ELAGABALUS
(Marcus Aurelius Antoninus, 218-222)
Rudele feminine ale fondatorului
dinastiei, adevarate stapane ale puterii, atribuie, cu sprijinul
trupelor din Orient, tronul nepotului lui Caracalla, Varius Avitus, preot din
Emesa al zeului soarelui (Elah-Gabal), numit de posteritate Elagabalus
(Heliogabalus), proclamat imparat in primavara anului 218. Puterea
reala in stat era insa exercitata de Iulia Moesa, bunica
si Iulia Soemias, mama sa. Pentru prima data in istoria Imperiului, cele doua femei
participa la sedintele senatului in calitate de regente.
Politica autocrata, excesele si capriciile imparatului (cinci
casatorii, ultima cu o vestala), care incearca sa ridice cultului zeului soarelui la rangul de religie
universala a imperiului, compromit in scurt timp noul regim. Sub
presiunile Iuliei Moesa, Elagabalus il adopta si-l ridica la
rangul de cezar pe varul sau, M.Aurelius (221). Incercarile
repetate din urmatoarele luni de a-l asasina pe acesta,
declanseaza o revolta a pretorienilor din Roma, soldata cu
uciderea imparatului si a mamei sale (martie 222).
