Pestalozzi - doctrine pedagogice

PESTALOZZI - DOCTRINE PEDAGOGICE

Unul din primii reprezentanti ai noii orientari in pedagogia epocii moderne a fost Iohann Heinrich Pestalozzi (1746—1827). Prin activita­tea didactica si prin conceptia sa pedagogica, el este unul din cei mai de seama practicieni si teoreticieni din istoria pedagogiei universale.

Desi in secolul al XVIII-lea Elvetia era in mana nobilimii si a burgheziei instarite, totusi, conditiile social-economice erau schimbate: in mai multe cantoane si orase puterea vechilor familii era amenintata de cei care gaseau ca a sosit vremea pentru abolirea privilegiilor si pentru stabilirea egalitatii intre toti cetatenii.

1.-Scurta privire asupra vietii si activitatii

I. H. Pestalozzi s-a nascut la Zurich si in decursul unei vieti indelungate a dus o lupta sustinuta pentru binele si fericirea oamenilor, la care el credea ca se poate ajun­ge printr-o mai buna educatie si instructie a tuturor copiilor.

Si-a pierdut de timpuriu tatal. A crescut in societatea a doua fe­mei- mama si o batrina ingriji­toare- intr-o atmosfera calda, de duiosie feminina, care 1-a influen­tat mult. Era inteligent si de o mare sensibilitate, dar timid.

Dupa ce a absolvit scoala me­die, a urmat cursuri superioare de filozofie si de drept la colegiul „Carolinum' din Ziirich.

Activitatea didactica si pedagogica a lui Pestalozzi s-a desfasurat in mai multe etape si in localitati diferite.

Activitatea democratica a lui Pestalozzi la Neuhof (1767—1779). Convins ca mijlocul cel mai bun pentru ridicarea pe toate planurile a poporului il constituie agricultura, bazata pe metode mai bune de lucru si instructia elementara, Pestalozzi si-a concentrat activitatea in aceasta directie. In consecinta, I. H. Pestalozzi cumpara un teren agricol, construieste o casa, denumita de el „Curtea Noua', si orga­nizeaza o scoala populara pentru copiii saraci si parasiti, scoala in care, pe langa predarea scris-cititului si a socotitului, se faceau si lucrari agricole si se deprindeau si unele mestesuguri. Dupa citiva ani de eforturi, incercarea lui Pestalozzi esua, scoala trebuind sa fie inchisa si terenul vindut pentru a fi platite datoriile. El crezuse, in mod utopic, ca atit ferma, cit si scoala s-ar fi putut intretine din veniturile realizate prin munca familiei sale si a scolarilor. Lui Pes­talozzi nu-i mai ramasese decit casa si gradina, unde urma sa tra­iasca cu sotia sa, care a fost un rar exemplu de colaboratoare si tova­rasa de viata.

Elaborarea primelor opere (1779—'1798). Acest insucces nu 1-a dezarmat insa pe Pestalozzi. El a continuat sa mediteze la aceeasi problema, si anume aceea a ridicarii nivelului de cultura al oamenilor si si-a expus planul sau in aceasta privinta.

Este perioada in care marele pedagog scrie Ora de seara a unui sihastru (1780), continind un sir de aforisme, apoi romanul pedagogic Leonard si Gertruda (primul volum - 1781), care 1-a facut celebru.

Peslalozzi si desfasurarea revolutiei in Franta si Elvetia. Epoca marilor realizari. Scoala de la Stam (1798—1799). Trecerea armate­lor franceze prin Elvetia si fondarea Republicii Elvetiene au oferit lui Pestalozzi prilejuri noi de activitate. El a primit, din partea Re­publicii, sarcina de a deschide la Stanz o scoala pentru copii orfani, in cladirea unei vechi minastiri. Aici a adunat vreo 80 de copii or­fani. Activitatea desfasurata in aceasta scoala de marele pedagog era condusa de ideea ca se poate face educatia copiilor, asigurindu-le conditiile si o atmosfera proprie educatiei din familie. El a aratat elevilor o mare dragoste, stind in mijlocul lor de dimineata si pina seara si tratindu-i ca pe proprii sai copii. Dar dupa 8 luni de acti­vitate pedagogica, in urma invaziei armatelor austro-ruse, scoala a fost inchisa si transformata intr-un spital militar.

Experientele pedagogice ale lui Pestalozzi la Burgdorf si Miinchenbuchsee (1799—1804). In 1799, Pestalozzi isi continua activitatea de invatator, de data aceasta la Burgdorf. Aici, el aplica ideile sale peda­gogice privitoare la instruirea copiilor si dobandeste succese aprecia­bile. Desi a obtinut bune rezultate, din cauza neintelegerii cu colabo­ratorii sai, scoala se inchide. intrucat localul an care isi avea scoala i-a fost luat de autoritati, Pestalozzi se retrage la Munchenbuchsee, unde colaboreaza cu Emanuel Fellenberg la conducerea scolii pe care acesta o deschisese acolo.

Dar diferentele de caracter dintre Fellenberg si Pestalozzi erau prea mari ca sa poata fi posibila o colaborare de durata. In 1804 Pes­talozzi primeste invitatia orasului Yverdon de a deschide aici o scoala.

Acitivitatea desfasurata la Yverdon (1805—1825). Si aici, Pesta­lozzi este personalitatea centrala a scolii, considerata pe buna dreptate ca „institut pestalozzian'. A contribuit la aceasta si faptul ca meto­dele si principiile aplicate aici se asociau cu numele sau, iar operele pe care le elaborase ii creasera o faima in toata Europa. Guverne, oa­meni politici si invatati se intereseaza de metodele lui Pestalozzi si trimit comisii sa le studieze, pentru a le aplica in tarile lor.

Dar, dupa o indelungata perioada de progres (20 ani), institutul din Yverdon- a intrat intr-o faza de destramare din pricina discordiei din­tre colaboratorii marelui pedagog. Institutul se inchide in 1825.

Ultimii ani la Neuhof (1825—1827). Pestalozzi revine in 1825 la Neuhof, unde isi incepuse, cu decenii in urma activitatea lui educativa, spre a se apuca din nou de scris. Acum redacta Cintecul lebe­dei (1826) lucrare in care isi apara convingator opera contra calomnii­lor. A murit in 1827 si a fost inmormintat, potrivit dorintei lui, in ci­mitirul din apropierea scolii din Birr.

In 1846, pe mormintul lui s-a asezat o placa pe oare era gravat urmatorul epitaf :

Salvatorul saracilor la Neuhof,

Predicatorul poporului in Leonard si Gertruda,

Parinte al orfanilor la Stanz,

Fondatorul scolii populare la Burgdorf si Munchenbuchsee.

La Yverdon, educatorul omenirii.

Om, crestin, cetatean !

Totul pentru altii, nimic pentru sine !

Binecuvantat sa fie numele sau !

Viata lui Pestalozzi, redata in chip magistral in acest epitaf, arata ca pedagogul elvetian a fost o mare personalitate. Elevetia, patria sa, se mindreste cu el asa cum francezii se mindresc cu Descartes, en­glezii cu Bacon si Shakespeare, germanii cu Kant si Goethe, noi cu Dimitrie Cantemir si M. Eminescu. Ca toti oamenii ilustri, Pestalozzi a slujit unui mare ideal, acela al educarii omului spre a fi mai bun si mai fericit.

Devotamentul lui Pastalozzi pentru copii si pentru cauza ridicarii poporului a fost nemarginit. Aceasta se desprinde, de exemplu, si din romanul Leonard si Gertruda, in centrul caruia sta ideea ca familia asigura prima educatie a copilului, ea fiind, in acelasi timp, un im­portant factor al vietii sociale si culturale.

Aceasta idee este ilustrata si prin activitatea lui Pestalozzi la Stanz, unde a cautat sa faca din orfelinat o singura familie mare, al carei tata bun si atent cu toti copiii a fost el. In tot ce a facut se vede atit devotamentul fata de copii, cit si grija sa pentru intarirea gospo­dariei taranesti, care sa duca la ridicarea nivelului material si cul­tural al satului si prin aceasta al intregii comunitati.

2.- Opera lui Pestalozzi

• Leonard si Gertruda este un roman popular cu semnificatii pe­dagogice,in

care se descrie viata unei familii si a unui sat elvetian, cu obiceiurile si viciile lui si se arata posibilitatile de ridicare a sta­tului prin intermediul educatiei. Aceasta lucrare contine o serie de elemente de pedagogie sociala din mediul satesc.

Pestalozzi descria in roman felul cum nivelul satului s-a ridicat, prin munca si exemplul Gertrudei, o femeie energica si ca­pabila, ajutata de un mosier filantrop si de biserica.

• Cercetari cu privire la mersul naturii in evolutia nea­mului omenesc esteo

lucrare in care autorul analizeaza pro­blema trecerii omului de la sta­rea naturala la cea de cultura, cautind sa demonstreze ca nu se poate intelege niciodata cul­tura si starea de cultura, daca nu se studiaza bine natura si starea naturala.

Cum isi invata Gertruda copiii, reprezinta un sir de scrisori

adresate de Pestalozzi prietenului sau Heinrich Gessner, in care sint expuse cele mai importante idei pedagogice, indeosebi privind didactica si pedagogia scolii elementare.

• Ora de seara a unui sihastru este o colectie de cugetari despre maretia

omului si a naturii, in care autorul sustine ca natura trebuie sa fie ghidul nostru de educatie.

• Cintecul lebedei constituie un fel de testament de ordin pedagogic, incare

prezinta, intr-o forma mai precisa, ideile sale despre educatie.

Opera pedagogica a lui Pestalozzi reprezinta un model de crea­tie, rezultata din experienta si trairile proprii, din framintarile si lupta lui pentru binele umanitatii.

3.-Sistemul pedagogic al lui Pestalozzi

Pestalozzi este autorul unui sistem de idei pedagogice, prin care da raspunsuri la problemele principale ale pedagogiei. El a incercat sa arate cum se poate asigura dezvoltarea armonioasa a dispozitiilor native ale copiilor si cum se poate fauri cu contributia educatiei o socie­tate, in care scoala sa inlesneasca tuturor copiilor dezvoltarea fortelor fizice, intelectuale si morale.

Scopul si esenta educatiei in conceptia pedagogica a lui Pestalozzi Marele pedagog elvetian a avut ca punct de plecare pentru rezolvarea problemelor educatiei o anumita teorie despre om. In centrul gindirii sale pedagogice sta ideea ca natura umana este formata din trei fe­luri de forte sau puteri : intelectuale, morale si fizice.

Forta intelectuala stimuleaza pe om sa caute adevarul si astfel el creeaza stiinta. Cea morala e aceea care-1 indeamna sa se poarte in viata plin de demnitate, dind astfel dovada de moralitate. Forta fizica sau artistica il imping sa lucreze.

Dar toate aceste trei serii de forte- adauga Pestalozzi- exista in om numai ca germeni, ca dispozitii care trebuie dezvoltate armo­nios- proces care se realizeaza prin educatie.

Impartasind conceptia lui Leibnitz, cunoscut filozof german, el sus­tine ideea autodezvoltarii fortelor din om, potrivit careia fiecare apti­tudine a omului are tendinta de a se dezvolta, de a iesi din starea de inertie si de a deveni o forta in actiune.

Adaptind aceasta teza filozofica la teoria despre esenta educatiei si scopul ei, Pastalozzi scrie : „Educatia inseamna actiunea de a dez­volta puterile intelectuale, morale si fizice din om, in mod organizat'.

Pestalozzi nu idealiza natura copilului, ca Rousseau. El sustinea ca daca natura copilului este lasata fara ajutor, fortele native ale aces­tuia se dezvolta prea putin si copilul ramine dominat de fortele sen­zoriale- animalice. Copiii - spunea Pestalozzi - au nevoie de o educatie organizata in mod rationa, care sa le acorde ajutorul nece­sar pentru dezvoltarea fortelor lor umane. Dar, in acest scop, se im­pune sa cunoastem copilul, fiindca educatia isi inalta edificiul ei pe natura copilului, ca pe o stinca.

Centrul intregii educatii in conceptia lui Pestalozzi il formeaza moralitatea, iar a forma oameni morali inseamna a pregati oameni plini de o dragoste activa fata de ceilalti oameni.

Educatia are ca scop dezvoltarea integrala (armonioasa) a fiintei umane, dezvoltare ce se desfasoara dinauntru in afara si din impulsu­rile venite din lumea externa, in mod progresiv si armonios. El con­sidera ca acest tel al educatiei poate fi realizat daca se respecta in procesul de educatie anumite principii.

Principiile educatiei. Pedagogul elvetian a stabilit ca educatia tre­buie sa se orienteze dupa urmatoarele principii :

• principiul educatiei armonioase, a carui respectare asigura dez­voltarea

integrala a personalitatii copilului; in acest fel se stabileste un permanent acord intre educatie si legile naturale de dezvoltare a copilului. in aceasta privinta, marele pedagog scria in lucrarea „Cum isi invata Gertruda copiii' : „Nu sint si nici nu pot fi doua metode bune de invatamint; exista una singura, anume aceea care se inte­meiaza pe legile eterne ale naturii' ;

• principiul dezvoltarii gradate si al unei succesiuni riguroase in folosirea

metodelor si mijloacelor de educatie, pentru ca invatamin-tul sa fie in acord cu dezvoltarea naturala a copilului, respectindu-se individualitatea sa ;

• principiul cunoasterii prin propria activitate a copilului. Respec­tarea

acestui principiu duce la dezvoltarea personalitatii copilului, in­trucat singur cauta, sub conducerea educatorului, sensul lucrurilor si actiunilor pe care vrea sa le cunoasca. in acest fel i se mareste incre­derea in posibilitatile proprii si in acelasi timp el se deprinde sa lu­creze cu placere.

Importanta acordata de Pestalozzi aplicarii intuitiei in invatamant Pestalozzi sustinea ca baza instructiei o constituie intuitia, idee care devine una din tezele centrale ale sistemului sau pedagogie. El spu­nea, cu drept cuvint, ca nu poti obtine reprezentari precise fara intu­itie, ca nici gindirea si nici chiar vorbirea nu se pot dezvolta fara ea. „Numai intuitiile, observatiile dau omului forta de a rezista prejude­catilor. A vedea si auzi bine-conchidea el- iata primul pas spre intelepciunea vietii'.

Convins de marea importanta a intuitiei, ca principiu si ca me­toda de predare, si dorind sa ofere educatorului un drum sigur de lucru, el propunea ca prin intuitie sa se stabileasca trei elemente : numarul, forma si cuvintul (numele). Pentru cunoasterea fiecarui obi­ect, Pestalozzi cerea stabilirea dimensiunilor sau cantitatii, determina­rea formei si precizarea numelui prin cuvant.

Astfel de idei au calauzit ulterior munca didactica a invatatori­lor, iar autorul lor si-a dobindit titlul de „parinte al intuitiei', Prin cercetarea lucrurilor sub aceste trei aspecte- numar, forma si cu­vint- Pestalozzi considera ca se obtin datele necesare pentru tre­cerea de la o perceptie confuza la o notiune clara, precisa. Aceasta cale de cunoastere constituie un pas inainte fata de conceptia lui Comenius,, care facea din intuitie mai ales un mijloc de dobindire a reprezentarilor.

Pornind de la mijloacele generale ale invatamintului- numar, for­ma, cuvint- Pestalozzi stabileste continutul acestuia, astfel: numarului ii corespunde predarea aritmeticii, formei ii corespunde predarea geo­metriei, a desenului, a scrierii si a lucrului manual, cuvintului ii co­respunde predarea limbii materne si a stiintelor naturii si umaniste. La toate acestea se adauga gimnastica.

Rolul familiei si in special al mamei in educatia copiilor Pentru Pestalozzi, citadela adevaratei educatii, focarul si scoala umanitatii este familia. In familie mama incepe opera educativa asigurind cu deo­sebire educatia inimii si cultivarea virtutilor morale, care formeaza podoaba omului, a cetateanului si a patriotului.

Opera familiei o continua scoala. Numai atunci cind scoala con­tinua opera familiei, ea poate deveni mijlocul eficace pentru educa­tia copilului. Pestalozzi conchide ca in aceste conditii, scoala este una dintre principalele pirghii ale transformarilor sociale.

Rolul muncii in educarea copiilor. Imbinarea invatamintului cu munca Dupa Pestalozzi, unul din cele mai importante mijloace pen­tru dezvoltarea omului este munca. Ea dezvolta atit fortele fizice cit si mintea si pregateste pentru moralitate. Omul care munceste se convinge singur de marea insemnatate a muncii. El se sprijinea pe ideea ca insusi organismul uman e facut pentru a lucra : ca „ochiul vrea sa priveasca, urechea sa auda, piciorul sa mearga'.

De aici deriva concluzia imbinarii invatamintului cu munca.

Teoria invatamintului elementar. Formarea omului- spunea Pes­talozzi- merge incet, natura trebuie ajutata ; pentru ca fiecare copil sa-si dezvolte toate dispozitiile, este nevoie ca el sa primeasca ele­mentele necesare din toate stiintele si meseriile, ca factor de stimulare a fortelor sale innascute.

Formuland teoria invatamintului elementar, Pestalozzi a urmarit sa puna la dispozitia fiecarei mame o metoda simpla de educatie si instructie.

In ceea ce priveste continutul invatamintului elementar, el pro­punea :

1)   introducerea de obiecte noi de invatamint in programa scolii elementare

(principiul extensiunii) :

2)   predarea cunostintelor sa se faca in profunzime, nu pe baza ,,verbala', ci

pe temeiul intuitiei si al jude­catii elevilor;

3) introducerea lucrului manual si a lucrarilor prac­tice in scoala.

Didactica pestalozziana. Potrivit ideilor sale, invatamintul are sar­cina de a ordona si a preciza perceptiile si cunostintele elevilor si de a le ridica nivelul de notiuni clare, de idei evidente. Pe linga asigu­rarea unui volum de cunostinte, invatamintul cultiva si aptitudinile intelectuale sau cum scrie el, „sporeste puterile mintii'.

Invatamintul trebuie sa dezvolte mai mult gindirea elevului (cul­tura formala), decit sa o inzestreze cu cunostinte (cultura materiala). El nu a conceput insa just raportul dintre cultura materiala si cea formala, supraapreciind rolul exercitiilor verbale, cu caracter mecanic, pentru dezvoltarea gindirii.

Rolul exercitiilor in procesul educatiei si instructiei Pornind de la conceptia sa despre modalitatea dezvoltarii naturii umane prin in­fluenta factorilor externi, Pestalozzi cauta sa stabileasca metodele cele mai sigure pentru stimularea fortelor interne ale copilului, recomandind in primul rind exercitiul. El acorda o mare atentie exercitiilor de intu­itie, de analiza si sinteza, pe baza carora copilul se ridica la generali­zari, dezvoltindu-si, astfel, puterile mintii.

Pestalozzi mai are meritul de a fi pus bazele metodicilor scolii ele­mentare, dind indrumari pretioase pentru metodica scris-cititului, a aritmeticii, a geografiei, a istoriei, a stiintelor naturale si a gimnas­ticii.

In acest domeniu, marele pedagog elvetian aduce citeva idei noi, ca de exemplu :

La predarea abecedarului, propune inlocuirea metodei slovenirii cu cea fonetica.

-Pentru predarea aritmeticii, creeaza cutia sau lada de aritmetica, care se foloseste si azi in invatamint,

-Pentru predarea stiintelor naturale, cere fmiliarizarea copiilor cu lumea plantelor si a animalelor.

-In ce priveste educatia fizica, Pestalozzi propune o „gimnastica elementara-, adica un sistem de exercitii care sa contribuie la dezvol­tarea fortelor fizice ale copilului si la formarea priceperilor si deprin­derilor fundamentale de munca.

Prin aceste materii de studiu Pestalozzi pregatea un plan de inva­tamint cu o orientare mai larga, enciclopedica si preponderent realista.

Educatia morala Prin ea se urmareste dezvoltarea fortelor morale ale copilului, adica pregatirea lui pen­tru o viata plina de demnitate si de dragoste pentru oameni. In edu­catia morala, educatorul trebuie sa urmareasca formarea sentimentelor morale, in primul rind a dragostei pentru mama. Pe masura ce con­tactul copilului cu societatea se extindea, sentimentul de dragoste tre­buia sa cuprinda familia, scoala si apoi, treptat, intreaga societate.

Prin formarea de idei morale, i se arata copilului datoriile si acti­unile pe care trebuie sa le realizeze. La acest tel se ajunge prin exemple, care dau si un impuls eficace pentru actiune.

Exercitiile morale constituie unul din mijloacele principale de formare a conduitei, deoarece dupa Pestalozzi forta morala creste prin exercitii.

Educatia fizica. In conceptia lui Pestalozzi, prin educatia fizica se urmareste dezvoltarea fortei fizice din copil, pentru a-1 face capabil sa lucreze si sa realizeze bunurile la care il conduc inteligenta si inima.

Conceputa in sens larg, educatia fizica inseamna activitatea de pregatire a copilului pentru munca, dindu-i stiinta de a munci si formindu-i capacitati practice.

In sens mai restrins, educatia fizica era conceputa ca o sinteza de exercitii gimnastice, de miscare, de plimbare, de inot si de munca manuala pentru intarirea corpului.

Invatatorul, in conceptia lui Pestalozzi, trebuia sa aibe mai multe calitati : pregatirea stiintifica si didactica, spre a putea transmite copiilor cunostintele sale ; iubirea sincera fata de copii, asa incit sa se simta ca un parinte al lor, pentru ca astfel sa le stimuleze mai usor dezvoltarea fortelor interioare ; in fine, o buna capacitate de organi­zare a muncii sale educative si studiu personal.

4.-Importanta gindirii a lui Pestalozzi in

dezvoltarea pedagogiei si a scolii

Meritele lui Pestalozzi ca pedagog sint remarcabile : el a subliniat, ca nimeni altul, ideea ca educatia trebuie sa fie un act de devotament fata de copil, iar educatia si instructia scolara un drept al tuturor copiilor. A luptat cu un zel neobosit ca si copiii saraci si orfani sa se bucure de o educatie si instructie organizate.

Cerind educarea tuturor copiilor, Pestalozzi are o conceptie pedago­gica cu caracter democratic. El dorea ridicarea poporului, a nivelului sau material si intelectual, dar, ca si iluministii, credea in posibilitatea unei schimbari numai prin instructie si educatie. In naivitatea sa, spera ca imbunatatirea vietii poporului va rezulta din actiunile umanitare ale unor oameni si conducatori instruiti, luminati.

Totusi, Pestalozzi isi dadea seama ca societatea este divizata in categorii sociale inegale si ca cei bogati se bucura de numeroase avan­taje economice si culturale. Acest lucru reiese din critica pe care o face invatamantului epocii, in care copiii din popor invatau in scoli lipsite de conditiile elementare pentru desfasurarea procesului instruc­tiv, in timp ce copiii celor avuti beneficiau de institutii scolare de toate gradele, mai bine organizate si mai bine inzestrate.

El scria in lucrarea Cum isi invata Gertruda copiii: „Invatamantul popu­lar

mi s-a infatisat ca o mlastina nemasurata si am orbecait atata vreme in noroiul ei, pina cind am cunoscut izvoarele apei ei, cauzele care o faceau sa ramana astupata si punctele de vedere din care banuiam ca s-ar putea inlatura raul'.

Lui ii revine rolul de a fi scos in evidenta una dintre principalele sarcini ale educatiei : dezvoltarea fortelor intelectuale, morale si fizice ale copilului in vederea cultivarii umanitatii in om. Tot el are meri­tul de a fi dezvoltat principiul intuitiei si de a fi stimulat aplicarea metodelor intuitive in procesul didactic.

Ideile lui despre educatia si instructia tuturor copiilor, teoria inva­tamantului elementar, intuitia in procesul de invatamant s.a. au influ­entat in chip binefacator teoria si practica pedagogica.

5.- Raspindirea ideilor lui Pestalozzi

Pedagogia si mai ales metodica pestalozziana - arta de a educa pe copil conform naturii lui, facind din educatie „o libertate a spiritu­lui'- s-au raspindit in toata lumea. Opera sa a fost tradusa in nu­meroase limbi, avind o mare raspindire si influentind intreaga dezvol­tare a pedagogiei moderne.

Oameni de scoala care i-au pretuit viata si activitatea, militind pentru luminarea poporului, au incercat sa transpuna in practica multe din ideiele sale, infiintind orfelinate, scoli populare, in care elevii se instruiau si munceau.

Azi, Pestalozzi este con­siderat, pe buna dreptate, „pionierul scolii moderne'.

Raspindirea ideilor lui Pestalozzi in tara noastra. Procesul de ras­pindire a ideilor lui Pestalozzi la noi a inceput de timpuriu si s-a produs variat si in etape.

Pentru prima oara, Pestalozzi a fost cunoscut aici prin opera si activitatea pedagogului Stefan Ludwig Roth (1796—1849), erou al re­volutiei pasoptiste din Transilvania. Acesta i-a fost colaborator intre anii 1818—1820 la Yverdon, devenind un adept si raspinditor al ide­ilor si metodelor pestalozziene in Transilvania. Sub aceasta influenta el a scris o metodica pentru predarea limbii. De retinut este faptul ca Roth nu ramine la conceptia lui Pestalozzi, ci il depaseste, realizind o lucrare care dezvolta gindirea pestalozziana, adaptind-o la conditiile si necesitatile scolii din Transilvania. Marele pedagog voise o metoda a invatamantului limbii, dar n-o putuse realiza deoarece ii lipsea pre­gatirea filologica. Stefan Roth, care studiase filologia la universitatea din Tubingen, inainte de a veni la Yverdon, a fost in masura sa intoc­measca o buna metodica a predarii limbii.

Ideile lui Pestalozzi au fost cunoscute destul de timpuriu in Mol­dova. In actele de infiintare a scolii de fete din Iasi (1834), se preve­dea ca predarea sa se faca dupa „metoda lui Pestalozzi'.

Oameni de cultura cu vederi inaintate din tara noastra, urmarind realizarea unui invatamint pentru paturile largi ale populatiei, au folo­sit uneori ideile si mai ales ,,metoda lui Pestalozzi'. An lucrarea sa Elemente de pedagogie si metodologie teoretica si practica, aparuta in 1868, pedagogul I. P. Eliade subliniaza de exemplu, rolul exercitiilor intuitive in invatamintul elementar, preconizate de Pestalozzi.

Ulterior, I. H. Pestalozzi incepe a fi cunoscut la noi prin capitole speciale incluse in lucrarile de Istoria pedagogiei si prin prezentarile monografice din revistele de pedagogie ori cu profil cultural.

Un moment important il formeaza traducerea operelor marelui pedagog elvetian. In 1885—1887, Eniu Balteanu a tradus lucrarea Cum isi invata Gertruda copiii, traducere publicata in revista ,,Lumina pen­tru toti' ; mai tirziu, in 1909, I., Radulescu-Pogoneanu traduce intr-o frumoasa limba literara romanul social-pedagogic Leonard si Gerturda.

Despre conceptia pedagogica a lui Pestalozzi s-au scris numeroase studii, ca, de exemplu, acela al profesorului G. G. Antonescu I. H. Pestalozzi si culturalizarea poporului. In 1965 s-a tiparit un volum de Texte alese din opera lui I. H. Pestalozzi.