DOMENIILE CURRICULUM-ULUI: TIPURI DE CURRICULUM, MEDII CURRICULARE, CICLURI CURRICULARE SI ARII CURRICULARE

DOMENIILE CURRICULUM-ULUI: TIPURI DE CURRICULUM, MEDII CURRICULARE, CICLURI CURRICULARE SI ARII CURRICULARE

1. Tipuri de curriculum

Curriculum-ul inteles in integralitatea si globalitatea sa, poate fi categorizat functie de diverse criterii, unele dintre acestea fiind sintetizate in continuare. Facem precizarea ca intre diferitele tipuri de curriculum se stabilesc, in mod firesc, multiple interactiuni.

1) In functie de forma educatiei cu care se coreleaza:

curriculum formal (curriculum oficial)

curriculum neformal/ nonformal

curriculum informal.

Curriculum-ul formal/ oficial, intentionat este cel prescris oficial, care are un statut formal si care cuprinde toate documentele scolare oficiale, ce stau la baza proiectarii activitatii instructiv-educative la toate nivelele sistemului si procesului de invatamant. El reprezinta rezultatul activitatii unei echipe interdisciplinare de lucru, este validat de factorii educationali de decizie si include urmatoarele documente oficiale: documente de politica a educatiei, documente de politica scolara, planuri de invatamant, programe scolare si universitare, manuale scolare si universitare, ghiduri, indrumatoare si materiale metodice-suport, instrumente de evaluare.

Curriculum-ul neformal/ nonformal vizeaza obiectivele si continuturile activitatilor instructiv-educative neformale/ nonformale, care au caracter optional, sunt complementare scolii, structurate si organizate intr-un cadru institutionalizat extrascolar (de exemplu, in cluburi, asociatii artistice si sportive, case ale elevilor si studentilor, tabere s.a.m.d.).

Curriculum-ul informal cuprinde ansamblul experientelor de invatare si dezvoltare indirecte, care apar ca urmare a interactiunilor celui care invata cu mijloacele de comunicare in masa (mass-media), a interactiunilor din mediul social, cultural, economic, familial, al grupului de prieteni, al comunitatii etc. Practic, curriculum-ul informal emerge din ocaziile de invatare oferite de societati si agentii educationale, mass-media, muzee, institutii culturale, religioase, organizatii ale comunitatilor locale, familie.

2) In functie de criteriul cercetarii fundamentale a curriculum-ului, distingem categoriile:

curriculum general/ curriculum comun, trunchi comun de cultura generala/ curriculum central/ core curriculum/ curriculum de baza

curriculum de profil si specializat

curriculum subliminal/ curriculum ascuns/ curriculum implementat.

Curriculum-ul general/ curriculum comun/ trunchi comun de cultura generala/ curriculum central/ core curriculum/ curriculum de baza este asociat cu obiectivele generale ale educatiei si cu continuturile educatiei generale - sistemul de cunostinte, abilitati intelectuale si practice, competente, stiluri atitudinale, strategii, modele actionale si comportamentale de baza etc., obligatorii pentru educati pe parcursul primelor trepte ale scolaritat Curriculum-ul general nu vizeaza specializarea in raport cu un domeniu particular de activitate. Durata educatiei generale variaza in sistemele de invatamant din fiecare tara, de la invatamantul primar, la cel secundar si chiar peste acest nivel. Continuturile educatiei generale cunosc un proces de extensiune, prin aditionarea si integrarea, pe langa ariile curriculare traditionale (limbi, stiinte si tehnologie, domenii social-umaniste, arte, educatie fizica), si a unor teme interdisciplinare din cadrul 'noilor educatii' (demografica, ecologica, pentru comunicare, participare, economica etc.

Curriculum-ul de profil si specializat pe categorii de cunostinte si aptitudini (literatura, stiinta, muzica, arte plastice si dramatice, sporturi etc.) este focalizat pe imbogatirea si aprofundarea competentelor, pe exersarea abilitatilor inalte, pe formarea comportamentelor specifice determinarii performantelor in domenii particulare.

Curriculum-ul ascuns sau subliminal deriva din ambianta educationala si din mediul psiho-social si cultural al clasei/ scolii/ universitat Climatul academic, personalitatea profesorilor, relatiile interpersonale, sistemul de recompensari si sanctionari sunt elemente importante ale mediului instructional si ele influenteaza imaginea de sine, atitudinile fata de altii, sistemul propriu de valori etc.

3) In functie de criteriul cercetarii aplicative a curriculum-ului, distingem categoriile:

curriculum formal/ oficial/ intentionat

curriculum recomandat

curriculum scris

curriculum predat/ operationalizat/ in actiune

curriculum de suport

curriculum invatat/ realizat/ atins

curriculum evaluat/ testat

curriculum mascat/ neintentionat

curriculum exclus/ eliminat.

Curriculum-ul recomandat este sustinut de grupuri de experti in educatie sau de autoritati guvernamentale si este considerat ghid general pentru cadrele didactice.

Curriculum-ul scris are, de asemenea, caracter oficial si este specific unei anumite institutii de invatamant.

Curriculum-ul predat/ operationalizat/ in actiune se refera la ansamblul experientelor de invatare si dezvoltare oferite de educatori celor educati in activitatile instructiv-educative curente.

Curriculum-ul de suport cuprinde ansamblul materialelor curriculare auxiliare: culegeri de probleme, culegeri de texte, indrumatoare didactice, atlase, software, resurse multimedia etc.

Curriculum-ul invatat/ realizat/ atins se refera la ceea ce educatii au asimilat ca urmare a implicarii lor in activitatile instructiv-educative.

Curriculum-ul evaluat/ testat se refera la experientele de invatare si dezvoltare apreciate si evaluate cu ajutorul unor probe de evaluare, respectiv la partea de curriculum evaluata.

Curriculum mascat/ neintentionat se refera la ceea ce elevii invata implicit si ne-programat, gratie mediului scolar general.

Curriculum exclus/ eliminat reprezinta ceea ce in mod intentionat sau nu, a fost lasat in afara curriculum-ului.

Model grafic pentru evidentierea relatiei dintre curriculum-ul intentionat, curriculum-ul predat, curriculum-ul invatat si curriculum-ul evaluat

Prin analogie/ asociere metaforica a urmelor pe care le lasa un vas care navigheaza pe o mare linistita doua linii de valuri, care pot reverbera la distante apreciabile, se poate vorbi despre efectul efectul washback/ backwash/ de repercusiune/ de siaj, care reprezinta influenta evaluarii asupra curriculum-ului. Acest efect poate fi:

negativ in sensul ca numai ceea ce se evalueaza se preda si se invata

pozitiv atunci cand curiculum-ul evaluat se suprapune in mod eficient si satisfacator peste curriculum-ul realizat.

Efectul de siaj poate avea si o dimensiune predictiva, astfel ca a aparut conceptul de washbefore, care se refera la influenta pe care evaluarea o are asupra curriculum-ului ulterior sau asupra parcursurilor educationale din etapa/ etapele urmatoare (A. Stoica, 2001).

4) In functie de criteriul epistemologic, distingem categoriile:

curriculum formal/ oficial

curriculum comun/ curriculum general/ trunchi comun de cultura generala/ curriculum central/ core curriculum/ curriculum de baza

curriculum specializat

curriculum ascuns/ subliminal/ implementat

curriculum informal

curriculum neformal/ nonformal

curriculum local.

Curriculum-ul local include ofertele de obiective si continuturi ale activitatilor instructiv-educative propuse de catre inspectoratele scolare (si aplicabile la nivel teritorial) sau propuse chiar de catre unitatile de invatamant, in functie de necesitatile proprii si de solicitarile identificate.

5) Tipologia Curriculum-ului National operant in cadrul sistemului de invatamant din Romania

curriculum-nucleu - care reprezinta aproximativ 65-70 % din Curriculum-ul National

curriculum la decizia scolii - care reprezinta aproximativ 30-35 % din Curriculum-ul National si este alcatuit din: curriculum extins; curriculum nucleu aprofundat; curriculum elaborat in scoala.

Curriculum-ul nucleu reprezinta trunchiul comun, obligatoriu, adica numarul minim de ore de la fiecare disciplina obligatorie prevazuta in planul de invatamant. Existenta curriculum-ului nucleu asigura egalitatea sanselor in sistemul de invatamant.

Curriculum-ul nucleu reprezinta unicul sistem de referinta pentru evaluarile si examinarile externe (nationale) din sistem si pentru elaborarea standardelor curriculare de performanta.

Curriculum-ul la decizia scolii asigura diferenta de ore dintre curriculum-ul nucleu si numarul minim sau maxim de ore pe saptamana, pentru fiecare disciplina scolara prevazuta in planurile-cadru de invatamant (deci atat pentru disciplinele obligatorii, cat si pentru cele facultative), pe ani de studiu.    

In mod complementar curriculum-ului nucleu, scoala poate oferi urmatoarele tipuri de curriculum: curriculum extins, curriculum nucleu aprofundat, curriculum elaborat in scoala.

Curriculum-ul extins are la baza intreaga programa scolara a disciplinei, atat elementele de continut obligatorii, cat si cele facultative. Diferenta pana la numarul maxim de ore prevazute pentru o anumita disciplina, se asigura prin imbogatirea ofertei de continuturi prevazute de curriculum-ul nucleu.

Curriculum-ul nucleu aprofundat are la baza exclusiv trunchiul comun, respectiv elementele de continut obligator Diferenta pana la numarul maxim de ore prevazute pentru o anumita disciplina se asigura prin reluarea si aprofundarea curriculum-ului nucleu, respectiv prin diversificarea experientelor si activitatilor de invatare.

Curriculum-ul elaborat in scoala este acel tip de proiect pedagogic care contine, cu statut optional, diverse discipline de studiu propuse de institutia de invatamant sau alese de aceasta din lista elaborata la nivel de minister. Fiecare profesor are oportunitatea de a participa in mod direct la elaborarea curriculum-ului, functie de conditiile concrete in care se va desfasura activitatea didactica. Disciplinele optionale se pot proiecta in viziune monodisciplinara, la nivelul unei arii curriculare sau la nivelul mai multor arii curriculare.

Curriculum-ul elaborat in scoala nu constituie obiectul evaluarilor si examinarilor externe, nationale. Cadrului didactic care elaboreaza acest tip de curriculum ii revine sarcina de a proiecta, pe langa obiectivele educationale si continuturile instructiv-educative, competentele si performantele asteptate de la elevi, precum si probele de evaluare corespunzatoare.

2. Mediile curriculare

Mediile curriculare reprezinta coordonatele spatio-temporale, materiale si ideologice care conditioneaza procesul de proiectare a activitatilor didactice. Ele ofera cadrul si perspectiva de evolutie a tipurilor curriculare existente.

2.1. Medii curriculare exterioare scolii

structura sistemului social

sistemul economic

sistemul de comunicare

sistemul cunoasterii stiintice

sistemul tehnologic

sistemul moral

sistemul religios

sistemul estetic

sistemul de dezvoltare si maturizare umana (asistenta medicala, sociala, psihopedagogica etc.)

2.2. Medii curriculare ale scolii: includ un ansamblu de elemente functionale care conditioneaza indeplinirea activitatilor de educatie si instruire:

organizarea sistemului educational national pe niveluri si trepte scolare

coerenta si consistenta interna a nivelurilor si treptelor scolare

interdependenta dintre nivelurile si treptele scolare, pe de o parte si ciclurile curriculare, pe de alta parte

adaptabilitatea si perfectibilitatea sistemului de formare initiala si continua a personalului didactic

eficienta pedagogica si responsabilitatea sociala a institutiilor angajate in proiectarea, realizarea si dezvoltarea curriculara.

2.3. Medii curriculare aflate la intersectia dintre sistemul social global si cel educational:

mediul curricular managerial

mediul curricular cultural

mediul curricular economic

mediul curricular comunitar

mediul curricular al tehnologiilor didactice.

Ciclurile curriculare

Pentru delimitarea diferitelor segmente ale scolaritatii, s-a consacrat conceptul de 'ciclu curricular' acestea se suprapun peste structura formala a sistemului de invatamant, cu scopul de a focaliza invatarea asupra obiectivului major al fiecarei etape scolare si de a regla procesul de invatamant prin interventii de natura curriculara.

Ciclurile curriculare reprezinta periodizari/ segmentari ale scolaritatii pe mai multi ani de studiu (structuri intrinseci) care au in comun anumite finalitati educationale si sisteme metodologice. Din punct de vedere structural si functional, periodizarea scolaritatii pe cicluri curriculare a stat la baza generarii planurilor de invatamant, programelor si manualelor scolare pentru fiecare ciclu de invatamant. La nivel operational, introducerea ciclurilor curriculare a impus modificari ale metodologiei de predare a disciplinelor scolare si a solicitat regandirea strategiilor didactice prin adaptarea acestora la obiectivele curriculare si la nivelul de varsta al elevilor.

Prin adaptari interne, prin abordari flexibile, prin finalitatile urmarite si prin strategiile didactice adoptate, ciclurile curriculare trebuie sa asigure:

continuitatea demersului instructiv-educativ de la o treapta de scolarizare la alta (invatamant pre-primar invatamant primar; invatamant primar gimnaziu; gimnaziu liceu

continuitatea la nivel metodic prin transfer de metode de la un ciclu la altul

stabilirea de conexiuni intra- si interdisciplinare explicite la nivelul curriculum-ului prin intermediul ansamblului de obiective generale

construirea unei structuri a sistemului de invatamant mai bine corelata cu varsta psihologica a elevilor.

Curriculum-ul National din tara noastra cuprinde urmatoarele cicluri curriculare, fiecare din ele avand obiective specifice, care confera diferitelor etape ale scolaritatii o serie de dominante care se reflecta in structura programelor scolare:

1. Ciclul achizitiilor fundamentale (gradinita - clasa a II-a) are ca obiectiv major acomodarea la cerintele sistemului scolar si alfabetizarea initiala:

asimilarea elementelor de baza ale principalelor limbaje conventionale (scrisul, cititul, calculul aritmetic)

stimularea copilului in vederea perceperii, cunoasterii si stapanirii mediului apropiat

stimularea potentialului creativ al copilului, a intuitiei si imaginatiei sale

formarea motivatiei pentru invatare, inteleasa ca o activitate sociala.

2. Ciclul de dezvoltare (clasa a III-a - clasa a VI-a) are ca obiectiv major formarea capacitatilor de baza necesare pentru continuarea studiilor:

dezvoltarea achizitiilor lingvistice si incurajarea folosirii limbii romane, a limbii materne si a limbilor straine pentru exprimarea in situatii variate de comunicare

dezvoltarea unei gandiri structurate si a competentei de a aplica in practica rezolvarea de probleme

familiarizarea cu abordarea pluridisciplinara a domeniilor cunoasterii

constituirea unui set de valori consonante cu o societate democratica si pluralista

incurajarea talentului, a experientei si a expresiei in diferite forme de arta

dezvoltarea responsabilitatii pentru propria sanatate si dezvoltare

dezvoltarea unei atitudini responsabile fata de mediu.

3. Ciclul de observare si orientare (clasa a VII-a - clasa a IX-a) vizeaza ca obiectiv major orientarea in vederea optimizarii optiunii scolare si profesionale ulterioare:

descoperirea de catre elev a propriilor afinitati, aspiratii si valori pentru construirea unei imagini de sine pozitive

dezvoltarea capacitatii de analiza a nivelului de competente dobandite prin invatare, in scopul orientarii spre o anumita cariera profesionala

dezvoltarea capacitatii de a comunica, inclusiv prin folosirea de limbaje specializate

dezvoltarea gandirii independente si autonome si a responsabilitatii fata de integrarea in mediul social.

4. Ciclul de aprofundare (clasa a X-a - clasa a XI-a) are ca obiectiv major adancirea studiului in profilul si specializarea aleasa, asigurand, in acelasi timp, o pregatire generala pe baza optiunilor din celelalte arii curriculare. El vizeaza:

dezvoltarea competentelor cognitive care permit relationarea informatiilor din domenii inrudite ale cunoasterii

dezvoltarea competentelor socio-culturale care permit integrarea activa in diferite grupuri sociale

formarea unei atitudini pozitive si responsabile fata de actiunile personale cu impact asupra mediului social

exersarea imaginatiei si creativitatii ca surse ale unei vieti personale si sociale de calitate.

5. Ciclul de specializare (clasa a XII-a) are ca obiectiv major pregatirea in vederea integrarii eficiente in invatamantul universitar de profil sau pe piata munc El vizeaza:

dobandirea increderii in sine si construirea unei imagini pozitive asupra reusitei personale

luarea unor decizii adecvate in contextul mobilitatii conditiilor sociale si profesionale

intelegerea si utilizarea modelelor de functionare a societatii si de schimbare sociala.

4. Ariile curriculare

Ariile curriculare reprezinta o categorie fundamentala a Curriculum-ului National si grupeaza/ reunesc mai multe discipline scolare functie de dominantele lor educationale. Astfel, ele reunesc mai multe domenii ale cunoasterii si ofera o viziune multi- si/ sau interdisciplinara asupra disciplinelor de studiu pe care planul de invatamant le include si le interrelationeaza. S-a renuntat, asadar, la viziunea traditionala, in care ariile curriculare cuprindeau ansambluri de obiecte de invatamant abordate monodisciplinar, in conformitate cu domeniul de cercetare al fiecarei stiinte particulare.

Ariile curriculare sunt stabilite in mod stiintific, pe baza unor criterii epistemologice si psihopedagogice; in timpul scolaritatii obligatorii si a liceului, ariile curriculare raman neschimbate ca denumire, dar ponderea lor pe cicluri si pe clase este variabila.

In tara noastra, Curriculum-ul National este structurat pe urmatoarele sapte arii curriculare: Limba si comunicare, Matematica si stiinte ale naturii, Om si societate, Arte, Educatie fizica si sport, Tehnologii, Consiliere si orientare.

5. Nivele, cicluri, filiere si profiluri/ specializari

Nivelurile de invatamant sunt ierarhizate vertical, diacronic, fiind in acelasi timp legate de varsta, trebuintele educabililor si gradul de dificultate al continuturilor invatar La ora actuala in Romania exista urmatoarele niveluri de invatamant: nivelul primar, nivelul secundar, nivelul superior.

Ciclurile de invatamant inregistreaza aceeasi structura ierarhizanta, diacronica a nivelurilor de invatamant, fiind insa mai concrete si mai explicite. Astfel, nivelurile de invatamant pot fi identice sau se pot deosebi in mai multe cicluri de invatamant structurale. In sistemul romanesc de invatamant se remarca, pe durata invatamantului preuniversitar, urmatoarele: ciclul anteprescolar, ciclul prescolar, ciclul elementar, ciclul secundar inferior (gimnazial), ciclul secundar superior (liceul).

Filierele reprezinta niste domenii curriculare diferite de primele doua anterior mentionate, intrucat decupeaza curriculum-ul global nu pe verticala, ci pe orizontala, in sectoare, acest lucru fiind posibil doar in zona educatiei postobligatorii (ciclul secundar superior).

De asemenea, se poate vorbi si de filiere in zona invatamantului superior:

o      filiera postliceala

o      filiera universitara (invatamant universitar - facultati; invatamant postuniversitar - masterate, doctorate, specializari).

In legatura cu asteptarile societatilor vizavi de formarea profesorilor, s-a consacrat sintagma 'nivel educational' care se refera la o gradare, o pozitionare pe o anumita scara a experientelor de invatare si a competentelor corespunzatoare unui program educational. In sens mai larg, sintagma se refera la gradul de complexitate al continutului unui tip de program educational.

Din ratiuni pragmatice, la inceputul anilor '70, UNESCO a elaborat o clasificare internationala a nivelurilor educationale ISCED (International Standard Classification), ca instrument de analiza si comparare a duratei si a tipurilor programelor educationale. Astfel, clasificarea ISCED era destinata centralizarii si formalizarii statisticilor educationale proprii diverselor tari, precum si la nivel international. Ea a fost aprobata la a XXV-a sesiune a Conferintei Internationale pentru Educatie in 1975, la Geneva si, aprobata ulterior, cu ocazia celei de a X-a sesiuni a Conferintei Generale UNESCO, de la Paris, prilej cu care s-a adoptat recomandarea revizuita cu privire la Standardizarea Internationala a Statisticilor Educationale. Fireste ca modificarile paradigmatice din campul educatiei si experienta acumulata in timp in ceea ce priveste utilizarea acestui instrument de catre autoritatile nationale si organizatiile internationale, au impus revizuirea si actualizarea lui.

Prezentam, spre exemplificare, organigrama sistemului de invatamant romanesc, esentializata in forma tabelara (sursa: www.edu.ro, Reforma invatamantului obligatoriu in Romania, p. 12) si sub forma de diagrama (vezi figura de mai jos, sursa: Ministerul Invatamantului, Institutul de Stiinte ale Educatiei, Reforma invatamantului din Romania: conditii si perspective, Bucuresti, 1993, p. 73).

Organigrama sistemului de invatamant din Romania

Structura sistemului de invatamant din Romania

Sistemul romanesc de formare initiala a cadrelor didactice, fiind corelat cu invatamantul universitar, reclama o pregatire corespunzatoare nivelului ISCED 5. Mai mult, exista o tendinta la nivel national, de marire a rutei de formare initiala, ca raspuns la necesitatea de profesionalizare intr-o societate in permanenta schimbare. Departe de a fi o tendinta singulara in context european, ea se justifica si prin necesitatea alinierii la standardele Uniunii Europene, prin urmatoarele masuri:

prelungirea invatamantului obligatoriu la 10 clase

introducerea unei noi viziuni in formarea initiala a cadrelor didactice, expusa in Strategia nationala de dezvoltare a sistemului de formare initiala si continua a personalului didactic si a managerilor din invatamantul preuniversitar, prin:

introducerea creditelor transferabile si in formarea continua

prelungirea rutei de formare initiala a cadrelor didactice pana la sustinerea/ promovarea examenului de definitivat, printr-un an de stagiu practic, asistat de mentor si de didactician

profesionalizarea carierei didactice

dezvoltarea unei 'piete educationale a programelor de formare continua' bazata pe un sistem concurential loial, piata prin intermediul careia, cadrele didactice sa beneficieze de o oferta diversificata din partea furnizorilor de formare continua.