Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune.stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme




Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Istorie


Index » educatie » Istorie
» FORMAREA STATELOR FEUDALE ROMANESTI


FORMAREA STATELOR FEUDALE ROMANESTI




FORMAREA STATELOR FEUDALE ROMANESTI

Catre sfarsitul secolului al XIII-lea si inceputul secolului al XIV-lea,in regiunile locuite de romani fortele de productie ajung la un nivel mai inalt de dezvoltare in raport cu stadiul in care se aflau la inceputul perioadei feudalismului timpuriu.Perfectionarea si folosirea pe scara mai larga a fierului si uneltelor de fier creasera o dezvoltare a agriculturii si cresterii vitelor,precum si o mai mare specializare pe ramuri de meserii.

Productivitatea sporita a muncii a dat impuls formelor de renta feudala si a facut sa creasca veniturile feudalilor.Relatiile feudale se instaureaza acum mai temeinic,iar feudalii cauta din ce in ce mai mult sa-si asigure exclusivitatea exploatarii domeniilor lor.Intarirea puterii feudalilor romani nu mai era compatibila cu recunoasterea autoritatii vreunui stat strain.Interesul le dicta sa nu mai imparta cu feudalii straini veniturile regiunilor romanesti.La randul lor nici masele nu se impacau cu dubla exploatare feudala si au fost de partea feudalilor proprii in lupta acestora cu feudalii straini.Aceasta lupta a fost dusa sub conducerea capeteniilor feudale locale.Ea a avut drept rezultat crearea statelor feudale ale Tarii Romanesti si Moldovei.Formarea statelor feudale ale Tarii Romanesti si Moldovei este urmarea unui intreg proces istoric parcurs de poporul roman.Conditiile in care s-a desfasurat acest proces istoric au imprimat modului de formare a celor doua tari romane unele trasaturi comune,dar si unele particularitati.




Formarea statului feudal de sine statator al Tarii Romanesti

Multa vreme s-a crezut ca Tara Romaneasca s-a intemeiat printr-o descalecare din Fagaras.De acolo ar fi venit Radu Negru Voda pe la sfarsitul secolului al XIII-lea si ar fi ocupat tinutul dintre Carpati si Dunare,intemeind orase,facand curti domnesti si ridicand biserici.Asa povesteste traditia literara pastrata in conica cea mai veche a Tarii Romanesti,asa au crezut mai inainte si istoricii influentati cu siguranta de intemeierea statului moldovean la care a contribuit intr-adevar o dubla descalecare si anume din Maramures.Astazi stim insa ca faptele s-au petrecut altfel.Intemeierea Tarii Romanesti nu se datoreaza unor descalecatori veniti din Fagaras si reunirii sub o singura stapanire romaneasca a diferitelor formatiuni politice,cnezate si voievodate din dreapta si din stanga Oltului.Ea nu s-a facut dintr-o data,intr-un singur an ci a cerut mai multe decenii.A fost precedata de incercarea neizbutita a lui Litovoi si a fost incoronata de stralucita biruinta din 1330 a lui Basarab cel Mare,intemeietorul pe care traditia romaneasca corecta il cunoaste ca ‘Negru Voda’.

Incercarea lui Litovoi

Dupa moarte regelui Stefan alV-lea al Ungariei(1272) si pe timpul cand urmasul sau Ladislau al IV-lea era inca minor,voievodul Litovoi foarte probabil una si aceeasi persoana cu Litovoi din 1247,ocupa impreuna cu fratii sai o parte din posesiunile pe care le avea Coroana Ungara dincoace de munti si refuza sa mai plateasca tribut.Nu stim exact unde erau tinuturile ocupate de Litovoi,pare-se inspre Olt sau chiar la rasarit de acest rau.Vazand ca somatiunile lor de restituire nu au nici un rezultat,ungurii intreprind o expeditie impotriva voievodului rebel.Ea a avut loc,dupa unii cercetatori in 1273,dupa altii la finele lui 1276.Soarta armelor n-a favorizat pe Litovoi,el isi pierde viata pe campul de lupta,iar fratele sau Barbat,este prins,adus la curtea regelui ungar si silit sa se rascumpere cu o suma insemnata de bani.Prima incercare deci de a mari tara si de a o face independenta a dat gres.Razboiul cu ungurii nu arata totusi ca voievodatul lui Litovoi ajunsese la o dezvoltare insemnata de vreme ce dispunea de forta militara necesara unei lupte ca aceea care avusese loc si de suma importanta de bani reclamata pentru eliberarea ui Barbat.

Actiunea condusa de Basarab nu a mai fost o actiune izolata ci un efort organizat al intregii clase feudale din stanga si din dreapta oltului,a carei amintire a fost pastrata in cronica lui Constantin Capitanul’atunci s-au ales dintr-insii boieri care au fost de neam mare si pusera banoveti un neam ce le zicea Basarabi’.

Boierii deci de comun acord au recunoscut pe Basarab drept capetenie unica,contopind toate cnezatele si voievodatele intr-o singura formatie politica.Procedand astfel boierii si-au creat un instrument politic mai apt de a reprima in interior masele exploatate,prin coordonarea actiunilor intregii clase feudale,nefractionata in numeroasele cnezate din perioada feudalismului timpuriu,iar in afara sa inlature,suzeranitatea maghiara.

In 1330 ungurii incearca sa-si refaca autoritatea si organizeaza impotriva lui Basarab o expeditie sub conducerea regelui Carol Robert de Anjou.Ea are insa un sfarsit dezastruos,armata maghiara fiind complet distrusa la Posada.Impotriva cotropitorilor maghiari au luptat si masele taranesti dupa cum se constata din relatarile despre acest eveniment ale Cronicii pictate de la Viena.

Succesul actiunii boierilor in frunte cu Basarab se explica in primul rand prin intarirea puterii lor feudale in raport cu situatia existenta in timpul lui Litovoi.In al doilea rand,se explica si printr-un concurs de imprejurari externe favorabile :slabirea tatarilor prin descompunerea Hoardei de Aur,slabirea statului maghiar in urma stingerii dinastiei lui Arpad la inceputul secolului al XIV-lea,a accentuarii faramitarii feudale si aluptelor indelungate dintre feudali pentru sustinerea anumitor candidati la tron.De la 1330,o data cu infrangerea ungurilor,dateza constituirea statului feudal de sine statator al Tarii Romanesti.Basarab este socotit de atunci domn.Sub Mircea,autoritatea domnului Tarii Romanesti se extindea in toata regiunea de la Carpati pana la Dunare si Marea Neagra,precum si in sudul Moldovei.Cu aceasta organizarea de stat in aceasta regiune locuita de romani a ajuns pe o treapta superioara,corespunzatoare relatiilor din perioada feudalismului dezvoltat.

Formarea statului feudal de sine statator al Moldovei

Intre intemeierea Tarii Romanesti si aceea a Moldovei este o desebire :cea dintai se datoreste reunirii diferitelor formatiuni dintre Dunare si Carpati sub un conducator local,anume voievodul de la Campulung si Arges,in cea de-a doua reunirea diferitelor formatiuni preexistente intre Carpati,Nistru si Mare,este opera unui conducator venit de peste munti.In Moldova a fost intr-adevar o descalecare,intai a lui Dragos,apoi a lui Bogdan,coborati amandoi din Maramures in timp ce in Tara Romaneasca intemeietorul locuia in insusi cuprinsul viitorului stat.Descalecarea priveste evident numai pe stapanitori si anturajul lor,restul populatiei deci marea majoritate a ei n-a venit din Maramures ci a fost gasita de descalecatori pe teritoriul amintit mai sus.Deosebirea dintre cele doua tari se pastreza si in ce priveste data intemeierii :Moldova a luat fiinta cu aproximativ o jumatate de secol mai tarziu decat Tara Romaneasca.Data pe care o dau cronicele este 1359.In acest an spune Letopisetul zis de la Putna ‘s-au inceput Tara Moldovei’.



Cristalizarea relatiilor feudale la romanii aflati la rasarit de Carpati a intarit pozitia economica si politica a feudalilor locali,facand sa se manifesta si aici semnele faramitarii feudale.Cu toata dubla dominatie tatara si maghiara ei incep inca de la sfarsitul secolului al XIII-lea,continuand si in prima jumatate a secolului al XIV-lea,sa se manifeste ca forte politice din ce in ce mai independente in relatiile internationale.In 1277 vlahii din Moldova (‘blagii’) se amesteca in conflictul dintre regele Boemiei,Ottacar al II-lea cu imparatul german.

Presiunea tatarilor,asezati in imediata apropiere a Moldovei a intarziat constituirea unui stat de sine statator pe teritoriul acesteia,mai ales ca tatarii erau aliati cu genovezii,care aveau asezari chiar pe teritoriul ei.Interesul evitarii aservirii complete de catre tatari silea pe moldoveni sa pastreze o apropiere fata de unguri,preocupati si ei de paza Transilvaniei impotriva incursiunilor tatare.Astfel in 1343 are loc in Moldova o mare expeditie impotriva tatarilor,la care participa voievodul Basarab al Tarii Romanesti,regele Ladislau al Ungariei si Dragos,pe atunci voievod in Maramures,dar mai tarziu pus de regele ungar ca voievod al unui mic stat la rasarit de Carpati,in jurul targului Baia.

Feudalii din Moldova gasesc prilejul de a scapa de dominatia straina abia in anul 1359,cand tatarii slabiti din punct de vedere politic si militar nu mai prezinta un pericol permanent si ei au astfel ragazul de a-si indrepta fortele impotriva ungurilor.In acest timp statul maghiar era faramitat de luptele feudale interne,starnite de tendintele feudalilor de a limita puterea regelui.

Pentru asigurarea granitelor Transilvaniei,regalitatea maghiara a trimis in 1342 dincolo de Carpati pe voievodul roman Dragos pentru a organiza un fel de marca de aparare cu ajutorul unei populatii de acelasi neam si aceeasi religie cu Dragos ai carui urmasi au fost alungati in 1364 de alt voievod roman maramuresean,Bogdan,refugiat in Moldova pentru ca nu voia sa accepte in statele sale de pe Valea Izei vasalitatea fata de regele maghiar,fapt pentru care documentele acestuia il numesc pe Bogdan drept’infidelis notorius’.In acest fel anul venirii sale in Moldova,unde este recunoscut voievod de sine statator poate fi socotit anul fondarii statului feudal independent al tarii romanesti al Moldovei.Astfel ia nastere statul feudal de sine statator al Moldovei,rezultat al actiunii clasei feudale din Moldova,sprijinita de masele populare,dornice de a lichida dominatia straina.

Intemeierea statului feudal de sine statator Dobrogea

Pe teritoriul Daciei pontice intre Dunare si Marea Neagra,populatia romaneasca cunoaste in secolele XI-XIII o stare de prosperitate economica.Aparitia relatiilor feudale si a claselor feudale s-a reflectat in crearea primelor formatiuni politice anterioare,ca acelea conduse de Tatos, Sestlav,Satza de la sfarsitul secolului XI.

Din punct de vedere politic Imperiul Bizantin exercita asupra acestui teritoriu o autoritate relativ stabila,inglobandu-l din punct de vedere administrativ in micul stat Panistrion.Inglobat ulterior in Taratul Bulgar,teritoriul dintre Dunare si Marea Neagra manifesta tot mai mult tendinta spre o organizare politica de sine statatoare.Documentele pomenesc de ‘Tara Cavarnei’ care la mijlocul secolului XIV,in conditiile dezmembrarii Taratului Bulgar se desprinde si formeaza un Despotat.In 1354 urmeaza la conducerea Despotatului Dobrotici,care ii largeste hotarele si ii consolideaza situatia politica.

Expansiunea genovezilor in bazinul Marii Negre creeaza dificultati Dobrogei.Genovezii se aliaza cu turcii si in 1388 inlatura pe Ivanco,ultimul conducator al Dobrogei.

Succesele militare ale lui Mircea cel Batran impotriva turcilor i-au permis ca sa unifice Dobrogea in hotarele Tarii Romanesti.La chemarea fortelor locale,Mircea a devenit ‘domn’ al cetatii Dristorului si’despot’ al tarii lui Dobrotici.Expeditia otomana din 1420 impotriva Tarii Romanesti a avut ca rezultat anexarea Dobrogei la Imperiul Otoman.Dobrogea a fost inglobata mai intai in Pasalacul Rumeliei,apoi in Pasalacul Silistrei.



Voievodatul Transilvaniei

Asezarea maghiarilor in Panonia si infiltrarea lor in Ardeal a stanjenit dezvoltarea libera a voievodatelor romanesti.Voievodatul Bihorean al lui Menumorut nu a fost efectiv ocupat.In secolele X si XI el s-a aflat in stapanirea romanilor dar colabora cu oficialitatea maghiara.In voievodatul lui Glad se gasea la inceputul secolului XI un urmas al acestuia Ahtum,in relatii cu Imperiul Bizantin,socotit princeps iar tara sa era numita regnum.La randul sau voievodatul lui Gelu-Terra Ultrasilvana devenise de asemenea un ‘regnum prosper’ sub urmasii lui Tuhutum,identificati cu societatea ardeleana si trecuti la ortodoxism.Maghiarii nu au putut exploata succesul obtinut in prima ciocnire armata cu voievozii romani.Rezistenta romanilor la care s-a alaturat si aceea a pecenegilor care nu exercitau o stapanire efectiva in Ardeal,dar faceau expeditii pana in Ungaria au intarziat integrarea administrativa a Ardealului la Ungaria.Un Mercurius Princeps pentru Transilvania numit in 1111 nu a rezistat in Transilvania si nu si-a exercitat niciodata functia.Abia in 1176-dupa 60 ani Leustachius devine voievod peste Transilvania care va ramane un voievodat autonom fata de Ungaria.

Cnezatele si voievodatele romanesti au continuat sa se mai mentina.A trecut un secol si jumatate de la navalirea in Ardeal,pana cand ungurii dupa ce au imprumutat de la germani organizarea lor administrativa,sa introduca treptat pe plan local modelul comitatelor.Totusi pana la mijlocul sec.XIII inca nu fusesera constituite comitatele Hunedoara,Maramures,Fagaras.Unele cnezate si voievodate romanesti sunt organizate ca districte romanesti.La randul lor secuii si sasii colonizati in Ardeal s-au organizat in scaune,dupa modelul organizatiilor traditionale romanesti,formand si unii si altii cate o ‘universitas’ condusa de un comite.

In Transilvania expansiunea maghiara a gasit o stratificare sociala cu caracter feudal care a suferit transformari sub influenta maghiara.Astfel primul in ierarhia feudala a devenit reprezentantul regelui,voievodul Transilvaniei.Suprapunerea dominatiei mahiare a creat o ‘mare nobilime’(magnati,conti,baroni)-mari stapanitori de mosii si iobagi.Nobilimea din Transilvania cuprindea maghiari,dar si sasi,secui iar initial si romani.Dupa anul 1291 nobilimea romana isi pierde pozitia avuta,putand juca un rol de prim rang numai nobilii romani care treceau la catolicism si se maghiarizau.Alaturi de magnati,egali cu ei din punct de vedere economic si politic erau’nobilii ecleziastici’,inalti prelati ai Bisericii Catolice din Transilvania,care desfasurau politica Vaticanului de prozelitism fortat si lupta impotriva ‘schismaticilor ‘ortodoxi romani,concomitent cu o intensa politica de exploatare feudala.Dupa cum se vede,marea nobilime din Transilvania se deosebeste de boierimea din Moldova si Tara Romaneasca prin compozitia sa etnica cuprinzand elemente apartinand mai multor popoare,cat si prin importanta deosebita pe care a avut-o politica statului maghiar de acordarea de beneficii in formarea acestei clase.

La randul sau mica nobilime era formata din cei aflati in serviciul magnatilor si manastirilor,din persoanele innobilate de rege(iobagiones castri)pentru servicii militare,din cavalerii secui,din elemente ale marii nobilimi scapatate,precum si din cnejii romani din districtele romanesti,vechi conducatori de sate.Ei intrau in randurile nobilimii mici si mijlocii,rareori in marea nobilime,iar pozitia lor se baza pe imunitatea acordata(nomine regio),iar nu pe traditionalul jus keneziatus.O situatie intermediara intre cneji si nobili aveau voievozii.Marea majoritate a cnejilor si voievozilor care nu s-au maghiarizat a decazut in randurile taranimii.Mica nobilime avea in general atributii judecatoresti si administrative,precum si indatoriri militare.

In Transilvania taranii aserviti erau numiti iobagi.Legarea lor de pamant este legiferata la inceputul secolului al XVI-lea(1514).O alta categorie de tarani erau jelerii,liberi dar lipsiti de pamant,asemanatori saracilor si si romanilor.

Voievodul avea atributii administrative,judacatoresti si militare.In ceea ce priveste administratia el putea lua masuri de acord cu adunarea reprezentantilor nobililor feudali.Atributiile sale administrative sunt limitate pe de o parte de atributiile superioare ale regelui care are si dominium eminens asupra teritoriului iar pe de alta parte de atributiile dregatorilor locali-comitii care erau investiti,la randul lor cu oarecare autonomie.Ca judecator voievodul avea drept de jurisdictie suprema asupra Transilvaniei.Regele i-a ingradit insa autonomia judecatoreasca,prin privilegiile acordate secuilor si sasilor de a nu se afla sub jurisdictia voievodului ,ci sub aceea a regelui precum si prin privilegiile acordate Bisericii Catolice(ex.Alba Iulia) de a avea jurisdictie asupra unor sate.Voievodul mai era si comandantul obstii in Transilvania ,drept pe care l-a pastrat intotdeauna nestirbit,dat fiind rolul deosebit de important pe care il avea Transilvania in apararea Regatului Maghiar impotriva tatarilor si turcilor.








Politica de confidentialitate





Copyright © 2021 - Toate drepturile rezervate