Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune.stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme



Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Chimie


Index » educatie » Chimie
OXIGENOTERAPIA - Riscuri si precautii legate de oxigenoterapie


OXIGENOTERAPIA - Riscuri si precautii legate de oxigenoterapie




Oxigenoterapia

Definitie:

Oxigenoterapia = metoda terapeutica de corectie a hipoxiei, constand in suplimentarea cu oxigen a aerului atmosferic inspirat.

Indicatii:

Afectiuni respiratorii insotite de insuficienta respiratorie acuta sau cronica:




Astm bronsic;

Bronhopneumopatie obstructiva cronica;

Infectii acute (pneumonie, bronhopneumonie);

Afectiuni musculo-scheletice sau neurologice insotite de insuficienta ventilatorie si respiratorie acuta sau cronica;

Afectiuni cardiace cauzatoare de hipoxemie:

Insuficienta cardiaca;

Infarctul miocardic acut, angina pectorala instabila

Insuficienta circulatorie acuta:

Soc hipovolemic

Soc toxico-septic;

Soc cardiogen.

Infectii sistemice severe;

Politraumatisme;

Hemoragii;

Anemii severe;

Pre- si postoperator (analgezicele si narcoticele pot deprima functia respiratorie).

Indicatia administrarii oxigenoterapiei revine medicului (inclusiv precizarea modului de administrare, a debitului si fractiei de oxigen inspirate).

Administrarea corecta a oxigenului, supravegherea pacientului si documentarea procedurii efectuate sunt atributii care revin asistentei medicale.

Riscuri si precautii legate de oxigenoterapie

Oxigenul presurizat este un gaz usor inflamabil, prezentand risc crescut de explozie si incendiu.

Manipularea tuburilor de oxigen trebuie efectuata numai de personalul calificat, special instruit, utilizand carucioare speciale, care mentin tuburile de oxigen in pozitie verticala. Caderea accidentala a tuburilor presurizate le transforma in veritabile proiectile explozive, necontrolabile.

Datorita riscului inflamabil este interzis fumatul si folosirea oricaror surse de foc in vecinatatea surselor de oxigen. Totodata trebuie indepartate orice surse potentiale de foc, inclusiv cele generatoare de electricitate statica (lenjerie sintetica, jucarii mobilizabile prin frecare) si trebuie atent verificata impamantarea corecta a aparaturii electrice. Dispozitivele electrice fara impamantare trebuie deconectate inainte de initierea oxigenoterapiei. Trebuie indepartate din mediul inconjurator orice obiecte infalambile, inclusiv materialele sanitare care contin alcool, solutii grase sau uleiuri volatile.

Inainte de inceperea oxigenoterapiei se va asigura prezenta la indemana a unui extinctor si se vor identifica caile de evacuare in eventualitatea producerii unui incendiu.

Intregul personal de ingrijire, inclusiv cel auxiliar trebuie sa cunoasca precautiile care trebuie respectate in cazul utilizarii oxigenului. De asesmenea, pacientul si apartinatorii sau vizitatorii acestuia trebuie informati si instruiti asupra pericolelor existente si a modalitatilor de prevenire a accidentelor in cazul utilizarii oxigenoterapiei.

Materiale necesare:

Sursa de oxigen (statie sau tub de oxigen);

Sistem de delivrare a oxigenului:

Reductor;

Umidificator (necesar pentru FiO2 > 35% si debit > 4 l/min);

Debitmetru;

Dispozitiv adaptat de administrare (Figura 1):

Sonda nazala;

Masca de oxigen:

q       Masca simpla Edinburgh;

q       Masca Hudson cu rezervor (cu sau fara reventilare partiala);





q       Masca Venturi.

Coif de oxigen;

Cort de oxigen.

a

b

c

d

Figura 1 Modalitati de administrare a oxigenului:

a sonda nazala pentru oxigenoterapie

b masca simpla pentru oxigenoterapie tip Edinburgh

c masca pentru oxigenoterapie cu rezervor tip Hudson

d - masca pentru oxigenoterapie tip Venturi

Oxigenoterapia pe sonda nazala

Este o modalitate de administrare a oxigenoterapiei bine tolerata de pacient.

Fractia de oxigen inspirata depinde de debitul oxigenului si nu de profunzimea respiratiei pacientului.

Oxigenul astfel administrat favorizeaza uscarea mucoasei nazale. Din acest motiv aceasta modalitate de administrare a oxigenoterapiei impune ingrijirea frecventa a mucoasei nazale, la 4 ore interval, cu solutie salina izotona. Nu se vor utiliza in acest scop solutii sau ungvente grase (risc inflamabil). La debitele uzuale de administrare (< 4 l/min), oxigenoterapia pe sonda nazala nu necesita umidifierea oxigenului (risc infectios).

Oxigenoterapia pe sonda nazala permite asigurarea urmatoarelor debite si fractii de oxigen inspirate (FiO2), sistematizate in tabelul 1.

Tabel 1 Debitele si FiO2 asigurate prin oxigenoterapia pe sonda nazala

Debitul de oxigen

FiO2

1-2 l/min

3-4 l/min

4-6 l/min

(cu umidifiere)

Oxigenoterapia pe masca simpla tip Edinburgh

Administrarea oxigenului pe masca este mai greu tolerata de unii pacienti, datorita claustrofobiei, fricii de asfixie, dificultatilor de comunicare, alimentare sau hidratare orala. Condensarea vaporilor de apa in interiorul mastii necesita ingrijiri suplimentare, cu toaletarea si uscarea tegumentelor si a mastii la interval de o ora.

Aceasta metoda permite administrarea unor debite de oxigen de 8 12 l/min, corepunzand unei fractii a oxigenului inspirat de 35 65 %. Debitele mari de oxigen (> 4 l/min) necesita umidifierea oxigenului administrat.

Modalitatea de fixare a mastii si sondei nazale pentru adminsitrarea oxigenoterapiei este ilustrata in Figura 2.

Figura 2 Fixarea dispozitivului de oxigenoterapie la pacientul neintubat:

(a)   oxigenoterapie cu masca Venturi;

(b)   oxigenoterapie pe sonda nazala

Oxigenoterapia pe masca cu rezervor tip Hudson

Permite administrarea unei fractii crescute de oxigen inspirat.

Exista doua tipuri de masti cu rezervor:

Masti cu reventilatie partiala a aerului inspirat (nu au supapa inspiratorie, astfel incat parte din aerul expirat se intoarce in rezervor si se amesteca cu aerul de inspirat. Rezervorul ramane partial umflat). Permit aministrarea unor debite de 6 10 l/min, cu FiO2 = 40 60 %

Masti fara reventilatie (valva se inchide in expir, asfel incat aerul expirat nu este reventilat). Permit aministrarea unor debite de 6 15 l/min, cu FiO2 = 60 100 %.

Oxigenoterapia pe masca tip Venturi

Masca tip Venturi permite conectarea unor adaptoare de dimensiuni variabile, care asigura controlul fractiei de oxigen administrat dorite (FiO2 = 24 - 50%).




Cortul facial pentru oxigenoterapie

Dispozitivul cuprinde fata si gatul pacientului, avand comunicare libera cu aerul atmosferic la partea inferioara. Constituie o alternativa la mastile de oxigen aplicabila in cazul persoanelor cu claustrofobie. Necesita umidifierea oxigenului. Permite administrarea unor debite de 8 12 l/min, cu FiO2 = 80 100 %.

Coiful pentru oxigenoterapie

Dispozitivul are uz pediatric. Este reprezentat de o cutie de vinil, care necesita incalzirea si umidifierea oxigenului administrat. Principalul dezavantaj este reprezentat de reventilarea aerului expirat, cu risc de narcoza prin CO2 la debite ale oxigenului < 4 l/min. Debitele si fractiile de oxigen inspirate (FiO2) permise de aceasta modalitate de adminstrare a oxigenoterapiei sunt sistematizate in tabelul 2.

Tabel 2 Debitele si FiO2 asigurate prin oxigenoterapia pe coif de oxigen

Debitul de oxigen

FiO2

5 - 8 l/min

8 - 12 l/min

Cortul pentru oxigenoterapie

Dispozitivul are uz pediatric. Poate fi utilizat si in cazul adultilor cu arsuri severe, extinse. Permite administrarea oxigenului, umidifierea atmosferei si controlul temperaturii ambientului (17 s- 21,2 sC). Permite administrarea unor debite de 10 15 l/min, cu FiO2 = 20 50 %.

Ingrijirea si supravegherea pacientului in timpul oxigenoterapiei

Se asigura pacientului o pozitie cat mai confortabila, prin plasarea in pat in pozitie Fowler sau semi-Fowler.

Se explica tehnica oxigenoterapiei pentru obtinerea unei cooperari cat mai bune din partea pacientului.

Dupa fixarea mijloacelor de administrare a oxigenoterapiei se observa tolerabilitatea acestora pentru pacient si se incearca rezolvarea eventualelor disconforturi.

Se efectueaza toaleta narilor cu ser fiziologic la 4 ore interval in cazul utilizarii sondei nazale pentru oxigenoterapie.

Se efectueaza orar toaleta fetei, uscarea tegumentelor si a interiorului mastii in cazul administrarii oxigenoterapiei pe masca.

Pe toata durata oxigenoterapiei se monitorizeaza clinic pacientul, urmarindu-se: aspectul, culoarea si temperatura tegumentelor, starea de constienta, repiratia, TA, pulsul, diureza. La intervalele recomandate de medic se urmareste eficienta oxigenoterapiei, prin asistarea recoltarii probelor de sange arterial pentru determinarea gazelor sanvine (testul Astrup) sau prin monitorizarea continua neinvaziva a saturatiei periferice a oxigenului (pulsoximetrie). Datele de pulsoximetrie trebuie reevaluate la fiecare 30 min dupa orice schimbare a debitului si FiO2 administrat.

Orice schimbare semnificativa a parametrilor monitorizati va fi semnalata imediat medicului.

Se documenteaza in foaia de observatie a pacientului toate datele notate prin observatie si interventiile de ingrijire efectuate.

Pulsoximetria

Metoda permite monitorizarea continua neinvaziva a saturatiei oxigenului in sangele periferic (SpO2).

Pulsoximetrul este un dispozitiv medical computerizat, cu afisaj electronic, care permite redarea datelor culese prin intermediul senzorului de oxigen. Senzorul (figura 3) contine o dioda care emite radiatii luminoase in spectrul rosu si infrarosu si un fotodetector care inregistreaza radiatia absorbita dupa trecerea luminii prin patul capilar periferic al pacientului. Microprocesorul oximetrului determina automat SpO2, pe care o afiseaza continuu pe monitorul aparatului.

Figura 3 Senzorul pulsoximetrului

Este bine ca plasarea senzorului pulsoximetrului sa se faca la nivelul indexului sau mediusului mainii nondominante, evitand zonele edematiate, membrul la care este plasata manseta de monitorizare a TA. Inainte de aplicarea senzorului se vor indeparta oja si unghiile false (nu permit culegerea corecta a datelor).

Exista senzori de forme diferite pentru degetele mainilor, picioarelor sau lobulul urechii.

Pozitia senzorului pulsoximetrului trebuie schimbata la 4 ore interval, pentru a preveni aparitia leziunilor cutanate locale.

Avantajele pulsoximetriei:

Este o metoda rapida de determinare a saturatiei sangvine periferice a oxigenului, neinvaziva, bine tolerata de pacienti si ieftina.

Metoda permite monitorizarea continua a SpO2.

Dezavantaje:

Pulsoximetria poate furniza rezultate false in urmatoarele situatii:

Alcaloza, acidoza;

Febra, hipotermie;

Diminuarea circulatiei periferice;

Intoxicatie cu CO;

Injectarea recenta de substante de contrast;

Anemie (SpO2 > 95% datorita incarcarii maxime cu oxigen a hemoglobinei existente).




loading...




Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate