Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune.stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme



Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Geografie


Index » educatie » Geografie
» Consideratii istorico geografice


Consideratii istorico geografice




CONSIDERATII ISTORICO GEOGRAFICE

1. Aspecte si etape istorice

Fata de alte orase ale tarii care au o existenta multiseculara, Oltenita este un oras relativ nou, insa zona in care este amplasata localitatea a fost locuita inca din epoca comunei primitive, iar de atunci, fara intrerupere au trait aici oameni, care s-au luptat pentru supravietuire cu alte popoare si cu furia naturii.

Desi nu este atat de bogata in evenimente ca a altor asezari din tara, istoria acestor locuri este totusi marcata de unele episoade importante pentru intreaga fiinta nationala.

Istoria Oltenitei este strans legata de asezarea sa geografica, pe malul Dunarii, la granita de sud a tarii, la aproximativ 60 km fata de capitala. Toate acestea au facut ca oamenii sa lupte, pe de o parte cu calamitatile naturale, (inundatii, cutremure), iar pe de alta parte cu dusmanii tarii ce doreau sa ne cucereasca.




Din punct de vedere cronologic istoria Oltenitei se poate rezuma prin anumite perioade importante in evolutia orasului.

Daphnes, cetatea disparuta este atribuita orasului Oltenita, a fost numita Daphnes de Procopius, Constantiola de Grigore Tocilescu si Alexandru Vlahuta, Constantiniana – Daphnes de V. Parvan.

Localizarea si data constructiei sigura a fostei cetati nu se cunoaste, se presupune ca ar fi fost construita pe malul stang si inalt al vaii Dunarii, stiind ca pe timpul zidirii ei Dunarea curgea mult mai la nord decat locul in care ocupa astazi talvegul ei.

Dupa analiza in amanunt a luncii Dunarii, in urma studiului, lui Vladimir Dumitrescu, Alex. I. Marculescu spunea, in oprea sa ,,Oltenita Studiu album monografic”, din 1932 ca cetatea Daphnes ar fi fost construita pe dealul Gumelnita, iar numele cetatii apartine ,,religiuni pagane sau elinului – daphne – laur” .

Gumelnita, o alta asezare, disparuta de pe dealul cu acelasi nume, la 3,5 km departare de actualul centru al Municipiului Oltenita. Aici in urma a numeroase sapaturi arheologice au fost scoase la lumina, o serie de obiecte din silex si piatra ceramica, os si metal, din epoca comunei primitive.

Era o asezare ce domina Dunarea si imprejurimile ei, locuita de pescari, agricultori si lucratori de silex si piatra. Aceasta asezare a fost distrusa, ca si alte asezari relativ vecine, cum ar fii Sultana si Cascioarele, in urma unui incendiu.

Specific culturii Gumelnita erau: locuintele de suprafata, cu peretii pictati sau ornamentati in relief, cu motive spiralate, meandrice. Se mai remarca aici bogatia si varietatea uneltelor si armelor din piatra slefuita sau din cupru (topoare, razuitoare, lance, varfuri de lance, sageti), precum si podoabele din cupru sau din aur. Dar nota dominanta a culturii Gumelnita este data insa de vasele ceramice cu forme elegante.

Locul Culturii Gumelnita, a fost luat de cultura Cernavoda I, caruia ii corespund aproximativ anii 2700 – 2400 inainte de Hristos. Acestei culturi ii este specifice uneltele din os si alama, vasele si idoli, descoperiti la Oltenita, Ulmeni si Chirnoigi.

Din epoca fierului, inceputa prin anii 800 inainte de Hristos, au mai ramas o serie de arme, unelte, opaite, vase, descoperite in jurul localitatii Oltenita, ce pot fi vazute astazi la Muzeul de Arheologie Oltenita.

Inceputul secolului I a fost marcat de un eveniment foarte important, unirea tuturor triburilor daco – getice si formarea unui stat centralizat, sub conducerea lui Burebista. Asa se face ca malul drept al Dunarii a fost intarit cu cetati si garnizoane pentru aparare.

In timpul stapanirii romane, civilizatia s-a dezvoltat continuu si astfel, Dunarii i s-a acordat o atentie deosebita, atat pentru navigatie, dar mai ales datorita importantei strategice, prin construirea de porturi de razboi, cetati si fortificatii. De atunci dateaza si cetatea Daphne, construita de Constantin Cel Mare, probabil in anul 330 e.n. pentru sporirea apararii impotriva sarmatilor si gotilor.

Urme asupra existentei din aceste vremuri, dovezi ale continuitatii vietuirii populatiei pe aceste meleaguri au fost aduse la zi prin sapaturile arheologice din toate localitatile din zona Oltenitei.

Din evul mediu sunt atestate cele mai multe localitati din jurul Oltenitei, cea mai veche fiind localitatea Coconi, iar Oltenita este atestata documentar in secolul al XVI lea.

In regiunea Oltenitei, fiind asezata la marginea cea mai amenintata a Tarii Romanesti, la hotarul cu Imperiul Otoman, traiul locuitorilor nu era deloc sigur, asezarile fiind supuse adeseori jafurilor turcesti.

Cea mai veche mentiune documentara despre Oltenita dateaza din 13 aprilie 1515, intr-o porunca scrisa la Oltenita, atunci numita Oltealnita, de Neagoe Basarab.

Un alt document dateaza din 1 iunie 1526, act de intarire a unor sate din regiune, printre care si Oltenita, dat de Radu de la Afumati.

La 20 iunie 1579, Mihnea Turcitul, da in grija lui Stoica postelnic ,,Oltenita toata si cu morile”. De acum, referirile la Oltenita sunt din ce in ce mai numeroase.

Revolutia din 1848 a avut ecouri deosebite si la Oltenita. Multi locuitori au luptat in revolutie si au avut de suferit cand aceasta a fost inabusita.

In 1835 Oltenita numara 85 de case, asezare destul de dezvoltata pe atunci, ce devine din 1842 propietatea lui Alexandru Dimitrie Ghica.

Infiintarea orasului, a fost la initiativa locuitorilor satelor din jur. In 1853, o delegatie a locuitorilor, se duce la propietarul mosiei, respectiv la Al. D. Ghica, rugandu-l sa vanda o parte din mosie pentru a infiinta un oras liber. Acesta le vinde pentru inceput 660 pogoane, apoi, in 1858 inca 500 pogoane, pentru ,,locuitori ce se vor inmulti” .

Primele case apar inca inainte de 1853, chiar inainte de obtinerea formalitatilor oficiale. La 24 aprilie 1953 ,,Buletinul Oficial” nr.21 publica tranzactia incheiata intre Al. D. Ghica si Epitropia cumparatorilor de locuri de pe mosia Oltenita.

Initial Oltenita a avut trei strazi, ajungand in 1901 la 12 strazi si cu o populatie de 750 de locuitori, respectiv 190 de familii. Populatia a crescut treptat ajungand in 1881 la 3500 locuitori, iar in 1890 la 4227 locuitori.

Importanta deosebita a Oltenitei s-a datorat faptului ca a fost un punct de trecere, o poarta spre Imperiul Otoman. Punctul graniceresc Oltenita a functionat continuu tot secolul trecut, si in continuare pana in 1913. Vitejia granicerilor este remarcata, ei au luptat si in razboaiele din 1916 – 1919 si in 1944, pentru apararea patriei.

In tot acest timp oltenitenii au avut de luptat nu numai impotriva celor care au vrut sa cucereasca tara dar si impotriva apelor. In jurul anului 1900 in orasul Oltenita locuiau 4727 de oameni in 754 de case, o parte din case au fost maturate de furia apelor Dunarii si in special ale Argesului, facand ca oamenii ulterior sa-si mute gospodariile mai spre est, din cauza Argesului.

Insurectia armata din august 1944 a cuprins si Oltenita, aici au avut loc multe lupte ce s-au soldat cu numeroase victime omenesti. Odata cu victoria insurectiei armate, Oltenita a trecut la un nou stadiu de dezvoltare, cel socialist.

Oltenita din punct de vedere administrativ facea parte din judetul Ilfov, pana in anul 1981, cand in urma unui decret prezidential va trece in administrarea judetului Calarasi.

2.Evolutia administrativa

In cartografia judetului Ilfov, din decembrie 1819, Oltenita era inregistrata ca unul din cele 217 sate ale judetului.

Cunoscuta din vechime ca loc de trecere pentru oameni si marfuri, pe celalalt mal, schela Oltenita , s-a dezvoltat ca punct de incarcare a diferitelor produse destinate zonei din sudul Dunarii.

Catre secolul al XIX lea, satul Oltenita era amplasat pe locul unde se gaseste astazi cartierul Oltenita Veche. Se intindea pe mosia ce cuprindea si pamantul din jurul asezarii, precum si baltile, propietate a lui Alex. D. Ghica.

In anul 1852 se ia decizia transformarii vechii asezari rurale intr-o asezare urbana, la initiativa locuitorilor satului.

Ca oras a luat fiinta la data de 23 aprilie 1853, cand Alex. D. Ghica, aproba cererea unei delegatii a locuitorilor de a infiinta un oras ,,slobod”, iar la o zi dupa aceasta, pe 24 aprilie apare in ,,Buletinul Oficial” in nr.21 tranzactia incheiata intre Alex. D. Ghica si delegatia locuitorilor ce au cumparat noul oras.

La sfarsitul anului 1853, planul de sistematizarea era deja alcatuit, fiind definitivat la inceputul anului 1854, cand urmau a se construi in piata ,,case cu doua caturi si prin mahalale si ulite cu cate un cat”. La vremea aceea orasul avea o suprafata de aproximativ 3 km2 si avea trei strazi numite: 23 aprilie, Traian si Ghica.

In anuarul statistic din 1900, in cele 754 de case locuiau 4727 de persoane. Din statistica vremii reiese ca existau 225 plugari, 73 carciumari, 83 industriasi si 1298 locuitori de diferite profesii.

Fiind un oras relativ tanar, Oltenita nu s-a putut bucura de bogate traditii culturale. Abia dupa primul razboi mondial au inceput sa apara institutii care si-au propus intensificarea activitatii de culturalizare in localitate. Astfel s-a infiintat in anul 1920, Centrul cultural ,,Lumina”, care imprumuta carti membrilor sai in schimbul unor mici taxe, iar in 1925 a luat fiinta Societatea cultural – sportiva ,,Paza Dunarii”, care detinea o biblioteca, acestea doua au contribuit la raspandirea culturii in orasul de langa Dunare.

In anul 1997 in conformitate cu legea 165/1997 orasul Oltenita a fost declarat municipiu, astfel devenind al doilea municipiu din judetul Calarasi, dupa resedinta judetului, Municipiul Calarasi.

In prezent Municipiul Oltenita are o populatie de 28.140 de locuitori si o suprafata de 10.955 ha, caruia ii corespunde o densitate a populatiei de circa 290 loc/km2. Din punctul de vedere al densitatii se inscrie in media pe tara a municipiilor, care prezinta suprafete restranse la acest capitol.

Reteaua stradala este formata din 59 de strazi ce are o lungime de 52.650 de m si o latime de 35200 mp, dintre care 1810 m cu asfalt, 4540 m cu beton, 32110 m cu bolovanis si 270 m cu pamant. Strazile modernizate reprezinta 39% din totalul retelei stradale a localitatii. Strazile din trama majora de circulatie au partea carosabila cuprinsa intre 6 m si 8 m, iar trotuarele sunt amenajate pe toata lungimea strazilor, pe ambele parti, avand o latime cuprinsa intre 1,0 m si 1,7 m. Aceasta se caracterizeaza printr-o dezvoltare rectangulara, cu strazi paralele intre ele si respectiv perpendiculare.

Intravilanul Municipiului Oltenita este de 960,6 ha si este impartit in mai multe zone functionale: zona administrativa si culturala, zona comerciala, zona de transporturi, zona de agrement, zona de antrepozite si industrie si zona rezidentiala (fig. 23). Ponderea cea mai mare o au: zona rezidentiala ce ocupa aproximativ 400 de ha, zona industriala cu 350 de ha si zona de transporturi 90 ha.

Zona rezidentiala prezinta o trama stradala ordonata, rectangulara, cu ochiuri mici, agreabile pentru locuire, dar dezavantajate sub aspectul fluentei circulatiei (intersectii prea apropiate).

Locuintele colective s-au realizat in principal in cadrul centrului civic, perimetrul bulevardelor: Republicii, Marasesti, Tineretului si str. Pescarilor, dar si in lungul caii ferate: bulevardele 1Decembrie si Republicii, incluzand si piata garii. Acestea asigura cazarea a circa 51% din populatia Oltenitei, in circa 3700 de apartamente.

Cealalta jumatate a populatiei este cazata in locuinte individuale, majoritatea pe parter, iar o parte dintre acestea fiind lipsite de alimentarea cu apa in sistem centralizat sau beneficiaza de alimentare cu apa prin cismele in curti.

Zona industriala este puternic evidentiata in cadrul celor doua platforme de sud si de est. Cea din sud are in componenta Santierul Naval, turnatoria, centrala termica de zona, fabrica de oxigen si terenurile aferente depozitarii. Cea din est cuprinde majoritatea unitatilor de depozitare ale Municipiului Oltenita si Fabrica de zahar.

Alte unitati sunt raspandite in cadrul teritoriului administrativ, constituind trupuri izolate cum ar fii: filatura, ferma zootehnica, abatorul, etc.

O caracteristica diferita o are zona de agrement care este deficitara, nu asigura confortul populatiei. Aceste zone ar putea fii extinse care raul Arges, dar si spre Dunare, zone cu mari posibilitati de amenajare a suprafetelor cu spatii de agrement.

3. Aspecte toponimice

Data certa toponimica a Oltenitei nu se cunoaste, insa numele apare din cele mai vechi timpuri, dar sub alte forme vechi de: Otelnita si Oltelnita, inca din secolul al XVII lea.

In forma de Otelnita se intalneste in pronuntarea numelui de catre unii batrani, aceasta fiind o forma pastrata mai ales de unii ciobani transilvaneni care au trecut peste aceste meleaguri dunarene.

Forma de Oltelnita se gaseste, pe langa pronuntare, in diverse acte si documente, ce se pastreaza, in legatura cu orasul. Si astazi o putem intalni in pronuntia unor persoane batrane.

Mai multi specialisti au avut pareri diferite in ceea ce priveste toponimea de Oltenita dupa cum urmeaza: A. de Cihac crede ca numele Oltenita ca si Olt, Oltenia, etc., sunt de origine maghiara; Tache Papahagi, folclorist, explica numele Oltenita prin adaugarea terminatiei slave elnita la radacina Olt; I. Iordan afirma ca Oltelnita vine de la bulgarescul oteljama.

O alta parere din partea filologului O. Densusianu este ca cuvantul ar fi de origine bulgara ot+devlnica, mai exact ot+devlnita, deoarece c in slava se citeste t, reprezinta piatra de hotar (punct de granita veche), care in timp sa schimbat in Oltelnita si apoi in Oltenita.

In traditia locala numele orasului este legat de un oarecare Nitu (a) Olteanu, ce avea un han, infiintat in zona cartierului Oltenita Veche din zilele noastre, unde era locul de poposire al tuturor care lucrau la ,,maglele de sare ” precum si al celor care treceau prin zona.

In concluzie numele orasului Oltenita este imprumutat de la satul Oltenita Veche (Rurala), si este de origine bulgara, ca si numele dealului unde a fost construita cetatea Gumelnita.

Se presupune ca numele de Oltenita dateaza din vremea navalirii bulgarilor din secolul VII d. Chr, care vedeau in vadul Oltenita un excelent loc de trecere a Dunarii, pe unde se putea trece pe celalalt mal, in dorinta lor de expansiune.

GEOGRAFIA POPULATIEI

Municipiul Oltenita, este din punct de vedere al numarului de locuitori, un oras de marime mijlocie al vaii Dunarii, alaturi de Turnu Magurele si Fetesti.

In prezent el face parte din grupul celor 61 de orase care detin o populatie cuprinsa intre 2000 – 50.000 de locuitori

1. Evolutia numerica a populatiei

Evolutia numarului de locuitori in spatiul oricarui oras este influentata in principal de evolutia functionala si de structura interna functionala a orasului. De asemenea o influenta insemnata o prezinta si factorii sociali, istorici si geografici.

In anul 1853 populatia Oltenitei era de 750 de locuitori, o valoare destul de mica, dar populatia acestei zone a crescut in 40 de ani de la 750 la aproximativ 4200 de locuitori (4227 in anul 1890). Aceasta crestere ar putea fi pusa pe seama dezvoltarii economice a orasului si anume in special a comertului, mestesugurilor si agriculturii. Cu toate acestea populatia Oltenitei a crescut in medie cu 100 de locuitori pe an, o valoare mica, fata de alte orase unde s-au identificat cresteri de peste 200 de locuitori pe an, cum este cazul orasului Turnu Severin.

In intervalul 1890 – 1912, populatia orasului Oltenita, continua sa creasca numeric dar lent, aceasta ajungand in anul 1912 la valori de 6574 locuitori.

Cresterile lente sunt datorate sporului natural foarte redus, cauzat de natalitatea slaba si mortalitatea mare. Tot in aceasta perioada au existat si numeroase epidemii, care au afectat cresterea numerica a populatiei.

In perioada urmatoare numarul populatiei Oltenitei continua sa creasca, cu toate ca in majoritatea oraselor evolutia numerica a populatiei este in scadere, datorita razboaielor, perioadelor de seceta si foamete.

In orasul Oltenita, s-au inregistrat cresteri ale populatiei in perioada precedenta incat la recensamantul din 1956, avea o populatie de 14111 locuitori (tabel 8, fig. 24).

Populatia Oltenitei la principalele recensaminte.

Tabel nr.8

Anii

Nr.popu-

latiei

sursa: INS

Fig.24 Evolutia demografica a Municipiului Oltenita la principalele recensaminte

In perioada 1966 – 1977 populatia orasului Oltenita prezinta o crestere (fig.24), datorata dezvoltarii industriei in zona, infiintarea Santierului Naval, a Filaturii Oltenita, a Societatii ,,Daphnes S.A.” Oltenita. Populatia creste din anul 1966, cand inregistreaza 18.623 locuitori, ajungand in anul 1977 la 2424 locuitori.

In anii 80, se inregistreaza cresteri ale numarului populatiei de circa 3000 locuitori in 5 ani, acesta fiind un ritm mai ridicat de crestere, deoarece in perioada aceasta erau interzise intreruperile de sarcina.

Dupa anul 1989 populatia inregistreaza cresteri foarte mici, ajungand in anul 1992 o populatie maxima de 31821 locuitori, ca apoi sa scada, cu aproximativ 100 de persoane pe an si astfel ajungandu-se in 2002 la o populatie de 27.231 locuitori.

Potrivit datelor de la recensamantul din 1992, densitatea medie a judetului Calarasi a fost de 66,8 loc/km2, mult sub media pe tara, iar pentru Municipiul Oltenita densitatea era de 241 loc/km2, o densitate mare in comparatie cu alte orase ale tarii.

La recensamantul din 2002, Municipiul Oltenita inregistra o populatie de 28.140 de locuitori si o suprafata de 10.955 ha, caruia ii corespunde o densitate a populatiei de circa 290 loc/km2

2. Miscarea naturala

Miscarea naturala reprezinta totalitatea modificarilor ce apar in numarul si structura populatiei, ca urmare a nasterilor si deceselor, casatoriilor si divorturilor.

Aceasta miscare reprezinta principalul factor ce influenteaza evolutia numerica a populatie, iar la randul sau miscarea naturala este influentata de ritmul de dezvoltare a economiei.

Ea este strans legata de dinamica bazei productiei materiale cu intreaga gama a elementelor nivelului de trai material si spiritual de civilizatie si cultura.

Miscarea naturala are 3 componente principale: natalitatea, mortalitatea si soldul miscarii naturale.

2.1 Natalitatea

Natalitatea, componenta a miscarii naturale, reprezinta numarul de nascuti la mia de locuitori, ea se exprima cantitativ prin rata natalitatii.

Natalitatea reprezinta si factorul cel mai dinamic al cresterii numerice a populatiei ce a cunoscut o evolutie ascendenta care a contribuit la cresterea numarului populatiei.

Natalitatea Municipiului Oltenita a avut valori ridicate inainte de 1989, astfel ca in 1975 erau 563 persoane nascute, iar in 1985 607 (tabel 9). In perioada natalitatea era mare si datorita interzicerii intreruperilor de sarcina, de catre conducerea tarii.

Evolutia natalitatii in perioada 1970 – 2002

Tabel nr. 9

Anii

natalitatea

sursa: INS

Fig. 2 Evolutia natalitatii in perioada 1970 – 2002

Evolutia natalitatii in orasul Oltenita a avut la inceputul anilor `70 cresteri, atingand un maxim de 607 persoane in 1985, iar de atunci s-a aflat intr-o scadere brusca, astfel atingand numarul de 235 persoane in anul 1996. Din 1996 si pana in prezent aceasta are o crestere relativ lenta (fig.25).

2.2. Mortalitatea

Mortalitatea reprezinta totalitatea deceselor care se produc in cadrul unei populatii. Aceasta este exprimata prin rata mortalitatii, care reprezinta un raport intre numarul total de decedati si populatia medie, redata in promile (‰).

In Municipiul Oltenita indicele mortalitatii a evoluat astfel: in 1955 era de 8,1‰, in 1965 de 8,9‰, in 1975 de 7,9‰, in 1985 de 8,2‰, iar in 1995 de 8,3‰. Incepand cu anul 1995 acest indice incepe sa creasca continuu pana in 1998 cand atinge valoarea de 9,7‰ , iar apoi in 2003 este de 10,3‰ (tabelul 10, fig. 26).

Evolutia mortalitatii in perioada 1993 – 2004

Tabel nr.10

Anii





Morta-litatea(‰)

sursa: INS

Fig.26 Evolutia mortalitatii in perioada 1993 – 200

Mortalitatea infantila reprezinta numarul de copii decedati sub varsta de 1 an, raportat la 1000 de nascuti vii.

De-a lungul timpului, in orasul Oltenita, ca si in restul tarii, mortalitatea infantila a scazut, in 1970 erau 31 de copii decedati, cu varsta sub un an, in 1975

21, in 1985 14, iar in 2004 s-a ajuns la 7 copii, respectiv 26,8‰

Mortinatalitatea reprezinta numarul de nascuti morti la mia de nascuti total.

In Municipiul Oltenita in 1994 rata mortinatalitatii era de 18,3‰, apoi a urmat o scadere a acesteia pana in 2000 cand a ajuns la 17,8‰. Din anul 2000 pana in 2001, in doar un an rata mortinatalitatii, Oltenitei a inregistrat o scadere semnificativa, scazand la 7,6‰ (tabelul 11, fig.27).

Mortalitatea in Oltenita in perioada 1994 – 200

Tabel nr. 11

anii

Mortina-talitatea

sursa: INS

Fig. 27. Evolutia mortinatalitatii in perioada 1994 – 2004

2.3. Soldul miscarii naturale

Soldul miscarii naturale reprezinta raportul dintre rata natalitatii si cea a mortalitatii generale. Acesta poate avea valori pozitive si atunci rezulta un spor, o crestere de populatie, sau valori negative si atunci rezulta o diminuare, o scadere a populatiei.

Soldul natural in Municipiul Oltenita a avut diferite cresteri sau descresteri de-a lungul timpului, inregistrand valoare maxima in anul 1965 cand a fost de 24,9%. In perioada 1993 – 2004 acesta a oscilat intre 1,0% (1993) si -2,3% (2004).(tabel 12, fig. 28).

Soldul natural in perioada 1993 – 1994

Tabel nr. 12

ani

Sold

natural

sursa: INS

Fig. 28 Evolutia soldului natural in perioada 1993 – 2004

3 Miscarea migratorie

Municipiul Oltenita a primit un important aflux de populatie din mediul rural vecin, care fie s-au stabilit aici definitiv, fie ca au locuit o vreme pe aceste meleaguri dunarene.

Anul cu aport maxim al miscarii migratorie a fost anul 1990, in care miscarea migratorie a insemnat 76% din cresterea numerica a populatiei. Acest lucru s-a datorat dorintei populatiei rurale de a se muta in oras, fapt ce era oprit pana in 1989.

Arealul de provenienta a populatiei stabilite in Oltenita este format din localitatile aflate in imediata apropiere a acestuia: Mitreni, Ulmeni, Chirnogi, Spantov, etc.

In afara de cei proveniti din satele vecine, o data cu deschiderea Filaturii de la Oltenita si crearea de noi locuri de munca, a fost si un aport de populatie din alte judete ale tarii care duceau lipsa de locuri de munca, in special populatie feminina.

Miscarea migratorie a populatiei in perioada 1960 – 1998

Tabel nr.13

Anii

Sositi

Plecati

Sold migratoriu

sursa:INS

Fig.29 Miscarea migratorie a populatiei in perioada 1960 – 1998

Analizand datele din perioada 1960 – 1998 putem sa observam ca valoarea maxima a celor sositi la Oltenita este atinsa in anul 1990, cand a fost de 720 de peroane, in timp ce valoarea minima s-a inregistrat in anul 1998 (230 persoane). (Tabel 13, Fig.29).

In ceea ce priveste plecarile din Oltenita, un maxim s-a inregistrat in anul 1980 de 714 persoane, cand s-a inregistrat si un sold migratoriu maxim (470).

Soldul migratoriu minim a fost inregistrat in anul 1998, acesta a avut valoarea negativa de – 91 persoane.

Ultimul recensamant, cel din 2002 arata unele aspecte legate de plecarile si sosirile in Municipiul Oltenita, astfel: 251 stabiliri de domiciliu in Oltenita si 454 plecari din Oltenita. Din aceasta rezulta ca soldul migratoriu pentru anul 2002 este negativ – 203 persoane

Structurile populatiei

1. Structura populatie pe grupe de varsta si sexe

Echilibrul populatiei pe grupe de varsta si mai ales pe sexe este dat in egala masura atat de comportamentul demografic, potentialul si structura fortei de munca din prezent si viitor.

Daca dezvoltarea ramurilor industriei grele, metalurgica, constructoare de masini a capatat forta de munca masculina, structura a fost echilibrata prin crearea

de locuri de munca si pentru femei, in industria alimentara, a texilelor, etc.

Pentru orasul Oltenita, structura populatiei pe sexe arata o crestere numerica a populatiei in randul femeilor, 51,4% in 1930, 51,8% in 1956, 50,6% in 1966, 50,7% in 1977, 51% in 1992. Cu toate aceste mici diferente ce apar in structura pe sexe a oltenitenilor, putem afirma despre Oltenita ca are o structura echilibrata.

Analizand datele de mai sus, ne putem da seama ca perioada cu cele mai mari diferente intre sexe, ne putem da seama ca aceasta perioada corespunde cu cele doua razboaie mondiale, ce au provocat numeroase pierderi omenesti, in special in cadrul populatiei masculine.

In ceea ce priveste populatia pe grupe de varsta si sexe din anul 1977, putem sa zicem ca este o structura a populatiei relativ echilibrata in care de obicei numarul persoanelor de sex feminin depaseste numarul persoanelor de sex masculin, din Oltenita. Numarul persoanelor de sex masculin prezinta o usoara superioritate in cadrul grupelor de varsta: 10 – 14 si 30 – 34, in timp ce numarul persoanelor de sex feminin prezinta o pondere mai mare in grupele 20 – 24, 25 – 29 si >7(fig.30).

Pentru structura populatiei pe grupe de varsta si sexe, din anul 2002, procentajul este cam la fel, ca si in 1977, cand predomina populatia de sex feminin, exceptie facand aici grupele de varsta: 0 – 4, 5 – 9, 10 – 14, 15 – 19, 20 – 24, si 50 – 5

Si aceasta structura a populatiei pe grupe de varste si sexe, este oarecum echilibrata, deoarece diferentele dintre cele doua sexe nu sunt foarte mari in ceea ce priveste numarul de persoane (fig. 31).

Analizand piramida in care am ilustrat structura populatiei pe grupe de varste si sexe, observam ca baza piramidei este mai mica decat mijlocul ei, ceea ce inseamna ca avem o populatie cu tendinta de imbatranire peste o perioada de aproximativ 20 de ani.

2. Structura populatiei pe etnii (nationalitati)

Din punct de vedere al structurii populatiei pe etnii, in Municipiul Oltenita populatia este foarte omogena, ea fiind alcatuita aproximativ n totalitate de romani, a caror pondere este de 93%, la care se adauga cateva grupuri etnice reprezentate foarte slab. Din cadrul acestor grupuri, cel care se remarca cu un procentaj mai mare fata de celelalte este cel al rromilor, ce detine aproximativ 5% din populatia localitatii. La acesta se adauga grupuri foarte restranse de turci, maghiari, bulgari, rusi, germani, polonezi, sarbi si ucrainieni.

La recensamantul din 1992 structura populatiei in procente se prezinta astfel: 96,37% romani, 3,4% rromi si 0,23% alte nationalitati (fig. 32).

Fig. 32 Structura populatiei pe etnii la recensamantul din 1992

La recensamantul din 2002, din totalul de populatie al Municipiului Oltenita de 2107 persoane sunt romani, 1928 sunt rromi, 80 turci, 12 maghiari, iar restul de 31 persoane reprezinta alte etnii (Fig. 33). Din categoria celor 31 de persoane de alta etnie fac parte: bulgari, aromani, ceangai, greci, rusi, lipoveni, germani si cehi




Fig. 33 Structura populatiei pe etnii la recensamantul din 2002

3. Structura confesionala a populatiei

In anul 1992, din punct de vedere confesional structura populatiei Oltenitei se prezinta astfel: 31.509 religie ortodoxa, 102 religie musulmana, 71 adventista, 39 romano – catolica, 7 greco – catolica si 33 de alte religii (reformata, unitariana, crestina de rit vechi).

La recensamantul din 2002, situatia este aproximativ la fel cu cea din anul 1992, diferenta este doar numerica, dar religiile sunt aceleasi: ortodoxa 27004, musulmana 75, adventista 51, romano – catolica 16 si restul alte religii, aceleasi ca si in 1992.(fig.34)

Fig.34 Structura confesionala a populatiei in anul 2002

Structura lingvistica a populatiei

Structura lingvistica a populatiei este strict legata de nationalitatea acesteia. In Municipiul Oltenita, structura lingvistica, conform datelor de la recensamantul din 2002 arata astfel: 26258 au limba materna romana, 879 tiganeasca – romanes,

44 turca, 12 maghiara, 18 alte limbi (rusa, bulgara, ceha, greaca)(fig. 35

Fig.35 Structura lingvistica a populatiei in anul 2002

Structura populatiei pe ocupatii

Raportul dintre structura populatiei ocupate si cea neocupate, reprezinta cel mai important aspect al acestei structuri, iar pentru ca raportul dintre acestea sa fie echilibrat depinde in primul rand de calitatea vietii populatiei intregului oras.

Ca orice centru urban, Oltenita detine o mare pondere a populatiei ocupate.

Aceasta a oscilat in functie de ritmul de dezvoltare al orasului, sub toate aspectele. In anul 1966, populatia ocupata reprezenta 42,6% din totalul populatiei, aceasta fiind considerata o pondere medie de antrenare a populatiei in activitati productive si neproductive.

Dupa 1966, datorita amplificarii si a celorlalte functii, ponderea populatiei ocupate a crescut osciland intre valori de 62,1% in 1977 si 65% in 1989.

Dupa anul 1989, ponderea populatiei ocupate s-a redus foarte mult, aproape la jumatate, inregistrand valori de 36% in 199 Cauzele scaderii populatiei ocupate pot fi multiple, dintre care putem mentiona scaderea natalitatii, reducerea locurilor de munca, ce au determinat aparitia ratei somajului.

In anul 2002, 11.246 de persoane reprezentau populatia activa a Oltenitei, dintre care 6992 erau de sex masculin si 4254 de sex feminin (fig.36). Dintre acestia 8280 de persoane faceau parte din populatia ocupata, 2966 din populatia neocupata, dintre care 2079, someri in cautarea unui loc de munca si 887 someri in cautarea primului loc de munca

Fig. 36 Structura populatiei active pe grupe de sexe in 2002

Numarul populatiei inactive din Municipiul Oltenita in anul 2002 era de 1967, dintre care 6171 barbati si 9796 femei (Fig. 37).

Fig.37 Structura populatiei inactive pe grupe de sexe in 2002.

Populatia inactiva din Oltenita se structura in anul 2002 in: elevi si studenti 4691 persoane, pensionari 5918 persoane, casnice 3338 persoane, persoane intretinute de alte persoane fizice 1778, persoane intretinute de stat sau de organizatii private 46, alta situatie economica 196 persoane (fig. 38).

Fig. 38 Structura populatiei inactive in anul 2002

Populatia ocupata in functie de activitatile economice pe care le desfasoara se imparte in: industria prelucratoare 2612 pers., agricultura, silvicultura si economia vanatului 873 pers., comert 1071 pers., administratie publica 742 pers., constructii 537 pers., invatamant 643 pers., activitati de servicii colective, sociale si personale 139 pers., sanatate si asistenta sociala 380 pers., etc., in total populatia ocupata insumeaza 8280 persoane.

Pe sectoare de activitate populatia ocupata se prezinta astfel in sectorul primar 1976 persoane (25%), in sectorul secundar 3480 (44%),iar in sectorul tertiar 2481 (31%) (fig. 39).

Fig. 39 Structura populatiei pe sectoare

de activitate (2002).

Fig. 40 Structura populatiei in functie de statutul profesional

In functie de statutul profesional in Municipiul Oltenita avem urmatoarea impartire a populatiei ocupate: salariati 7237 pers., patroni si intreprinzatori privati 337, lucratori pe cont propriu 383, lucratori familiali in gospodaria proprie 88, alta situatie 235 (fig. 40).

ECONOMIA

1. Agricultura

Municipiul Oltenita prin pozitia sa geografica, intr-un sector dunarean cu un mare potential agro-productiv, indeplineste si o insemnata activitate agricola, care a contribuit la dezvoltarea urbana a localitatii.

Pe masura cresterii importantei sale functionale, Oltenita si-a organizat o productie agricola in corelatie cu cerintele de aprovizionare a populatiei cu produse agro-alimentare si ale industriei cu materii prime.

La recensamantul din 1992, 676 de persoane erau cuprinse in aceasta ramura economica, iar la cel din 2002, 873 de persoane.

1.1.Modul de utilizare a terenurilor

Teritoriul Oltenitei are o utilizare diversificata, cea mai mare intindere detinandu-o terenurile arabile, care aveau in anul 1992, 7338 ha, din suprafata agricola care era de 7580 ha, iar restul erau terenuri cu livezi, vita de vie, pasuni (tabel nr. 14, fig. 41).

Modul de utilizare a terenurilor arabile in anul 1992

Tabel nr. 14

Suprafata agricola (ha)

Terenuri

arabile (ha)

Livezi si pepiniere pomicole (ha)0

Vii si pepiniere viticole (ha)

Pasuni

(ha)

sursa: INS

Fig. 41 Modul de utilizare a terenurilor arabile (1992).

Conform datelor din 2002, structura suprafetei era putin mai schimbata fata de cea din 1992, suprafata agricola fiind reprezentata in aceasta perioada de 7025 ha, din care 6646 erau terenuri arabile, urmate de cele cu vita de vie, pasuni si livezi.(tabel nr. 15, fig. 42).

Modul de utilizare a terenurilor arabile in anul 2002

Tabel nr. 15

Suprafata agricola (ha)

Terenuri

arabile (ha)

Livezi si pepiniere pomicole (ha)0

Vii si pepiniere viticole (ha)

Pasuni

(ha)

Sursa:INS

Fig. 42 Modul de utilizare a terenurilor arabile (2002).

1.2. Structura culturilor

Fiind o zona de lunca, cu soluri fertile si ape freatice aproape de suprafata, este o zona ideala pentru culturile agricole.

In functie de gradul de satisfacere a nevoilor complexe ale economiei nationale in ceea ce priveste aprovizionarea populatiei cu produse agroalimentare si a industriei cu materii prime s-a urmarit o structura a culturilor agricole prin extinderea culturilor de cereale in zona de sud a tarii, din care face parte si Municipiul Oltenita.

Cele mai importante culturi din aceasta zona sunt culturile de cereale si cele de legume.

Cultura cerealelor are radacini vechi in aceste locuri, urmele arheologice atesta cultura acestor plante cu peste 2000 de ani in urma.

In timpul evului mediu, alaturi de cresterea animalelor erau si terenuri insemnate, ocupate de plante cerealiere.

In prima jumatate a secolului al XIX lea se cultiva pe aceste meleaguri dunarene: porumb, grau, orz, astfel obtinandu-se cantitati destul de mari ,,de ordinul milioanelor de ocale de grau si porumb”

Dinte cerealele cu o foarte mare importanta pentru alimentarea populatiei, este graul. Acesta planta gaseste aici conditii pedoclimatice destul de prielnice, de aceea suprafetele cultivate cu grau au fost in permanenta extindere, variind intre 660 ha (1970) si 2330 ha (2002).

Oscilatiile inregistrate in suprafata culturilor de grau, precum si cele ale conditiilor climatice s-au reflectat in productia de grau a localitatii.(tabel 16, fig.43). Astfel productia a crescut brusc din 1970 pana in 1975, cu aproximativ 1300 de tone, iar apoi in 1980 s-a inregistrat o scadere fata de anul 1975 de aproximativ 350 tone. Dupa cum observam din tabelul 12 si fig. 37 productia anuala a graului este intr-o continua crestere, fapt ce este dat si de marirea terenurilor arabile.

Productia de grau in perioada 1970 – 2002 (tone)

Tabel nr.16

Productia de grau (tone)

Sursa INS

Fig. 43 Productia de grau in perioada 1970 – 2002.

Porumbul constituie una din plantele de mare eficienta economica de pe teritoriul zonei Oltenita.

Legat de suprafata cultivata se poate observa ca in anul 1970 cultura porumbului detinea 585 ha, aceasta fiind in crestere, astfel ajungand in anul 1992 la 2014 ha cultivate, apoi se afla intr-o descrestere, ajungand in 2002 la 1670 ha cultivate.

Productia de porumb boabe, la fel ca si suprafata cultivata se afla intr-o crestere din 1970 (1843 tone), pana in 1992 (6184 tone), ca apoi sa se afle intr-o descrestere ajungand astfel in 2002 la 5108 tone (tabel nr.17, fig. 44).

Productia de porumb in perioada 1970 – 2002

Tabel nr. 17

Productia de porumb (tone)

Sursa INS

Fig. 4 Productia de porumb in perioada 1970 – 2002

Daca comparam productiile de grau cu cele de porumb din perioada 1970 – 2002, putem observa ca aproximativ in toata perioada porumbul este pe primul loc in ceea ce priveste productia in tone, exceptie facand anul 2002 cand situatia se schimba si graul detine primul loc in productie.

Un loc important in cultura plantelor din aceasta zona de lunca, il ocupa legumele. Acestea se dezvolta aici in conditii favorabile datorita pozitiei zonei in Lunca Argesului si a Dunarii.

Profilul bazinului legumicol Oltenita a fost si influentat si de cerintele fabricii de conserve, de la Valea Rosie, care in prezent nu mai functioneaza.

In ceea ce priveste suprafata ocupata de legume se poate spune ca de-a lungul anilor aceasta a variat foarte mult. Astfel in perioada 1981 – 1989 a fost cuprinsa intre 1000 ha si 1350 ha, iar in perioada 1990 – 1998 a variat intre 700 ha si 1100 ha.

Cele mai importante productii s-au inregistrat in anul 1987, 19828 tone legume.

In perioada 1990 – 1994 s-au realizat adevarate scaderi ale productiei de legume, astfel in 1992 au fost inregistrate valori de 5005 tone. Aceasta scadere a continuat astfel incat in anul 1998 productia de legume a scazut la 1654 tone.

Pe langa legume in zona Municipiului Oltenita, datorita conditiilor pedoclimatice, se mai cultiva floarea soarelui, sfecla de zahar, zarzavaturi si plante tehnice.

1.3. Cresterea animalelor

Aceasta ramura de activitate constituie o foarte veche ocupatie a locuitorilor din aceasta parte a tarii.

Cresterea animalelor a inregistrat o dezvoltare favorizata de extinderea culturii cerealelor. Predominanta pasunilor si fanetelor de lunca, din trecut a asigurat caracterul prioritar al cresterii animalelor in structura productiei agricole.

In prezent nu se poate vorbi de un parc zootehnic, acesta a fost desfintat dupa 1989, animalele fiind repartizate locuitorilor orasului, asa ca in Oltenita ,,rurala”, cu aproximativ 500 de case, o casa din 5 are o bovina. Astfel la nivelul anului 1998, s-a inregistrat o valoare de 322 de capete bovine, prezente in gospodariile populatiei, iar in anul 2002 s-a inregistrat 278 de capete bovine.

Cresterea porcinelor prezinta o mare importanta economica pentru alimentarea populatiei. Cererile crescande de carne si preparate din carne de porc, cat si mai ales dezvoltarea culturii porumbului, au determinat cresterea numarului de porcine.(tabel 18, fig. 45).

Evolutia numarului de porcine in perioada 1992 – 2000

Tabel nr.18

Nr. Capete

Total

Gospodariile

personale



sursa: INS

Fig. 45 Evolutia numarului de porcine in perioada 1992 – 2002

Pe langa bovine si porcine in Oltenita se mai cresc caprine si ovine, dar in numar foarte mic. Astfel in anul 2002 au fost inregistrate 872 de capete, crescute in gospodariile personale.

Cresterea pasarilor este in stransa legatura cu caracterul cerealier al zonei. Aceasta favorizeaza existenta unui numar foarte mare de pasari, astfel in perioada

1992 – 1995 s-au inregistrat cele mai mari valori ajungand pana la 28.700 de capete, iar dupa 1995 numarul acestora a inceput sa scada la aproximativ jumatate (1138 capete in 1999), toate acestea fiind crescute in gospodariile personale.

Vegetatia acestor teritorii, precum si diferitele culturi de plante favorizeaza dezvoltarea cresterii albinelor.

In prezent ca urmare a intensitatii si diversificarii chimizarii agriculturii se inregistreaza cresteri destul de mari ale mortalitatii albinelor. Trebuie urmarite si aplicate cu mai multa atentie masurile de aparare a acestei importante surse de venit.

2.Industria

Industria, ramura de baza a economiei moderne, asigura o valorificare intensiva si complexa a materii prime si a fortei de munca. Aceasta ramura are rol polarizator si dinamizator asupra celorlalte activitati economice si sociale dintr-un teritoriu.

In Municipiul Oltenita, activitatea industriala este diversificata, dar este foarte bine reprezentata prin industria constructoare de nave.

La inceputul dezvoltarii industriei in Oltenita, aceasta era bazata pe prelucrarea materiilor prime agricole, iar apoi a fost orientata spre dezvoltarea unor ramuri, in corelatie cu vechea functie portuara a orasului si cu pozitia sa intr-o zona agricola, cu o structura complexa.

Societatea Comerciala ,,NAVOL” S.A. s-a dezvoltat aproape cu orasul.

De la o firma necunoscuta ,, S.A.R.TA.T.”, de fapt de la un atelier de constructie a barcilor pescaresti, unde lucrau doar 100 de oameni, s-a ajuns la o adevarata societate comerciala, a carei productie de baza o reprezinta constructia de nave mari si mici. In lungul drum de la infiintare si pana in prezent au fost lansate pe apa peste 100 de nave de mare capacitate.

In anul 1946 s-a constituit oficial Santierul Naval, societate cu capital privat. Primele nave erau construite din lemn, iar in 1948 s-a lansat primul vas pescaresc din lemn si la scurt timp societatea a fost nationalizata.

In 1990 SC ,,Navol” SA s-a infiintat in forma actuala prin preluarea integrala a patrimoniului Santierului Naval Oltenita.

Din 1995 societatea a pus in practica sistemul de asigurare a calitatii ISO 9000. Obiectul de activitate fiind: proiectarea, producerea, comercializarea si exploatarea navelor, echipamentelor navale; reparatii, dezmembrari de nave; operatii de comert exterior, etc.

Suprafata pe care este amplasat Santierul este de 9,1 ha si cuprinde urmatoarele constructii: hala constructii corp, hala tubulatura, hala mecanica, hala armare, hala tamplarie, statie acetilena, statie compresoare, fabrica de oxigen.

Santierul este dotat cu instalatii tehnologice deosebite: instalatii pregatire tabla si profile, instalatii sablat, instalatii debitat, macarale pentru diferite tonaje (fig. 46), poduri rulante, prese, masini de alezat si frezat. Unele dintre ele au un grad mare de uzura si de aceea se impune o retehnologizare a santierului ca acesta sa poata functiona in conditii optime.

Fig. 46 Santierul Naval Oltenita (SC. NAVOL SA)

Printre proiectele de viitor de la S.C.,,NAVOL”SA, se numara masuri pentru imbunatatirea activitatii de marketing si promovare precum: contracte de brokeraj, asocieri cu firme specializate in vanzari de nave si ambarcatiuni, reclama in tara si strainatate, alaturi de imbunatatirea continua a calitatii productiei realizate, dar si diversificarea ei.

S.C.,,TUROL” Oltenita SA a aparut ca investitie pe langa Santierul Naval ca urmare a unui decret din 1976, ce prevedea realizarea unei platforme industriale in zona Oltenita Sud.

In anul 1977 a inceput investitia care suplinea necesarul de piese turnate din fonta, otel, neferoase, pe care intreprinderile bucurestene nu-l reusea sa-l mai produca.

Materiile prime folosite in procesul de fabricatie sunt alcatuite din nisip de turnatorie, material feros, iar materiile prime de baza sunt: fierul, feroaliajele.

Turnatoria avea un grad mare de mecanizare, iar ponderea productiei era realizata pe linii mecanizate, ce erau aduse din import.

S.C. TUROL SA. era organizata in doua sectii principale: Sectia de turnatorie fonta si Sectia turnatorie otel.

In prezent acestea nu mai functioneaza si se afla in paragina, ca si alte societati din tara si din Municipiul Oltenita care dupa 1989 au avut un declin continuu (fig.47).

Fig. 47. S.C. TUROL SA. (2006)

Industria textila era reprezentata in Oltenita de SC. OLFIL SA, a carui obiect de activitate il reprezenta producerea si comercializarea firelor cadrate si pieptanate din bumbac.

Societatea a fost pusa in functiune in 1969, sub denumirea de ,,Filatura Oltenita”, care a creat in Oltenita numeroase locuri de munca pentru cei din oras si zonele invecinate dar si pentru forta de munca, in special cea feminina din anumite judete ale tari, unde industria usoara nu era bine reprezentata (judetele din Moldova).

Dupa 1989 aceasta a mai functionat pana in anul 1996, iar in prezent cladirea este aflata in paragina si este deteliorata. (fig.48)

Fig. 48 Cladirea S.C. OLFIL SA.

Industria energiei electrice si termice era reprezentata in Oltenita, pana in 1995 de o centrala de producere a energiei termice, ce a fost desprinsa in anul 1990 din S.C. NAVOL S.A., care era cunoscuta sub numele de C.T.Z. Oltenita.

Materia prima in procesul de productie era constituita din carbune, pacura, energie electrica.

Din anul 1995 a fost construita o noua centrala a carei investitie este finantata de bugetul de stat si care a fost luata in administratie de R.A.G.C.L Oltenita, iar vechea centrala intrand in conservare. Aceasta centrala dispune de un personal salariat in numar de 120 de persoane.

Industria carnii este reprezentata in Municipiul Oltenita prin I.C. Oltenita. Aceasta este o societate pe actiuni cu capital privat ce a luat fiinta in anul 1991, cand s-a desprins din C.I.C.A.S. Calarasi. Unitatea este profilata pe achizitionarea de animale, abatorizare si industrializarea lor.

Materia prima folosita in procesul tehnologic este procurata de la I.S.C.I.P. Ulmeni precum si din achizitii realizate in cadrul gospodariilor populatie Municipiului Oltenita si a celor din localitatile vecine.

Productiile realizate la I.C. Oltenita sunt de mezeluri, precum si specialitati din carne.

S.C. Dunarea S.A. Oltenita a fost infiintata in martie 1980, prin desprindere din I.M.P Calarasi, ca societate pe actiuni cu capital privat.

Aceasta s-a infiintat in cladirea ,, Moara Dunarea”, cladire foarte veche, ce dateaza aproximativ de la aparitia orasului Oltenita (fig. 49).

Profilul unitatii consta in macinarea cerealelor, obtinerea si comercializarea produselor de panificatie si morarit. Produsele rezultate in urma procesului de fabricatie sunt: faina de tip 650, faina alba tip 550, gris, tarate, precum si paine ,,neptun”.

Fig. 49 SC. DUNAREA.. SA Oltenita

O alta unitate industriala a carei activitate de productie se desfasoara pe teritoriul Municipiului Oltenita este SC. NUTRICOM S.A, care a luat fiinta in anul 1963. Aceasta societate are ca obiect de activitate producerea si comercializarea nutreturilor combinate.

Dezvoltarea acestei societatii a fost posibila, datorita existentei materiei prime din belsug in zona Oltenita (orz, grau), iar achizitionarea lor nu constituie o problema, deoarece ea se poate face tot timpul anului, cu o mare flexiabilitate.

Principalii beneficiari ai nutreturilor sunt S.C. COMSUIN SA Ulmeni, si AVICOLA Manastirea. Personalul salariat din aceasta societate este de circa 350 de persoane. Pe langa livrarea catre firme, Nutricom vinde si catre populatie nutreturi combinate.

3.Comertul

Cunoscut in trecut ca important targ dezvoltat la unul din principalele vaduri dunarene, Oltenita indeplineste in prezent si functii comerciale, prin organizarea unei retele de unitati comerciale, concentrate in mod deosebit in partea centrala a Municipiului, strada Argesului fiind principala sa artera comerciala.

In anul 1932, populatia era servita de 35 de bacanii, 50 de carciumi, 4 cafenele, 4 librarii, 2 magazine de arme, 6 depozite de tutun, 7 frizerii, o farmacie si un magazin de mobila. Pentru acea perioada se poate spune ca se realiza un comert zilnic, in pietele orasului si pe strazi, la marginea nordica a orasului, in obor, unde taranii isi vindeau cerealele.

Exista un targ saptamanal ce avea loc intr-o zi stabilita, de obicei duminica, in care oamenii isi vindeau vitele si cerealele, mai exista si un targ anual, tinut dupa Sfanta Maria, la care participau mai mult de jumatate din populatia judetului Ilfov.

Cel mai extins comert era cel cu cereale, care erau incarcate pe slepuri si comercializate si in afara granitelor tarii.

Pana in 1989, se poate spune ca Oltenita era unul dintre cele mai aprovizionate, atat cu produse ale industriei usoare, dar mai ales ale industriei alimentare, deoarece conditiile din zona erau favorabile:

zone intinse cu culturi de cereale, sfecla de zahar, floarea soarelui, legume si zarzavaturi

centre de prelucrarea: Fabrica de zahar, Fabrica de conserve de la Vale Rosie, Moara Dunarea, dar si centre de desfacere a acestor produse,

forta de munca numeroasa, din populatia orasului, dar si din populatia activa de la satele invecinate,

cele doua abatoare din zona: unul la Ulmeni, iar celalalt la intrarea in Oltenita, dinspre Giurgiu,

Aceste societati (fabrici), ce existau pana in 1989, chiar si dupa unele, ofereau o cantitate mai mult decat suficienta de produse alimentare necesare populatiei din zona Oltenitei, astfel ca o buna parte din productie se indrepta spre alte orase ale tarii, dar mai ales spre capitala.

Dupa 1989 comertul s-a dezvoltat cu pasi repezi, cu marfuri alimentare si nealimentare, din cele mai diverse si aceasta datorita in cea mai mare parte intreprinzatorilor particulari. Comertul fiind cel mai simplu mod de castig in Oltenita de dupa 1989.

In prezent aproximativ 85% din totalul societatilor comerciale se ocupa cu comercializarea produselor.

Concomitent cu dezvoltarea economica a orasului si cu sporirea numarului de locuitori, un loc important l-a ocupat organizarea, dezvoltarea si amplasarea in functie de cerinte, a retelei de unitati comerciale in interiorul orasului.

In cadrul localitatii, in prezent functioneaza 397 unitati comerciale cu vanzare cu amanuntul, dintre care 91 de magazine alimentare, 37 magazine nealimentare, 1 magazin universal, 247 magazine mixte si 21 de unitati de alimentatie publica.

Dintre cele mai importante produse care se desfac in Oltenita prin comertul de stat sau particular mentionam: painea, pastele fainoase, carnea, preparatele din carne, laptele proaspat, branzeturile, fructele proaspete si vinul. Printre marfurile industriale se remarca tesaturile, produsele electronice si electrotehnice.

In cadrul orasului functioneaza o piata in care isi desfac produsele agricole atat unitatile de stat cat si mici producatori. Pentru lunile de la sfarsitul primaverii si inceputul verii, ponderea cea mai mare a participantilor la piata libera revine acelora care vand legume, zarzavaturi, fructe timpurii, produse lactate etc. O frecventa mai importanta a producatorilor de legume s-a constatat ca vine din satele invecinate cum ar fii: Valea Rosie, Mitreni, Ulmeni, Spantov, Chiselet, Cascioarele.

Totalitatea unitatilor comerciale din Oltenita reusesc sa satisfaca cerintele populatiei, atat in produse alimentare cat si industriale.

4 Transporturile

Circulatia de la un loc la altul, deci comunicatia este functia care da viata, intretine si dezvolta o asezare urbana, asa se explica de ce unele orase se dezvolta mai mult decat altele.

Oltenita prin pozitia sa geografica, loc bun de intalnire a drumurilor vechii, actual nor de intalnire a drumurilor noi, sosele modernizate, s-a dezvoltat repede din acest punct de vedere.

In 1884 Oltenita se lega prin drumuri de pamant de satele si comunele din jur, iar in 1929, este pavata cu granit cubic soseaua cu Bucuresti si declarata sosea nationala.

Trecerea Argesului s-a facut pana in 1919 pe un por de lemn, asta o dovedesc multimea parilor ramasi in albia raului, apoi in 1929, Societatea ASTRA din Arad construieste podul peste Arges, pod care si pana astazi este in stare buna de functionare. Astfel pentru olteniteni dar si pentru oamenii ce treceau prin Oltenita s-a deschis un drum spre vest mult mai accesibil, decat sa traverseze cu bacul tras pe sarma de oameni.

Pe langa intalnirea in zona Oltenitei a unor drumuri vechii cum ar fii: ,,Drumul Bucurestiului”, ,,Drumul Sloboziei”, ,,Drumul Sarii”, se intalnesc astazi drumurile nationale: DN3 ce leaga Bucurestiul de Oltenita, DN 31 ce leaga Oltenita de Calarasi si DN41 ce leaga Oltenita de Giurgiu ( Fig. 50).

,,Drumul Bucurestiului” facea legatura intre Bucuresti si Dunare, ajungea pe valea Mostistei, urmarea cursul acesteia pana la sud de Manastirea, iar de aici facea legatura cu Oltenita.

Un alt drum ce ajungea in zona este ,,Drumul Sarii” care facea legatura intre regiunea dealurilor Buzaului si Prahovei cu Oltenita, in lungul Mostistei. Pe el se transporta atat sare extrasa din zona subcarpatica cat si granele din partea nordica Campiei Romane, destinate exportului.

,,Drumul Sloboziei” facea legatura intre inima Baraganului si Oltenita, pe el fiind transportate cerealele din zona de campie din imprejurimile Sloboziei si Urzicenilor, spre Dunare de unde luau calea exportului. Acest drum se mai pastreaza si astazi ca un drum neamenajat, dar fiind inca cea mai directa legatura intre Valea Argovei si orasul Slobozia.

Functia orasului ca centru de transport rutier, care in decursul timpului, a inlesnit si dezvoltarea sa ca asezare urbana, permite intensificarea legaturilor cu zona sa de influenta. Traficul rutier cel mai intens, se desfasoara pe soseaua Bucuresti – Oltenita prin care se ia legatura cu Bucurestiul dar si cu comunele si satele aflate pe aceasta artera de circulatie cum ar fi: Mitreni, Curcani, Soldanu, orasul Budesti, etc.

Cu capitala tarii, Bucuresti, Oltenita se leaga si printr-o cale ferata, ce ramane o legatura importanta atat pentru calatori, dar mai ales pentru marfuri. Calea ferata isi continua drumul spre port, facand legatura cu S.C. NAVOL SA., primind astfel materii prime si trimitand produse finite.

De asemenea legatura cu orasul Calarasi si cu localitatile din partea vestica a Oltenitei sunt folosite pentru transportul calatorilor dar si pentru transportul de marfuri, care este mai mare, din cauza inexistentei cailor ferate.

Calea ferata a contribuit la dezvoltarea orasului Oltenita, la intensificarea traficului de marfuri si de calatori, integrandu-se astfel tot mai mult in cadrul zonei de influenta a capitalei.

Calea ferata Bucuresti – Oltenita nu este electrificata, dar cu toate acestea se desfasoara in bune conditii traficul cu marfa.

Favorizat de pozitia sa la Dunare, artera de transport cu interes European, unde navigatia organizata incepe dupa anul 1829, de particularitatile structurii productiei agricole in spatul geografic in care se afla amplasat si favorizat de distanta mica fata de capitala tarii, Municipiul Oltenita s-a dezvoltat in perioadele anterioare ca schela de export a cerealelor si ca port.

Granele destinate exportului proveneau de pe o arie ce se interfera cu cea a porturilor Giurgiu spre vest si Calarasi spre est.

Organizarea si dezvoltarea portului actual s-a realizat in ultimele decenii pentru a asigura un transport de marfuri in cantitati sporite, generate de dezvoltarea social-economica de ansamblu a partilor sudice ale tarii. Portul a fost dotat cu un chei modern, care se desfasoara pe o lungime de 800 de m si unde se realizeaza activitati portuare de incarcare si descarcare.

Traficul portului se axeaza pe materiale de constructie: nisip, balastru, pietris, obtinute din Valea Dunarii, cereale aduse din Campia Romana, furaje, cherestea, produse ale industriei constructoare de masini de prelucrare a materialelor, industriei textile si alimentare.

Totodata are si un rol complementar fata de functia industriala a Oltenitei, intrucat asigura legaturile de cooperare cu centrele industriei din Braila si Galati.

In activitatea sa portuara se remarca cabotajul produselor industriale, materiale de constructie, a lemnului si produselor agricole, intensificandu-se si exportul.

Traficul portuar este inlesnit de convergenta cailor de comunicatie de uscat, reprezentate de axa feroviara Bucuresti – Oltenita, precum si de soselele nationale din directiile Bucuresti, Giurgiu si Calarasi. Pe aceste cai se produc fluxuri insemnate de marfuri, cea mai mare parte avand-o produsele agricole.

Legat de activitatea portuara, se poate mentiona faptul ca in acest domeniu isi desfasoara activitatea un total de 417 persoane in anul 1997, valoare ce s-a redus la jumatate fata de anul 1985, cand erau 863 persoane. Acest fapt se datoreaza puternicelor transformari ce au avut loc dupa 1989, a intenselor restructurari de personal care s-au inregistrat in toate ramurile de activitate.

5 Turismul

Turismul este o activitate slab reprezentata in Municipiul Oltenita, aproape inexistenta deoarece acesta nu este valorificat.

Oras dunarean, construit dupa un plan geometric, langa vechea asezare rurala cu acelasi nume, constituie o localitate de atractie turistica cu perspective mari de dezvoltare in viitor. Generat ca si celelalte orase porturi de prezenta vadurilor de trecere peste Dunare, Oltenita are importanta in si in tranzitul turistic, iar pozitia sa la confluenta Argesului cu Dunarea sporeste prin peisajul oferit, atractia turistica.

In aceasta zona se poate spune ca obiectivul turistic de maxima atractie il reprezinta Dunarea. De aici se poate admira grandoarea fluviului, pitorescul malului romanesc umbrit de cranguri, precum si frumusetea malului bulgaresc (fig. 51), cu portul Turtukan, situat la 3 km amonte de Oltenita.

   

Fig. 51 Malul bulgaresc Fig. 52. Portul Oltenita

Zona portului turistic ( fig. 52), se afla amplasata pe malul Dunarii, in dreptul bornei indicatoare „km 430”, la circa 1,5 km de oras, unde se afla amplasate cele doua pontoane plutitoare de ancorare a navelor de pasageri (inclusiv a navelor de croaziere). Se intinde pe o distanta de circa 500 m, intre cladirea in care actualmente isi are sediul Politia de Frontiera pana la platformele de beton de acostare pentru mici ambarcatiuni.

Latimea zonei este de circa 60 m, intre malul Dunarii si drumul ce face legatura intre santierul naval - portul comercial si zona portului ce urma sa se construiasca pe malul canalului Bucuresti – Dunare.

In oras sunt prezente numeroase obiective turistice cu caracter istoric, ce merita sa fie vizitate si admirate.

Unul dintre acesta este Muzeul de Arheologie, care este adapostit intr-o cladire ridicata in 1926 (fig.53), avand o fatarda in stil neoclasic francez.

Fig. 53 Muzeul de Arheologie

Muzeul prezinta materialele arheologice descoperite in zona, vestigii care au dat posibilitatea cercetarilor sa stabileasca, ca in jurul Oltenitei inca din cele mai vechi timpuri a fost locuit inca din comuna primitiva si etapele ei de evolutie istorica pana in zilele noastre.

Sunt prezentate aici elemente ale culturii: Dudesti, gasite la Vasilati (unelte, obiecte de ceramica), culturii Boianu, aduse la suprafata de arheologi la Oltenita si Spantov (unelte, obiecte de cult, vase ornamentale). Una din cele mai importante culturi pentru Oltenita este cultura Gumelnita, care este si ea prezenta aici cu numeroase exemplare gasite in urma sapaturilor de pe popina Gumelnita in care s-au descoperit numeroase vase ceramice, unelte si bijuterii. Remarcante pentru unicitatea lor sunt: Statueta cu vas pe cap, Zeita de la Sultana, sculptura ,,perechea de indragostiti” si tezaurele monetare de argint descoperite in zona dar si monede grecesti. La acestea se mai adauga monedele autohtone de tip Vartejul – Bucuresti, descoperite la Negoiesti. Muzeul mai ofera si primele mentiuni documentare despre Oltenita.

Un loc de odihna si recreare este oferit in Municipiul Oltenita de parcul orasului, care are o suprafata de 7 ha, extremitatea vestica fiind formata din digul raului Arges, la intrarea in parc, retine atentia un monument simplu, realizat in 1965, care cinsteste memoria eroilor cazuti in cel de-al doilea razboi mondial.(fig. 54). Tot in cadrul parcului se gaseste si Biblioteca Municipala (fig. 55).

   

Fig. 54 Monumentul eroilor din parc. Fig. 5 Biblioteca

Alte monumentele comemorative sau alte cladirii vechii ce ar putea reprezenta o atractie turistica mai sunt:

Monumentul eroilor situat pe bulevardul Republicii, care evoca localnicii cazuti in primul razboi mondial. A fost ridicat de sculptorul I. Iordanescu si de arhitectul I. Cernescu, in anul 1930. (fig. 56).

   

Fig. 5 Monumentul eroilor cazuti Fig. 57 Monumentul eroilor din

in Primul Razboi Mondial curtea Bisericii Eroilor

– Monumentul comemorativ al eroilor cazuti in luptele de la Oltenita – Turtucaia in august 1916, se afla in curtea Bisericii Eroilor, (fig. 57)

– Biserica Sf. Nicolae pe B-dul Republicii, alaturi de Monumentul ostasilor rusi cazuti in Lupta de la Oltenita in anul 1853, cu turcii.

Cladirea Gradinitei de copii nr. 1 din Str. Argesului, construita in anul 1930 de arhitectul I. Cernescu (fig. 58)

Cladirea Procuraturii Oltenita, din Str. Argesului, nr. 120, este o cladire veche (Fig. 59), care in anul 2004 a fost renovata.

Fig. 58 Gradinita nr. 1 Fig. 59 Cladirea Procuraturii

O alta zona de interes turistic deosebit o are Zona Parc – Arges, situata in continuarea parcului central al orasului, pe malul raului Arges (in amonte de podul care traverseaza raul). Cuprinde atat o zona libera, propice unor amenajari pentru sport si agrement, cat si un lac propice pentru agrement si pescuit. Dar din pacate aceasta zona nu este amenajata pentru activitatea de turism.

Zona Dunarica este o zona situata pe malul Dunarii, in amonte de varsarea Argesului in Dunare si la punctul de confluenta cu fluviul al vechiului brat Dunarica, in dreptul bornei indicatoare „km 433”. Cuprinde o plaja de circa 000 m2 pe malul stang al fluviului si padurea de lunca adiacenta, lata de aproximativ 400 m. Zona este folosita in prezent, pentru plaja, in mod neorganizat, de catre locuitorii orasului.

Scenarii de dezvoltare a economiei

O abordare moderna a dezvoltarii in perspectiva a economiei Municipiului Oltenita o presupune scenariile de evolutie, prin care se evidentiaza tendintele si se apreciaza nivelul economic in viitor. In construirea scenariilor de evolutie trebuie sa se tina seama de contextul economic national, de nivelul si de ritmul de crestere economica, al P.I.B.-ului si al altor indicatori care exprima cresterea calitatii vietii.

Pentru municipiul Oltenita se pot elabora urmatoarele scenarii:

v     Scenariul dezvoltarii rapide – este un scenariu optimist. Acesta isi asuma dezvoltarea acelor ramuri economice cu mari beneficii, ceea ce ar genera multe locuri de munca si ar duce la recuperarea pe termen scurt a investitiilor si la un efect de multiplicare al acestora. Acest scenariu este posibil numai in cazul dezvoltarii economice aduse de integrarea Romaniei in U.E. si de dezvoltarea fluxurilor economice generate de amplificarea importurilor de resurse si exportului de produse.

v     Scenariul dezvoltarii competitive – este realizabil doar in conditiile accelerarii schimbarii la nivel institutional si legislativ, corelate cu standardele de viata si utilizarea eficienta a resurselor. Acest scenariu presupune atragerea rapida a unor investitii preferentiale care ar duce la cresterea competitivitatii economice a orasului in zona, inclusiv sub aspect transfrontalier. Acesta este scenariul adecvat pentru evolutia orasului, tinand seama ca prin rezultatele obtinute pana acum, cat si prin potentialul uman existent, Oltenita are suficiente resurse pentru a accelera procesul de schimbare.

v     Scenariul dezvoltarii lente – desi acest tip de dezvoltare nu este de dorit, se poate manifesta daca se vor pastra constante starea si tendinta economica actuala. In Municipiul Oltenita este pe cale sa se cronicizeze starea de criza economica si productivitatea scazuta in sectoarele economice cu pondere in economia orasului. Intreprinderile mari si mijlocii nu pot atenua decat partial acest soc si nu pot prelua integral resursele umane disponibilizate, iar prin investitiile insuficiente cu capital intern si extern nu se pot valorifica integral resursele materiale disponibile, astfel incat rezultanta este un ritm lent de dezvoltare.

v     Scenariul pesimist – este posibil daca si contextul national si international este nefavorabil sau dezvoltarea economica la nivel national este lenta. In aceste conditii, municipiul Oltenita este periferizat din diverse motive subiective si obiective, astfel incat criza economica se cumuleaza cu efecte sociale care fac imposibila relansarea economica.

Intr-o privire de ansamblu, acestea pot constitui principalele scenarii de dezvoltare viitoare ale starii economice din municipiul Oltenita, precum si tendintele de evolutie ale acesteia.



Alex. I. Marculescu – Oltenita Studiu album monografic, 1932

Actul de vendare, 1853

schela = port fluvial

magle= bordee in care se depozita sarea pana sa se transporte peste Dunare, in timpul imperiului otoman.

Ilie Corfus, 1969




loading...




Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate