INSTITUTIILE MEDIEVALE IN TARILE ROMANE

INSTITUTIILE MEDIEVALE IN TARILE ROMANE

Constituirea statelor medievale romanesti marcheaza o noua perioada a evolutiei ascendente a societatii romanesti in Evul Mediu. Acest fapt este favorizat de crearea institutiilor statale interne, extinderea teritoriala si integrarea Tarilor Romane in ansamblul relatiilor politice si economice interstatale europene.

Organizarea institutionala interna a Tarilor Romane s-a realizat prin extinderea formelor interne de organizare politico-administrativa si juridica existente in perioada prestatala. Asupra acestor forme institutionale prestatale s-au manifestat si influente externe, bizantine si slave.

1.Domnia.

In Tara Romaneasca si Moldova institutia centrala era domnia, reprezentata de domn sau voievod.

Domnul ( din latinescul - dominus ) reprezinta autoritatea politica absoluta si inseamna stapanul pamanturilor si al locuitorilor tarii.

Domnul avea atributii - executive ( acorda proprietati funciare, numea dregatorii ),

- legislative ( adopta acte cu caracter obligatoriu pentru toti

locuitorii ),

judecatoresti ( scaunul de judecata al domnului era instanta

juridica cea mai inalta ).

pe plan religios, domnul confirma episcopii si mitropolitul.

militare ca voievod, era conducatorul ostilor in vreme de razboi.

Succesiunea la domnie se bazeaza pe principiul electiv-ereditar si viager ( pe viata ). Pentru a fi acceptat si ales ca domn, pretendentul trebuie sa faca parte din familia domnitoare, sa fie barbat si sa prezinte integritate psihica. La inscaunarea domnilor erau prezentati boieri, curteni, osteni, care i se "inchinau" noului domn, jurandu-i credinta, sfat si ajutor. Domnul se obliga sa-si apere supusii si sa domneasca cu dreptate.

Existe obiceiul ca domnii romani, pentru a asigura succesiunea si a impiedica luptele pentru tron, sa-si asocieze la domnie pe unul din fii sau din ceilalti membri ai familiei domnitoare. Astfel , Stefan cel Mare isi asociaza la tron, inca din timpul vietii, pe fiul sau Bogdan si ii determina pe boieri sa-l recunoasca drept urmas. De asemenea, Mircea cel Batran isi asociaza la domnie pe fiul ( si urmasul ) sau Mihail. Domnul incheia acte cu suveranii altor state si acorda privilegii negustorilor, prin care ii lua sub protectia sa si le recunostea dreptul de a face comert in tara.

Transilvania era condusa de un voievod, ce avea atributii administrative, judiciare si militare. El era numit de regele Ungariei si ocupa locul al patrulea in ierarhia politica al statului maghiar, dupa Palatin, Cancelar si Banul Slovaciei. Voievodul isi numea oamenii de incredere in principalele functii ale voievodatului ( vicevoievodului, comitii, notarii ). La inceput, autonomia voievodului fata de Coroana maghiara era foarte mare , pentru ca din secolul al XV-lea el sa-si exercite autoritatea numai asupra a sapte comitate: Solnocul Interior, Dabaca, Cluj, Turda, Tarnava,Alba si Hunedoara.

Sfatul Domnesc .

Domnul era ajutat in exercitarea autoritatii sale de un Sfat domnesc, in care intrau, la inceput, marii boieri ca detinatori ai domeniilor funciare. Cu timpul, domnul i-a inlocuit cu boieri cu dregatorii, acestia avand atributii administrative, fiscale, judiciare si militare. Dupa anul 1450, in Sfatul domnesc intrau numai dregatori, numiti de domn dintre rudele sale sau oamenii de incredere. Numarul boierilor Sfatului domnesc era in Moldova de 20-30 iar in Tara Romaneasca de 10-15.

Cei mai importanti dregatori din Sfatul domnesc au fost:

-Logofatul, era seful cancelariei domnesti, redactand actele si intarindu-le cu pecetea Domnului.

-Vistiernicul, avea sarcina strangerii veniturilor tarii si administrarii acestora.

-Vornicul, este prima dregatorie care apare in Tarile Romane si desemna mai marele Curtii domnesti. Avea atributii judecatoresti, iar in timp de razboi era comandantul ostirii domnului, executand poruncile acestuia.

-Spatarul, purta spada domnului la ceremonii, ca insemn al atributiilor acestuia de comandant al ostirii. Avea atributii militare, putand comanda intreaga ostire, in numele domnului, sau numai unitatile de calareti.

-Stolnicul si Paharnicul, se ocupau cu aprovizionarea Curtii domnesti cu alimente si bauturi.

-Comisul, se ingrijea de grajdurile domnului.

-Postelnicul, se ocupa cu amenajarea camerelor domnului si cu primirea soliilor la domn, fiind unul din oamenii cei mai de incredere ai acestuia.

Alaturi de acesti dregatori, in Tara Romaneasca mai exista Banul Olteniei, cu resedinta la Strehaia, apoi la Craiova. Avea atributii intinse: administrative, juridice si militare. In Moldova, Stefan cel Mare creeaza dregatoria de Portar al Sucevei, care avea comanda ostilor in numele domnului.

3. Adunarea tarii (congregatiile generale in Transilvania

In Tara Romaneasca si Moldova exista, alaturi de domn si Sfatul domnului, si marea adunare a tarii in care intrau boieri, oraseni, osteni, tarani liberi si reprezentanti ai clerului. Marea adunare a tarii alegea sau confirma domnii, aproba masurile fiscale sau administrative, aproba tratatele incheiate de domn. Adunarea avea un caracter consultativ si se convoca periodic.

In Transilvania, pana in 1437, adunarile obstesti erau formate din nobili, proprietari funciari de orce conditie, cnezi romani, si aveau atributii juridice, administrative sau legislative. Dupa 1437 se formeaza congregatiile generale ale nobilimii magheare, fruntasilor secui particiatului sasesc. Intrarea in aceste congregatii este conditionata de acceptarea ritului catolic, astfel ca romanii, fiind ortodocsi, nu intra in componenta lor.

Sasii si secuii aveau congregatiile sau adunarile scaunale, ambele cu atributii judiciare si administrative.

4. ORGANIZAREA ADMINISTRATIV-TERITORIALA

A.    Tara Romanesca era impartita in judete conduse de reprezentanti ai puterii domnului, numiti judeti.

B.     Moldova era impartita in tinuturi : tinuturile cu cetati erau administrate de parcalabi, iar cele fara cetati erau administrate de judeti ( sau starosti ).

C. Transilvania - se aflau mai multe unitati administrativ-teritoriale:

comitatele maghiare, conduse de comite si vicecomite. Comitatele regale erau in numar de sapte. In secolele XII-XIII apar si comitate nobiliare.

districtele romanesti, conduse de voievozi, cnezi si juzi. Cele mai vechi districte atestate documentar sunt Fagaras ( 1222 ) si Hateg ( 1247 ).

scaunele sasesti si secuiesti, conduse de doi juzi scaunali ( unul ales de obste si celalalt numit de regele Ungariei ). La sasi existau si districte: al Brasovului si al Bistritei. Cele sapte scaune sasesti s-au constituit intr-o comunitate teritoriala si politica numita "Universitatea sasilor", care a capatat importanta incepand cu secolul al XVI-lea.

Orasele, in Transilvania, aveau ca organ administrativ un sfat orasenesc ( format din 12 membri ) si un jude. Se bucurau de autonomie in organizare. In Tara Romaneasca orasele erau conduse de un sfat orasenesc ( format din 12 pargari ) in frunte cu un judet. In Moldova, orasele erau de asemenea conduse de un sfat orasenesc ( format din 12 pargari ) in frunte, insa, cu un soltuz. Judetul si soltuzul isi exercitau atributiile sub controlul reprezentantului domnesc, vornicul sau parcalabul.

Satele, erau libere si aservite. Primele erau conduse de cnezi sau juzi, ajutati de un sfat al "oamenilor buni si batrani". Pentru satele aservite, proprietarii lor ( manastiri, boieri, domn ) desemnau conducatorii, numiti parcalabi ( in Tara Romaneasca ) si vatamani ( in Moldova ).

5. ORGANIZAREA JUDECATOREASCA

In Tara Romaneasca si Moldova judecarea unor pricini ( conflicte de proprietate, omorul ) era facuta potrivit " obiceiul pamantului", "legii romanesti" ( jus valachicum ). In secolul al XV-lea apar si legiuiri scrise dupa modelul bizantin; in Tara Romaneasca apare o culegere de legi ( numita "Zakonicul" ) in 1451, din porunca domnului Vladislav al II-lea. In Moldova, este copiata in 1472 o culegere de legi a juristului Matei Vlastares, numita "Syntagma".

In Transilvania, dupa rascoala condusa de Gh. Doja apare in 1517 o colectie de legi tiparita, in trei parti, numita "Tripartitum-ul lui Werboczi", ce reglementau obligatiile fiscale fata de stat si nobili.

Instantele de judecata aveau o anumita ordine ierarhica: scaunul de judecata al obsti satesti ( format din judele satului si "oamenii buni si batrani" ), scaunul boieresc sau nobiliar, instanta judetului, tinutului, comitatului, districtului sau scaunala, si instanta suprema, reprezentata de scaunul de judecata a domnului sau voievodului.

6. ARMATA ORGANIZAREA MILITARA.

Apararea tarii era asigurata de "oastea mica" a domnului, formata din curteni, mici boieri sau din steagurile ridicate de dregatorii teritoriali. Acestea i se adaugau cetele sau steagurile boieresti, intre slujbele datorate de boieri domnului fiind si aceea de a-l sprijini militar in caz de primejdie pentru domnie si tara. De asemenea, orasele erau obligate sa ridice steaguri proprii si sa-si asigure apararea.

Perioada secolelor XIV-XVI este cea a marilor confruntari militare cu statul otoman, cand la oaste au fost chemati si taranii, formandu-se astfel "oastea mare a tarii". Intreaga ostire era pusa sub comanda domnului, iar in lipsa acestuia, a Vornicului, Spatarului sau a Hatmanului. In Transilvania voievodul comanda armata ca reprezentant al regelui.

7. BISERICA.

In Evul Mediu, Biserica a avut un rol important in viata sociala, juridica si culturala a Tarilor Romane. Organizarea ecleziastica (bisericeasca are loc dupa intemeierea statelor medievale romanesti.

In Tara Romaneasca este creata Mitropolia Tarii Romanesti cu sediul la Arges ( 1359 ), in timpul lui Nicolae Alexandru, apoi se constituie Mitropolia Severinului, in timpul lui Vadislav Vlaicu ( 1370 ), pentru ca in timpul lui Radu cel Mare ( 1495-1508 ) sa se creeze o episcopie la Buzau si o alta la Ramnicu Valcea, acest domnitor reorganizand si Biserica munteana cu ajutorul patriarhului Nifon.

In Moldova ia nastere Mitropolia Tarii Moldovei, cu sediul la Suceava, al carei Mitropolit, Iosif, este recunoscut de catre Patriarhia de la Constantinopol in timpul lui Alexandru cel Bun ( 1401 ). Episcopii existau si la Roman si Radauti, infiintate in 1408 si, respectiv, 1471.

Si in Transilvania romanii ortodocsi au avut o organizare bisericeasca proprie, documentele din secolul al XIV-lea mentionand mai multi mitropoliti cu resedinta la Ramet ( jud. Alba ), Hunedoara si Feleac( langa Cluj ).

In aceasta perioada se organizeaza si viata monahala, intemeindu-se numeroase manastiri: Peri, Cuhea, Giulesti ( Maramures ), Prislop ( jud. Hunedoara ), Geoagiu ( jud. Alba ), Vodita ( 1372 ), Tismana ( 1378 ), Cozia, Cotmeana ( Mircea cel Batran ), Neamt ( Petru Musat ), Moldovita ( 1402 ), Probota ( 1398 ). In manastiri avea loc o viata culturala intensa, pe langa ele intemeindu-se scoli ce pregateau calugari, preoti si dieci pentru cancelariile domnesti.

Printre marii cititori de lacasuri bisericesti locul cel mai important il ocupa, binenteles, Stefan cel Mare, care, asa cum spune traditia, dupa fiecare batalie inalta din temelii ori refacea cate o biserica sau manastire. Cele mai cunoscute sunt: Putna, Voronet, Neamt, Bistrita; a inaltat biserici la Vaslui, Iasi, Harlau, Borzesti ( unde s-ar fi nascut domnitorul ), Husi, Dorohoi, Botosani, Razboieni, Piatra Neamt, Reuseni ( unde a fost ucis tatal sau, Bogdan al II-lea ) s.a. Ctitoriile lui Stefan se remarca prin valoroase picturi murale.

Toti domnitorii au facut danii lacasurilor bisericesti sau manastiresti, inzestrandu-le cu proprietati funciare, sate, terenuri impadurite.