Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune.stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme




Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Didactica


Index » educatie » Didactica
» Reteaua unitatilor de invatamant: rationalizare si eficienta


Reteaua unitatilor de invatamant: rationalizare si eficienta




Reteaua unitatilor de invatamant: rationalizare si eficienta

La inceputul anului scolar 2000-2001, reteaua invatamantului preuniversitar cuprindea 24.355 unitati. In urma evaluarii institutionale din anii 1999 si 2000, au fost declarate unitati reprezentative 3.404 (14,1% din total). Considerandu-se ca numarul este mult prea mare, in anul 2001 s-a decis reexaminarea acestora.

Pe niveluri de pregatire, situatia retelei se prezinta astfel:

- reteaua invatamantului prescolar a cuprins 10.080 gradinite pentru copii, mai putine cu 2.751 unitati (21,4%) fata de anul precedent. Din totalul unitatilor, aproape trei sferturi functioneaza in mediul rural. Scaderea numarului de gradinite, care s-a petrecut mai ales in mediul rural, se explica prin reorganizarea si restructurarea unitatilor de invatamant (comasare, transformare si desfiintare) in majoritatea judetelor, masura determinata, in principal, de numarul mic al copiilor inscrisi ca urmare a scaderii demografice a populatiei, precum si a masurilor de rationalizare a cheltuielilor de personal;

- reteaua invatamantului primar si gimnazial a functionat cu 12.709 unitati scolare independente[1] , mai putin cu 445 unitati (3,4%) fata de anul scolar precedent, ca urmare a continuarii actiunii de dezafectare a unor unitati scolare si de comasare a acestora cu unitati de invatamant liceal. Din totalul unitatilor, majoritatea se gasesc in mediul rural. Scaderi importante ale numarului de unitati scolare s-au inregistrat in judetele: Suceava (97 unitati), Cluj (29 unitati), Valcea (27 unitati), Buzau (26 unitati), Braila (17 unitati), Timis (15 unitati), Satu Mare (15 unitati), Gorj (14 unitati), Constanta (13 unitati);




- reteaua invatamantului liceal a cuprins 1.367 unitati independente (licee si grupuri scolare) din care 1.334 unitati publice de interes national si local, 28 unitati scolare private si 5 unitati scolare ale cooperatiei. Marea majoritate a unitatilor liceale functioneaza in mediul urban;

- reteaua invatamantului profesional si de ucenici a fost constituita din 93 unitati scolare independente, iar reteaua invatamantului postliceal si de maistri din 106 unitati independente. Structura invatamantului profesional, de ucenici, postliceal si de maistri este intregita si de un numar de 771 sectii de invatamant profesional si de ucenici, respectiv 668 sectii de invatamant postliceal si de maistri, care isi desfasoara activitatea pe langa alte tipuri de unitati scolare.

Distributia unitatilor de invatamant pe niveluri de pregatire (anul scolar 2000-2001)

Niveluri de invatamant

Total

Urban

Rural

Invatamantul prescolar

nr

Invatamantul primar si imnazial[2]

nr

Invatamantul liceal



nr

Sursa datelor: Ministerul Educatiei si Cercetarii si Institutul National de Statistica.

Resursele umane din invatamant – factor determinant al calitatii procesului de invatamantului

S-au facut investitii financiare destul de mari, inclusiv din credite externe, pentru dezvoltarea competentelor si calitatea resurselor umane din sistemul de invatamant. Schimbarile reformatoare in materie de resurse umane nu au dat inca deplina satisfactie, efectele fiind mai greu observabile la o parte a personalului didactic. Totusi, resursele alocate invatamantului nu sunt conform necesarului si nu se poate vorbi inca de salarii decente, de materializari ale stimulentelor ce pot asigura standardele de viata pe care cadrele didactice le-ar merita fara nici o rezerva.

In anul scolar 2000-2001, numarul salariatilor corespunzator posturilor finantate pentru invatamantul pre-universitar a fost de 357.496 persoane, din care personal didactic 266.979. Circa 60% din cadrele didactice au functionat in mediul urban si numai 40% in mediul rural. Din totalul personalului didactic din invatamantul pre-universitar, 74,9% sunt de sex feminin.

In anul scolar 2000-2001, din totalul posturilor de personal didactic aprobate, erau ocupate de cadre didactice calificate 233.408 (83,1%), restul de 47,465 (16,9%) erau vacante si erau ocupate cu cadre necalificate. Majoritatea cadrelor didactice necalificate (56,9% din total) lucreaza in scolile din mediul rural si numai 43,1% in scolile din mediul urban. In totalul personalului angajat in mediul rural, ponderea cadrelor didactice necalificate este foarte mare - 24,6%, fata de numai 11,6% in mediul urban.

Existenta unui numar mare de cadre didactice suplinitoare, necalificate, afecteaza calitatea actului didactic deoarece cadrele didactice suplinitoare, calificate sau necalificate, nu au certitudinea continuitatii activitatii cu elevii pe intregul ciclu scolar; serviciile educationale oferite sunt de cele mai multe ori de slaba calitate, efect al incapacitatii acestora de sintetizare a cunostintelor, al lipsei de pregatire in metodica disciplinei, al lipsei metodelor de cunoastere psihologica a copilului / elevului.

Formarea si pregatirea continua necorespunzatoare a personalului didactic din rural se explica prin dificultatile derivate din specificul mediului rural din Romania:

- accesul limitat la surse de formare continua, datorita costurilor indirecte mari implicate de transport, cazare;

- deplasarea greoaie pana la centrele de formare;

- inadecvarea cursurilor de formare la nevoile cursantilor;

- lipsa motivatiei pentru formarea continua;

- calitatea necorespunzatoare a activitatii didactice, datorata slabei dotari a scolilor cu echipamente, materiale si publicatii de specialitate etc.

Unele solutii de ameliorare a activitatii personalului didactic au fost intreprinse chiar din acest an scolar. In acest scop au fost promovate cateva masuri privind facilitarea accesului cadrelor didactice la formarea profesionala prin:

- multiplicarea activitatilor de formare/perfectionare la nivel local,

- accesul la surse de informare prin crearea/dezvoltarea unor centre de formare locale dotate cu materiale informative prin finantare speciala;

Atragerea de personal didactic calificat poate fi realizata prin implicarea autoritatilor locale in :

- incadrarea scolilor cu personal didactic calificat;

- titularizarea cadrelor didactice calificate existente, care au domiciliul in localitate;

- mentinerea titularilor pe post;

Colaborarea cu autoritatile locale se poate face si prin acordarea de burse pentru tinerii din mediul rural care doresc sa urmeze cursuri de calificare/pregatire pedagogica in liceele pedagogice, colegii pedagogice universitare si invatamant superior pedagogic de lunga durata pentru specializari deficitare: informatica, coregrafie, limba romana

Calitatea invatamantului

Performanta si excelenta – repere in calitatea invatamantului

Ministerului Educatiei si Cercetarii duce o politica de identificare a tinerilor capabili de performante. Aceasta a vizat, prioritar, elaborarea de programe specifice de instruire diferentiata si chiar personalizata, monitorizarea evolutiei tinerilor capabili de performante, lansarea de actiuni de stimulare a institutiilor si persoanelor disponibile a facilita si realiza excelenta, regandirea unor forme de atragere a tinerilor absolventi performeri spre zone de interes ale pietei fortei de munca (de exemplu: domeniul soft-urilor informatice).

O perspectiva realista trebuie sa reflecteze atent la raportul intre excelenta si ceea ce se intampla atat la baza sistemului cat si la principalele iesiri si intrari in sistemul institutional, elevii capabili de rezultate exceptionale fiind mult prea putini in raport cu masa de elevi.

Cuprinderea absolventilor invatamantului gimnazial in invatamantul liceal si profesional:



Rata de continuarea a scolii in invatamantul secundar in anul scolar 2000-2001 este de 92,6%, in scadere fata de anul 1993, cand rata era de 98,8%. Cuprinderea intr-o proportie semnificativa a absolventilor clasei a VIII –a in invatamantul post-gimnazial reprezinta un standard comparabil cu cele din tarile europene puternic dezvoltate.

Abandonul scolar –amenintare la adresa calitatii pregatirii tinerilor

La nivelul invatamantului obligatoriu, rata medie anuala a abandonului scolar, desi nu marcheaza un fenomen de masa (decat in cazul categoriilor de populatie defavorizata), este totusi un fenomen ingrijorator. Rata medie anuala a abandonului scolar in ultimii ani scolari este de 0,8-0,9%, diferentele valorice fiind identificabile in functie de:

ciclul scolar - valorile sunt foarte mici, cu tendinte de crestere spre clasele gimnaziale,

zonele de resedinta - valorile sunt mai mari in mediul urban, in special in marile aglomerari urbane,

caracteristicile economice ale zonei, respectiv de nivelul resurselor parintilor.

caracteristicile culturale - valorilor abandonului are valori mai mari (9%) in randul copiilor romi, care, dupa datele oficiale, frecventeaza scoala obligatorie in proportie de 45% din totalul copiilor.

Abandonul scolar care se refera la numarul total al elevilor care parasesc invatamantul (obligatoriu sau neobligatoriu) fara a dobandi o calificare/specializare utila pe piata muncii (cf. “Raportul European cu Privire la Calitatea Educatiei” 2000) atinge, in UE, o rata medie de 25%, cu variatii importante de la tara la tara. Documentul citat mentioneaza o inalta rata de abandon total pentru invatamantul preuniversitar din Europa Centrala si de Est, pentru anul 1997 (in Romania – 2,0%, iar cea mai coborata valoare in Republica Ceha - 6,8%).

Integrarea absolventilor pe piata fortei de munca. Masuri de reconversie profesionala

Educatia de baza, considerata fundament al intregului edificiu cultural, profesional si civic al personalitatii umane, necesita o politica coerenta de dezvoltare, monitorizare, adaptare si actualizare a programelor si actiunilor specifice. Consolidarea educatiei de baza, pe de o parte, diversificarea specializarilor, pe de alta, pragmatizarea curriculumului, sunt obiective prioritare ale Ministerului Educatiei si Cercetarii. In acest scop, s-au derulat ori se afla in derulare urmatoarele actiuni:

- completarea nomenclatorului de meserii cu noi specializari si profesii, in functie de realitatile societatii ( in 2001 a fost refacut nomenclatorul de profesii si urmeaza a fi validat);

- reducerea numarului de ore din curriculum, la decizia scolii sau optionale, in favoarea echilibrarii curriculumului de baza (de la 33-32 la 30 de ore), cu efecte pozitive in rationalizarea programului de instruire.;

- infiintarea de noi clase si meserii in scolile profesionale si de ucenici, in functie de realitatile societatii, de evolutia profesiilor pe piata muncii din zona si localitate;

- sporirea numarului de cursuri care sa asigure reconversia profesionala a tinerilor.

De asemenea, in atentia Ministerului Educatiei si Cercetarii se mentin ideile cu privire la: continuarea specializarilor profesionale prin invatamantul posticeal, imbunatatirea programelor scolare pentru asigurarea insertiei socio-profesionale a tinerilor absolventi. In derularea noilor generatii de programe europene, prin Agentiile Nationale “Socrates” si “Leonardo”, prin programul Phare Vet (in colaborare cu Institutul de Stiinte ale Educatiei), un loc aparte ocupa si promovarea standardelor europene in echivalarea studiilor si recunoasterea diplomelor, precum si realizarea standardelor profesionale prin Consiliul pentru Standarde Ocupationale si Atestare.

Infrastructura scolara

Probleme serioase in fata procesului de invatamant ridica starea infrastructurii scolare, in special cea din mediu rural. Infrastructura se refera la spatiile de invatamant si la cele adiacente, cu caracter educational, social si administrativ (cluburi ale elevilor, cluburi sportive, cantine, internate, sedii ale inspectoratelor, ale caselor corpului didactic, tabere si altele) precum si la dotarea scolilor cu mijloace de invatamant (mijloace de baza, mijloace specifice activitatilor in laborator, mijloace privind echiparea tehnologica si informatica)

Multe cladiri de invatamant prezinta un grad avansat de uzura si cu durata de utilizare depasita, si totusi sunt utilizate, desi stabilitatea si siguranta lor este discutabila. Unele cladiri au fost construite in secolul XVIII (1%), altele in secolul XIX (11%), 9% dintre scoli au fost construite inainte de primul razboi mondial, iar 18% dateaza din perioada dintre cele doua razboaie mondiale. Multe scoli au nevoie de lucrari importante de consolidare, amenajare si modernizare, iar in unele situatii se impune chiar demolarea si refacerea acestora, ca o solutie optima din punct de vedere economic. In special in mediul rural exista un mare numar de scoli realizate cu materiale de constructie improprii (cu pereti din chirpici sau din lemn, cu plansee din lemn sau cu invelitori din materiale usoare, deteriorabile).

Starea necorespunzatoare a bazei materiale este relevata si de numarul mare al cladirilor cu igrasie. Aproximativ 21% din cladirile de invatamant din domeniul preuniversitar au igrasie. Din totalul acestora, 64 % se gasesc amplasate in mediul rural.

Dotarea tehnico-edilitara deficitara a scolilor este de asemenea mare problema:

143 de unitati scolare functioneaza fara curent electric,

2082 de unitati scolare nu au nici o sursa de apa iar alte 8.244 de unitati scolare nu au apa curenta; dintre acestea, 7.833 isi asigura sursa de apa din fantani (de regula forate la nivelul primei panze de apa freatica, avand o calitate necorespunzatoare din punct de vedere sanitar) si sunt lipsite degrupuri sanitare adecvate,

12.667 de unitati scolare au sistem local de incalzire (sobe), utilizand combustibil solid; marea majoritate a scolilor din mediul rural sunt dotate cu sobe metalice, tip godin, acre nu asigura suficienta caldura si prezinta pericol pentru sanatatea copiilor.

Spatiile de care dispune invatamantul obligatoriu sunt insuficiente sub aspectul capacitatii de scolarizare, in unele situatii neputandu-se asigura conditii acceptabile desfasurarii procesului de invatamant. Se constata ca in 252 de scoli amplasate in 33 de judete si Municipiul Bucuresti, procesul de invatamant se desfasoara in mai mult de 2 schimburi. La astfel de scoli, ora de invatare se reduce la 30-35 de minute, pauzele sunt de 5 minute, iar folosirea salilor de clasa este de 12-14 ore pe zi.



In spatii improprii functioneaza 979 de gradinite (invatamant prescolar). Din acestea, 235 sunt amenajate la parterul unor blocuri de locuinte, celelalte functionand in locuinte inchiriate, in camine culturale sau in alte spatii administrative.

Majoritatea unitatilor scolare din invatamantul preuniversitar nu au sali de sport. Din totalul celor 9.843 unitati scolare aflate in aceasta situatie, 91 sunt licee si grupuri scolare. Cele mai multe sunt scolile cu clase I-VIII, marea majoritate fiind in mediul rural.

Gradul de dotare a unitatilor scolare cu mobilier nu poate fi considerat nici el satisfacator. Dintr-un total de 18.067 de unitati scolare inventariate, doar 3.283, respectiv 18 % din ele, au mobilierul in stare buna. Restul unitatilor scolare dispun de mobilier intr-o stare necorespunzatoare.

In ceea ce priveste dotarea cu mijloace de invatamant si cu echipamente de instruire a unitatilor scolare din sistemul de invatamant preuniversitar se apreciaza ca, in buna parte, scolile sunt dotate cu mijloace de invatamant uzate moral si/ sau fizic. Dotarea necorespunzatoare a laboratoarelor si cabinetelor scolare, uneori absenta completa din dotare a truselor, aparatelor, dispozitivelor etc., lipsa echipamentelor audiovizuale (videoproiector, retroproiector, aspectomat etc.), a tehnologiei informatiei si a mijloacelor de invatamant elementare (alfabetare, harti etc.), indeosebi in mediul rural, afecteaza desfasurarea, in bune conditii, a procesului de invatamant. Gradul actual de dotare a unitatilor de invatamant cu aparatura moderna variaza intre 5-10% pentru cele din invatamantul prescolar, primar, gimnazial si profesional, pana la 15-20% pentru cele din invatamantul liceal. Dotarea unitatilor scolare cu calculatoare este total nesatisfacatoare si dezechilibrata. Astfel, indicele mediu de dotare este de 1,8, cu variatii intre 0,4 (jud. Ilfov) si 14,7 (municipiul Bucuresti). Gradul de utilizare variaza, revenind intre 43 si 670 elevi la un calculator.

Pentru cresterea calitatii procesului didactic sunt necesare masuri pentru conceperea si derularea unor programe nationale si locale, precum si a unor programe cu finantare externa, in scopul asigurarii unei dotari minimale a unitatilor scolare cu mijloace de invatamant, cu echipamente de instruire pentru pregatirea in meserie si cu tehnologie informatica .

Lipsa cronica de finantare a invatamantului din ultimul deceniu a avut si efecte negative asupra retelei de biblioteci, care reprezinta un ajutor necesar in derularea procesului de invatamant, in conditiile in care preturile mari ale cartilor si ale materialelor didactice impiedica elevii sa isi procure propriile materiale. Lipsesc bibliotecile in 4.869 de unitati de invatamant preuniversitar; in 2740 de biblioteci scolare nu exista postul de bibliotecar retribuit. Achizitiile de publicatii sunt nesatisfacatoare; dotarea cu aparatura si tehnica de calcul a bibliotecilor scolare este necorespunzatoare si este generalizata lipsa de spatii adecvate si de mobilier specific.

Finantarea invatamantului - noi politici de alocare, parteneriatul

Cheltuielile publice pentru educatie s-au mentinut In deceniul trecut la circa 3% din PIB, reprezentand maxim 3,6% in 1996 si minimum 3,2% in anul 1999.

Relatia cu comunitatea locala - nevoia de parteneriat in planificarea dezvoltarii

Ministerul Educatiei si Cercetarii apreciaza ca un rol esential in ridicarea calitatii invatamantului revine comunitatii locale (administratie, familie, biserica, agenti economici etc.). Miscarea hotarata catre descentralizare financiara, delegand autoritatea finantarii scolilor catre consiliile locale, a fost insotita astfel de prevederi care identifica sursele de finantare si modul de alocare a resurselor financiare.

Planificarea dezvoltarii invatamantului la nivel central, dar mai ales la nivel judetean si local, reprezinta o problema greu de controlat si rezolvat. Politica descentralizarii, care presupune ca administratia locala asigura si administreaza fondurile pentru reparatii si intretinere a scolilor, nu are totdeauna rezultatul asteptat. Parteneriatul, care este necesar a se stabili intre diferite institutii de la nivel local este, in unele cazuri ineficient, cauza fiind fie slaba putere financiara a comunitatilor, fie lipsa de structuri participative sau comunicarea deficitara intre actorii sociali implicati.

Nu lipsita de probleme a fost, si probabil va fi, implementarea acestui sistem de finantare, avand drept cauze :

- insuficienta fondurilor, la nivelul consiliilor locale, pentru asigurarea finantarii complementare a invatamantului (indeosebi cheltuielile materiale curente);

- necesitatea unor cheltuieli mari, pe fondul slabei capacitati financiare a consiliilor locale;

- lipsa de experienta la nivelul consiliilor locale, privind specificul finantarii unitatilor de invatamant.

Probleme cheie cu care se confrunta invatamantul

Existenta unui mare numar de cadre didactice suplinitoare, necalificate afecteaza calitatea actului didactic

Lipsa de siguranta in exploatare a bazei materiale este cauzata de vechimea cladirilor si avariile provocate de cutremure. Existenta fenomenului de igrasie, datorat, in principal, vechimii cladirilor si slaba dotare tehnico-edilitara a unitatilor scolare influenteaza in mod direct starea de sanatate a copiilor.

Existenta unui decalaj net defavorabil al invatamantului din rural in raport cu invatamantul din mediul urban. In zona rurala, incadrarea cu cadre didactice calificate este aproape la jumatate comparativ cu zona urbana, desi populatia scolara este aproximativ egala; numarul cadrelor necalificate este dublu fata de zona urbana. Situatia bazei materiale este la fel de necorespunzatoare. Ca urmare, starea invatamantului din mediul rural impune masuri urgente de reabilitare si imbunatatire a calitatii acestuia.

Integrarea socio-profesionala a absolventilor diferitelor forme de invatamant ramane deficitara si acest lucru va trebui remediat prin regandirea curricum-ului si a finalitatilor invatamantului adaptate la cerintele pietei fortelor de munca.

Oferta educationala nu este adecvata la nevoile tot mai diverse de educatie ale comunitatilor locale; scoala trebuie sa-si dezvolte capacitatea de adaptare la dinamica transformarilor sociale tot mai complexe si tot mai rapide.



Inclusiv invatamantul primar si gimnazial.

Inclusiv invatamantul primar si gimnazial.








Politica de confidentialitate





Copyright © 2021 - Toate drepturile rezervate