Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Idei bun pentru succesul afacerii tale.producerea de hrana, vegetala si animala, fibre, cultivarea plantelor, cresterea animalelor




Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Calculatoare


Index » educatie » » informatica » Calculatoare
Procesorul - microprocesorul, cum functioneaza calculatorul?


Procesorul - microprocesorul, cum functioneaza calculatorul?


PROCESORUL


Procesorul este una dintre cele mai importante componente a unui calculator, fiind cel care stabileste cine, ce si cand sa faca. Deoarece se pot obtine performante destul de bune si cu un procesor care nu este varf de gama, ne poate da falsa impresie ca el nu are un rol foarte important. De exemplu,un impatimit al jocurilor va pune un accent mai mare pe placa video decat pe procesor. Totul depinde de destinatia calculatorului, acest lucru insemnand ca nu avem mereu nevoie de cel mai performant procesor. Vom intalni des denumirea de CPU in cazul procesorului (Central Processing Unit ), sau UCP, aceasta fiind traducerea in limba romana (Unitate Centrala de Prelucrare).
INTRODUCERE
Produsele dual si multi-core sunt concepute prin includerea a doua sau mai multe core-uri complete de CPU (unitate centrala de procesare) in interiorul unui singur procesor, care permite astfel gestionarea simultana a mai multor activitati.Unele modele de procesoare folosesc o memorie cache pentru fiecare nucleu, de exemplu AMD dual-core, sau o memorie comuna pentru toate nucleele, cum sunt modelele Intel Core 2 Duo acelasi cache L2. Procesoarele care au toate nucleele pe un singur circuit integrat se numesc procesoare monolitice. Procesoarele multi-core isi dovedesc eficienta cand sunt puse in sarcina mai multor thread-uri.Cand se combina cu tehnologia HT, care permite unui procesor sa se prezinte sub forma a doua procesoare logice, produsele de tipul Pentium Processor Extreme Edition pot procesa patru apliatii software simultan, utilizand intr-un mod mult mai eficient resurse care, in alte conditii, ar ramane neexploatate.
Procesoare Intel Multi-core
Calculatoare de patru ori mai puternice: Intel Corporation a incheiat pregatirile initiale pentru demararea productiei de procesoare dual-core si a oferit detalii suplimentare despre planurile sale pentru procesoare multi-core, anuntand inceputul unei noi ere, in care PC-urile vor avea in interior doua sau mai multe 'creiere'. Intel intentioneaza sa livreze produse separate dual-core, precum si cipseturi dual-core pentru familiile de procesoare din clasa Pentium,incluzand procesorul Pentium Extreme Edition.Intel are deja in derulare peste zece proiecte pentru produse multi-core si intentioneaza sa creasca nivelul de calitate al software-ului si solutiilor care permit obtinerea de linii de produse, tools, investitii si programe, pentru a aduce la un nou nivel calitativ design-ul de software.
Ideea de procesor cu mai multe nuclee este o consecinta a efectelor, din punct de vedere al performantei, pe care le are folosirea unui PC cu mai multe procesoare in locul unuia singur. Dar un sistem bazat pe o placa de baza multiprocesor devine foarte scump si neatractiv pentru majoritatea utilizatorilor. Folosirea mai multor nuclee pe aceeasi pastila de siliciu permite cresterea performantei cu costuri minime, deoarece liniile de comunicare intre cele doua nuclee sunt mult mai scurte, deci mai rapide, in acelasi timp disparand si necesitatea construirii unei infrastructuri pentru interconectarea nucleelor.
Initial, aceasta idee era foarte greu de pus in practica din cauza procesului de fabricatie a cip-urilor, ce presupunea cresterea dimensiunilor pastilei de siliciu prin folosirea unui numar mai mare de tranzistori, implicit si a consumului. Odata cu micsorarea dimensiunilor tranzistorilor a devenit posibila introducerea unui numar mai mare de tranzistori in acelasi spatiu pe pastila, pastrandu-se in acelasi timp si caracteristicile termice.
Primul procesor dual-core a fost conceput si construit de IBM in anul 2000, odata cu lansarea celei de-a patra generatii de procesoare PowerPC: Power 4. Acesta aducea, in premiera, mai multe nuclee pe aceeasi pastila, fiind vorba in fapt de doua nuclee pe 64 biti PowerPC AS. Memoria cache Level 2 era impartita in trei parti egale, fiecare nucleu avand acces la oricare dintre ele.
Avantajele procesoarelor multi-core
In cazul arhitecturii single-core exista mai multe optimizari cu scopul de a creste viteza de executie a unui program si vizeaza, de obicei, paralelismul la nivel de instructiune, ce presupune executarea simultana a cat mai multor instructiuni. Acest lucru este posibil atata timp cat o instructiune nu depinde de rezultatul alteia ce se doreste executata in paralel.
In cazul arhitecturii multi-core se urmareste optimizarea paralelismului la nivel de thread. Un thread este un fir de executie al unui program, program care poate avea mai multe fire de executie, fiecare cu setul sau de instructiuni ce pot fi si ele rulate in paralel. Viteza unei arhitecturi multi-core depinde de modul in care sunt scrise programele si de compilatorul care furnizeaza date procesorului.
Ca specific al arhitecturii multi-core, fiecare nucleu executa un flux independent de instructiuni din cadrul unei zone comune de memorie. Continutul acestei zone este administrat prin arbitrare, in functie de continutul memoriei cache a fiecarui nucleu. Nivelurile de cache pentru fiecare nucleu se justifica prin structura procesoarelor actuale, optimizate pentru cresterea latimii de banda a interfetei cu memoria. Fara aceste niveluri de cache locale, fiecare nucleu ar rula la maximum jumatate din potential. Managementul continutului memoriilor cache este realizat prin intermediul unui protocol de asigurare a coerentei datelor stocate. Celelalte avantaje constau in localizarea mai precisa a datelor, comunicarea mai rapida intre unitatile de procesare, economisirea spatiului si consumului de curent si un raport cost/performanta mai bun decat in cazul unui procesor single-core.



MICROPROCESORUL

Microprocesorul reprezinta unitatea centrala de prelucrare a informatiei dintr-un sistem de calcul. El este realizat din unul sau mai multe circuite integrate. Circuitele integrate sunt dispozitive microelectronice care cuprind de la zeci la zeci de milioane de componente (rezistoare, diode, tranzistoare etc.) care sunt asociate in unitati functionale ca atare, nu ca si piese separate, care se prezinta sub forma unuia sau a mai multor cipuri.

Primul microprocesor a fost integrat intr-un calculator de buzunar in jurul anului 1970 si se baza pe o structura de 4 biti. Bitul este unitatea de masura pentru caitatea de informatie. De atunci si pana in prezent microprocesoarele au evoluat semnificativ ele ajungand chiar la existenta de multi-microprocesoare care au o putere de calcul sporita. Aceste multi-microprocesoare sunt create nu dintr-un singur cip ci din mai mult cipuri integrate in acelasi microprocesor. In ziua de azi exista microprocesoare bazate pe 4, 8, 16, 32 si 64 de biti.

Intr-un computer, care reprezinta un aparat/dispozitiv programabil care primeste o serie de instructiuni si pe baza acelor instructiuni efectueaza anumite comenzi, microprocesorul se afla pe placa de baza si reprezinta elementul de baza a unui computer, datorita faptului ca el prelucreaza toate informatiile venite de la celelalte componente aflate in computer. Pe langa aceasta el mai are rolul de a decoda si a efectua operatiile cerute de programele aflate pe acel computer.

Microprocesorul computerului este numit CPU (Central Processing Unit= Unitatea Principala de Prelucrare). In domeniul tehnologiei informatiilor (IT) CPU-urile sunt cele pe 32 si 64 de biti. Revolutia recenta a microprocesoarelor este reprezentata de aparitia acelor multi-microprocesoare care au o putere de calcul foarte mare si care pot efecta o multime de instructiuni intr-un interval de timp foarte scurt. Acestea pot contine de la 2 cipuri pana la 4 cipuri, fata de cele obisnuite care contin un singur cip.

Cele mai cunoscute si utilizate microprocesoare sunt cele create de doua mari firme in domeniul IT, acestea fiind: AMD (Advanced Micro Devices) si Intel. Printre cele mai recente microprocesoare produse de aceste firme se numara: AMD Phenom (4 cipuri), AMD Opteron (4 cipuri), AMD Athlon 64 X2 (2 cipuri), Intel Core 2 Duo (2 cipuri), Intel Core 2 Quad (4 cipuri). Datorita faptului ca multi-microprocesoarele contin mai multe cipuri acestea au un pret de cumparare mai ridicat decat cele obisnuite, bazate pe un singur cip.

Astfel putem spune ca fara microprocesor, in ziua de astazi, nu are exista computerele, iar fara computer transmiterea informatiei ar fi mult mai dificila. Astfle aceasta componenta este un lucru esential al zilelor noastre.

Revolutia procesoarelor 

In anii '80 si la inceputul anilor '90 ai secolului trecut, Intel a produs procesoarele 286, i386 si i486 (ultimul echipand, de altfel, primele calculatoare care intrau in Romania postrevolutionara). A urmat apoi seria Pentium: I, II, III si 4. La inceputul anului 2002, a fost inventat Intel Dual Core (un calculator echipat cu doua procesoare imbunatatite Pentium 4), in 2004, in laboratoarele din Santa Clara aparea Dual Core 2, iar in 2006 - Quad Core (o platforma cu 4 procesoare). Sistemele de operare Windows, cele mai folosite programe de calculator si industria de gaming au fost tributare acestei evolutii - care a dus la aparitia de calculatoare din ce in ce mai puternice, capabile sa desfasoare diverse operatii in acelasi timp si sa dezvolte medii vizuale din ce in ce mai fotorealiste. Intre inventarea procesoarelor si aparitia lor pe piata au trecut de fiecare data in jur de 2 ani. Astfel ca, in 2008, cu ocazia Research@Intel Day, ne asteptam sa ne fie prezentat urmatorul procesor Intel. Nu am fost dezamagiti.

Urmasul lui Intel Quad Core 2 este o "racheta" de procesor numita generic Intel Tera-Scale sau Multi Core - in fapt, o platforma revolutionara pe care, in functie de necesitati, se pot instala intre 10 si 100 de procesoare (niste cipuri mici si hibride, la 2,6 GHz, care, cred eu, nu mai au nici o legatura cu vechea arhitectura Pentium 4). Am vazut la lucru un prototip Multi Core cu 16 procesoare si am ramas, la propriu, cu gura cascata. Un computer cu multe creiere face practic trecerea catre activitati de calcul mainstream paralel, in care mai multe sarcini extrem de complexe sunt realizate simultan de computer. Astfel, Multi Core va genera o adevarata explozie a capacitatilor de computing vizual, incluzand medii realiste 3-D, analiza reala de secvente video si modalitati mai naturale prin care oamenii sa interactioneze cu dispozitivele lor.
O intreaga serie de aplicatii next-gen si de lumi virtuale de tip Matrix este pe cale sa se dezvolte gratie computerelor Multi Core.

CUM FUNCTIONEAZA CALCULATORUL?



Aproape toate electronicele din casa contin microprocesoare. Televizorul, DVD-ul, chiar si masinile. Dar atunci cand spunem calculator, ne gandim la computer, calculatorul personal (PC).

Acum peste 2000 de ani, s-a realizat probabil primul calculator, mecanismul Antichithera. In anul 1642, Blaise Pascal a realizat o masina de calcul. In anii 1930 -1940 au aparut calculatoarele electro-mecanice, iar in 1937 J. Atanasoff si C. Berry au realizat primul calculator electronic.

Un salt imens s-a produs odata cu introducerea arhitecturii von Neumann in anii 1940, principii ce sunt in continuare la baza aproape tuturor masinilor de calcul contemporane. In anii 1960 au aparut primele calculatoare realizate cu tranzitori, iar in 1971 Intel realizeaza primul microprocesor.

Calculatoarele comercializate in ziua de astazi necesita trei lucruri esentiale pentru a putea functiona: partea hardware (componentele electronice - fizice - ale calculatorului), Sistemul de Operare, si diverse programe software instalate dupa necesitate.

Hardware

Componentele hardware ale unui calculator sunt: microprocesorul, harddisk-ul, modulele de memorie RAM, diverse placi electronice de intrare sau iesire (placa audio, placa grafica, modem, tv tunner etc) precum si alte componente numite periferice, datorita plasarii lor externe: tastatura, mouse-ul, monitorul, imprimanta, scanner-ul etc.

Cand ne referim la hardware avem in vedere componentele fizice, vizibile, ale unui calculator dintre care mai familiare publicului larg ar fi Unitate centrala de procesare (CPU), Hard Disk-ul si modulele de memorie RAM. Acestea sunt instalate pe placa principala a calculatorului numita si Placa de Baza sau, mai rar, Placa Mama (in engleza: motherboard). Atunci cand apasam butonul de start, CPU-ul incepe sa comunice cu placa de baza activand un program vital numit Basic Input Output System (BIOS) care este stocat intr-un chip special montat pe aceeasi placa de baza. Acest program verifica minutios daca toate componentele hardware sunt la locul lor si functionale si apoi va incerca sa depisteze si existenta unui sistem de operare instalat pe hard-disk. Tastatura, mouse-ul, monitorul sau imprimanta sunt si acestea componente hardware numite datorita amplasarii lor externe si componente periferice.

Software

Si sistemul de operare este considerat tot un program software, insa este si platforma de baza care permite utilizarea altor programe, deci, va avea un loc aparte in categoria numita software.
Aplicatiile software ocupa un rol important deoarece transforma un PC intr-o unealta cu adevarat utila si profesionala cu destinatii multiple. Programele (software-ul) contine instructiuni precise prin care acesta va sti ce sa faca pentru a facilita catre utilizator vizionarea fisierelor video, pentru accesul la Internet sau redactarea unui text.

Procesarea

Functia care defineste un calculator este abilitatea de a calcula si de a lua decizii bazate pe seturi de instructiuni. Aceste abilitati ajuta calculatorul sa completeze puterea omului de gandire.
Procesarea este realizata de mai multe componente. Cea mai importanta este microprocesorul, insa un microprocesor nu ar putea functiona de unul singur. Ar fi precum un creier fara coloana vertebrala si fara alimentatie, fara sange. Pentru un calculator, aceste functii de suport sunt date de un chipset. Practic, un calculator are nevoie de un echivalent al instinctelor animale si umane, a comportamentelor primitive, ce-l ajuta sa supravietuiasca fara a avea capacitatea de a invata. Pentru un calculator, echivalentul instinctului este BIOS-ul, un set de instructiuni ce ofera calculatorului functiile de baza, sau. personalitate.

Prima diferenta dintre un calculator si un televizor este ca primul are o tastatura, iar celalat nu are. Daca stam in fata televizorului actionam asupra lui ca un cartof sau ca orice planta vegetabila respectata, dar cand ne asezam in fata calculatorului, acesta ne priveste. Vrea sa stie ce dorim, ne asculta gandurile si actiunile prin intermediul tastaturii si mouse-lui, pentru a procesa comenzile. Poate calcula, organiza, completa, desena sau edita orice. Nicio alta masina nu preia informatia de la om si o poate manipula asemenea unui calculator.
Aceasta este diferenta intre puterea unui calculator ca o masina de procesare a datelor, si in modul lui, de a gandi.

Ca o entitate fizica, procesarea se petrece intr-o unitate numita CPU (central processing unit), sau mai simplu: "computer". Insa procesorul (CPU) este doar o mica parte din masinaria necesara pentru prelucrarea si procesarea datelor. Microprocesorul, chipsetul si biosul, toate isi au functia lor, fiind diferite in concept, design si operatii.


Microprocesorul

Cea mai importanta componenta de pe placa de baza a calculatorului este microprocesorul. Acesta este responsabil pentru "gandirea" calculatorului. Puterea unui calculator (ex: cat de repede poate sa redimensioneze o imagine) este data de modelul de microprocesor, si cat de rapid poate sa opereze (viteza masurata in megahertz sau gigahertz).
Noile procesoare Core 2 Duo contin peste 800 de milioane de tranzistori ce se inchid si deschid de peste un trilion de ori pe secunda, putand face un miliard de calcule in timpul unei clipiri de pleoapa, sau peste 4 milioane de calcule in timpul in care un glont parcurge distanta de 3 centimetri.



Microprocesorul este defapt un circuit mare integrat cu multe conectiuni. Este observat usor pe o placa de baza deoarece este plasat pe cel mai mare socket si ocupa o pozitie dominanta pe placa de baza. Este piesa centrala intr-un calculator.

Chipset-ul

Chipsetul ofera functiile de suport vitale pentru microprocesor. El creaza semnale ce alimenteaza procesorul, precum ceasul sau oscilatorul, ce seteaza ritmul operatiilor logice.
Chipsetul leaga microprocesorul de restul calculatorului, la memorie si alte functii externe prin porturile de intrare si iesire a calculatorului. Chipsetul este important deoarece afecteaza performanta si operatiile sistemului la fel de mult precum microprocesorul. Pentru cunoscatori, chipsetul este important atunci cand cumpara un calculator. Dupa microprocesor, chipsetul este cel mai mare circuit integrat de pe placa de baza, fiind adapostit sub un radiator.

Bios-ul

Precum animalele se bazeaza pe instincte pentru a supravietui in lumea reala inainte ca acestea sa invete din experientele proprii, un calculator are un mic program ce-i spune ce trebuie sa faca inainte ca utilizatorul sa instaleze sau sa incarce un program. Acest program este numit BIOS (Basic Input / Output System) deoarece spune microprocesorului cum sa primeasca intrarile si ce sa trimita catre iesire.
Biosul defineste comportamentul unui calculator inainte de a porni orice program, sau sistem de operare. In calculatoarele moderne, BIOS-ul detine si alte functii esentiale pentru a face calculatorul sa porneasca si sa functioneze.
Spre deosebire de microprocesor si chipset, BIOS-ul este mai simplu. Contine un program, o lista de instructiuni (linii de cod). Acesta ia o forma fizica deoarece este tinut in permanenta intr-o memorie speciala, pastrat chiar si atunci cand calculatorul ramane fara curent.
Prin acest mod, programul BIOS-ului este intotdeauna tinut minte, gata pentru a fi folosit de fiecare data cand se porneste calculatorul. Chip-ul ce contine BIOS-ul deobicei este o memorie de tip flash si este marcata cu o notita de copyright, la fel ca si la alte produse software.

Memoria

Nu conteaza cat de destepti suntem, nu ne putem aduce aminte totul. Gandurile si ideile ce parcurg neuronii se pierd in entropia Universului. Cunosti lucruri deoarece poti apela gandurile si ideile anterioare, le poti procesa sau doar poti discuta cu alta persoana despre ele. Insa precum si omul, calculatorul are nevoie de o memorie pe termen scurt, unde poate stoca ideile in timp ce lucreaza cu ele, si una pe termen lung, pentru a stoca toate lucrurile si ideile vechi, care vor fi folosite alta data.
In calculatoare, memoria pe termen scurt este numita simplu, memorie. Cea pe termen lung implica dispozitive de stocare numite HardDisk-uri, CD Rom-uri, DVD Rom-uri, sau cum erau pe vremuri Floppy disks sau chiar casete.
Asemanator ca si in creierul omului, microprocesorul are nevoie de un loc pentru a stoca datele care lucreaza cu ele. Memoria, deobicei numita RAM (insemnand Random Access Memory), serveste ca masa de lucru pentru microprocesor. Software-ul de obicei vine cu specificatii unde scrie de cata memorie are nevoie software-ul pentru a putea rula. Pentru sistemele de operare moderne, mai multa memorie inseamna si o procesare mai rapida, deci un sistem mai performant. Atunci cand memoria RAM nu este suficienta, datele se stocheaza in memoria virtuala, un spatiu alocat pe HardDisk pentru a stoca datele ce nu mai incap in memoria ROM. Avantajul este evident, permite rularea unor programe ce depasesc puterea memoriei ROM, insa exista si dezavantaje. HardDisk-ul este mecanic, este cea mai inceata componenta din calculator. Atunci cand memoria ROM este insuficienta, utilizatorul poate observa un lucru mai intens al HDD-ului, lumina rosie (de obicei) a calculatorului apinzandu-se mult mai des.
Memoria este defapt un modul ce se poate introduce in sloturile speciale pe placa de baza. Sloturile de obicei sunt in numar de 3 - 4, desi deseori este ocupat doar un singur slot pentru memorie, dar acea memorie avand o capacitate mare.

Hard Disk-ul

Memoria pe termen lung este acea parte unde sunt stocate ideile si chiar daca nu ai nevoie de ele imediat, trebuie sa le stii (ex: numarul de la pantofi, nr. de telefon etc). In calculatoare, acest tip de "memorie" se numeste hard disk. Pe hard disk sunt stocate toate programele instalate de utilizator, precum si numeroase formate de fisiere, multimedia (video, audio), documente etc.
HardDisk-urile sunt niste "cutiute" sigilate, iar in spate avand un circuit dotat cu diverse componente electrice. Un HardDisk se conecteaza la placa de baza a calculatorului printr-o interfata de comunicare. Hard disk-urile functioneaza pe baza magnetismului.



Magnetismul

Principiul este simplu. Unele materiale se magnetizeaza sub influenta unui camp magnetic. Odata materialul magnetizat, retine acel camp magnetic.
Cheia dintre memorie si magnetism este permanenta. Campurile magnetice au o capacitate minunata de a fi statice si semi-permanente. Nu se misca si nu se schimba de unele singure. Electricitatea folosita in circuitele electronice este exact opusul. In permanenta electricitatea va cauta cai de a se disipa, fiind in permanenta in miscare. Diferenta este fundamentala. Campurile magnetice sunt facute de spinuri de atomuri blocati intr-un loc. Incarcatura electrica este purtata de particulele mobile - in mare parte electroni - care refuza sa stea in loc.
Dandu-i forta potrivita si in cantitatea potrivita, spin-urile magnetice se pot supara, si isi pot schimba orientarea. Deoarece campurile magnetice se pot schimba si nu sunt chiar permanente, magnetismul devine potrivit pentru stocarea datelor.
Forta care modifica un camp magnetic este un alt camp magnetic. In pofida comportamentului diferit in electronica si in sistemele de stocare, magnetismul si electricitatea sunt manifestatii ale aceleasi forte elementale. Ambele sunt un fenomen electromagnetic.

Memoria virtuala

Chiar de la inceputul calculatoarelor s-a planuit un schimb intre memoria calculatorului si dispozitivele de stocare hardware. Memoria era scumpa incat nici cele mai mari corporatii nu puteau sa-si permita sa aiba atat cat ar fi avut nevoie. Inginerii au incercat astfel sa scada preturile memoriei, "falsificand-o", facand calculatoarele sa creada ca au mai multa memorie decat au. Cu numeroase schite si jocuri cu bitii, au folosit un anumit procent din spatiul de stocare (de pe HardDisk) pentru memorie, numita memorie virtuala deoarece nu exista fizic.
Microprocesoarele nu pot folosi spatiul de stocare (HDD) pentru datele cu care lucreaza. Chiar daca ar putea, ar scadea drastic performantele sistemului datorita timpului de acces prea mare, de sute de ori mai mare decat pentru memoria de tip ROM. Pentru o performanta mai buna, se fac schimburi de blocuri de date intre ROM si memoria virtuala, in prima fiind incarcate doar blocurile de date necesare rularii programelor folosite in acel moment.

Comunicatia

Calculatoarele se pot conecta in retele de calculatoare, li se pot atasa diverse periferice, imprimante, scannere, camere video etc. Datorita capabilitatilor lui de conectare, i se pot conecta orice hardware prin portile de intrare / iesire. Cu ajutorul modemului sau placii de retea calculatorul se poate conecta prin Internet la orice alt calculator din lume.

Calculatoarele comunica si cu perifericele situate in ineriorul carcasei prin magistrala. Capabilitatile unui calculator se pot mari atasandu-i componente, introduse in slot-urile aflate pe placa de baza. Depinzand de design-ul calculatorului, acesta poate contine un numar divers de sloturi, unde se poate instala o placa video (pentru input - tv tunner - sau output - pentru a se conecta la un TV), audio, placa de retea, modem, etc.

Interfata

Interfetele ofera un canal de comunicare ce permite calculatorului sa faca schimb de informatie cu numeroase tipuri de dispozitive, printre care si dispozitivele de stocare. Interfata "traduce" semnalele din calculator intr-o forma potrivita pentru a calatori in afara sistemului (a placii de baza). Printre aceste interfete se enumera si ATA (de obicei numite IDE) sau SCSI, SATA etc, folosite pentru a conecta orice hard sau disk-uri optice.

Porturile Input / Output

Calculatorul tau este conectat la periferice prin porturi de intrare si de iesire. Fiecare calculator are nevoie de un mod de a face rost de informatie, si sa o puna la lucru. Aceste porturi reprezinta rutele principale pentru schimbul de informatie.
In trecut, echipamentul standard al calculatoarelor era simplu: de obicei un port serial si unul paralel, ca parte din placa de baza. Astazi, dispozitivele s-au mutat catre Universal Serial Bus (USB), aproape toate dispozitivele fiind conectate prin acest tip de port. Stickurile flash de memorie, dispozitivele de intrare (tastatura, mouse), camere video etc, sunt conectate prin USB.

Internetul

Probabil cea mai potrivita descriere a internetului este "o retea de retele". In conceptul sau, internetul face legatura intre calculatoarele din lumea intreaga, pentru a face schimb de informatie (.de obicei pentru jocuri sau pornografie.). Lumea WWW (World Wide Web) este esentiala pentru partea comerciala a Internetului. Odata conectati la Internet, acesta devine parte a unui singur, masiv, calculator international, cu un singur scop: de a face schimb de informatie.








Politica de confidentialitate





Copyright © 2023 - Toate drepturile rezervate