STIMA DE SINE

STIMA DE SINE

Sentimentul stimei de sine este un sentiment al starii de bine, de satisfactie, care da masura propriei valori. Este rezultatul comparatiei pe care o efectueaza subiectul intre el insusi si alti indivizi semnificativi pentru el, este produsul tuturor trasaturilor valoroase ale individului. Un sentiment slab al stimei de sine se mai numeste si stare de disconfort. Sentimentul stimei de sine este unitatea centrala a fiintei la care se raporteaza, in final, totul. Stima fata de sine, respectul de sine reprezinta simpatia pe care fiecare si-o acorda siesi, este recunoasterea pe care se cuvine s-o acorde potentialului sau individual.

Pentru valorizarea de sine sunt necesare opt calitati:

• a sti sa te exprimi;
• a sti sa promiti;
• a dispune de curaj;
• a sti sa comunici;
• a fi diplomat;
• a sti sa fii familiar;
• a fi serios;
• a sti sa convingi.

Toate aceste calitati se pot dobandi prin invatarea asertivitatii. In cazul afirmarii de sine, invatarea actioneaza la doua niveluri:

• expunerea progresiva la situatii angoasante, corespunzatoare formarii unei obisnuinte;
• achizitia treptata de competente sociale care favorizeaza expunerea la situatia-problema.

Invatarea asertivitatii se realizeaza:

• direct, prin exersare in viata de zi cu zi, incepand cu probleme usor de rezolvat si continuand cu probleme de dificultate crescanda;
• prin jocuri de rol, adica prin punerea in scena, sub forma unor mici scenete, a unor situatii-problema; ele vor fi repetate pana cand persoana se simte capabila sa infrunte problema respectiva;
• prin jocuri de rol imaginare: persoana isi imagineaza situatia-problema si modalitatea de exprimare de sine corespunzatoare; aceste jocuri repetate suficient de des ele pregatesc expunerea la situatia problematica, intr-un context real, sau , daca este prea dificil, prin etapa intermediara a jocurilor de rol;
• imitarea unor modele: imitarea se face mai intai imaginar, apoi in realitate; observarea consecintelor afirmarii de sine la nivelul persoanei luata drept model incurajeaza imitarea.

Exista cinci factori care contribuie la mentinerea sentimentului stimei de sine:

• Concordanta dintre comportament si propria constiinta;
• Reactii pozitive asupra autoimaginii, a imaginii pe care si-o face fiecare despre sine. Aceasta imagine poate fi "prea mare", "prea mica" sau conforma cu realitatea (in acest caz realitatea insemnand reactia celor din jur);
• Pretuirea persoanei;
• Recunoasterea rezultatelor activitatii;
• Comunicarea sincera, deschisa; indiferent cat de suparati ati putea fi pe cineva, reflectati cu mult discernamant inainte de a-l ataca.

Copiii cu o stima de sine pozitiva:

Isi asuma responsabilitati

Se comporta independent

Sunt mandri de realizarile lor

Realizeaza fara probleme sarcini noi

Isi exprima atat emotiile pozitive cat si pe cele negative

Ofera ajutor si sprijin colegilor

Consiliatii cu o stima de sine scazuta:

• Sunt nemultumiti de felul lor de a fi
• Evita implicarea in activitati noi
• Se simt nevalorizati
• Ii invinuiesc pe ceilalti pentru nerealizarile lor
• Pretind ca sunt indiferenti emotional
• Nu pot tolera nici un nivel mediu de frustrare
• Sunt usor influentabili
• Nu isi asuma responsabilitati
• Pozeaza in rebeli, nepasatori

Reactii ale adultilor care favorizeaza o stima de sine scazuta la nivelul personalitatii copiilor:

• Neaga existenta emotiilor respective
• Compara un copil cu altul
• Ridicularizeaza si sunt sarcastici
• Utilizeaza excesiv amenintarile si pedepsele
• Indica trairea unor stari emotionale

Atitudinile negative fata de sine sunt expresia modalitatilor gresite de a gandi despre sine:

• Suprageneralizarea presupune constructia unei reguli generale, universal valabile pornind de la un singur eveniment; "Daca am luat o nota mica la chimie, inseamna ca niciodata nu voi cunoaste chimia." Suprageneralizarea blocheaza dezvoltarea personala si limiteaza alternativele.
• Etichetarea reprezinta folosirea de adjective stereotipe, etichete peiorative pentru a descrie propria persoana.
• Filtrarea presupune acordarea de atentie exagerata aspectelor negative ale vietii, fara a lua in considerare si aspectele pozitive.
• Gandirea polarizata afecteaza puternic stima de sine. Persoanele ce adopta acest stil de gandire evalueaza toate experientele si actiunile prin prisma dihotomiilor ori/ori.
• Autoinvinovatirea propriei persoane chiar in situatia in care responsabilitatea revine altei persoane. Aceste persoane se invinovatesc pentru fiecare nereusita a celor cu care interactioneaza.
• "Citirea gandurilor celorlalti"
• Responsabilitatea se refera la faptul ca persoanele fie se simt raspunzatoare pentru tot ceea ce se intampla in jur fie au sentimentul ca nu pot controla nimic, ca sunt lipsite de putere.

In dezvoltarea stimei de sine un rol important il are stabilirea de scopuri realiste. Barierele ce pot sta in calea atingerii scopurilor propuse sunt:

Planificarea insuficienta a scopurilor;

Cunostinte insuficiente;

Management deficitar al timpului;

Stabilirea de scopuri nerealiste;

Teama de esec;

Teama de succes.

Ca modalitati de imbunatatire a stimei de sine, literatura de specialitate mentioneaza:

• Crearea de oportunitati de succes, situatii in care copilul sa-si identifice punctele tari;
• Crearea de situatii in care copilul sa aiba oportunitatea de a oferi ajutor celorlalte persoane;
• Identificarea domeniilor de competenta ale consiliatului si crearea de situatii in care acestea sa fie utilizate cu succes;
• Identificarea surselor de suport social, emotional, instrumental, informational;
• Dezvoltarea abilitatilor de comunicare, negociere, rezolvare de probleme, abilitatiile de a face fata situatiilor de criza;
• Dezvoltarea sentimentului de auto-eficacitate.