WOLFRAM ( W )

WOLFRAM ( W )

Scurt istoric : In Evul Mediu metalurgistii intampinau dificultati in extragerea staniului din casiterit , deoarece minereurile de staniu mai contineau si Wolfram . Ei credeau ca pe suprafata topiturii se formeaza o spuma care inghite staniul , motiv pentru care au numit-o wolfram , adica spuma lupului . In anul 1781 , analizand un mineral greu pe care scandinavii il numeau tungsten ( cea ce insemna "piatra grea " ) , C.W.Scheele il trateaza cu hidroxid de potasiu si apoi cu acid azotic , obtinand in final un precipitat . Arata ca acest mineral , care era in realitate un wolframat de calciu ( WOCa ) , contine un acid particular pe care-l numeste acid tungstic . De aici provine denumirea de tungsten , care se mai foloseste si astazi in unele tari ca Franta si Anglia pentru wolfram . Wolframatul de calciu avea sa fie numit apoi scheelit , in cinstea marelui chimist suedez Scheele .

Tot in anul 1781 , T.Bergmann , un alt chimist suedez , arata ca acidul tungstic constituie oxidul unui element nou . In anul 1783, doi chimisti spanioli, fratii José si Fausto de Elhuyar , obtin pentru prima data wolframul prin reducerea trioxidului de wolfram ( WO) cu praf de carbune. Ca urmare , wolframul rezultat sub forma de pulbere era impurificat cu carbon . Cei doi chimisti au considerat ca numele de wolfram este mai potrivit pentru metalul descoperit decat cel de tungsten dat de chimistul suedez Scheele .

Obtinere : Datorita continutului mic in wolfram , minereurile acestui metal nu pot fi prelucrate metalurgic direct . Concentrarea in wolfram a minereurilor respective se realizeaza dupa procedee cunoscute ( gravitationale, electrostatice, electromagnetice, de flotatie sau chimice) . Minereurile , in prealabil imbogatite in metal , se topesc la 800C cu carbonat de sodiu ; se formeaza wolframatul de sodiu , NaWO, care se trateaza cu acid clorhidric . Acidul wolframic rezultat este apoi calcinat in vederea obtinerii trioxidului de wolfram , care se reduce la metal folosind carbune sau hidrogen la 500-800C . Wolframul obtinut se prezinta sub forma de pulbere . Transformarea pulberii metalice in metal compact se realizeaza cel mai frecvent , prin metoda sinterizarii .

Utilizari : Aliajul wolframului cu cobalt , cunoscut sub numele de metal vidia

serveste la fabricarea placutelor dure pentru sculele aschietoare . Din acest aliaj se mai confectioneaza burghie , fierastraie si cutite utilizate in foraj sau la slefuirea si prelucrarea pietrelor pretioase . Placutele de vidia aplicate pe cutitele de strung au permis atingerea cu usurinta a unor viteze de aschiere foarte ridicate , de ordinul a sute si ulterior a mii de metri pe minut .

Wolframul metalic este folosit in industria electro si radiotehnica sub forma de sarma sau filamente , in tuburile electronice , in becuri electrice , ca tevi , bare , placi in aparate electrice de vid , in electrozi pentru sudare cu hidrogen atomic , contacte pentru comutatorii de curent electric , ca fire de rezistenta in cuptoarele electrice pentru temperaturi pana la circa de 3000C . Datorita conductibilitatii sale electrice si coeficientului sau mic de dilatare termica , wolframul metalic este indicat pentru sudare in sticle dure . Wolframul pur se foloseste pentru confectionarea de anticatozi in tuburile de raze X . Ferowolframul , un aliaj de fer si wolfram , se foloseste la fabricarea otelurilor speciale .