelege forma organizata a puterii, mecanismul sau aparatul statal.

Drept urmare edificiul statal se exprima astfel: poporul, natiunea detin puterea politica pentru exercitarea careia poporul creeaza statul ca un ansamblu sistematizat de organe de stat deseori denumite autoritati statale sau publice.

3. Relatia stat – putere (puteri) de stat, puteri publice

Statul este organizarea statala a puterii poporului, este institutionalizarea acestei puteri.

Daca vorbim despre stat sau putere (puteri) de stat vorbim despre acelasi lucru existand prin urmare identitate si intre notiunile de autoritati statale si autoritati ale puterii.

In ceea ce priveste exprimarile putere politica si putere de stat acestea pot evoca aceleasi notiuni dar pot fi folosite si cu nuante diferite, neconfundabile, in sensul in care termenul de “politic” desemneaza caracterul social al puterii dar poate desemna si caracterul puterii unor formatiuni si partide politice, asociatii, etc. in timp ce termenul de “putere politica” desemneaza puterea poporului, natiunii.

Trasaturile puterii politice se regasesc in puterile statului, dar trasaturile statului nu se regasesc, in totalitate in ansamblul puterii politice.

Puterea statala este forma de organizare statala a puterii poporului.

Trasaturile generale ale puterii de stat sunt urmatoarele:

a.   Caracterul de putere – este esenta notiunii si exprima ideea ca puterea este o putinta efectiva de a exprima si realiza vointa ca vointa obligatorie pentru intreaga societate.

b.   Puterea de constrangere – elementul de constrangere este definitoriu pentru putere ca putere de stat deoarece in momentul in care ar dispare constrangerea ar dispare chiar statul. Ea se exercita insa doar in ultima instanta atunci cand vointa de stat exprimata prin legi nu este respectata de buna voie.

c.   Puterea sociala – a aparut ca putere a unor forte sociale (grupuri, clase sociale) si a fost folosita la consacrarea si protejarea intereselor acestora. Prin caracterul social al puterii se analizeaza si se explica drumul parcurs de organizarea statala de la despotism la democratie.

d.   Puterea de a exprima si realiza vointa ca vointa de stat. – exprima ratiunea de a fi a puterii organizata statal. Vointa indivizilor, grupurilor sociale, poporului exprimata prin lege nu este suma aritmetica a vointelor membrilor luati individual sau a grupurilor. In lege se exprima interesele fundamentale ale categoriei guvernantilor iar raportul lege – vointa este in directa legatura cu caracterul democratic al statului.

e.   Caracterul organizat – puterea de stat exista si se exprima sub forma unui aparat, mecanism, autoritati.

f.    Suveranitatea - exprima suprematia si independenta puterii in exprimarea si realizarea vointei guvernantilor ca vointa de stat. Ea se analizeaza sub denumirea de suveranitate de stat pentru a fi deosebita de suveranitatea poporului si suveranitatea nationala.

Separatia puterilor, echilibrul si colaborarea si colaborarea puterilor

Teoria separatiei puterilor este o teorie celebra, de larga audienta si frecvent invocata.

Aparuta in secolul Luminilor ea a fost indreptata impotriva obscurantismului feudal, a inchistarii medievale si impotriva abuzului de putere. A fost de asemenea o reactie impotriva monarhiei absolute forma de guvernamant in care regele concentra in mainile sale puterea suprema de unde si celebra formula a regelui Ludovic al XIV-lea “statul sunt eu”.

Teoria separatiei puterilor a stat la baza elaborarii constitutiilor, Declaratia drepturilor omului si cetateanului din Franta – 1789 – stipula ca o societate in care garantia drepturilor nu este asigurata si nici separatia puterilor nu este determinata , nu are o constitutie.





Teoria clasica    a separatiei puterilor stipuleaza ca in orice societate organizata in stat exista trei functii: de edictare de reguli juridice – sau functia legislativa; de executare a acestor reguli – sau functia executiva; de judecare a litigiilor – sau functia jurisdictionala.

Fiecare dintre aceste puteri are organe distincte de exercitare a functiilor care ii revin respectiv: adunarile reprezentative, guvernul si organele judiciare.

La inceput teoria separatiei puterilor in stat interzicea doar ca cele trei functii sa fie executate de acelasi organe.

Conceptul era insa abstract si limitat intrucat nu stabilea raporturile dintre aceste puteri iar exercitarea lor complet independenta si separata ar conduce la imposibilitatea functionarii statului.

In prezent s-a pus problema imbatranirii teoriei separatiei puterilor intrucat, prin aparitia partidelor politice rolul lor determina ca echilibrul intre Parlament si Guvern sa fie realizat si prin raportul dintre majoritate formata de partidele invingatoare in alegeri si opozitie care asteapta urmatoarele alegeri pentru “ a-si lua revansa”.

Examinand dispozitiile Constitutiei Romaniei putem constata ca ea consacra echilibrul puterilor in stat in continutul ti semnificatia sa stiintifica si moderna.

Art.1 stipuleaza: “Statul se reoganizeaza potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor – legislativa, executiva si judecatoreasca – in cadrul democratiei constitutionale”.

a.       Cele trei “puteri” clasice se regasesc exprimate in Constitutie: legislativul in normele privitoare la Parlament – art. 58 si urm.; executivul in normele privitoare la Presedintele Romaniei si Guvern – art. 80 si urm.; justitia in normele privind autoritatea judecatoreasca – art. 123 si urm.

b.       Ordinea reglementarii in Constitutie este ordinea clasica, fireasca.

c.       Parlamentului fiind unica autoritate legiuitoare a tarii i se asigura o anumita preeminenta in raport cu celelalte autoritati statale.

d.       Raporturile constitutionale dintre autoritatile publice se caracterizeaza prin interdependente ce semnifica echilibru prin colaborare si control.

Partidele politice

In societatea moderna partidele politice s-au impus ca realitati incontestabile, procesul aparitiei lor fiind in stransa corelatie cu aparitia si dezvoltarea parlamentarismului si cu ideea de reprezentare in viata publica.

In catalogul libertatilor publice partidele politice au la baza principiul libertatii de asociere.

In societate intalnim doua categorii mari de asociatii cu vocatie de reprezentare:

partidele politice – create in baza dreptului de asociere ca drept cetatenesc;

asociatii, societati, fundatii, regii – create pe temeiuri contractuale. Cu privire la aceasta a doua categorie legile electorale au simtit nevoia de a arata uneori ca ”organizatiile minoritatilor nationale se considera similare formatiunilor politice daca propun liste de candidati din parte minoritatilor respectiv.” Definitie: Partidele politice sunt asociatii libere ale cetatenilor prin care se urmareste, pe baza unei platforme program, definirea si exprimarea vointei politice a cetatenilor, asociatii care au si isi afirma clar si deschis vocatia si aptitudinea guvernarii.

Caracteristicile partidului politic:

sunt rezultatul asocierii libere a cetatenilor;

asocierea in partide politice este un drept cetatenesc;

prin asociere cetatenii devin membrii de partid;

scopul partidului defineste si exprima vointa politica a cetatenilor care il constituie.

Motivele si scopurile asocierii in partide politice sunt: asigurarea binelui general; contributia la dezvoltarea corpului social, medierea intre poporul suveran (electoratul) si poporul guvernant (Parlamentul).

Constitutia stabileste pentru partidele politice anumite reguli:

aceste reguli cuprind precizari ale scopului partidului, care pot duce la declararea lor ca neconstitutionale (art. 37 al.2)

stabileste categorii de persoane care nu se pot asocia in partide politice cum ar fi: judecatorii, procurorii, avocatii poporului, membrii activi ai armatei, politistii, etc.

De asemenea potrivit dispozitiilor constitutionale numai partidele politice au anumite drepturi:

consultarea de catre Presedinte in anumite situatii (art.102 al.1);

candidaturile pe liste de candidati se pot depune numai de partide si alte formatiuni politice;

partidele politice pot face coalitii electorale;

numai acestea isi desemneaza reprezentati in birourile electorale;



numai partidele si alte formatiunile politice care participa la campania electorala pot primi subventii de la bugetul de stat.

Categorii si variante de partide politice

1.Partide confesionale, regionale, nationale, de clasa si etnice.

Partide confesionale – au drept criteriu de constituire credintele religioase si nu intrunesc conditiile esentiale necesare partidelor politice.

Partide regionale – reprezinta interese locale ale diferitelor regiuni ale unui stat unitar sau ale diferitelor parti ale unui teritoriu national care nu a ajuns inca la unificare.

Partide nationale – au aparut in sec. XIX-lea odata cu confirmarea principiului nationalitatilor.

Partide etnice – specifice continentului african unde formarea natiunilor nu a precedat formarea statelor independente.

2. Partide democratice, liberale, conservatoare, social-democrate, de stanga, de centru si de dreapta.

3. Partide de cadre si partide de mase.

Partidele de cadre – unesc notabilitatile, reprezentantii elitelor (de obicei ale patronilor) si sunt partide de centru.

Partidele de mase sunt rezultatul introducerii votului universal, cuprind un mare numar de membrii si au o organizare interna mai rigida si o centralizare mai mare.

4.Partide suple (permit parlamentarilor sa voteze cum doresc) si partide rigide(impun parlamentarilor sa voteze intr-un anumit mod) - clasificate pe criteriul disciplinei votului.

5. Partide unice, unificatoare, dominante.

SISTEME DE PARTIDE

BIPARTIDISMUL – presupune acordul a doua partide asupra problemelor fundamentale ale societatii – se inscriu in cadrul democratiei pluraliste si liberale.

MULTIPARTIDISMUL – forma frecvent folosita in in cadrul democratiei pluraliste si liberale. Ofera alegatorilor o alegere mai larga la gama de opinii pentru constituirea echipei guvernamentale - poate genera instabilitate guvernamentala.

LEGEA ROMANA A PARTIDELOR POLITICE

Da o reglementare pana la detaliu aspectelor privind asocierea in partide, stabileste functiile, organizarea, problemele financiare, etc., definind partidele ca persoane de drept public avand o misiune publica garantata de constitutie.

Partidele politice:

promoveaza valorile si interesele nationale precum si pluralismul politic;

contribuie la educarea politica a cetatenilor si incurajeaza participarea acestora la viata publica;

influenteaza formarea opiniei publice;

stimuleaza participarea cetatenilor la scrutinuri;

organizeaza initiativa legislativa a cetatenilor;

participa cu candidati la alegeri;

membrii de partid trebuie sa fie cetateni romani;

un cetatean nu poate fi in acelasi timp membru decat al unui partid;

nu pot fi membrii de partid anumite categorii de persoane: magistrati, politisti, etc.

structurile de partid sunt organizate si functioneaza pe criteriul administrativ-teritorial;

trebuie sa aiba denumire, insemn, semne electorale;

sunt admise numai partidele care actioneaza in respectul suveranitatii, independentei si unitatii statului, integritatii teritoriale, a ordinii de drept si a principiilor democratiei;



sunt interzise partidele care prin activitatea lor incalca prev. art. 30 al.7, art.37 al.2 si 4 din Constitutie;

partidele nu pot organiza activitati sau structuri militare.

Inregistrarea in Romania a partidelor se face la Tribunalul Municipiului Bucuresti in baza unor acte obligatorii: statutul, programul si actul de constituire al partidului impreuna cu lista semnaturilor a cel putin 10.000 membrii fondatori din 15 judete, minim 300 din fiecare judet.

Aliantele politice si alte forme de asociere:

se pot realiza numai intre partide politice pe baza unui protocol ce se depune la Tribunalul Municipiului Bucuresti, solicitandu-se inscrierea in Registrul de evidenta a aliantelor politice;

protocolul de constituire trebuie sa mentioneze insemnul si semnul electoral, partidele politice aliate, obiectivele aliantei, modul de organizare, factorii de decizie.

Incetarea activitatii partidelor – se poate produce in doua moduri:

voluntara prin autodizolvare;

ordonata – in cazul dizolvarii decise pe cale judecatoreasca sau datorita inactivitatii – cand nu se desemneaza candidati in doua campanii electorale legislative.

4 TESTE DE AUTOEVALUARE

1. Care sunt trasaturile puterii de stat?

2. Care sunt distinctiile dintre bipartidism si multipartidism?

5 LUCRARE DE VERIFICARE

Exemplificati functionarea principiului separatiei si echilibrului puterilor in stat potrivit normelor constitutionale romane.

Instructiuni privind testul de evaluare

- daca este posibil, tehnoredactat, Arial 12, 1,5 randuri, max. 10 pagini,

- se foloseste in primul rand cursul dar pentru un punctaj ridicat este necesara parcurgerea bibliografiei indicate.

Criteriile de evaluare sunt:

- claritatea exprimarii si absenta formularilor nesigure,

- identificarea elementelor de continut solicitate,

- utilizarea bibliografiei precizate.

6 RASPUNS LA TESTELE DE AUTOEVALUARE

1. a se vedea paginile anterioare si Constitutia Romaniei

2. a se vedea paginile anterioare si Constitutia Romaniei

7 BIBLIOGRAFIE

Drept constitutional si institutii politice, vol.I si II – Ioan Muraru si Simina Elena Tanasescu – Editura C.H. Beck – Bucuresti – 2008, 2009

Constitutia Romaniei revizuita – comentarii si explicatii – M. Constantinescu, A. Iorgovan, I. Muraru, S.E. Tanasescu, Editura All Beck – Bucuresti - 2004

Drept constitutional si institutii politice, vol.I si II –Tudor Draganu – Editura Lumina – Bucuresti - 1998

Institutii si proceduri constitutionale – in dreptul comparat si in dreptul roman – Ion Deleanu – Editura Servo-Sat – Arad - 2003

Drept constitutional si institutii politice. Teoria generala, vol.I – D.C. Danisor – Editura C. H. Beck – Bucuresti - 2007








Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate