Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Idei bun pentru succesul afacerii tale.producerea de hrana, vegetala si animala, fibre, cultivarea plantelor, cresterea animalelor



Afaceri Agricultura Economie Management Marketing Protectia muncii
Transporturi

Protectia muncii


Index » business » Protectia muncii
OBLIGATII PRIVIND PREVENIREA SI STINGEREA INCENDIILOR


OBLIGATII PRIVIND PREVENIREA SI STINGEREA INCENDIILOR




OBLIGATII PRIVIND PREVENIREA SI STINGEREA INCENDIILOR

Obligatii generale

Extras din Legea 307/2006

Art. 1 Apararea impotriva incendiilor reprezinta ansamblul integrat de activitati specifice, masuri si sarcini organizatorice, tehnice, operative, cu caracter umanitar si de informare publica, planificate, organizate si realizate cu scopul prevenirii si reducerii riscurilor de producere a incendiilor si asigurarii interventiei operative pentru limitarea si stingerea incendiilor, in vederea evacuarii, salvarii si protectiei persoanelor periclitate, protejarii bunurilor si mediului impotriva efectelor situatiilor de urgenta determinate de incendii.




Art. 2 Apararea impotriva incendiilor constituie o activitate de interes public, national, cu caracter permanent, la care sunt obligate sa participe, in conditiile prezentei legii, autoritatile administratiei publice centrale si locale, precum si toate persoanele fizice si juridice aflate pe teritoriul Romaniei. Art. 3 (1) Coordonarea, controlul si acordarea asistentei tehnice de specialitate in domeniul apararii impotriva incendiilor se asigura de Ministerul Administratiei si Internelor, la nivel central prin Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta, iar la nivel local prin inspectoratele pentru situatii de urgenta judetene si al municipiului Bucuresti.

Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta, denumit in continuare Inspectoratul General, elaboreaza strategia nationala de aparare impotriva incendiilor, care se prezinta Guvernului spre aprobare de catre ministrul administratiei si internelor.

Inspectoratele pentru situatii de urgenta judetene si al municipiului Bucuresti, denumite in continuare inspectorate, isi exercita atributiile specifice in zone de competenta stabilite prin hotarare a Guvernului.

Managementul situatiilor de urgenta determinate de incendii se asigura prin componentele Sistemului National de Management al Situatiilor de Urgenta.

Art. 4 Autoritatile administratiei publice centrale si locale asigura aplicarea masurilor privind activitatile de aparare impotriva incendiilor, cuprinse in planurile de analiza si acoperire a riscurilor, ce se intocmesc la nivelul localitatii si judetului

Art. 5 Persoanele fizice si juridice raspund, potrivit legii, de stabilirea si aplicarea masurilor de aparare impotriva incendiilor, precum si de consecintele producerii incendiilor.

Art. 6 (1) Persoanele fizice si juridice sunt obligate sa respecte reglementarile tehnice si dispozitiile de aparare impotriva incendiilor si sa nu primejduiasca, prin deciziile si faptele lor, viata, bunurile si mediul.

Persoana care observa un incendiu are obligatia sa anunte prin orice mijloc serviciile de urgenta, primarul sau politia si sa ia masuri, dupa posibilitatile sale, pentru limitarea si stingerea incendiului.

In cazul in care anuntul s-a facut cu rea-credinta, fara motiv intemeiat, autorul raspunde contraventional sau penal, potrivit legii, si suporta cheltuielile ocazionale de deplasarea fortelor de interventie.

Art. 7 (1) In caz de incendiu, orice persoana trebuie sa acorde ajutor, cand si cat este rational posibil, semenilor aflati in pericol sau in dificultate, din proprie initiativa ori la solicitarea victimei, a autoritatilor administratiei publice, precum si a reprezentantilor serviciilor de urgenta. Art. 8 In cazurile de forta majora determinate de incendii, persoanele fizice si juridice care detin, cu orice titlu, terenuri, constructii, instalatii tehnologice sau mijloace de transport au urmatoarele obligatii: (1) sa permita neconditionat accesul serviciilor de urgenta si al persoanelor care acorda ajutor (2) sa permita neconditionat utilizarea apei, materialelor si mijloacelor proprii pentru operatiuni de salvare, de stingere si de limitare a efectelor incendiilor produse la bunurile proprii ori ale altor persoane.

(2) sa accepte masurile stabilite de conducatorul interventiei pentru degajarea terenurilor, demolarea unei constructii sau a unei parti din constructie, taierea/dezmembrarea mijloacelor de transport, oprirea temporara a activitatilor sau evacuarea din zona periclitata si sa acorde sprijin, cu forte si mijloace proprii, pentru realizarea acestor masuri

Art. 9 La incheierea oricaror acte de transmitere temporara a dreptului de folosinta asupra bunurilor imobile, precum si a contractelor de antrepriza, partile sunt obligate sa prevada expres in actele respective raspunderile ce le revin in ceea ce priveste apararea impotriva incendiilor.

Art. 11 Detinatorii si utilizatorii de constructii ori de instalatii si echipamente tehnologice de productie au obligatia sa conlucreze cu autoritatile administratiei publice si cu organele de specialitate ale acestora in organizarea, asigurarea, pregatirea si punerea in aplicare a planurilor de interventie in caz de urgenta publica de incendiu.

Obligatii generale pentru toti salariatii

Toti salariatii din cadrul SC SOCIETATEA SRL, raspund de respectarea masurilor de prevenire a incendiilor si de indeplinirea obligatiilor ce le revin, potrivit art. 22 din Legea 307/2006 privind apararea impotriva incendiilor si prezentelor instructiuni, stabilite in conformitate cu art. 19 lit. g din actul normativ mentionat anterior, avand in acest scop, urmatoarele obligatii generale:

Cunoasterea si respectarea normelor de prevenire si stingere a incendiilor (generale, pentru societate si specifice, pentru locul de munca) si a regulilor de prevenire si stingere a incendiilor prevazute in atributiile de serviciu si in instructiunile de functionare si utilizare a instalatiilor, aparatelor, dispozitivelor si a altor mijloace de protectie impotriva incendiilor din dotarea locurilor de munca, precum si indeplinirea masurilor si sarcinilor ce le-au fost incredintate.

Participa la instructajele si actiunile instructiv - educative organizate in vederea prevenirii incendiilor si la exercitiile si aplicatiile de stingere a incendiilor, precum si de evacuare a persoanelor si a bunurilor.

Anuntarea imediata a sefilor ierarhici despre existenta unor imprejurari de natura sa provoace incendii.

Respectarea in cadrul societatii, a regulilor stabilite privind fumatul si introducerea de tigari, chibrituri, brichete etc in locurile in care acestea sunt interzise, precum si a regulilor referitoare la executarea unor operatiuni sau lucrari sau la folosirea unor mijloace care pot provoca incendii (sudura, foc deschis, modificari neautorizate sau improvizatii la instalatiile si aparatele electrice si de incalzire, scule necorespunzatoare etc.

indeplinirea sarcinilor stabilite, atat in ceea ce priveste supravegherea permanenta a locului de munca unde functioneaza instalatii care pot produce incendii, explozii, avarii ori alte accidente tehnice, cat si controlul periodic al functionarii acestora.

Verificarea obligatorie a locurilor de munca la inceperea si la terminarea programului de lucru, in vederea depistarii si inlaturarii unor eventuale pericole si cauze de incendiu, mentinerea permanenta a curateniei si ordinii la locurile de munca.

intretinerea in buna stare de utilizare a mijloacelor de prevenire si stingere a incendiilor de la locul de munca si neutilizarea acestora in alte scopuri.

Respectarea regulilor de ordine interioara si de disciplina a muncii.

Anuntarea imediata a sefilor ierarhici si a pompierilor asupra incendiilor izbucnite; participarea potrivit organizarii activitatii de prevenire si stingere a incendiilor la locul de munca, la stingerea incendiilor si la evacuarea persoanelor si bunurilor, precum si la inlaturarea incendiilor, calamitatilor naturale si a catastrofelor.

Cooperarea cu angajatii desemnati cu atributii pe linie de PSI atat cat ii permit cunostintele si sarcinile sale, in vederea realizarii masurilor de aparare impotriva incendiilor.

Acordarea ajutorului, atat cat este rational posibil, oricarui angajat aflat intr-o situatie de pericol.

Obligatiile administratorului

Extras din Legea 307/2006

Art. 19 (2) Administratorul are urmatoarele obligatii principale :

a)     sa stabileasca, prin dispozitii scrise, responsabilitatile si modul de organizare privind apararea impotriva incendiilor in unitatea sa, sa le actualizeze ori de cate ori apar modificari si sa le aduca la cunostinta salariatilor, utilizatorilor si oricarei persoane interesate

b)     sa asigure identificarea si evaluarea riscurilor de incendiu din unitatea sa si sa asigure corelarea masurilor de aparare impotriva incendiilor cu natura si nivelul riscurilor.

c)     sa solicite si sa obtina avizele si autorizatiile de securitate la incendiu, prevazute de lege, si sa asigure respectarea conditiilor care au stat la baza eliberarii acestora; in cazul anularii avizelor ori autorizatilor, sa dispuna imediat sistarea lucrarilor de constructii sau oprirea functionarii ori utilizarii constructiilor sau amenajarilor respective;

d)     sa permita in conditiile legii, executarea controalelor si a inspectiilor de prevenire impotriva incendiilor, sa prezinte documentele si informatiile solicitate sa nu ingreuneze sau sa obstructioneze in niciun fel efectuarea acestora;

e)        sa permita alimentarea cu apa a autospecialelor de interventie in situatii de urgenta;

f)         sa intocmeasca, sa actualizeze permanent si sa transmita lista cu substante periculoase, clasificate astfel potrivit legii, utilizate in activitatea sa sub orice forma, cu mentiuni privind: proprietatile fizico-chimice, codurile de identificare, riscurile pe care le prezinta pentru sanatate si mediu, mijloacele de protectie recomandate, metodele de interventie si prim ajutor, substante pentru stingere, neutralizare sau decontaminare.

g)     sa elaboreze instructiunile de aparare impotriva incendiilor si sa stabileasca atributiile ce revin salariatilor la locurile de munca.

h) sa verifice daca salariatii cunosc si respecta instructiunile necesare privind masurile de aparare impotriva incendiilor si sa verifice respectarea acestor masuri semnalate corespunzator prin indicatoare de avertizare de catre persoanele din exterior care au acces in unitatea sa;

i) sa asigure constituirea, conform art. 12 alin. (2), cu avizul inspectoratului, a serviciului de urgenta privat, precum si functionarea acestuia conform reglementarilor in vigoare ori sa incheie contract cu un alt serviciu de urgenta voluntar sau privat, capabil sa intervina operativ si eficace pentru stingerea incendiilor;

j) sa asigure intocmirea si actualizarea planurilor de interventie si conditiile pentru aplicarea acestora in orice moment;

k) sa permita, la solicitare, accesul fortelor inspectoratului in unitatea sa in scop de recunoastere, instruire sau de antrenament si sa participe la exercitiile si aplicatiile tactice de interventie organizate de acesta;

1) sa asigure utilizarea, verificarea, intretinerea si repararea mijloacelor de aparare impotriva incendiilor cu personal atestat, conform instructiunilor furnizate de proiectant;

m) sa asigure pregatirea si antrenarea serviciului de urgenta privat pentru interventie;

n) sa asigure si sa puna in mod gratuit la dispozitia fortelor chemate in ajutor mijloacele tehnice pentru apararea impotriva incendiilor si echipamentele de protectie specifice riscurilor care decurg din existenta si functionarea unitatii sale, precum si antidotul si medicamentele pentru acordarea primului ajutor.

o) sa stabileasca si sa transmita catre transportatorii, distribuitorii si utilizatorii produselor sale regulile si masurile de aparare impotriva incendiilor, specifice acestora, corelate cu riscurile la utilizarea, manipularea, transportul si depozitarea produselor respective

p) sa informeze de indata, prin orice mijloc, inspectoratul despre izbucnirea si stingerea cu forte si mijloace proprii a oricarui incendiu, iar in termen de 3 zile lucratoare sa completeze si sa transmita acestuia raportul de interventie

q) sa utilizeze in unitatea sa numai mijloace tehnice de aparare impotriva incendiilor, certificate conform legii;

r) sa indeplineasca orice alte atributii prevazute de lege privind apararea impotriva incendiilor

Obligatiile utilizatorilor

Extras din Legea 307/2006

Art. 21 Utilizatorul are urmatoarele obligatii principale:

a)  sa cunoasca si sa respecte masurile de aparare impotriva incendiilor, stabilite de administrator, conducatorul institutiei, proprietar, producator sau importator, dupa caz;

b) sa intretina si sa foloseasca, in scopul pentru care au fost realizate, dotarile pentru apararea impotriva incendiilor, puse la dispozitie de administrator, conducatorul institutiei, proprietar sau importator;

c)  sa respecte normele de aparare impotriva incendiilor, specifice activitatilor pe care le organizeaza sau le desfasoara;

d) sa nu efectueze modificari neautorizate si fara acordul scris al proprietarului, al proiectantului initial al constructiei, instalatiei, echipamentului, dispozitivului sau mijlocului de transport utilizat ori al unui expert tehnic atestat potrivit legislatiei in vigoare;

e)  sa aduca la cunostinta administratorului, conducatorului institutiei sau proprietarului, dupa caz, orice defectiune tehnica ori alta situatie care constituie pericol de incendiu.

Obligatiile salariatilor

Extras din Legea 307/2006

Art. 22 Fiecare salariat are, la locul de munca, urmatoarele obligatii principale:

a)     sa respecte regulile si masurile de aparare impotriva incendiilor, aduse la cunostinta, sub orice forma, de administrator sau de conducatorul institutiei, dupa caz;

b)       sa utilizeze substantele periculoase, instalatiile, utilajele, masinile, aparatura si echipamentele, potrivit instructiunilor tehnice, precum si celor date de administrator sau de conducatorul institutiei, dupa caz;

c)     sa nu efectueze manevre nepermise sau modificari neautorizate ale sistemelor si instalatiilor de aparare impotriva incendiilor;

d)    sa comunice, imediat dupa constatare, conducatorului locului de munca orice incalcare a normelor de aparare impotriva incendiilor sau a oricarei situatii stabilite de acesta ca fiind un pericol de incendiu, precum si orice defectiune sesizata la sistemele si instalatiile de aparare impotriva incendiilor;

e)     sa coopereze cu salariatii desemnati de administrator, dupa caz, respectiv cu cadrul tehnic specializat, care are atributii in domeniul apararii impotriva incendiilor, in vederea realizarii de aparare impotriva incendiilor;

f)         sa actioneze, in conformitate cu procedurile stabilite la locul de munca, in cazul aparitiei oricarui pericol iminent de incendiu;

g)    sa furnizeze persoanelor abilitate toate datele si informatiile de care are cunostinta, referitoare la producerea incendiilor

Obligatiile directorilor de locatii si a sefilor de schimb

Directorii de locatii si sefii de schimb raspund de respectarea normelor de aparare impotriva incendiilor in sectoarele de activitate pe care le conduc.

Conducatorilor sectoarelor de activitate le revin urmatoarele obligatii principale:

a)     Organizeaza, indruma si controleaza, potrivit normelor in vigoare, activitatea de aparare impotriva incendiilor in sectoarele pe care le conduc;

b)    Dispun masuri pentru inlaturarea imediata a cauzelor care pot genera incendii, precum si indeplinirea la termen a masurilor si sarcinilor stabilite pentru apararea impotriva incendiilor;

c)     Organizeaza si instruiesc echipele de interventie pentru stingerea incendiilor la locurile de munca, executand periodic exercitii practice;

d)    Asigura existenta si intretinerea in buna stare de utilizare a instalatiilor si sistemelor de aparare impotriva incendiilor;

e)     Urmaresc cunoasterea si respectarea normelor de aparare impotriva incendiilor de catre personalul din subordine, precum si cel nou incadrat in munca;

f)         Dispun masuri pentru prelucrarea si pastrarea materialelor si mijloacelor de propaganda pentru prevenirea si stingerea incendiilor;

g)    Urmaresc respectarea normelor de prevenire si stingere a incendiilor la transportul si depozitarea produselor care prezinta pericol de incendiu sau explozie;

h) Fac propuneri comisiei tehnice de prevenire si stingere a incendiilor privind stabilirea, completarea si reactualizarea:

Normelor, masurilor si sarcinilor specifice locurilor de munca;

Organizarii echipelor de interventie pentru stingerea incendiilor;

Dotarii locurilor de munca cu mijloace materiale, instalatii, aparate si dispozitive de securitate impotriva incendiilor;

i) Organizeaza evacuarea persoanelor si bunurilor in caz de incendiu;

j) Asigura, la terminarea programului, controlul locurilor de munca, pentru inlaturarea cauzelor care ar putea provoca incendii.

Obligatiile personalului din locatii

1) Personalul incadrat in munca are urmatoarele obligatii pentru prevenirea si stingerea incendiilor:

a)  Sa cunoasca si sa respecte prevederile normelor de prevenire si stingere a incendiilor la locul de munca;

b)  Sa indeplineasca in termen masurile si sarcinile ce ii sunt stabilite privind prevenirea si stingerea incendiilor;

c)  Sa anunte de indata conducatorul sectorului de activitate, sau pompierii, despre existenta unor posibilitati de incendiu;

d) Sa participe la stingerea si la inlaturarea consecintelor acestora, precum si la evacuarea persoanelor si a bunurilor materiale;

e) Sa cunoasca folosirea si intretinerea in buna stare de functionare a mijloacelor de prevenire si
stingere a incendiilor existente;

f)   Sa nu foloseasca in alte scopuri mijloacele de stins incendiu;

g) Sa respecte restrictiile stabilite cu privire la fumat si folosirea focului deschis;

h) Sa nu puna pe calorifere sau pe tablouri electrice hartii, tesaturi, imbracaminte sau alte materiale

inflamabile;

i) Sa nu blocheze culoarele si scarile de acces cu materiale ce ar impiedica interventia prompta la

stingerea incendiului si evacuarea bunurilor;

j) Sa nu foloseasca pentru iluminare foc deschis (chibrituri, lumanari, hartii aprinse etc.) in spatiile

de vanzare, de consumatie si de depozitare, sau in orice alt loc care prezinta pericol de incendiu;

NORME GENERALE DE PREVENIRE SI STINGERE A

INCENDIILOR

Dispozitii generale

Extras din Ordinul 775/ 22 iulie 1998 publicat in MO 384/ 09.10.1998

Art. 1 (1) Normele generale de prevenire si stingere a incendiilor stabilesc principiile, criteriile de performanta, cerintele si conditiile tehnice privind siguranta la foc pentru constructii, instalatii si alte amenajari, agentii care pot interveni in caz de incendiu si pentru inlaturarea efectelor acestuia, exigentele utilizatorilor, precum si normele, regulile, recomandarile si masurile generale ce trebuie avute in vedere in scopul apararii impotriva incendiilor.

(2) Normele generale se aplica la proiectarea, executarea si exploatarea constructiilor, instalatiilor si a altor amenajari, in raport cu faza de realizare in care se afla si indiferent de titularul dreptului de proprietate, precum si la organizarea si desfasurarea activitatii de aparare impotriva incendiilor.

Art. 2 (1) In organizarea, desfasurarea si conducerea activitatii de aparare impotriva incendiilor se tine seama de urmatoarele principii: respectarea reglementarilor in vigoare, prioritatii, dimensionarii optime, colaborarii si conlucrarii cu factorii interesati.

Art. 5 Efectele negative ale agentilor termici, chimici, electromagnetici ori biologici care pot interveni in caz de incendiu asupra constructiilor, instalatiilor si utilizatorilor, sunt prezentate in anexa prezentei proceduri.

Art. 7 (1) Nivelurile de performanta privind siguranta la foc si masurile de prevenire si stingere a incendiilor, stabilite pentru constructii, instalatii si alte amenajari, vor fi prevazute in documentatiile tehnice de organizare, sistematizare si amenajare a teritoriului, precum si in documentatiile tehnice de proiectare si de executare a constructiilor si instalatiilor.

Evaluarea, armonizarea si reflectarea interdependentei dintre nivelurile de performanta privind siguranta la foc si masurile de prevenire si stingere a incendiilor, stabilite si necesare, se vor realiza prin scenarii de siguranta la foc.

De nivelurile de performanta prevazute in documentatiile tehnice mentionate la alin. (1), de normele specifice de prevenire si de stingere a incendiilor, precum si de concluziile si masurile tehnico-organizatorice din scenariile de siguranta la foc, se va tine seama la elaborarea instructiunilor si schemelor de exploatare privind prevenirea si stingerea incendiilor, la intocmirea planurilor de protectie impotriva incendiilor, la eliberarea permiselor si autorizatiilor de lucru cu foc, precum si la emiterea avizelor si autorizatiilor de prevenire si stingere a incendiilor.

Planurile de protectie impotriva incendiilor sunt: planul de evacuare, planul de depozitare a materialelor periculoase si planul de interventie.

Art. 9 (1) Pentru asigurarea desfasurarii, in conditii de operativitate si eficienta, a operatiunilor de interventie in situatiile de urgenta publica de incendiu se intocmesc, potrivit legii, planuri de interventie.

Riscul de incendiu

Extras din Ordinul 775/ 22 iulie 1998 publicat in MO 384/ 09.10.1998

Art. 11 (1) Riscul de incendiu este criteriul de performanta care reprezinta probabilitatea globala de izbucnire a incendiilor, determinata de interactiunea proprietatilor specifice materialelor si substantelor combustibile cu sursele potentiale de aprindere, in anumite imprejurari, in acelasi timp si spatiu.

Identificarea, evaluarea si controlul riscurilor de incendiu se fac conform legii si potrivit reglementarilor specifice.

Riscul de incendiu se va stabili si se va preciza, obligatoriu, pe zone, spatii, incaperi, compartimente de incendiu, cladiri sau instalatii tehnologice, asigurandu-se incadrarea in nivelurile de risc sau in categoriile de pericol de incendiu, corespunzator reglementarilor specifice.

Nivelurile riscului de incendiu sunt: redus (mic), mediu (mijlociu) si ridicat (mare). In situatiile in care nivelul de risc este asociat cu pericolul de explozie, nivelul riscului de incendiu poate fi apreciat ca fiind foarte ridicat (foarte mare).

Se recomanda reducerea pe cat posibil a nivelului riscului de incendiu.

Depasirea nivelului riscului de incendiu, stabilit prin reglementari specifice sau in documentatiile
tehnice si in scenariile de siguranta la foc, prevazute la art. 7, alin. 1 si 2, este de regula, interzisa, cu
exceptia cazurilor prevazute de lege, cand se impune luarea masurilor compensatorii de aparare
impotriva incendiilor.

Rezistenta, comportarea si stabilitatea la foc

Extras din Ordinul 775/ 22 iulie 1998 publicat in MO 384/ 09.10.1998

Art. 12 (1) Rezistenta la foc este proprietatea unui element de constructie sau a unei structuri de a-si pastra pe o durata determinata stabilitatea, etanseitatea la foc si/ sau izolarea termica cerute si/ sau alta functiune specializata, intr-o incercare la foc standardizata.

Rezistenta la foc a elementelor de constructii care separa sau delimiteaza compartimentele de incendiu de alte spatii ale constructiilor ori ale instalatiilor reprezinta intervalul in care elementele de constructii isi epuizeaza capacitatea de rezistenta la foc printr-o incercare standardizata.

Nivelurile rezistentei la foc a elementelor de constructii se stabilesc in unitati de timp (ore si minute), precizandu-se, dupa caz, daca sunt rezistente, stabile sau etanse la foc.

Art. 13 (1) Rezistenta la foc a structurii portante se evalueaza pentru ansamblul constructiei sau pentru un compartiment de incendiu.

Compartimentul de incendiu reprezinta constructia sau o parte a unei constructii continand una sau mai multe incaperi sau alte spatii, delimitate prin elemente de constructii destinate sa ii izoleze de restul constructiei, in scopul delimitarii propagarii incendiului, pe o durata determinata. Ariile compartimentelor de incendiu se stabilesc in functie de riscul de incendiu existent, destinatia, alcatuirea si rezistenta la foc a constructiei.

Compartimentarea antifoc se realizeaza prin elemente de constructie rezistente la foc, verticale si, dupa caz, orizontale.

Art. 14 (1) Gradul de rezistenta la foc reprezinta capacitatea constructiei sau a compartimentului de incendiu, indeosebi a structurii portante sau de rezistenta, de a raspunde la incendiu, indiferent de destinatie.

Gradul de rezistenta la foc se stabileste in functie de nivelurile de rezistenta la foc ale principalelor elemente de constructii componente.

Gradele de rezistenta la foc, in ordinea descrescatoare a sigurantei la foc, sunt: I, II, III, IV si V.
Art. 15 (1) Comportarea la foc a constructiilor si a instalatiilor, in ansamblu sau a unor parti componente este determinata de contributia la foc a elementelor, materialelor si substantelor combustibile utilizate, in raport cu rezistenta la foc asigurata.

(2) Contributia la foc se estimeaza prin potentialul caloric al sarcinii termice si reprezinta suma energiilor calorice degajate prin arderea completa a tuturor elementelor, materialelor si substantelor combustibile din spatiul respectiv.

Limita maxima a potentialului caloric este data de arderea completa, in cazul unui incendiu total intr-o constructie, instalatie sau compartiment de incendiu.

Constructiile si instalatiile trebuie sa se comporte la foc astfel incat, pe timpul interventiei in caz de incendiu, sa nu pericliteze siguranta utilizatorilor si a personalului de interventie.

Aprecierea reala a comportarii la foc a unor constructii si instalatii se poate face dupa stingerea incendiilor produse in acestea atat prin constatari si masuratori directe, cat si prin expertize.

Art. 16 (1) Stabilitatea la foc a constructiilor si instalatiilor sau a compartimentelor de incendiu reprezinta caracteristica globala, exprimata in unitati de timp (ore si minute), intre momentul izbucnirii incendiului si momentul in care structura de rezistenta respectiva isi pierde capacitatea portanta si se prabuseste ca urmare a actiunilor si a efectelor incendiului.

Stabilitatea la foc este determinata de rezistenta si comportarea la foc si este influentata de masurile luate pentru limitarea efectelor negative ale agentilor care pot interveni in caz de incendiu.

Aprecierea stabilitatii la foc a constructiilor si a instalatiilor in care s-au produs incendii se poate face pe baza calificativelor: foarte buna, buna, corespunzatoare, satisfacatoare si nesatisfacatoare.

Cai de acces, evacuare si interventie

Extras din Ordinul 775/ 22 iulie 1998 publicat in MO 384/ 09.10.1998

Art. 23 (1) Caile de acces si de circulatie ale constructiilor si instalatiilor de orice categorie trebuie astfel stabilite, dimensionate, realizate, dispuse, alcatuite si marcate, incat sa asigure evacuarea persoanelor, precum si circulatia si orientarea rapida a foitelor de interventie.

(2) Traseele destinate foitelor de interventie trebuie sa asigure circulatia personalului de interventie si sa fie prevazute cu iluminat de siguranta corespunzator.

Art. 24 (1) Constructiile, compartimentele de incendiu ori incintele amenajate trebuie prevazute cu cai de evacuare a persoanelor, in numar suficient, corespunzator dimensionate si realizate, astfel incat persoanele sa ajunga in timpul cel mai scurt si in deplina siguranta in exterior, la nivelul terenului ori al cailor de acces carosabile, in refugii sau in alte locuri special amenajate.

Caile special destinate evacuarii persoanelor sau bunurilor se prevad atunci cand cele functionale sunt insuficiente sau cand, in mod justificat, nu pot satisface conditii normale.

Caile de evacuare a persoanelor in caz de incendiu se marcheaza cu indicatoare de securitate si se prevad cu mijloace de iluminat, conform reglementarilor tehnice, astfel incat sa se asigure vizibilitatea si sa fie usor recunoscute.

Art. 25 La proiectarea si la executarea cailor de evacuare se interzice prevederea usilor care se pot bloca in pozitie inchisa, reducerea gabaritelor stabilite prin reglementari tehnice, prevederea de finisaje combustibile, cu exceptia celor admise prin norme, de oglinzi, praguri sau de alte elemente care pot crea pe timpul incendiilor dificultati la evacuare (impiedicare, alunecare, contactul sau coliziunea cu diverse obiecte, busculada, panica etc).

Art. 26 (1) Caile de acces, de evacuare si interventie din constructii si instalatii se separa de celelalte spatii prin elemente de constructii cu rezistenta si comportare la foc corespunzatoare utilizarii in conditii de siguranta a cailor respective pe timpul incendiilor si se prevad, dupa caz, cu instalatii sau sisteme de evacuare a fumului si a gazelor fierbinti ori de presurizare.

(2) Pentru accesul si evacuare copiilor, persoanelor cu handicap, bolnavilor si a altor categorii de persoane care nu se pot evacua singure in caz de incendiu, se adopta solutii si masuri adecvate.

Caile de acces :

Vor fi bine intretinute (indiferent de sezon) curatate si eliberate de obstacole (marfuri, utilaje, ambalaje, zapada etc.) intrarile din incinta locatiilor si drumurile, culoarele de circulatie dintre stive sau depozite exterioare care ar putea impiedica interventia pentru stingerea incendiilor.

Peste santurile si sapaturile facute pe caile de circulatie, in cadrul unor lucrari, se vor executa podete provizorii bine consolidate, sau se vor asigura cai de acces ocolitoare.

In caz de incendiu, caile de acces si de evacuare din cladiri, limitele zonale periculoase de orice natura, locul in care sunt amplasate utilajele si instalatiile pentru stingerea incendiilor si orice alte instalatii pentru stingerea incendiilor care presupun manevre obligatorii, ajuta la limitarea focului sau la semnalizarea incendiului, vor fi clar si vizibil marcate conform prevederilor si semnelor indicate in STAS 297/ 2-68 incat persoanele care se evacueaza sa recunoasca cu usurinta traseul spre exterior.

Culoarele de circulatie si scarile prevazute pentru evacuare in caz de incendiu, vor fi pastrate libere pentru circulatie nefiind permisa blocarea lor cu materiale, echipamente sau utilaje de orice fel.

Accesul la hidranti, stingatoarele de incendiu, mijloacele speciale de stingere, vanele principale ale conductelor de apa, gaze, combustibil lichid, lichide inflamabile, tablouri electrice de distributie etc, trebuie lasat liber pentru ca in caz de pericol, sa se poata interveni nestanjenit.

Usile de evacuare catre exterior, in caz de incendiu, trebuie sa fie prevazute cu instalatii corespunzatoare si tinute descuiate tot timpul cat se lucreaza si astfel intretinute incat deschiderea lor sa fie sigura si usoara. Cheile incaperilor care stau incuiate in tot timpul lucrului trebuie tinute de catre o persoana anume, iar dupa incetarea lucrului, toate cheile vor fi predate si depuse in ordine pe un panou anume amenajat. Cheile vor fi prevazute cu marca de recunoastere.

Pe culoarele de evacuare in caz de incendiu, pe scarile de acces sau in puncte importante, este obligatoriu sa se indice prin inscriptii sau placi indicatoare locul unde se gasesc avertizoarele de incendii, directiile spre usile de evacuare etc, conform STAS 297/ 2-80. In interiorul sectiilor se vor prevedea inscriptii pe lazile de colectare a deseurilor inflamabile, pe dulapurile cu materiale inflamabile, pe usile rezistente la foc, care in caz de pericol trebuie inchise.

Este interzisa blocarea in pozitie deschisa a usilor, caselor de scari, de pe coridoare, a celor cu dispozitie de autoinchidere sau a altor usi care, in caz de incendiu, au rolul de a opri patrunderea fumului pe caile de evacuare si propagarea incendiilor pe verticala sau orizontala.

In imediata vecinatate a elementelor care asigura inchiderea golurilor din pereti antifoc, precum si sub aceste zone se admite prezenta materialelor combustibile si a lichidelor inflamabile numai in cantitatile strict necesare fluxului tehnologic.

Usile de la caile de evacuare din cladiri vor fi 'tip normal' si nu va fi admisa utilizarea unor mecanisme care se pot bloca in timpul functionarii. Deschiderea usilor trebuie sa se faca cu usurinta si in sensul fluxurilor de evacuare. La usile exterioare se permite folosirea unor dispozitive (sisteme, mecanisme) de zavoare actionabile cu usurinta.

1l) Nu se admite placarea usilor cu oglinzi, intrucat acestea pot crea confuzii in parcurgerea cailor de evacuare, inducand in eroare persoanele evacuate si creand panica.

In casele de scari, pe coridoare sau alte cai de evacuare ale cladirilor, nu este admisa amenajarea incaperilor ori locurilor de lucru, a depozitelor, care pot impiedica evacuarea persoanelor si bunurilor din cladire, precum si accesul pompierilor in caz de incendiu. Nu se admite reducerea latimii cailor de evacuare prin blocarea lor partiala cu dulapuri, fisete, mobilier etc.

Iesirile catre exterior vor fi marcate prin indicatoare corespunzatoare conform STAS 297/ 2-80. La nivelul iesirilor spre exterior atunci cand rampa scarii se continua spre demisol sau subsol, se vor afisa semne indicatoare.

In vederea asigurarii folosirii nestingherite in orice moment si in orice anotimp a scarilor exterioare de evacuare, precum si a scarilor exterioare de incendiu, se va asigura curatarea lor - pe timp friguros - de zapada ori gheata.

Pentru asigurarea evacuarii rapide a persoanelor si bunurilor din cladiri (sali si sectii de productie aglomerate, depozite si alte asemenea locuri), se vor intocmi planuri (schite) de evacuare care trebuie sa cuprinda urmatoarele:

a)       Mijloacele prin care se face anuntarea persoanelor ce raspund de executarea si dirijarea
evacuarii;

b)    Numele si prenumele, precum si locul de munca al acestor persoane;

c)       Ordinea in care urmeaza a se face evacuarea persoanelor si bunurilor (pentru fiecare
incapere) in functie de valoarea lor si de vulnerabilitatea la incendiu;

d)    Traseele pe care se face evacuarea marfurilor, urmarindu-se pe cat posibil, ca aceasta
operatie sa se faca pe alte cai decat cele destinate evacuarii persoanelor, astfel incat sa nu
impiedice interventia pompierilor;

e)       Locurile in care urmeaza sa fie evacuate persoanele si bunurile, precum si persoanele
insarcinate cu paza lor;

f)        Masurile de securitate care trebuie luate la efectuarea evacuarii persoanelor si a
materialelor care prezinta pericol deosebit (explozii, recipiente pentru gaze sau lichide sub
presiune) sau care prin ardere degaja substante nocive, a ambalajelor care contin lichide
inflamabile, a materialelor cu deosebita valoare ori care se deterioreaza usor sub efectele
temperaturii (aparate de precizie etc);

g)    Numele responsabililor pentru efectuarea operatiilor de evacuare, atunci cand in
intreprindere se lucreaza in mai multe schimburi.

Planurile (schitele) de evacuare vor fi intocmite de directorul de locatie, dupa care vor fi afisate in locurile pentru care au fost intocmite. Ele vor fi prelucrate in vederea insusirii lor, cu toate persoanele specificate in aceste planuri. De cunoasterea si aplicarea lor raspunde directorul de locatie si sefii de schimb. Directorul de locatie va controla modul in care planul de evacuare este insusit si cunoscut de catre cei numiti sa participe la evacuarea persoanelor si bunurilor, prin executarea periodica de exercitii practice, astfel incat in permanenta sa fie asigurat succesul operatiilor de evacuare.

Instalatii aferente constructiilor si instalatii tehnologice

Extras din Ordinul 775/ 22 iulie 1998 publicat in MO 384/ 09.10.1998

Art. 29 Instalatiile tehnologice se pun in functiune si se exploateaza cu respectarea stricta a instructiunilor si regulilor de utilizare, precum si a masurilor de prevenire si stingere a incendiilor, stabilite de proiectanti si de producatorii respectivi

Art. 30 (1) Instalatiile de ventilatie sau conditionare se proiecteaza, se realizeaza si se exploateaza astfel incat, in functionare normala, partile componente (echipamente, motoare, angrenaje, tubulatura etc) sa nu genereze surse care pot aprinde substantele vehiculate prin acestea si sa nu faciliteze propagarea incendiului.

Echiparea si dotarea cu mijloace de prevenire si stingere a incendiilor Extras din Ordinul 775/ 22 iulie 1998 publicat in MO 384/ 09.10.1998

Art. 37 (1) Exploatarea sistemelor, instalatiilor, dispozitivelor, echipamentelor, aparatelor, masinilor si utilajelor, de orice categorie, cu defectiuni, improvizatii sau fara protectia corespunzatoare fata de materialele sau substantele combustibile din spatiul in care sunt utilizate este interzisa.

La utilizarea mijloacelor prevazute la alin. 1 este obligatorie respectarea instructiunilor de functionare, folosire si intretinere, precum si a normelor si masurilor specifice de prevenire si stingere a incendiilor, emise si aprobate potrivit legii.

Pe timpul exploatarii instalatiilor aferente constructiilor si instalatiilor tehnologice se interzice:

a. Utilizarea necorespunzatoare a sistemelor, instalatiilor, aparatelor si echipamentelor sau solicitarea acestora peste limita admisa;

b. Functionarea peste programul stabilit sau neasigurarea supravegherii conform instructiunilor de functionare;

c. Functionarea fara sisteme, aparate si echipamente, necesare pentru controlul si mentinerea parametrilor privind siguranta in functionare sau inlocuirea acestora cu altele supradimensionate;

d. intretinerea necorespunzatoare a elementelor prevazute pentru izolare termica sau electrica ori pentru separare;

e. Depasirea termenelor stabilite pentru efectuarea lucrarilor de intretinere si reparatii sau executarea necorespunzatoare a acestora;

f. Executarea lucrarilor de intretinere si reparatii sau a unor modificari de catre personal neautorizat si necalificat;

Art. 38 (1) Utilizarea focului deschis in locuri cu pericol de incendiu si pe timp de vant este interzisa. Locurile (zonele) cu pericol de incendiu, in care se aplica aceasta interdictie, se stabilesc si se marcheaza de persoanele in drept.

Art. 39 (1) Efectuarea lucrarilor de sudare, taiere, lipire sau a altor asemenea operatiuni care prezinta pericol de incendiu, in constructii civile (publice) pe timpul programului de lucru in spatii cu pericol de aprindere a materialelor, produselor sau substantelor combustibile, este interzisa.

Lucrarile mentionate la alin. 1 se pot executa in spatiile respective numai dupa ce s-au luat, dupa caz, masuri pentru: evacuare persoanelor; indepartarea sau protejarea materialelor combustibile; golirea, spalarea, aerisirea sau ventilarea spatiilor; dotarea locurilor de munca cu mijloace de limitare si stingere a incendiilor.

Lucrarile mentionate la alin. 1 se executa numai pe baza permisului de lucru cu foc.

In toate cazurile prevazute la alin. este obligatorie instruirea personalului de executie, control si supraveghere asupra masurilor de prevenire si stingere a incendiilor, precum si informarea serviciului de pompieri.

Art. 40 (1) Fumatul in locuri cu pericol (risc) de incendiu, stabilite ca atare prin reglementari specifice sau prin dispozitii ale persoanelor fizice ori juridice abilitate, este interzis.

Locurile (zonele) in care este interzis fumatul se marcheaza conform reglementarilor specifice.

Locurile in care este permis fumatul se doteaza si, dupa caz, se marcheaza conform reglementarilor specifice.

Art. 41 (1) Mentinerea in buna stare a instalatiilor si sistemelor de captare si scurgere la pamant a descarcarilor atmosferice (paratrasnet) si a electricitatii statice este obligatorie la constructii si instalatii, utilaje si echipamente tehnologice, conform reglementarilor tehnice.

(2) Utilizarea sistemelor de captare si scurgere la pamant a electricitatii statice conform instructiunilor specifice este obligatorie.

Art. 42 (1) In spatiile cu pericol (risc) ridicat de incendiu sau de explozie se interzice accesul salariatilor si a altor persoane fara echipament de protectie adecvat conditiilor de lucru.

(2) Folosirea dispozitivelor, aparatelor, uneltelor si sculelor neprotejate corespunzator sau care pot produce scantei prin functionare, lovire sau frecare in spatii sau in locuri cu risc de explozie este interzisa.

Art. 46 (1) Pe timpul transportului, depozitarii si manipularii produselor sau substantelor combustibile se va tine seama de proprietatile fizico-chimice si de compatibilitatea acestora cu substantele de stingere, astfel incat la contactul dintre ele sa nu se produca ori sa se propage incendiul.

(2) Produsele si substantele combustibile se transporta, se manipuleaza si se depoziteaza in ambalaje adecvate, realizate si inscriptionate corespunzator, in vederea identificarii riscurilor de incendiu si stabilirii procedeelor si substantelor de stingere ori neutralizare adecvate.

Art. 49 (1) Tratarea sau protejarea materialelor si elementelor de constructii combustibile si/ sau a structurilor metalice din alcatuirea constructiilor sau a instalatiilor cu substante de termoprotectie ori ignifuge este obligatorie, potrivit reglementarilor tehnice.

Pentru efectuarea lucrarilor de termoprotectie si ignifugare mentionate la alin. (1) se utilizeaza numai produse avizate si agrementate tehnic, conform reglementarilor specifice, iar persoanele care executa aceste operatiuni trebuie sa fie atestate potrivit dispozitiilor legale.

Elementele de limitare a propagarii focului, de izolare termica si de etansare la fum si la gaze fierbinti din alcatuirea constructiilor si a instalatiilor se mentin permanent in buna stare, pentru a-si indeplini rolul stabilit.

Reguli si masuri pentru depozitarea deseurilor, reziduurilor si ambalajelor combustibile

Art. 26 Prezenta deseurilor, reziduurilor si a ambalajelor, precum si a scurgerilor necontrolate de fluide combustibile poate favoriza, in anume conditii, propagarea focului pe suprafete exterioare intinse, precum si in/ din interiorul cladirilor.

Art. 27 Praful sau pulberile combustibile depuse ori acumulate pe elemente de constructie, pe utilaje si echipamente, indeosebi pe aparate de incalzit si similare acestora, constituie factori de propagare a focului si focare de explozie.

Art. 28 (1) Lacurile si vopselele sub forma de depuneri in cabinete de vopsire si tubulaturile de ventilatie prezinta in timp tendinta de autoaprindere la contactul cu aerul. Aceeasi caracteristica o au uleiurile si grasimile.

(2) Pericolul creste atunci cand vopselele si lacurile contin pigmenti cu reactivitate mare in combinatie cu diluanti care au continut de toluen sau alte lichide inflamabile peste limitele admise.

Art. 29 (1) Absorbtia uleiurilor de catre materiale poroase favorizeaza procesul de autoaprindere prin piroliza celulozei din structura tesaturilor.

Ca sursa de autoaprindere uleiurile vegetale sunt mai periculoase decat cele de origine animale, exceptand uleiul de peste.

Capacitatea uleiurilor de a se autoaprinde se apreciaza prin indicele de iod, fiind susceptibile de a se autoaprinde cele care au acest indice peste 80.

In functie de natura materialului, deseurile impregnate cu uleiuri pot initia incendii prin autoaprindere dupa 2-4 ore.

Art. 30 Pentru unele ambalaje necombustibile se au in vedere curatarea si spalarea acestora de resturile de continut (toxic, inflamabil sau cu pericol de incendiu) si aruncarea ori tratarea (neutralizarea) acestui amestec.

Reguli si masuri speciale care sa contracareze efectele perioadelor de anotimp rece, canicular si secetos

1. REGULI SI MASURI PENTRU SEZONUL RECE

a. inainte de inceperea sezonului rece, se vor controla si se vor inlatura defectiunile constatate la instalatiile de incalzire alimentate cu gaze naturale, precum si dispozitivele
de incalzire actionate electric (resouri, calorifere cu ulei, etc).

b. Se vor verifica si asigura uneltele pentru deszapezirea cailor de evacuare si interventie
din cadrul societatii.

c. In caz de inzapezire se va actiona pentru:

o Asigurarea deblocarii surselor de alimentare cu apa si a cailor de acces catre hidranti. o Participarea la inlaturarea zapezii, care prezinta pericol de prabusire, de pe acoperisurile cladirilor. o inlaturarea posibilitatilor de patrundere a apei rezultate din topirea zapezii in incinta societatii. o Deblocarea principalelor drumuri de acces catre cladirea societatii, astfel incat masina pompierilor sa poata interveni pe toate laturile.

2. REGULI SI MASURI PENTRU PERIOADELE CANICULARE SAU SECETOASE

a. Efectuarea in anumite intervale din timpul zilei a unor lucrari in exteriorul cladirilor care creeaza conditii favorizante pentru producerea de incendii (vopsiri, lacuiri, etc) va fi
restrictionata.

b. Se interzice utilizarea lucrului cu foc deschis, in anumite intervale din timpul zilei, in exteriorul cladirilor, avand in vedere uscaciunea avansata.

c. Se vor lua masuri de indepartare, din punctele de colectare a deseurilor si a resturilor menajere, a obiectelor optice (inclusiv a cioburilor de sticla) care pot actiona, in anumite
conditii, drept concentratori ai razelor solare.

d. Se vor lua masuri ca, saptamanal, sa se verifice operativitatea de actiune a echipei de interventie pentru stingerea incendiilor din cadrul societatii.

ORGANIZAREA ACTIVITATII DE APARARE IMPOTRIVA

INCENDIILOR

Organizarea activitatii pe locurile de munca

Extras din Ordinul 138/ 5 septembrie 2001 publicat in MO 606/ 26 septembrie 2001

Art. 26 Organizarea activitatii de aparare impotriva incendiilor pe locul de munca are ca obiectiv principal asigurarea pentru colectivul de salariati a conditiilor care sa permita acestora ca pe baza cunostintelor de care dispun si cu mijloacele tehnice pe care le au la dispozitie sa actioneze pentru prevenirea si stingerea incendiilor, evacuarea si salvarea utilizatorilor constructiei, evacuarea bunurilor materiale, precum si pentru inlaturarea efectelor distructive provocate in caz de incendii, explozii, avarii sau accidente tehnice. Art. 27 (1) Organizarea apararii impotriva incendiilor pe locul de munca consta in:

a)       Prevenirea incendiilor, prin evidentierea materialelor si dotarilor tehnologice care prezinta
pericol de incendiu, surselor posibile de aprindere ce pot aparea si mijloacelor care le pot
genera, precum si a masurilor generale si specifice de prevenire a incendiilor.

b)      Salvarea utilizatorilor si evacuarea bunurilor, prin intocmirea si afisarea planurilor specifice si
mentinerea conditiilor de evacuare pe traseele stabilite.

c)       Instruirea salariatilor prin elaborarea documentelor specifice instructajului PSI pe locuri de
munca, desfasurarea propriu zisa a instructajului si asigurarea certificarii efectuarii acestuia,
precum si afisarea schemelor de interventie sau a instructiunilor de aparare impotriva
incendiilor.





d)      Marcarea pericolului de incendiu prin montarea de indicatoare de securitate si de orientare sau a
altor inscriptii ori mijloace de atentionare.

e)       Organizarea stingerii incendiilor.

(2) Organizarea stingerii incendiilor pe locul de munca cuprinde masuri si informatii privind:

a)       Precizarea corecta a mijloacelor tehnice de alarmare si de alertare a personalului de la locul de
munca, pompierilor civili, dispeceratului pompierilor militari, instiintarea conducatorului
locului de munca si a altor forte stabilite sa participe la stingerea incendiilor.

b)      Prezentarea sistemelor, instalatiilor si a dispozitivelor de limitare a propagarii si de stingere a
incendiilor, stingatoarelor si a altor aparate de stins incendii, mijloacelor de salvare si protectie
a personalului, precizandu-se cantitatile care trebuie sa existe la fiecare loc de munca.

c)       Stabilirea componentei echipelor care trebuie sa asigure salvarea si evacuarea persoanelor si a
bunurilor, pe schimburi de lucru si in afara programului.

d)      Organizarea efectiva a interventiei prin nominalizarea celor care trebuie sa utilizeze sau sa puna
in functiune mijloacele tehnice din dotare, de stingere si de limitare a propagarii arderii, ori sa
efectueze manevre sau alte operatiuni la instalatiile utilitare si, dupa caz, la echipamente si
utilaje tehnologice.

Art. 28 (1) Datele privind organizarea activitatii de aparare impotriva incendiilor pe locul de munca, prevazute la art 27 alin. 1 lit. a si e si alin. 2, se inscriu intr-un formular tiparit pe un material rezistent, de regula carton, si se afiseaza intr-un loc vizibil si mai putin afectat in caz de incendiu.

(2) Datele se completeaza de conducatorul locului de munca si se aproba de cadrul tehnic sau de persoana desemnata sa indeplineasca atributii de prevenire si stingere a incendiilor. Art. 29 La stabilirea masurilor specifice de prevenire a incendiilor se au in vedere: si frecventa manifestarii surselor specifice de aprindere.

Gestionarea materialelor si a deseurilor combustibile, susceptibile a se aprinde.

b)    Dotarea cu mijloacele tehnice de prevenire si stingere a incendiilor.

c)     Verificarea spatiilor la sfarsitul programului de lucru.

d)       Parametrii care se au in vedere pe timpul exploatarii diferitelor instalatii, echipamente si
utilaje tehnologice.

Art. 30 (1) Planurile de evacuare a persoanelor in caz de incendiu cuprind elemente diferentiate in functie de tipul si destinatia constructiei si de numarul persoanelor care se pot afla simultan in aceasta si se intocmesc astfel:

a)        Pe nivel, daca se afla simultan mai mult de 30 de persoane.

b)    Pe incaperi, daca in ele se afla cel putin 50 de persoane.

c)     Pentru incaperile de cazare si dormitoarele comune, indiferent de numarul de locuri.
(2) Planurile de evacuare se afiseaza pe fiecare nivel, pe caile de acces si in locurile vizibile, astfel
incat sa poata fi cunoscute de catre toate persoanele, iar in incaperi, pe partea interioara a usilor.

Masuri de aparare impotriva incendiilor

a)        Deficitul de stingatoare portative cu pulbere, tip P6 si respectiv cu zapada carbonica tip G3, va
fi completat astfel incat sa se asigure necesarul rezultat in urma analizei si a calculului efectuat.

b)    Amplasarea stingatoarelor se va realiza prin suspendarea acestora la distanta de 1, 4 m de la cota pardoselii, iar pe peretii din spatele stingatoarelor se va inscriptiona tipul acestora (ex.:
stingator cu pulbere tip P6).

c)        Se vor lua masuri de achizitionare a unor indicatoare de securitate, in conformitate cu
prevederile STAS 297, astfel:

a. 'fumatul interzis' care va fi amplasat in sectii de depozitare.

b. 'iesire pentru evacuare' catre cele doua cai de acces spre locul de evacuare.

c. 'sensul iesirii spre zona libera' pe traseele de evacuare.

d. 'tabloul electric general'.

e. 'intrerupator general'.

f. 'nu stinge cu apa'.

g. 'loc pentru fumat'.

d) Se va amenaja locul pentru fumat prin:

a. Achizitionarea de scrumiere metalice.

b. Marcarea, cu tablita indicatoare a locului pentru fumat.

c. Delimitarea perimetrului pentru fumat, cu banda de vopsea alba.

e)     In vederea instruirii pe linie PSI a angajatilor, se vor procura fise individuale de instructaj si
material bibliografic.

f)         Periodic (o data la 6 luni) se va efectua verificarea instalatiilor de legare la pamant pentru
scurgerea electricitatii statice, in conformitate cu prevederile art. 66 din NORMATIVUL III 98
si STAS 12604. In urma acestor verificari, se vor emite buletine de incercare.

g)    Se vor lua masuri de marcare a spatiilor pentru depozitare cu o banda de vopsea alba, astfel
incat sa se delimiteze caile de acces si evacuare, precum si spatiile de evacuare.

Clasificarea mijloacelor tehnice de prevenire si stingere a incendiilor

Extras din Ordinul 88/14 iunie 2001 publicat in MO 583/18 septembrie 2001

Art. 3 Potrivit rolului pe care ii au in asigurarea protectiei constructiilor, instalatiilor tehnologice, platformelor amenajate si utilizatorilor la actiunea focului, mijloacele tehnice de PSI se clasifica in urmatoarele categorii principale:

a)        Sisteme, instalatii, aparate si dispozitive de semnalizare, alarmare, avertizare si alertare in caz de incendiu, destinate detectarii si semnalizarii incendiilor produse in zona supravegheata, in scopul luarii masurilor imediate pentru alarmarea, avertizarea sau evacuarea persoanelor, actionarea unor echipamente de stingere sau de protectie, transmiterea apelurilor de urgenta si alertarea fortelor de interventie;

b)    Sisteme, instalatii si dispozitive de limitare si stingere a incendiilor, care asigura prezenta substantei de stingere in zona protejata sau limiteaza propagarea incendiului in incaperi si spatii adiacente locului de izbucnire;

c)        Stingatoare si alte aparate de stins incendii, care contin substante de stingere ce pot fi dirijate asupra unui focar de ardere, prin actionare manuala sau automata, sub efectul presiunii create in interiorul acestora sau datorita efectelor produse in zona supravegheata de fenomenele fizico-chimice asociate incendiului;

d)    Utilajele, unelte si alte mijloace initiale de interventie utilizate pentru preintampinarea propagarii incendiilor, intreruperea arderii in diferite focare si, dupa caz, stingerea acestora;

Art. 4 Mijloacele tehnice de PSI utilizate pentru intreruperea procesului de ardere sau pentru protejarea materialelor combustibile din apropierea focului sunt:

a)   Apa, care poate fi aplicata direct asupra focarului sau sub forma de jet compact ori pulverizat, folosindu-se diferite mijloace uzuale, accesorii ale hidrantilor si instalatii speciale. Efectul de stingere se realizeaza, in principal, prin racirea materialului care arde si prin izolarea suprafetei incendiate de oxigenul atmosferic;

b)  Spumantii folositi pentru obtinerea spumelor aeromecanice, care sunt refulate asupra suprafetelor incendiate prin intermediul instalatiilor de stingere fixe, semifixe si mobile sau aferente autospecialelor de interventie. Efectul de stingere este determinat de stratul de spuma care provoaca racirea partiala a suprafetei incendiate si limiteaza vaporizarea in zona de flacari si accesul oxigenului atmosferic;

c)     Pulberile stingatoare, aplicate asupra focarului prin utilizarea unor instalatii, utilaje si aparate adecvate, determina stingerea incendiului, in principal, prin agentii de stingere generati la descompunerea pulberii sub actiunea temperaturii si crearea unor bariere care limiteaza accesul oxigenului atmosferic in zona de ardere;

d)  Aburul, deversat in zona protejata prin intermediul unor instalatii adecvate, dilueaza concentratia de oxigen sub limita necesara continuarii procesului de ardere sau atmosfera
potential exploziva formata in urma unor scapari de gaze;

e)   Gazele inerte, refulate asupra focarului prin instalatii speciale, stingatoare si alte aparate, realizeaza efectul de stingere, in principal, prin reducerea concentratiei de oxigen sub limita necesara continuarii procesului de ardere;

f)      Agentii stingatori sau neutralizatori speciali, refulati in zona protejata prin intermediul unor instalatii si utilaje speciale sau stingatoare, inhiba sau stopeaza arderea prin neutralizarea radicalilor liberi necesari continuarii reactiei de oxidare.

Art. 5 Principalele tipuri de mijloace tehnice de PSI prezentate la art. 3 si 4 sunt prevazute in Anexa 2 a prezentei proceduri.

Cerinte si conditii tehnice specifice privind amplasarea, marcarea si depozitarea mijloacelor tehnice de PSI

Extras din Ordinul 88/14 iunie 2001 publicat in MO 583/18 septembrie 2001

Art. 12 Mijloacele tehnice de PSI cu care sunt echipate si dotate constructiile, instalatiile tehnologice si platformele amenajate se amplaseaza si/ sau se depoziteaza conform documentatiilor tehnice de executie si reglementarilor specifice in locuri ferite de intemperii, agenti corozivi, efecte negative ale temperaturii etc sau, dupa caz, se protejeaza corespunzator mediilor in care se utilizeaza. Art. 13 (1) La amplasarea mijloacelor tehnice de PSI care sunt utilizate de personalul de pe locurile de munca si/ sau de fortele de interventie in caz de incendiu, se au in vedere urmatoarele cerinte:

a)     Locurile de amplasare sa fie vizibile, usor accesibile (pe cai de evacuare, coridoare, holuri, in zonele iesirilor si alte asemenea spatii) si la distante optime fata de focarele cele mai probabile.

b)    inaltimea de montare si greutatea acestora sa fie pe masura capacitatilor fizice ale persoanelor care le utilizeaza.

c)     Sa fie bine fixate si sa nu impiedice evacuarea persoanelor in caz de incendiu.

(2) Locurile de amplasare a mijloacelor tehnice PSI vor fi indicate prin marcaje sau panouri de semnalizare, conform prevederilor legale.

Art. 14 La amplasarea stingatoarelor in perimetrul suprafetei protejate se recomanda respectarea urmatoarelor valori ale distantelor si inaltimii de montare:

a)     Minimum 15 m si 20 m fata de cele mai importante focare din clasele B si A.

b)    Minimum 2 m fata de focarele posibile.

c)     Maximum 1,4 m inaltime fata de pardoseala.

Art. 15 (1) Mijloacele tehnice de PSI se marcheaza in conformitate cu prevederile reglementarilor tehnice si ale standardelor specifice.

(2) Pe timpul exploatarii se asigura lizibilitatea marcajelor, precum si protejarea acestora impotriva deteriorarilor de orice fel.

INSTRUCTIUNI DE APARARE IMPOTRIVA INCENDIILOR

Instructiuni de aparare impotriva incendiilor specifice incendiilor cu destinatie administrativa

In spatiile administrative ale societatii, lichidele combustibile (pentru curatenie) vor fi pastrate in bidoane metalice, ermetic inchise si etichetate, in locuri ferite de posibilitatea izbucnirii unui eventual incendiu, numai in cantitate de maxim 25 litri.

Curatirea pardoselii, de regula, se va face cu solutii pe baza de detergenti; in cazuri speciale, se poate face si cu parchetin, numai la lumina zilei, cu respectarea urmatoarelor reguli:

a. Scoaterea de sub tensiune a tuturor aparatelor electrice.

b. Stingerea tuturor corpurilor de iluminare electrica.

c. Asigurarea ventilatiei incaperilor respective, prin deschiderea ferestrelor.

d. Interzicerea folosirii ustensilelor (galeata, lighean, perie etc) din material plastic sau a
carpelor din fibre sintetice.

e. Interzicerea folosirii parchetinului in amestec cu benzina, neofalina etc.

f. Interzicerea folosirii focului deschis, a fumatului, precum si utilizarea unor obiecte care pot provoca scantei (brichete, chibrituri etc).

Se interzice pastrarea in birouri a materialelor inflamabile si a carpelor de ster, imbibate cu ulei, ceara etc.

Insecticidele inflamabile se vor pulveriza la lumina zilei, numai dupa intreruperea curentului de la tabloul de alimentare, a retelei electrice existente in incaperile societatii, precum si verificarea inexistentei altor surse de foc sau scantei.

In incaperile pentru birouri, se vor lua masuri de reducere la minim, a pericolului de incendiu, prin limitarea la strictul necesar a materialelor combustibile si respectarea celorlalte reguli stabilite prin dispozitii ale Directorului General, cum ar fi fumatul, folosirea focului deschis etc.

La terminarea programului de lucru, toate aparatele electrice se vor decupla de la reteaua electrica a incaperii, interzicandu-se depozitarea lor, in stare calda langa materialele combustibile. De asemenea, tot la terminarea programului se vor evacua cosurile cu gunoaie din fiecare incapere.

Pentru stingerea incendiilor in incaperile administrative ale societatii, se va actiona dupa caz, cu zapada carbonica, pulbere si apa pulverizata.

Instructiuni de aparare impotriva incendiilor specifice spatiilor pentru depozitare

Este interzisa depozitarea materialelor in spatiile libere, de siguranta si pe caile de acces si evacuare.

Depozitarea materialelor se va face pe stive separate si distantate.

Materialele ambalate in ambalaje cu forme geometrice regulate vor fi depozitate in stive, ordonat asezate (pentru a nu se prabusi), a caror inaltime nu va fi mai mare de 1, 5 ori latura mica a bazei.

In depozite, vor fi respectate distantele de siguranta fata de elementele de incalzire si corpurile de iluminat, care vor fi de 0,9 m. De asemenea, vor fi lasate libere caile de acces la tablouri electrice si la stingatoare.

Pentru delimitarea cailor de acces si evacuare, spatiile depozitate vor fi marcate cu o banda de vopsea alba.

Stivele de materiale vor fi astfel amplasate, incat sa asigure o trecere principala, cu latimea de 2 m, dispusa in directia usilor principale, iar transversal, distante de minim 0,8 m, pentru a se inlesni transportul si interventiile, in caz de incendiu. Aceste cai vor fi marcate cu benzi vopsite de culoare alba.

Intre stivele de materiale si peretii depozitului, se va lasa un spatiu minim de 0,6 m.

In depozite nu se vor utiliza lampi electrice portative, precum si orice tip de aparat electric portativ.

Este interzis a se lasa deschis depozitul, in lipsa personalului de deservire a acestuia.

In spatiile de depozitare este interzis accesul persoanelor care nu lucreaza in gestiunea respectiva.

Este interzis a se pastra in depozit motociclete, biciclete, geamantane, tuburi de oxigen, carbid sau alte obiecte straine de interiorul depozitului.

Aprinderea si utilizarea focurilor de orice natura, precum si fumatul, sunt strict interzise in spatiile pentru depozitare.

Persoanele straine de locul de munca au acces in depozit numai in interes de serviciu, cu obligatia de a respecta prezentele instructiuni referitoare la foc deschis, fumat etc.

Pentru localizarea si stingerea incendiilor izbucnite la spatiile pentru depozitare care apartin societatii se va proceda astfel:

Se va actiona asupra intregii suprafete incendiate cu pulbere.

Se va organiza concomitent cu stingerea, evacuarea bunurilor din incinta spatiului.

Instructiuni de aparare impotriva incendiilor specifice spatiilor si instalatiilor electrice de forta si iluminat

Buna functionare a instalatiei electrice de forta si iluminat va fi permanent asigurata, prin efectuarea reviziilor obligatorii a aparatelor.

In timpul exploatarii retelei electrice, rezistenta izolatiei cablurilor, precum si masurarea rezistentei de dispersie pentru instalatia de legare la pamant va fi verificata o data pe an.

Sigurantele de la tablourile electrice vor fi, in mod obligatoriu, dimensionate conform normelor in vigoare, iar inlocuirea celorlalte nu se va efectua cu lita, staniol etc.

Clemele sigurantelor lamelare nu se fixeaza pe lemn, carton sau pe alte materiale combustibile. Pentru a evita supraincarcarea circuitelor, se interzice racordarea mai multor consumatori, decat cei prevazuti pentru instalatia respectiva.

In activitatea de exploatare a instalatiilor se interzic:

a. Folosirea instalatiilor electrice si a consumatorilor de energie electrica de orice fel, in stare de uzura, defectiune sau improvizatie.

b. Suspendarea corpurilor de iluminat direct de conductorii de alimentare.

c. Agatarea, introducerea si adapostirea obiectelor si materialelor de orice fel in interiorul panourilor, niselor, tablourilor electrice etc.

d. Folosirea instalatiilor electrice cu grad de protectie necorespunzatoare categoriei incaperii, locului sau spatiului in care sunt folosite.

e. Executarea lucrarilor de intretinere sau reparatii de catre personal necalificat si neautorizat.

f. Alimentarea lampilor mobile portative, prin cordoane improvizate sau uzate (dezizolate).

g. Folosirea filtrelor de lumina (abajururi) improvizate din carton, hartie sau alte materiale combustibile.

h. Intrebuintarea radiatoarelor si a resourilor electrice (numai in locuri special stabilite, care nu prezinta pericol de incendiu).

i. Introducerea conductorilor electrici fara fise, direct in priza,

j. Utilizarea consumatorilor de energie electrica (radiator, resou etc) fara luarea masurilor necesare de izolare, fata de elementele combustibile din incaperi.

k. Neizolarea capetelor conductoarelor electrice, in cazul demontarii partiale a unei instalatii.

Accesul la tablourile generale de distributie permanent inchise cu cheia, va fi permis numai electricianului si organelor de control si verificare.

Tablourile de distributie se vor exploata respectandu-se o serie de reguli, si anume:

a. Sa se efectueze reglementar legaturile (in cazul tuturor tipurilor de tablouri).

b. Sa se interzica legarea directa a diversilor consumatori (lampi de iluminat, motoare electrice, etc) la bornele tabloului.

c. Sa se fixeze bine in garnituri.

d. Sa se interzica pastrarea materialelor si substantelor combustibile in apropierea tablourilor.

e. Sa se evite blocarea tabloului cu diverse materiale.

f. Sa se curete perfect elementele tabloului si incaperea in care se afla acesta.

Toate echipamentele, utilajele, aparatele si instrumentele electrice vor fi prevazute cu placi, pe care sunt inscrise caracteristicile si schema de conexiuni.

Aparatele electrice portabile - utilizabile numai cu stechere si conductoare izolate cu cauciuc in stare perfecta, vor fi supravegheate toata perioada de timp cat se afla sub tensiune.

La terminarea lucrului, intregul echipament electric se va scoate de sub tensiune.

Pentru stingerea inceputurilor de incendiu la instalatiile electrice de distributie, se vor scoate, in
primul rand de sub tensiune, atat instalatia cuprinsa de incendiu, cat si instalatiile vecine
periclitate, dupa care personalul de interventie, asigurat cu echipament de protectie, condus si
supravegheat de specialisti, va actiona cu stingatoare portative cu pulbere, zapada carbonica sau
alte substante dielectrice.

Se interzice cu desavarsire folosirea apei sau a spumei chimice.

Instructiuni de aparare impotriva incendiilor la colectarea si depozitarea deseurilor si resturilor menajere

Resturile menajere si ambalajele se vor depozita in locurile special amenajate, cu asigurarea distantei de siguranta fata de cladiri.

Se interzice distrugerea ambalajelor si a resturilor menajere prin incinerare in incinta spatiului societatii.

La locul de depozitare temporara a resturilor menajere se interzice colectarea substantelor si materialelor inflamabile (bidoane de ulei, slam de carbid etc).

Se interzice cu desavarsire fumatul si focul deschis la locul de depozitare a resturilor menajere.

La sfarsitul fiecarei zile, resturile menajere si ambalajele vor fi evacuate din incinta societatii.

Instructiuni de aparare impotriva incendiilor pentru personalul de mentenanta

Pardoseala trebuie sa fie din materiale incombustibil si cu conductibilitate termica mica.

Nu sunt admise in incinta spatiului de lucru recipiente sau vase care contin substante combustibile sau inflamabile;

Este interzisa deplasarea cu arzatorul aprins in afara zonei de lucru, pe scari, schele, etc;

Locurile unde se sudeaza sau se taie cu oxigen si care prezinta pericol de incendiu vor fi inconjurate de paravane de protectie din material rezistent la foc, cu inaltimea de minimum 2 m, avand peretii pana la nivelul pardoselii si bine consolidate. Lungimea lor va depasi zona de sudura, astfel ca scanteile sau particulele incalzite sa nu cada in exterior.

Materialele si substantele combustibile transportabile vor fi deplasate la o distanta de cel putin 10 m de locul sudurii.

Periodic si dupa terminarea lucrului se va cerceta cu atentie daca nu s-au creat focare de incendiu. In acest sens se vor descoperi toate elementele ce au fost protejate si se va verifica daca starea lor este intacta luandu-se masuri in consecinta.

Este interzisa sudura efectuata pe mese improvizate din butoaie goale de carbid sau de lichide combustibile, pe lazi sau alte obiecte combustibile.

La sudarea conductelor sau a pro filelor inchise se va asigura supravegherea capatului acestora pentru ca in cazul aparitiei amestecului de gaze combustibile sa se intrerupa lucrul.

La executarea lucrarilor de sudura sau de taiere oxiacetilenica la piesele vopsite, acestea se vor curata de vopsea pe o portiune de cel putin 10 mm in jurul punctului de lucru.

La sudarea si taierea metalelor cu aparate si instalatii speciale, altele decat cele electrice sau oxiacetilenice vor fi respectate normele elaborate de unitatile producatoare.

Instructiuni de stingere a incendiilor si evacuarea personalului angajat

Obiectul instructiunii

Scopul acestui document este de a stabili procedura si planul care trebuie pus in aplicare in cazul unui eventual incendiu. Procedurile de evacuare, in caz de incendiu sunt elaborate pentru asigurarea sigurantei utilizatorilor din cladire pe timpul izbucnirii unui incendiu, prin coordonarea si controlul evacuarii persoanelor din cladire, pana la sosirea pompierilor militari si a celorlalte forte de ajutor extrem calificat (Protectia Civila, Politie, Jandarmi, Salvare etc).

Documente de referinta

Planul de evacuare al imobilului.

Planul de interventie al cladirii.

Responsabilitati

a. Responsabilitatea conducerii

Persoanele responsabile pentru implementarea si administrarea procedurii de evacuare sunt directorii de locatie, care detin autoritate de control asupra cladirii.

b. Directorul de locatie este responsabil pentru:

Repartizarea membrilor echipei de prima interventie + inlocuitor pentru fiecare zona din cladire, in care sunt responsabili cu evacuarea.

Asigurarea resurselor necesare tuturor membrilor echipei de interventie pentru a-si putea indeplini atributiile.

Asigurarea implementarii masurilor si recomandarilor facute de pompierii militari cu ocazia controalelor de specialitate, pe timpul aplicatiilor si exercitiilor.

Asigurarea implementarii eficiente si a gestionarii modului de evacuare.

c. Membrii echipei de prima interventie sunt responsabili pentru:

o indeplinirea atributiilor, in cazul unui incendiu, asa cum reiese din procedura de fata.

o Participarea la o analiza, dupa efectuarea unui exercitiu simulativ de evacuare.

o Raportarea, catre Dispeceratul Brigazii de Pompieri a Capitalei a oricarui inceput de incendiu, incendiu sau alt accident tehnic, generator de incendii sau explozii, care impune necesitatea evacuarii persoanelor sau a altor situatii de risc deosebit, care presupune interventie organizata cu mijloace adecvate.

o Organizarea si efectuarea de controale si verificari periodice pe linie PSI, dar nu mai putin de o luna si de exercitii practice de stingere si evacuare a persoanelor, in caz de incendiu.

o Cadrul tehnic cu atributii pe linie PSI va efectua un curs de specializare, potrivit legii, in urma caruia va fi atestat cu competente, corespunzator standardului ocupational.

d. Membrii echipelor de prima interventie, potrivit prezentei instructiuni, au urmatoarele obligatii:

o Cunoasterea locurilor in care sunt amplasate stingatoare de incendiu, iesirile de urgenta si punctele de declansare manuala a alarmei de incendiu din zona de care raspund.

o Asigurarea zonei de care raspund, impotriva izbucnirii unui eventual incendiu, precum si controlul practicabilitatii si neobstructionarii cailor de evacuare.

o Anuntarea telefonica a pompierilor militari, la numarul 981 sau instruirea altei persoane in acest sens, care sa apeleze in caz de urgenta. Pompierii militari apelati vor pune intrebari cu privire la eveniment. Nu incheiati convorbirea pana cand nu raspundeti la aceste intrebari. Nu parasiti locul de unde ati apelat telefonic pompierii, deoarece acestia vor suna imediat, pentru confirmarea apelului de urgenta efectuat.

4. Procedura de urgenta

a. La descoperirea unui incendiu, orice persoana are urmatoarele obligatii:

o Anuntarea IMEDIATA a incendiului.

o incercarea de stingere a focului, daca nu este prea riscant (nu se va utiliza mai mult de 1 stingator, daca focul nu s-a stins, evacuati imediat zona.

o Anuntarea telefonica a pompierilor militari la numarul 981, din cea mai apropiata zona neafectata.

o Comunicarea, catre conducerea societatii, a detaliilor referitoare la locatia exacta si la amploarea incendiului.

b. La declansarea alarmei de incendiu, angajatii sunt obligati sa actioneze astfel:

o Inceteaza orice activitate.

o Personalul angajat al societatii va opri instalatia sau aparatul la care lucreaza, prin actionarea butonului de oprire.

o Abandoneaza obiectele personale.

o Lasa usile deschise.

o Parasesc imediat cladirea prin iesirile de urgenta sau prin locurile indicate de membrii echipei de interventie.

o Merg catre locul de adunare stabilit.

o Mentin libere caile de acces catre cladire.

o Urmeaza toate indicatiile primite de la membrii echipei de interventie.

o Asista, daca este posibil, evacuarea in siguranta a persoanelor din afara societatii.

o Raman in afara cladirii pana la incheierea definitiva a evenimentului.

c. La declansarea alarmei de incendiu, membrii echipei de prima interventie sunt obligati:

o Sa intre in toate incaperile accesibile din zona de responsabilitate alocata si sa dirijeze utilizatorii pentru evacuarea cladirii.

o Sa indrume utilizatorii catre cea mai apropiata cale/ iesire de urgenta.

o Sa mentina calmul utilizatorilor pe timpul evacuarii.

o Sa mearga la punctul de adunare dupa evacuarea zonei.

o Sa preia controlul asupra locului de adunare si sa se asigure ca nici o persoana nu intra inapoi in cladire pana la primirea dispozitiei, in acest sens, a conducerii societatii.

o Sa participe la o analiza, dupa terminarea evenimentului si sa raporteze orice dificultati intalnite in procesul de evacuare.

Procedura de contabilizare a persoanelor

Odata ce angajatii societatii si persoanele din afara acesteia care se aflau in cladire s-au adunat la locul stabilit, membrii echipei de interventie vor incepe numaratoarea persoanelor. Contabilizarea persoanelor se va face consultand:

a. Condica de prezenta a personalului angajat.

b. Informatiile primite de la personalul angajat al societatii, dupa asigurarea validitatii informatiei.

Se va tine cont de starea emotiva a persoanelor intr-o astfel de situatie si se va incerca validarea informatiilor primite prin consultarea a cel putin 2 surse de informare.

Accesul Pompierilor Militari

Accesul persoanelor specializate ale Pompierilor militari se va face pe poarta de acces principala. Directorul General si seful echipei de prima interventie vor comunica pompierilor detaliile incendiului (locatie, amploare etc), ii vor informa cu privire la eventualele persoane lipsa la apel (impreuna cu locatia presupusa a acestora) si vor romane la dispozitia acestora pe durata operatiunii de stingere a incendiului.

Frecventa simularilor de incendiu

Se va efectua cel putin 1 exercitiu de stingere si evacuare in caz de incendiu, trimestrial.

UTILIZAREA FOCULUI DESCHIS SI REGLEMENTAREA EXECUTARII LUCRARILOR PERICULOASE

Utilizarea focului deschis si reglementarea executarii lucrarilor periculoase, in caz de nevoie, in spatiile societatii

In toate spatiile din cadrul societatii, respectiv birouri, spatii pentru depozitare, puncte de
colectare si depozitare a resturilor menajere etc, este interzisa, cu desavarsire, utilizarea focului
deschis, precum si executarea lucrarilor periculoase, ca: suduri, taieri, lipiri, topiri etc.

In caz de necesitate sau nevoie, cauzate de avarii ale unor instalatii, defectiuni, schimbari de
configuratie ale unor amplasamente, se pot efectua lucrari cu foc deschis, respectiv suduri,
taieri, lipiri, topiri etc, numai pe baza eliberarii unui permis de 'lucru cu foc', dupa ce, in
prealabil, au fost luate toate masurile de aparare impotriva incendiilor.

Extras din Ordinul 1023/15 noiembrie 1999 publicat in MO 78/ 22.02.2000

Factori de risc de incendiu specifici lucrarilor cu foc deschis

Art. 11 (1) Aprinderea materialelor combustibile sub actiunea focului deschis se poate face prin efecte

directe sau indirecte.

(2) Efectele directe constau in actiunea nemijlocita a flacarii sau a arcului electric asupra materialului

combustibil. Parametrul esential este temperatura ridicata a flacarii.

Temperatura flacarii la arderea materialelor combustibile depinde de: natura materialului, inaltimea,
compozitia si diametrul flacarii, de pierderile de caldura prin radiatie si poate atinge urmatoarele valori:

a)        Flacara de chibrit - 600 - 700 grade C;

b)    Flacara de lemn-850-1400 grade C;

c)     Flacara de hartie 510 grade C;

d)    Flacara de cauciuc natural 1100 grade C;

e)     Flacara de polistiren 1300 grade C

La gaze temperatura flacarii depinde de continutul amestecului, fiind mai scazuta in amestec cu
aerul si mai ridicata in amestec cu oxigenul, astfel:

a)     Flacara de hidrogen - 2400 - 3800 grade C;

b)    Flacara de metan - 2210 - 3030 grade C;

c)        Flacara de propan - 1930 grade C;

d)    Flacara de acetilena - 2325 - 3137 grade C;

Art. 12 (1) Efectele indirecte constau in actiunea scanteilor, bracurilor de sudura, gazelor fierbinti,

flacarilor secundare, conductiei termice etc, rezultate ca efecte secundare ale utilizarii flacarii sau arcului electric pentru sudare, lipire sau debitare.

(2) In timpul operatiunilor de sudare sau de taiere cu flacara oxiacetilenica sau cu arc electric se

formeaza scantei ori bracuri care se deplaseaza pe traiectorii diferite de la locul de producere. Acestea isi pastreaza potentialul de aprindere pana la distante de 5 - 10 m.

Art. 13 Scanteile au dimensiuni de la 0,01 mm pana la 0,02 mm si dispun de energie termica, fiind capabile sa aprinda materiale usor inflamabile si amestecuri explozive aflate in raza lor de actiune.

Art. 15 Actiunea indelungata a radiatiei termice sau a gazelor fierbinti ascendente care se produc in timpul operatiunilor de sudare poate genera incendii in zone mai apropiate sau mai indepartate de locul sudarii.

Art. 16 Flacarile secundare pot fi determinate de patrunderea monoxidului de carbon (CO) sau hidrogenului H2), produsi intermediari combustibili ai reactiei dintre oxigen si acetilena, din zona duzei aparatului de sudura, care nu s-au consumat in intregime in flacara initiala. Aceste flacari de culoare bleu-pal pot aparea in fante, fisuri, imbinari apropiate sau la capatul unei conducte.

Art. 17 Conductia termica prin piese metalice constituie, in anumite situatii, efect indirect de producere a incendiului datorat lucrarilor de sudare. Fenomenul este determinat de conductivitatea termica mare a metalelor care favorizeaza transferul de caldura la distante mari de zona aplicarii socului termic.

Art. 18 In categoria efectelor indirecte pot fi incluse si unele influente negative determinate de folosirea curentului electric la sudarea electrica, cum ar fi:

a)        Transmiterea accidentala de curent electric prin instalatia de sudare in conductoarele neutre sau
punerea la pamant a circuitului primar;

b)    Existenta unor contacte imperfecte sau a defectelor de izolatie;

c)        Racordarea necorespunzatoare a pieselor de sudare;

d)    Sectiunea redusa sau ruperea cordonului (cablului) de sudare;

e)     Aparitia curentilor indusi in piesele metalice din jurul cablurilor de sudare, la sudarea in curent
alternativ.

Art. 20 (1) In aer liber principalul factor favorizant in propagarea focului ii constituie vantul, prin directia si viteza sa.

Alti factori favorizanti in propagarea focului sunt: prezenta materialelor combustibile in apropiere
(ierburi, frunze etc) si configuratia terenului care poate determina crearea curentilor de aer.

Daca temperatura flacarii depaseste 700 - 800 grade C, fenomenul principal implicat in propagarea
focului ii constituie radiatia termica a flacarii.

Art. 21 (1) Alt mod de propagare a focului ii constituie gazele fierbinti degajate de ardere.

(2) Propagarea focului se poate face si prin scanteile sau particulele incandescente degajate de ardere si purtate de vant sau de curentii de aer.

Reglementarea fumatului in cadrul societatii

Comisiile tehnice de prevenire si stingere a incendiilor sau in lipsa acestora, directorul de
locatie, vor stabili locurile si incaperile in care fumatul si folosirea focului deschis se va interzice cu
desavarsire.

In locurile si incaperile unde fumatul este interzis se vor afisa inscriptii vizibile, de forme si
dimensiuni indicate in STAS-ul nr. 297/2000.

2) Comisiile tehnice de prevenire si stingere a incendiilor sau in lipsa acestora, directorul de locatie, vor stabili si locurile de fumat care vor fi amenajate, marcate vizibil si dotate cu scrumiere, vase cu apa sau ladite cu nisip pentru stingerea chibriturilor si a resturilor de tigari.

Extras din Ordinul 1023/15 noiembrie 1999 publicat in MO 78/ 22.02.2000

Art. 22 (1) Incendiile produse de fumat se datoreaza atat flacarii (chibrit, bricheta) utilizate pentru aprinderea tigarii, cat si restului ce ramane la terminarea procesului de fumat.

Flacara de chibrit are o durata de ardere de circa 20 de secunde. Chibritul aprins si aruncat la
intamplare poate initia incendierea materialelor usor inflamabile, cum sunt: resturile de hartie si
lichidele inflamabile, aflate in vase deschise sau imprastiate.

Se interzice aprinderea unui chibrit sau a unei brichete intr-o atmosfera potential exploziva si in
incaperi inchise in care s-au produs scurgeri de gaze, aprinderea amestecului gaz-aer fiind, de regula
instantanee.

Art. 23 (1) Temperatura unei tigari aprinse este cuprinsa intre 550 si 600 grade C, iar timpul de ardere difera in functie de calitatea tigarii, fiind cuprins intre 7,5 si 12 minute.

In cazul tigarilor aprinse sau a resturilor acestora, fenomenul de aprindere depinde de numerosi
factori, cum sunt: curenti de aer, umiditatea, posibilitatea acumularii caldurii, modul de dispunere a
materialelor combustibile, posibilitatea realizarii aportului de aer proaspat.

Prin urmare, la marea majoritate a materialelor combustibile exista o faza intermediara de 1-3 ore
de ardere mocnita, care este cea mai probabila in considerarea tigarii drept sursa de aprindere in cazul
producerii unui incendiu.

CARACTERISTICILE UNUI INCENDIU

Aprinderea

Aprinderea este un fenomen chimic care se produce in faza gazoasa a substantelor. Din aceasta cauza, toate substantele combustibile solide si lichide inainte de a se aprinde, se gazifica. Aprinderea are loc cu atat mai usor cu cat gazeificarea incepe la o temperatura mai joasa si se realizeaza numai daca substanta sau materialul combustibil vine in contact cu o sursa externa sau interna de caldura.

Sursele externe de caldura (aprindere) sunt: focul deschis, radiatia termica, scanteile, scurtcircuitele electrice, flamele, scanteile mecanice, trasnetele.

Sursele interne de caldura sunt autoaprinderile.

Pentru ca aprinderea sa se produca, este necesar ca sursa de caldura sa degajeze o temperatura capabila sa aprinda substanta combustibila. Aceasta temperatura poarta denumirea de temperatura de aprindere.

Temperatura de aprindere

Prin aceasta se intelege temperatura cea mai mica la care o substanta combustibila aflata in prezenta

aerului sau oxigenului trebuie incalzita pentru ca arderea sa se continue de la sine, fara incalzire

exterioara.

Se poate stabili usor si exact temperatura de aprindere la gaze, in schimb la materialele solide si la cele

lichide determinarea este mai complicata.

Aprinderea materialelor solide este in functie de sursa de aprindere, de compozitia chimica, de

greutatea specifica, de gradul de impurificare.

La lichide, temperatura de aprindere depinde de compozitia chimica, de sursa de aprindere, de

continutul de oxigen din aer, de presiunea atmosferica, de tensiunea vaporilor.

Arderea

In conditiile obisnuite, arderea reprezinta un proces de oxidare sau de asociere a substantelor

combustibile cu oxigenul din aer, urmata de o emanare de caldura si de lumina.

Procesul de ardere este conditionat de: existenta substantelor sau materialelor combustibile, prezenta

substantelor care intretin arderea (oxigen sau substante care cedeaza oxigen), realizarea temperaturii de

aprindere.

Arderea substantelor si a materialelor combustibile are loc numai in faza gazoasa; deci materialele

combustibile solide inainte de a arde se gazifica.

Lichidele nu ard, ci numai vaporii care se formeaza in cantitate suficienta, imediat ce se depaseste

temperatura de inflamabilitate.

Substantele combustibile solide se aprind si ard mult mai greu decat cele gazoase sau lichide, deoarece aprinderea lor necesita un aport mai mare de caldura din exterior si degajarea substantelor volatile combustibile prin distilare se face mai incet.

In timpul arderii se degaja caldura, iar daca aceasta caldura nu se raspandeste in aer cu o viteza mai mare decat aceea cu care se produce, temperatura creste si arderea se intensifica.



Procesul de ardere pentru substantele combustibile solide, lichide si gazoase consta in trei faze:

oxidarea, aprinderea si arderea propriu zisa.

Datorita oxidarii gazelor si vaporilor caldura se acumuleaza in mod continuu, fapt care duce la marirea vitezei reactiilor la aprinderea si aparitia flacarilor.

Arderea la substantele combustibile in raport de stare de agregare este caracterizata de urmatorii indici:

Arderea si explozia amestecurilor gazoase;

Concentratia limita de inflamare;

Temperatura de auto inflamare;
Arderea lichidelor este conditionata de:

Temperatura de inflamabilitate;

Concentratia si temperatura limita de inflamabilitate;
Arderea substantelor solide este conditionata de tendinta spre:

Aprindere

Autoaprindere.

Temperatura de ardere

Pentru desfasurarea operatiilor de lichidare a incendiului este important sa se cunoasca temperatura care se produce la arderea substantelor combustibile. Cu cat este mai ridicata aceasta temperatura, cu atat mai multa caldura se risipeste in mediul inconjurator si pericolul de propagare a incendiului creste. Temperaturile de ardere pe timpul incendiului sunt direct influentate de puterea calorica a materialului combustibil care arde, de cantitatea de caldura ramasa in spatiul incendiat, precum si modul cum se produce arderea (mai mult sau mai putin completa).

Viteza de ardere

Este viteza cu care se produc descompunerile si combinarile cu oxigenul in masa unei substante combustibile, sau pierderea totala de material combustibil, determinata de cantitatea de caldura eliberata in unitatea de timp. Viteza de ardere, fiind o caracteristica a substantelor si materialelor combustibile depinde de :

Temperatura la care are loc prima reactie;

Compozitia chimica si umiditatea substantei sau materialului combustibil;
a Curentii de aer;

Presiunea atmosferica;

a Raportul dintre suprafata libera a combustibilului si volumul sau;

Prezenta catalizatorilor.

La temperaturi scazute, arderea se desfasoara cu greutate; de exemplu, in regiunile polare aproape ca

nu este posibila aprinderea chibriturilor. La temperatura normala (20 C) unele substante combustibile

se oxideaza lent; pe masura ce temperatura creste se mareste si viteza de oxidare si deci si de ardere (la

o crestere a temperaturii cu IOC, viteza de oxidare se mareste de doua, trei ori).

Compozitia chimica influenteaza si ea viteza de ardere, prin natura elementelor componente ale

substantei (corpului) respective.

Mai toate substantele combustibile contin, ca elemente de baza, carbon si hidrogen. Exista substante

combustibile care contin numai elemente care ard (de exemplu carbon, hidrogen, fosfor, sulf), acestea

prezentand cel mai mare pericol de incendiu.

Altele insa, desi sunt combustibile contin si elemente care nu ard. Prezenta elementului necombustibil

in molecula unei substante micsoreaza combustibilitatea.

Umiditatea excesiva reduce viteza de ardere, in schimb o uscaciune ridicata, la materialele solide, are o

mare influenta asupra vitezei de ardere. Pe vant puternic, arderea este alimentata intens de oxigen, iar

curentii care se formeaza (pe timpul arderii) maresc si mai mult viteza de ardere.

Scaderea presiunii atmosferice micsoreaza viteza de ardere. Cu cat acest raport este mai mare, cu atat aprinderea si arderea se produc mai repede.

Catalizatorii pot mari si ei viteza de ardere. In unele situatii, chiar si produsele reactiei au efect catalitic si, in acest caz, procesul se numeste autocatalitic. Unii catalizatori lucreaza ca inhibitori, adica reduc in ce mai mult viteza de ardere pana la incetarea definitiva.

Produsele arderii

Pe langa flacari pe timpul arderii ca produse de ardere, se mai degaja fum si o serie de gaze.

Fumul, ca produs vizibil al majoritatii produselor care ard este format din particule nearse ale materialului, din vapori sau din gaze, care-i dau un colorit caracteristic, miros si gust. In raport de culoare a fumului, de miros si de gust, se poate stabili natura materialului care arde. De exemplu, fumul de culoare alba denota ca el provine din arderea fosforului. Acest fum este foarte toxic.

Fumul de culoare cenusie, catre negru, provine din arderea lemnului, iar daca este concentrat inseamna ca lemnul a fost gudronat.

Fumul de culoare alb-galbuie, cu actiune neiritanta, este emanat pe timpul arderii hartiei, paielor si fanului.

Fumul de culoare neagra se degaja pe timpul arderii gudronului, asfaltului, petrolului, benzinei, precum si altor produse petroliere.

Fumul de culoare cenusiu-galbui se degaja pe timpul arderii combinatiilor de azot si este foarte toxic.

Culorile de albastru, alb, galben, ca si gustul fumului de dulceag si amar indica prezenta in el a unor substante otravitoare.

In compozitia fumului intra si unele produse gazoase de ardere, precum produsele de distilare uscata.

Produsele arderii cuprind substante gazoase, lichide si solide, formate in procesul de ardere.

Compozitia produselor arderii, la fel ca si a fumului, depinde de compozitia substantei aprinse si de conditiile arderii (completa sau incompleta).

Produsele arderii incomplete deseori sunt toxice si iritante, ceea ce ingreuneaza actiunea pompierilor in operatiile de stingere.

Flacarile prezinta cateva caracteristici de o reala importanta pe timpul operatiilor de stingere a incendiilor, ca de exemplu: culoarea si temperatura. Unele flacari sunt luminoase altele, neluminoase.

Luminozitatea flacarilor de benzina, benzen, acetilena, huila, lemn si a altor substante este consecinta radiatiilor electromagnetice emise de flacara.

Luminozitatea este cu atat mai mare, cu cat flacarile de gaze contin mai multe particule de corpuri solide in stare de incandescenta, in special carbon, care inainte de a arde complet emit radiatii electromagnetice. Deci, flacara este cu atat mai putin luminoasa cu cat contine un numar mai redus de particule in suspensie. De exemplu la arderea hidrogenului si oxidului de carbon in stare pura, se formeaza o flacara foarte putin luminoasa, aproape invizibila, in schimb pe timpul arderii lemnului, flacara este vizibila, tocmai datorita substantelor care se degaja (gaze combustibile) in masa carora se gasesc particule incandescente de carbon.

Inflamarea

Prin inflamare se intelege arderea rapida intr-un timp deosebit de scurt al unui amestec de vapori dintr- un lichid combustibil, cu oxigenul din aer.

Astfel notiunea de inflamabil este legata numai de lichidele combustibile.

Inflamarea apare in urma cresterii locale a temperaturii la care contribuie actiunea caldurii din exterior (corpuri incandescente, scantei electrice etc).

Este stiut faptul ca numai lichidele combustibile au calitatea de a produce la o temperatura relativ joasa gaze sau vapori care formeaza cu aerul un amestec care se aprinde in contact cu un foc deschis (flacara, corp incandescent, scanteie etc.) si care se numeste temperatura de inflamabilitate.

Inflamarea nu se poate confunda cu aprinderea, intre ele existand anumite deosebiri, ca:

a Inflamarea este specifica lichidelor combustibile, pe cand aprinderea este comuna substantelor combustibile, indiferent de starea lor;

□ Temperatura de aprindere este mai mare decat temperatura de inflamabilitate. Exemplu: petrolul incalzit pana la 60 C degaja vapori care asigura continuitatea arderii, iar sub aceasta temperatura, vaporii formati la locul de contact cu flacara se inflameaza fara a aprinde propriu-zis petrolul.

Autoaprinderea

Inainte de a ajunge la faza de autoaprindere, un material combustibil trece prin faza de autoincalzire. Autoincalzirea se produce datorita unor procese chimice sau biologice care au loc in insasi masa substantelor respective.

La aparitia fenomenului de autoaprindere nu intervine nici o sursa exterioara de aprindere; caldura necesara aprinderii rezulta in urma reactiilor chimice si biologice care au loc in masa materialului spre autoaprindere. Natura reactiilor defineste si natura autoaprinderilor. Astfel se deosebesc: Q Autoaprinderi de natura chimica;

Autoaprinderi de natura fizico-chimica;

Autoaprinderi de natura biologica;

Autoaprinderea de natura chimica

Se poate produce la substantele care au o intensa capacitate de combinare cu oxigenul din aer cu apa sau cu alte substante (acetilena in amestec cu clorul).

Substantele combustibile care pot da nastere la o autoaprindere chimica se impart in trei grupe:

grupa I - cuprinde substantele care se autoaprind in contact cu aerul. Dintre acestea fac parte fosforul alb si rosu, praful de aluminiu, praful de zinc, sulfurile de fier.

Cel mai mare pericol ii reprezinta fosforul alb care se autoaprinde la temperatura de 45C.

Pulberea de aluminiu se oxideaza in contact cu oxigenul, in special sub actiunea umiditatii si se autoaprinde.

Cauza principala a autoaprinderii sulfurilor de fier consta in insusirea lor de a se oxida in contact cu oxigenul atmosferic, degajand mari cantitati de caldura.

Dintre sulfurile de fier, cea care reprezinta o mare tendinta de autoaprindere este pirita (FeS).

Tendinta spre autoaprindere mai prezinta si sulfurile de potasiu, de calciu, de sodiu, de bariu, etc.

Un interesant caz de autoaprindere ii constituie autoaprinderea lemnului la o temperatura sub cea de aprindere. Asemenea situatii au fost inregistrate la instalatiile de uscare a lemnului, aschiilor, placajelor, la grinzile din apropierea cosurilor de fum, la peretii din dreptul sobelor supraincalzite.

grupa alia - cuprinde substantele susceptibile la autoaprindere chimica si care reactioneaza in
contact cu apa (carbura de calciu, metalele alcaline si alcalino- pamantoase, fosfura de calciu si
sodiu, etc).

Oxidul de calciu (CaO-varul nestins) in contact cu apa degaja multa caldura (300-450Cs). La operatia de stingere a varului in special cand nu se face cu exces de apa (ploaie), caldura degajata poate aprinde materialele combustibile, aflate in apropiere sau deasupra gropii de var (de exemplu, paie, fan, saci de hartie, bucati de cherestea etc.)

grupa allla- cuprinde unii oxidanti si halogeni care, in contact cu apa din substantele
organice, produc autoaprinderea acestora. In acest mod actioneaza oxigenul, clorul, fluorul, acidul azotic, peroxidul de bariu si de sodiu, permanganatul de potasiu etc.

Acetilena, hidrogenul, metanul si multe alte substante organice si metale se pot autoaprinde la reactia cu halogenii.

Acidul azotic, fiind un oxidant puternic, poate aprinde urmatoarele materiale: paie, talas etc. atunci cand vine in contact cu acestea.

Oxidantii solizi, ca: peroxizii de sodiu, de bariu, anhidrida cromica, permangantul de potasiu, cloratii si percloratii provoaca autoaprinderea alcoolilor, acetonei, glicerinei si a altor lichide usor inflamabile, miscibile cu apa.

Autoaprindere de natura fizico-chimica

Se poate produce la promotori, iar inhibitorii prezenti in masa unui material combustibil, cu tendinta spre autoaprindere, pot accelera, respectiv incetini, perioada de autoincalzire.

Procesul de autoaprindere fizico-chimic se explica, in afara reactiilor chimice si pin influenta unor factori fizici, cum ar fi suprafata mare de contact a materialelor combustibile ca oxigenul atmosferic, evacuarea insuficienta a caldurii din interior si existenta unor impuritati.

Cele mai susceptibile corpuri combustibile la autoaprindere, de natura fizico-chimica, sunt: carbunele, bumbacul, azotul de amoniu, diferite uleiuri si vopsele.

Bumbacul, sub forma de fibre sau tesaturi, impregnate cu uleiuri sicative, prezinta tendinta spre autoaprindere; aceasta este favorizata de depozitarea materialelor in straturi groase cu circulatie redusa de aer, care nu asigura o racire suficienta.

In aceste conditii, caldura degajata prin oxidarea uleiului se acumuleaza in masa de bumbac, datorita atat conductibilitatii termice mici a bumbacului, cat si vitezei crescute cu care se desfasoara reactia de oxidare a uleiurilor.

Cel mai mare pericol de autoaprindere exista atunci cand raportul dintre cantitatea de ulei si materialele care se imbiba cu acesta este de 54..

Bumbacul cu urme de ulei sau grasimi se poate autoaprinde si atunci cand este imbalotat. Focare de autoaprindere apar in interiorul balotului, in urma ridicarii temperaturii, precum si a prezentei aerului (oxigenul) in straturile interioare ale masei de bumbac.

Locurile de ulei, ramase in cabinele de pulverizare, uleiurile de in si de terebentina, deseurile de cauciuc macinate fin, prezinta, de asemenea, tendinta de autoaprindere.

Explozia

Prin explozie se intelege reactia fizico-chimica foarte rapida in care se produce o mare cantitate de gaze la temperaturi inalte, cu efectuarea de lucru mecanic. Dupa cauzele care le produc, exploziile pot fi:

explozii din cauze fizice (explozia recipientelor sub presiune, reactoarelor, autoclavelor, si a altor
aparate sub presiune);

explozii din cauze chimice (exploziile amestecurilor de gaze, vapori sau prafuri combustibile aflate
in suspensie in diferite incaperi sau aparate).

Exploziile pot fi cauze ale incendiilor, dupa cum incendiile pot fi cauze ale exploziilor.

Explozia amestecurilor de aer-gaz- aer-vapori, aer-substante solide in suspensie, nu se poate produce decat daca sunt satisfacute doua conditii:

amestecurile sa se afle intre limitele de explozie;

sa fie prezenta o sursa de caldura capabila sa declanseze arderea.
Explozia are doua limite, si anume:

limita inferioara de explozie, care reprezinta concentratia minima a gazelor, vaporilor si a prafului
in aer cand poate fi posibila explozia;

limita superioara de explozie, care reprezinta concentratia maxima a gazelor, vaporilor si a prafului
in aer.

In afara acestor limite, explozia nu poate avea loc, deoarece sub limita inferioara, amestecul nu poate exploda, iar peste limita superioara, datorita lipsei de aer, amestecul fiind prea concentrat, nu poate exploda.

Concentratia amestecurilor explozive se exprima in procente de volum sau in g/m3.

Limitele de explozie nu au o valoare constanta, deoarece amestecurile explozive sunt supuse actiunii urmatorilor factori:

temperatura mediului ambiant (cu cat temperatura creste, cu atat amestecul exploziv devine mai periculos);

presiunea la care este supus amestecul (pe masura ce presiunea scade, limitele de explozie ale
amestecurilor se apropie din ce in ce mai mult de zero); pentru fiecare amestec exploziv exista o
presiune de aprindere sub care posibilitatea aprinderii si a exploziei amestecului dispare;

a capacitatea de oxidare a hidrocarburilor (limitele de explozie cresc odata cu capacitatea de oxidare, pe cand presiunea critica scade). Explozia amestecurilor de praf cu aer depinde de urmatorii factori:

concentratia prafului (cu cat suspensiile de praf in aer pastreaza o stabilitate si o omogenitate, cu
atat pericolul de explozie este mai mare, cand se ajunge la limita de explozie);

starea fizica a prafului; cu cat gradul de dispersie este mai crescut, cu atat intervalul de explozie
este mai mare; oxigenul are acces mai usor si pericolul de explozie se mareste;

a compozitia chimica a prafului; cantitatea mare de substante volatile continute de praf face ca pericolul de explozie sa fie accentuat;

compozitia atmosferica si temperatura inconjuratoare; umiditatea micsoreaza pericolul de explozie,
in afara de acele substante cu care umiditatea intra in reactie; prezenta unor cantitati determinate de
gaze inerte de aer micsoreaza sau inlatura pericolul de explozie.

Se mentioneaza ca, in timpul unei explozii, se dezvolta brusc o mare cantitate de caldura, care provoaca dilatarea gazelor rezultate.

In timpul unei explozii, iese in evidenta efectul de detunatura. In unele cazuri, se aud doua detunaturi; prima, foarte scurta, iar a doua, de durata mai lunga, cu efect dinamic. Acest fenomen apare datorita faptului ca explozia nu se produce intr-un singur loc, ci in locuri diferite (in special la amestecurile de gaze cu aer).

Transformarile produse in urma declansarii unei explozii pot fi de natura sa formeze o deflagratie, o explozie propriu-zisa sau detonatie.

Deflagratia se datoreaza unei reactii chimice in timpul careia arderea exploziva se propaga cu o viteza de cativa centimetrii pe secunda (de exemplu, pulbere neagra presarata pe o suprafata plana).

Explozia propriu-zisa se produce atunci cand amestecul exploziv se afla intr-un recipient sau intr-o incapere inchisa si ia contact cu o sursa de aprindere. Reactia chimica se produce foarte repede, arderea avand loc cu o viteza intre 10 si 100 m/s.

Detonatia este un fenomen care are loc atunci cand reactia chimica este provocata de un soc brusc, un soc mecanic sau prin detonarea unei amorse (de exemplu, fulminatul de mercur). Unda exploziva se propaga cu o viteza extrem de mare in intreaga masa a amestecului exploziv.

In scopul inlaturarii exploziilor, este necesara respectarea urmatoarelor masuri:

evitarea surselor de aprindere, acolo unde exista sau s-ar putea forma amestecuri explozive;

folosirea aparaturii electrice adecvate mediului in care se desfasoara procesul de fabricatie;

a interzicerea de a se circula cu foc deschis in sectiile cu pericol de explozie, precum si inlaturarea posibilitatilor de a se forma scanteia de natura mecanica (prin frecare, izbire, etc).

Pentru evitarea aglomerarii amestecurilor explozive de gaze, vapori si praf cu aer, se vor respecta urmatoarele:

folosirea unei ventilatii corespunzatoare si asigurarea unei bune etanseitati a conductelor si
aparaturii;

controlul concentratiei amestecurilor explozive (folosirea metodelor moderne);

folosirea filtrelor pentru absorbtia si depunerea prafului;

a instruirea personalului in scopul unei deserviri corecte a instalatiilor si sesizarea la timp a oricarei defectiuni.

Incendiul si fazele sale

Incendiul este un proces complex de ardere, cu evolutie nedeterminata, incluzand si alte fenomene de natura fizica si chimica (transfer de caldura, formarea flacarilor, schimbul de gaze cu mediul inconjurator, transformari structurale produse in materialele de constructie si elemente de rezistenta

etc).

Agentii termici, chimici, electromagnetici, ori biologici rezultati in urma incendiului actioneaza asupra constructiilor, instalatiilor si utilizatorilor putand produce multiple efecte negative (deformatii, reducerea rezistentei, instabilitate, prabusire, respectiv arsuri, intoxicatii, traumatisme, panica s.a.). Pentru definirea notiunii de incendiu sunt necesare urmatoarele elemente care interactioneaza intre ele: a existenta substantelor si/sau materialelor combustibile si actiunea unei surse de aprindere;

initierea si dezvoltarea necontrolata in spatiu si in timp a procesului de ardere;

a necesitatea unei interventii organizate in scopul intreruperii si lichidarii procesului de ardere;

producerea unor pierderi de vieti omenesti, materiale sau de alta natura;

Prin urmare, nu orice ardere constituie un incendiu. De exemplu, nu sunt incendii:

arderea produselor in cuptoare sau in alte instalatii similare;

unele aprinderi rezultate in urma functionarii instalatiilor electrice;

arderea sub control a gunoaielor, ierburilor s.a.;

fumigatii care necesita interventii de stingere s.a.;

Datorita evolutiei aleatoare nu pot exista doua incendii la fel, deci a caror evolutie sa fie paralela. In dezvoltarea unui incendiu intervin numerosi factori: forma si dimensiunile incaperii, sarcina termica, deschiderile spre exterior, natura si pozitionarea materialelor combustibile, locul si modul de initiere a incendiilor, dispunerea incaperii in cladire. Chiar urmarind similitudinea acestor numerosi factori, experimentarile de incendiu la scara naturala dau rezultate foarte variate, uneori chiar contradictorii. Se poate totusi considera ca in evolutia unui incendiu in interiorul unei incaperi intervin cinci faze:

Aparitia focarului initial. Este faza in care, datorita unor imprejurari favorabile, sunt puse in
contact materialul combustibil cu sursa de aprindere, a carei energie, acumulata in timpul perioadei
de contact, duce la initierea incendiului.

Faza de ardere lenta. Aceasta faza are o durata extrem de variata. Absenta in numeroase
cazuri, ea poate dura cateva minute, ore si in unele situatii, chiar zile si saptamani (in cazul arderii).
Durata acestei faze depinde de natura, cantitatea si modul de distributie a materialelor combustibile
in incinta, de dimensiunile si amplasarea surselor de aprindere si de cantitatea de caldura transmisa
de acestea, cu cat materialul combustibil se aprinde mai usor, cu atat caldura degajata este mai mare
si propagarea are loc mai rapid. Aria de combustie este limitata la zona focarului (incendiu local).
Temperatura creste relativ lent, fara a atinge valori importante. Arderea se propaga la materialele
din vecinatatea sursei de initiere, care sunt termodegradate profund, dar nu distruse complet. Din
descompunerea materialelor se degaja gaze care se acumuleaza in atmosfera ambianta si formeaza
cu aerul un amestec combustibil, precum si gudroane, care contribuie la propagarea incendiului.

Faza de ardere activa. In aceasta faza, arderea se propaga la toate obiectele invecinate cu
focarul, avand aerul necesar inca in cantitate suficienta. Datorita diferentei de densitate si
curentilor de convectie, gazele calde mai usoare se acumuleaza sub tavan si ies din incinta pe la
partea superioara a deschiderilor, fiind inlocuite de un curent de aer rece care patrunde prin partea

inferioara. Exista un anumit nivel in deschideri - planul neutru - deasupra caruia gazele calde ies in permanenta. Radiatia devine principalul factor al transferului de caldura, in principal prin stratul de gaze fierbinti si fum acumulat sub tavan, propagand incendiul, si, in zone mai indepartate de focar, prin incalzirea materialelor din aceste zone la temperatura de aprindere. Natura si finisajul peretilor joaca un rol esential datorita aportului suplimentar insemnat de radiatie termica (radiatie reciproca intre pereti). Temperaturile in diferite puncte ale incintei difera mult unele fata de altele in acelasi moment, suferind importante si rapide fluctuatii. Faza de ardere poate evolua in mai multe directii:

Daca aerul necesar arderii este in cantitate suficienta, apare fenomenul de flash-over (termen
anglosaxon intraductibil, preluat ca atare in literatura de specialitate europeana, inclusiv in
standardul de terminologie SR - ISO 8421/1). Flash-over este un fenomen punctual, in care se
instaleaza brusc arderea generalizata a tuturor suprafetelor combustibile din incinta. Ca urmare,
scade brusc cantitatea de comburat (oxigenul din aer), iar procentul de oxid de carbon atinge
valoarea maxima (pana la 20%), fiind momentul cel mai periculos al interventiei pentru pompieri.
Fenomenul de flash-over este caracterizat si prin cresterea rapida, exponentiala a temperaturii si
printr-o masiva si rapida generare de fum, mai ales cand finisajul peretilor este combustibil;

Daca incinta este inchisa, cantitatea de aer necesar arderii devine in timp insuficienta. Rezulta o
incetinire, apoi o regresie in dezvoltarea focului, care poate sa se stinga spontan. Acest fenomen
este posibil si in cazul unei departari relativ mari intre masele combustibile, transferul de caldura
prin conductie nemaifiind posibil;

Daca in situatia de regresie a incendiului, are loc o admisie brusca de aer proaspat (prin
spargerea geamului, deschiderea usii, sparturi sub planul neutru) se produce fenomenul de
backdraft (termen intraductibil) care are manifestari similare celui de flash - over. Cresterea brusca
a suprafetelor in combustie, in intreaga incinta, cu reducerea procentului de oxigen si cresterea
rapida a temperaturii, masiva generare de fum.

■ Faza de ardere generalizata. Dupa producerea fenomenului de flash-over (sau, mult mai rar, backdraft) arderea se generalizeaza in intreaga incinta. Temperaturile se uniformizeaza spre valori maxime, transferul de caldura prin radiatiile devenind net preponderent. In cursul acestei faze, structurile de rezistenta sunt cele afectate de incendiu: se fisureaza si se disloca peretii, se largesc deschiderile s.a., avand ca urmare propagarea incendiului in incintele alaturate si apoi in intreaga cladire. Regimul de ardere se stabilizeaza si este conditionat fie de suprafata materialelor combustibile, fie de dimensiunile deschiderilor, deci de regimul admisiei aerului.

Modelul dezvoltarii spatiale a incendiului intr-o incinta

Avand in vedere proprietatile fizico-chimice ale gazelor de ardere si ale materialelor combustibile, orice incendiu urmeaza in primele faze, un model de dezvoltare spatiala dupa anumite reguli generale.

Cunoasterea acestui model permite identificarea mai rapida a amprentei incendiului.

In functie de configuratia incintei si de prezenta si amplasarea materialelor combustibile pot fi evidentiate si unele variante mai frecvent dezvoltate.

Principalele caracteristici ale acestui model sunt:

a) In zona focarului (in care s-a declansat incendiul) arderea dureaza mai mult decat in spatiile invecinate si deseori cu o intensitate mai mare. Prin urmare, focarul initial va prezenta de obicei urme de solicitari termice mai puternice decat spatiile invecinate.

Variante: □ La aceeasi distributie de materiale combustibile, conditiile locale influenteaza puternic arderea spre

intensificare (ventilare puternica a spatiului, prezenta unor materiale ce degaja oxigen sub actiunea caldurii sau cu potential termic ridicat);

q Daca in alte zone in care a avut loc propagarea incendiului exista un aport mai mare de aer proaspat si/sau o cantitate mai mare de materiale combustibile decat in focar, este posibil ca arderea sa scada din intensitate sau sa inceteze, iar in aceste zone procesele de ardere sa continue un timp indelungat si cu intensitate mai mare provocand degradari mai profunde decat cele din focar;

a La programarea incendiului prin canale verticale de conducte, puturi de lift, casa scarilor, ghene s. a., tirajul puternic format (efect de cos) atrage flacarile si gazele fierbinti spre partea superioara a acestora, unde efectele arderii sunt mai puternice, in timp ce la baza, unde este situat focarul, arderea este redusa sau chiar inceteaza;

Conductivitatea termica mare a unor metale favorizeaza aprinderea materialelor combustibile din
alte incinte decat focarul (propagare prin tevi, conducte s. a.), generand incendii cu manifestari mai
violente decat in incaperea initiala;

In cazul instalatiilor de transport pneumatice sau asemanatoare, urmele sunt egale pe tot traseul
datorita conditiilor de ardere similare;

Daca peretii si planseele au elemente combustibile cu goluri, incendiul se poate propaga ascuns in
interiorul acestora, deseori fara semne exterioare vizibile, putand prezenta degradari termice intense
la distanta de focarul initial;

Existenta a doua sau mai multe zone independente cu urme de ardere mai puternice indica de regula
rezultatul unei actiuni intentionate, dar nu trebuie exclusa posibilitatea unei propagari a incendiului
pe cale naturala. Astfel prabusirea de la partea superioara a constructiei a unor elemente sau
materiale aprinse formeaza focare secundare de ardere atat la nivelul focarului initial, cat si la
nivelurile inferioare, producand noi urme de solicitare intensa; de asemenea, propagarea arderii prin
reteaua de canalizare (de exemplu, ape chimic impure) poate duce la aparitia mai multor focare
dispersate;

Cand incendiul este ajutat de prezenta unor acceleratori, rezulta o intensitate neobisnuita a arderii,
cu o degradare termica intensa ce poate fi pusa in evidenta relativ usor;

b) Datorita greutatii specifice mai mici decat a aerului, gazele de ardere si fumul au o tendinta naturala de propagare ascendenta. Ca urmare, incendiul tinde totdeauna sa se propage de jos in sus, cautand configuratii constructive asemanatoare cosurilor, deoarece in asemenea locuri ascensionala proceselor de ardere este favorabila. In general, intensitatea arderii este mai mare in casele de scari, puturi, goluri din interiorul peretilor si alte constructii similare, decat in alte parti ale constructiei. Forma de dezvoltare spatiala este de con cu varful in jos (panas) localizat in focar. Unghiul diedru al conului este direct proportional cu marimea suprafetei incendiului si cu intensitatea acestuia. Deplasarea gazelor de ardere si a fumului intr-o cladire este greu previzibila si complexa, depinzand de factori cum ar fi: presiunea si temperatura aerului din interiorul si exteriorul cladirii, efectul de cos (tirajul), viteza vantului, geometria cladirii cu barierele sale (pereti, perdele), precum si ventilatia mecanica si naturala (luminatoare, ferestre, exhaustoare ). Variante:

in situatia in care in incapere au loc miscari orizontale ale aerului cu viteze mai mari decat viteza de
convectie a gazelor de ardere sau in cazul neomogenitatii atmosferei din incapere (cu temperatura
straturilor superioare mai ridicata) in faza initiala, conul de fum si gaze de ardere nu ajunge la
nivelul plafonului si se imprastie rapid pe orizontala;

in cazul arderilor mocnite (bumbac, lemn s. a.) generarea caldurii si a fumului este lenta, iar
deplasarea particulelor de fum in spatiu are loc prin difuzie, repartizandu-se uniform in intreaga
incinta. Are loc o stratificare a fumului in straturi cu temperaturi descrescatoare catre partile
inferioare, fara a provoca degradari termice masive;

in cazul miscarilor provocate ale aerului (sistem de climatizare, instalatie de ventilatie) deplasarea
fumului si a gazelor de ardere urmeaza traiectoria si viteza curentilor de aer;

de la forma de con rasturnat a amprentei incendiului face exceptie si cazul in care arderea a cuprins
de la inceput o suprafata mare (de exemplu, aprinderea unui lichid raspandit, intentionat sau nu, pe
pardoseala). Asemenea situatii duc la efecte ample de solicitare termica la mica inaltime deasupra
pardoselii (termodegradarea puternica a materialelor dintr-o zona mai intensa, urmele de ardere a
acestora incep imediat deasupra pardoselii);

c) Aprinderea initiala evolueaza spre incendiu dezvoltat numai daca deasupra flacarii initiale
ascendente se gasesc materiale combustibile in cantitate suficienta pentru cresterea volumului
proceselor de ardere. In caz contrar, de regula, dupa consumarea primului material aprins, arderea va
inceta. Statistici japoneze indica pentru prima faza a incendiului un material aprins, iar pentru faza a
doua (incendiu local - limitat la zona focarului) trei sortimente de materiale implicate.
Propagarea laterala este minima la nivelul la care s-a produs initierea arderii deoarece:

preincalzirea necesara pentru inflamarea materialelor combustibile se face greu, gazele fierbinti
avand miscare ascendenta;

datorita greutatii specifice mai mari, afluxul aerului proaspat si rece spre focar se face la baza
flacarii, la nivelul pardoselii, cu efect de racire (de aici rezulta si forma de panas a amprentei
incendiului).

Variante:

abaterea flacarii de la directia ascendenta poate avea loc datorita existentei unor curenti laterali
(tiraj sau vant) suficient de puternici sau prezentei unor curenti de aer, orientati de sus in jos, care,
uneori, pot sa impinga flacarile in aceeasi directie. Arderea coboara spre nivelurile inferioare cu
conditia prezentei materialelor combustibile pe aceasta noua directie de propagare;

a daca deasupra focarului se afla obstacole ce impiedica ascensiunea produselor de ardere (plansee, tavane, acoperisuri) evolutia incendiului se modifica, dezvoltarea in sus transformandu-se intr-o propagare laterala rapida.

Daca in deplasarea laterala sub tavane, plansee etc, gazele fierbinti intalnesc pereti, diafragme sau alte obstacole verticale, gazele se acumuleaza sub tavan, formand la partea superioara a incaperii un strat fierbinte a carui grosime creste treptat si care solicita termic si influenteaza materialele aflate la nivelul sau.

Imediat ce gazele intalnesc pe suprafata obstacolului un gol neprotejat prin care pot trece, propagarea verticala reapare, insutind sau chiar inlocuind propagarea laterala.

propagarea laterala sau de sus in jos a incendiului poate fi favorizata si amplificata de prezenta unor
acoperiri ale peretilor (tapet, vopsea, lacuri, tratamente ignifuge, adezivi s. a.). In asemenea situatii
amprenta teoretica poate fi modificata apreciabil.

Vopselurile si lacurile avand in componenta solventi inflamabili contribuie la o propagare rapida pe toate suprafetele acoperite. Tratamentele ignifuge au efect contrar, dirijand flacara spre portiunile neprotejate. Adezivii pentru diferite imbinari ale placilor lemnoase pot fi fie combustibili, fie afectati de caldura, provocand deschideri care accelereaza viteza flacarilor. Cazurile respective sunt relativ usor de sesizat din urmele gasite sau din informatii suplimentare.

d) Propagarea laterala a incendiului se produce pana la limita spatiului din mediul inconjurator, cu o
viteza mare atunci cand exista o obstructie pe directia ascensionala. Astfel, incendiile de tavan tind sa
predomine intotdeauna intr-o cladire, deoarece flacara intalnind tavanul nu poate sa mai creasca si
gazele fierbinti ataca orice element combustibil al tavanului ce va prezenta urme de degradare
accentuata.

Variante:

daca peretii sunt mai subtiri sau din materiale combustibile pot arde si transmite incendiul in
incaperea alaturata fie prin fisuri, apoi deschideri din ce in ce mai largi si in final distrugerea completa a peretelui, fie prin propagarea indirecta - transmiterea caldurii prin conductie, fetele neexpuse incalzindu-se pana cand materialele usor combustibile cu care sunt in contact (materiale textile, plastice s. a.) sunt aduse la temperatura de aprindere spontana, intrand la randul lor in combustie.

e) Avand in vedere tendinta de propagare ascensionala a incendiului toate focarele de ardere situate la partea de jos a spatiului investigat trebuie depistate si analizate ca posibile focare de initiere a incendiului. In numeroase cazuri, acestea sunt situate chiar la nivelul pardoselii. In toate aceste puncte joase de ardere, se trece la cautarea urmelor care sa permita identificarea sursei de aprindere care a initiat incendiul.

Modelul dezvoltarii incendiilor exterioare

Incendiile exterioare, spre deosebire de cele interioare, se caracterizeaza prin propagare orizontala.

Directia de propagare este influentata de configuratia terenului, de curentii de aer creati de foc si de

vant, precum si de multiplele interdependente dintre acesti trei factori. Elementele principale ale unui

model de dezvoltare sunt:

a) La nivelul solului, focul se va propaga circular, de regula relativ incet;

Incendiul se va propaga in susul pantei in cazul unor denivelari.

Variante:

vantul va crea o directie de propagare privilegiata, iar in cazul unui teren denivelat, va putea impune o
propagare spre baza dealului (pantei).

la incendii pe perimetre extinse, directia de ardere poate varia local, functie de interdependenta
factorilor (curenti de aer, teren, vant);

la incendiile de paduri, efectul de cos al copacilor inalti determina o intensificare a arderii. Incendiile exterioare sunt relativ usor de cercetat. Directia de ardere este evidenta pe partea arsa a trunchiurilor, a tulpinilor s. a. Focarul se intensifica ca punctul din care propagarea porneste in toate directiile. Surse de aprindere pot fi focuri nestinse (turisti, vanatori etc), neglijenta fumatorilor -tigara, arderi (gunoi sau iarba) scapate de sub control, scantei de la vehicule (inclusiv locomotive cu abur), trasnet, scantei electrice (linii de inalta tensiune, transformatoare), scantei de la arme de foc, energie solara, aprindere spontana, aprindere intentionata s. a.

In unele cazuri (rare) incendiile din interiorul incintelor rezidentiale se datoreaza unor surse exterioare: bucati de material aprinse si scantei de la incendiile unor cladiri invecinate, incendii de ierburi, tufisuri in exteriorul cladirii, incendii de gunoaie sau resturi scapate de sub control, incendierea intentionata a unor materiale combustibile in exterior.

Propagarea in interior este favorizata de acoperisuri din materiale combustibile, deschideri (usi, ferestre) combinate cu o directie favorabila a vantului, care transporta particule aprinse. In toate aceste cazuri, indiferent de amprenta incendiului interior, prezenta urmelor exterioare este evidenta.

PREGATIREA SI INSTRUIREA PERSONALULUI

Dispozitii generale privind instruirea PSI

Extras din Ordinul 1080/10 februarie 2000 publicat in MO 157/14 aprilie 2000

Scopul si domeniul de aplicare

Art. 1 Prezentele Dispozitii generale privind instruirea in domeniul prevenirii si stingerii incendiilor stabilesc principiile, modalitatile, cerintele si conditiile necesare in vederea organizarii si desfasurarii activitatii de instruire in domeniul prevenirii si stingerii incendiilor a persoanelor angajate in munca, in cadrul educatiei profesionale permanente.

Art. 2 Instruirea in domeniul prevenirii si stingerii incendiilor a persoanelor angajate in munca constituie parte componenta a activitatii de aparare impotriva incendiilor desfasurate de persoanele fizice si juridice potrivit prevederilor legale in vigoare.

Art. 3 Persoanele fizice si juridice care desfasoara activitati cu personal angajat in conditiile prevazute de lege sunt obligate sa organizeze si sa desfasoare instruirea acestuia in domeniul prevenirii si stingerii incendiilor pe baza prezentelor dispozitii generale, precum si a altor reglementari specifice.

Art. 4 Instruirea salariatilor in domeniul prevenirii si stingerii incendiilor este parte componenta a pregatirii profesionale a acestora si are ca scop insusirea cunostintelor si formarea deprinderilor necesare in vederea prevenirii si stingerii incendiilor la locul de munca si, dupa caz, in incinta agentilor economici si a institutiilor in cauza.

Art. 5 Termenii specifici utilizati in cuprinsul prezentelor dispozitii generale au intelesul celor utilizati in legislatia specifica domeniului apararii impotriva incendiilor.

Extras din Ordinul 1080/10 februarie 2000 publicat in MO 157/14 aprilie 2000

Categorii si cerinte specifice

Art. 6 Categoriile de instructaje in domeniul prevenirii si stingerii incendiilor, prin care se realizeaza instruirea la angajare si instruirea periodica sunt:

a)     instructajul introductiv general;

b)     instructajul specific la locul de munca;

c)     instructajul periodic ;

d)     instructajul pe schimb, acolo unde situatia o impune ;

e)        instructajul special pentru lucrari periculoase;

f)         instructajul la conversia profesionale;

g)     instructajul pentru personalul din afara agentului economic sau a institutiei;
Art. 7 Instructajul introductiv general vizeaza dobandirea de cunostinte cu privire la:

a)        sistemul de acte normative generale care reglementeaza activitatea de aparare impotriva incendiilor si de acte normative specifice profilului agentului economic sau institutiei;

b)    modul de organizare a activitatii de aparare impotriva incendiilor la nivelul agentului economic
sau institutiei;

c)        formele si metodele specifice de prevenire si stingere a incendiilor;

d)    mijloacele tehnice de prevenire si stingere a incendiilor, cu care sunt echipate constructiile si
instalatiile tehnologice proprii si modul de utilizare a acestora;

e)        modul de actiune in cazul observarii si anuntarii unui incendiu;

f)         actiunile ce trebuie intreprinse dupa perceperea alarmei de incendiu

Art. 8 La instructajul introductiv general participa urmatoarele categorii de persoane:

a) noii angajati in munca (pe baza de contract individual de munca, conventie civila etc);

b)  salariatii transferati de la o unitate la alta sau detasati in unitatea respectiva;

c)  lucratorii sezonieri, temporari sau zilieri;

d)  elevii scolilor profesionale, liceelor industriale si studentii aflati in practica de specialitate;
Art. 9 In cazul unui numar mare de participanti, la aceasta categorie de instructaj se vor constitui grupe
avand cel mult 20 de persoane.

Art. 10 Durata instructajului introductiv general se stabileste prin reglementari interne, depinzand in principal de specificul activitatii, complexitatea proceselor tehnologice, gradul de vulnerabilitate la incendiu si explozie al obiectivului, precum si de nivelul de pregatire al participantilor, dar nu va fi mai mica de 8 ore.

Art. 11 La terminarea perioadei de instructaj introductiv general persoanele instruite vor fi verificate pe baza de teste asupra cunostintelor acumulate, pentru fiecare categorie de personal stabilindu-se nivelul minim de cunostinte necesare.

Art. 12 Nu vor fi admise la locurile de munca persoanele care nu si-au insusit nivelul minim de cunostinte prezentate in cadrul instructajului introductiv general.

Art 13 Instructajul specific locului de munca se face dupa instructajul introductiv general, executandu- se individual de catre seful locului de munca respectiv.

Art. 14 La efectuarea instructajului specific locului de munca se urmareste sa se asigure participantilor cunostinte referitoare la :

a)     caracteristicile fizico-chimice si clasele de periculozitate ale substantelor, materialelor si produselor utilizate la locul de munca;

b)    cauzele potentiale si riscurile (pericolele) de incendiu si/ sau explozie specifice locului de munca, masurile de prevenire a acestora;

c)        descrierea, functionarea si modul de urmarire si interventie la instalatiile si sistemele de siguranta ale masinilor si utilajelor de la locurile de munca, inclusiv la cele de prevenire a incendiilor si avariilor tehnologice;

d)    continutul instructiunilor de aparare impotriva incendiilor si al planurilor de interventie specifice;

e)     descrierea, functionarea, amplasarea si modul de actionare a instalatiilor, utilajelor, aparatelor, dispozitivelor si mijloacelor de protectie impotriva incendiilor;

f)         sarcinile specifice care ii revin persoanei instruite pentru prevenirea incendiilor, evacuarea persoanelor si a bunurilor si pentru anuntarea si stingerea incendiilor.

Art. 15 Durata instructajului prevazut la art. 13 depinde de complexitatea locului de munca si nu va fi mai mica de 8 ore repartizate pe timpul perioadei de lucru de proba.

Art. 16 Problemele prezentate pe timpul instructajului specific locului de munca vor fi urmate in mod obligatoriu de demonstratii practice.

Art. 17 Admiterea definitiva la lucru a persoanelor instruite se va face numai dupa verificarea acestora pe baza de teste cu privire la nivelul de insusire a cunostintelor necesare.

Art. 18 Instructajul periodic se executa cu toate categoriile de salariati si are o durata de cel putin doua ore, avand drept scop reimprospatarea, completarea si detalierea cunostintelor dobandite prin instructajul introductiv general si prin instructajul specific locului de munca.

Art. 19 Instructajul periodic se executa pe baza tematicii anuale si a graficului de instruire, aprobate de conducere.

Art. 20 Tematica orientativa anuala de instruire, adaptata fiecarei categorii de salariati, se structureaza de regula astfel:

a)     actele normative care reglementeaza activitatea de aparare impotriva incendiilor;

b)    obligatiile generale si specifice care revin categoriilor de salariati;

c)     riscul de incendiu, cauzele potentiale de incendiu prezentate de instalatiile utilitare ale constructiilor si de procesele de munca desfasurate, normele, regulile si masurile de prevenire si inlaturare a acestora;

d)      descrierea, functionarea, intretinerea si modul de utilizare a tuturor sistemelor de protectie impotriva incendiilor, aflate in dotare;

e)       actiunea salariatilor in cadrul echipelor de interventie (raspuns) in caz de incendiu la antrenamente si exercitii practice;

Art. 21 Tematica orientativa se adapteaza si se completeaza pe parcurs de catre cei care executa instruirea cu concluziile si invatamintele rezultate din:

a)       controalele efectuate privind respectarea normelor si a sarcinilor stabilite;

b)      incendiile si evenimentele produse in sectoare de activitate similare;

c)       alte probleme care se considera necesare;

Art. 22 In graficul anual de instruire se mentioneaza periodicitatea instructajelor si se precizeaza zilele in care acestea se executa, esalonat, pe locurile de munca si pe categorii de salariati.

Art. 23 Intervalul dintre doua instructaje periodice se stabileste de catre conducere, tinand seama de urmatoarele:

cel mult o luna (30 de zile) pentru personalul muncitor cu functii de executie sau operative;

1 - 3 luni pentru personalul care lucreaza direct si nemijlocit la aparate, masini, utilaje si instalatii tehnologice;

luni pentru personalul TESA din sectiunile si sectoarele de productie, control tehnic, cercetare, proiectare, de intretinere si reparatii, investitii, transporturi, precum si pentru cei ce lucreaza in institutii publice;

1 - 6 luni pentru personalul TESA care are atributii de organizare, conducere si control, pentru cei din conducerea agentului economic sau a institutiei, precum si pentru cei din structura autoritatilor publice locale si a administratiei publice centrale de specialitate si a institutiilor statului.

Art. 24 Instructajul periodic se va face obligatoriu in urmatoarele cazuri:

a)       cand un salariat a lipsit mai mult de 30 de zile calendaristice de la locul de munca;

b)      cand s-au adus modificari procesului tehnologic sau au fost introduse noi tehnologii;

c)       la reluarea activitatii dupa producerea unui eveniment negativ (incendiu, explozie, calamitate
naturala, avarie etc);

d)      cand au aparut modificari ale legislatiei specifice domeniului apararii impotriva incendiilor sau
conexe acesteia.

Fisa individuala de instructaj PSI

In conformitate cu normele legale care reglementeaza domeniul de prevenire si stingere a incendiilor, sunt obligatorii urmatoarele categorii de activitati:

instruirea la angajare si instruirea periodica a salariatilor privind normele si masurile specifice de
prevenire si stingere a incendiilor, precum si asupra sarcinilor ce le revin din planul de interventie;



participarea salariatilor la instruirile si exercitiile privind prevenirea si stingerea incendiilor;

asigurarea indeplinirii la termen a masurilor de aparare impotriva incendiilor, stabilite potrivit legii;

Pentru a raspunde acestor necesitati pentru fiecare angajat din cadrul locatiilor se va intocmi la angajare si se va completa ulterior periodic, fisa individuala de instructaj PSI.

Instructajul introductiv general

Vizeaza dobandirea de cunostinte cu privire la:

a. Sistemul de acte normative generale, care reglementeaza activitatea de aparare impotriva
incendiilor si de acte normative specifice societatii.

b. Modul de organizare a activitatii de aparare impotriva incendiilor la nivelul societatii.

c. Formele si metodele specifice de prevenire si stingere a incendiilor.

d. Mijloacele de prima interventie din dotarea societatii.

e. Modul de actiune, in cazul observarii si anuntarii unui incendiu, precum si actiunile ce trebuie intreprinse dupa perceperea alarmei.

La instructajul introductiv general participa urmatoarele categorii de persoane:

Noii angajati in munca (pe baza de contract individual de munca, conventie civila etc).

Lucratorii temporari sau zilieri

Durata instructajului introductiv general va fi de 8 ore.

La terminarea perioadei de instructaj, persoanele instruite vor fi verificate, pe baza de teste, asupra cunostintelor acumulate, pentru fiecare categorie de personal, stabilindu-se nivelul minim de cunostinte necesare.

Persoanele care nu si-au insusit nivelul minim de cunostinte, prezentate in cadrul instructajului, nu vor fi admise la locurile de munca.

Instructajul specific locului de munca

Asigura anajatilor cunostintele referitoare la:

a. Caracteristicile fizico - chimice si clasele de periculozitate ale substantelor, materialelor si produselor utilizate in procesul muncii.

b. Cauzele potentiale si riscurile de incendiu, specifice locului de munca, masurile de prevenire ale
acestora.

c. Continutul instructiunilor de aparare impotriva incendiilor si al planului de interventie, specific
locului de munca.

d. Descrierea, functionarea, amplasarea si modul de actionare a mijloacelor de prima interventie.

e. Sarcinile specifice, care revin persoanei instruite, pentru prevenirea incendiilor, evacuarea
persoanelor si a bunurilor si pentru anuntarea si stingerea incendiilor.

Durata instructajului specific locului de munca va fi de 8 ore, repartizate pe timpul perioadei de lucru de proba.

Problemele prezentate pe timpul instructajului specific locului de munca vor fi urmate de demonstratii practice.

Admiterea definitiva, la lucru, a persoanelor instruite, se va face numai dupa verificarea acestora, pe baza de teste cu privire la nivelul de insusire a cunostintelor necesare.

Instructajul periodic

Se executa cu toate categoriile de angajati si are o durata de 2 ore, avand drept scop reimprospatarea, completarea si detalierea cunostintelor dobandite prin instructajul introductiv general si prin instructajul specific locului de munca. Instructajul periodic se executa pe baza tematicii anuale si a graficului de instruire, aprobate de conducere. Intervalele dintre doua instructaje sunt stabilite astfel:

b) Cel mult o luna (30 de zile) pentru personalul muncitor, cu functii de executie sau operative.

c) 6 luni pentru intreg personalul TESA din cadrul societatii.

Instructajul periodic se va face, in mod obligatoriu, si in urmatoarele cazuri:

Cand un salariat a lipsit mai mult de 30 de zile calendaristice de la locul de munca.

La reluarea activitatii, dupa producerea unui eveniment negativ (incendiu, explozie, avarie, calamitate naturala).

Cand au aparut modificari ale legislatiei specifice domeniului apararii impotriva incendiilor sau conexe acesteia.

Pe timpul desfasurarii instructajului periodic se va pune accent pe demonstratiile practice.

Verificarea persoanelor instruite, privind cunostintele insusite si deprinderile formate in timpul instructajului periodic, se va face prin sondaj insistandu-se, de fiecare data, pentru clarificarea problemelor si eliminarea deficientelor constatate.

Anual, se efectueaza o verificare de fond, pe baza de teste tip chestionare, asupra nivelului de insusire si de cunoastere a problemelor care au facut obiectul instructajului periodic, rezultatele consemnatu-se in fisa individuala de instructaj.

Instructajul special pentru lucrari periculoase

Se executa inainte de inceperea unor lucrari, care se efectueaza in incinta spatiilor societatii, in timpul carora pot aparea situatii generatoare de incendiu, din cauza manifestarii unor surse specifice de aprindere sau a crearii unor conditii potential explozive. Lucrarile care fac obiectul unui astfel de instructaj in cadrul societatii se refera in principal la:

d)     Lucrari de sudare.

e)     Lucrari de taiere sau lipire cu flacara.

f)         Lucrari care pot provoca scantei mecanice.

Lucrari care pot provoca scantei si arcuri electrice sau scurt circuite.

Efectuarea instructajului special, pentru lucrari periculoase, se consemneaza in permisul de lucru cu foc deschis sau in fisele individuale, dupa caz.

ANEXE

ANEXA 1 Efectele negative ale agentilor termici, chimici, electromagnetici ori biologici, care pot

interveni in caz de incendiu, asupra constructiilor, instalatiilor si utilizatorilor

Nr.

Agenti

Constructii si

Utilizatori

Cit

instalatii

Actiuni

Efecte

Efecte

Termici:

-afumare

-depuneri de

-intoxicare

-degajare caldura,

-incalzire

funingine

-arsuri

fum, gaze fierbinti si

-termodegradare

-deformatii

-reducerea vizibilitatii

alte produse nocive;

-aprindere

-reducerea

-impregnarea cu fum

-flacari

rezistentei

a imbracamintei

mecanice

-aprinderea

-ardere

imbracamintei

-instabilitate

-panica

-prabusire

-raniri si alte

traumatisme

Chimici:

-aprindere

-intensificarea

-intoxicare

-substante si

-explozie

arderii

-arsuri

produsi de ardere

-instabilitate

-reducerea vizibilitatii

combustibili sau

-prabusire

-panica

explozivi

-deformatii

-traumatisme

deteriorarea

etanseitatii

-reducerea

rezistentei

mecanice

-apa din

-incarcare

-deteriorarea

-cresterea umiditatii

substantele

Suplimentara

etanseitatii

aerului

stingatorare

-soc termic

-dislocare

-udare

-reactii chimice

-inghet

reducerea vizibilitatii

-explozii

-instabilitate

-degeraturi

prabusire

-intoxicare

-traumatisme

Electromagnetici:

-scurtcircuite

-noi focare

-electrocutare

-electrici

-contaminare

-arsuri

-radioactivi

-traumatisme

-iradiere

Biologici:

-deteriorarea spatiilor

-contaminare

-infectare biologica

-virusi

in care se afla agentii

-bacterii

Biologici

-animale infectate

A. Sisteme, instalatii, aparate si dispozitive de semnalizare, alarmare si alertare in caz de incendiu

Tipuri

Elemente componente

Functii indeplinite

Sisteme si instalatii de semnalizare a incendiilor (cu actionare automata, manuala sau mixta

-echipamente de control si semnalizare -detectoare de incendiu -butoane manuale de semnalizare -circuite de legatura -echipamente si dispozitive anexe (surse de energie, dispozitive de alarmare acustica si optica etc)

-detectare, semnalizare -avertizare, alarmare -alertare, evacuare -actionarea echipamentelor de protectie si stingere

Detectoare autonome (domestice sau rezidentiale)

-detector de fum -elemente de semnalizare acustice si/ sau optice

-detectare, semnalizare -avertizare, alarmare -evacuare

Sisteme pentru avertizare, alarmare

-dispozitive acustice (sirene electrice, clopote, sonerii, amplificatoare de voce generatoare de semnale) -dispozitive optice (lampi semnalizatoare, panouri de semnalizare) -statii de radioficare sau radioamplificare -televiziune cu circuit inchis -interfoane

-avertizare, alarmare -evacuare

Sisteme de transmitere a apelurilor de urgenta pentru alertarea fortelor de interventie

-dispozitive automate de transmitere a semnalului de alarma la serviciile de pompieri -mijloace si aparate de comunicatie (telefoane fixe, mobile, directe, cap la cap, statii radio etc)

-alertare

B. Sisteme, instalatii si dispozitive de limitare si stingere a incendiilor

 

Tipuri

Functii indeplinite

Substante de stingere

 

Instalatii de stingere cu apa tip sprinkler conventionale

-detectare, semnalizare -stingere automata

- apa-apa; apa-aer; apa-antigel

 

Tip sprinkler rezidentiale

-detectare, avertizare -stingere automata

-apa

 

Tip drencer (cu actionare automata/ manuala)

-limitare, stingere, racire

-apa

 

Pulverizatoare (cu actionare automata/ manuala)

-limitare, stingere, degazare

-apa

Hidranti interiori

-limitare, stingere

-apa, spuma

Hidranti exteriori

-limitare, stingere, racire

-apa, spuma

Coloane uscate

-stingere

-apa

Instalatii de stingere cu spuma (semifixe/ fixe)

-stingere, protectie

-spuma aeromecanica

Instalatii de stingere cu gaze inerte (joasa/ inalta presiune, cu actionare automata/ manuala)

-stingere, racire, inertizare

-dioxid de carbon, azot, alte gaze

Instalatii de stingere cu inlocuitori de haloni

-stingere

-inlocuitori de haloni

Instalatii de stingere cu abur (semifixe/ fixe, cu actionare automata/ manuala)

-limitare, stingere, diluare

-abur

Instalatii de stingere cu pulberi (fixe/ mobile, cu actionare automata/ manuala)

-stingere

-pulberi stingatoare

Sisteme si instalatii de stingere cu aerosoli

-stingere

-aerosoli

Dispozitive si sisteme de evacuare a fumului si gazelor fierbinti produse de incendiu (volet, trapa, cupolet)

-limitarea propagarii incendiilor

Dispozitive si sisteme de autoinchidere

-actionare usi, obloane, cortine de siguranta

C. Stingatoare si alte a

parate de stins incendii

Tipuri

Substante de stingere

Stingatoare portative

-apa, spuma, pulberi stingatoare, dioxid de carbon, inlocuitori de haloni

Stingatoare transportabile

Stingatoare automate cu lichid pulverizat

-substante speciale de stingere

Generatoare portabile cu aerosoli

-aerosoli

D. Utilaje, unelte si alte mijloace initiale de interventie

Tipuri

Functii indeplinite

Electrogenerator de spuma de inalta infoiere

-producere spuma

Hidrogenerator de spuma de inalta infoiere

-producere spuma

Electroincarcator pentru pulbere

-incarcare pulbere

Tun remorcabil pentru apa si spuma

-stingere, racire

Electropompa transportabila

-asigurare presiune

Ventilatoare mobile

-evacuarea fumului, a gazelor fierbinti, introducere de aer

Topoare, tarnacoape, rangi de otel, cangi cu coada, lopeti, galeti, maturi, furci etc

-asigurarea conditiilor de interventie in caz de incendiu

Alte mijloace initiale de interventie: panouri de incendiu, lazi cu nisip, butoaie cu apa, paturi si prelate ignifuge, dispozitive pentru degajare, delimitare-intreruperea arderii la diferite focare

E. Substante de stingere

Apa

-apa -apa imbunatatita chimic

Spumanti

-proteinici (P) -fluoroproteinici (FP) -fluoroproteinici cu formare de film apos (FF) -sintetici (S) -rezistenti la alcool (AR)

Pulberi stingatoare

-pulberi ABC -pulberi BC -alte tipuri de pulberi (speciale)

Abur

-abur saturat -abur supraincalzit

Gaze inerte

-dioxid de carbon -azot

Agenti stingatori sau neutralizatori speciali

-hidrofluorocarburi (HFC)

-inlocuitori de tip gaze inerte -aerosoli

s






Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate