Piata firmei de transport rutier

PIATA FIRMEI DE TRANSPORT RUTIER

Rolul studierii pietei si a oportunitatilor oferite de ea reprezinta punctul de plecare in activitatea transportatorilor rutieri care se informeaza asupra urmatoarelor date:

a) structura si dimensiunile pietei (marimea segmentului de piata la care se doreste sase acceada);

b) modificarile prevazute pentru viitor;

c) necesitatile, dorintele si motivatiile clientilor actuali sau a celor potentiali;

d) pozitia companiei pe piata fata de concurenta.

Piata privind transportul de marfa poate fi impartita in functie de:

1) Zona geografica: transporturi rutiere locale, regionale, nationale, internationale,multimodale (cand continua cu transportul containerelor);

2) Dupa felul marfurilor: transporturi auto complete; transporturi auto de grupaj; transporturiauto speciale - animale vii, produse periculoase;

3) Dupa greutatea marfurilor transportate: transportul marfurilor cu greutate in parametrii admisi pe piata interna si internationala; transporturi agabaritice, cand greutatea (sau volumul) depasesc standardele tehnice admise.

In practica, este greu sa obtii toate informatiile necesare despre piete, clienti si concurenta, de obicei se ajunge la o cantitate limitata de date. Este necesara o privire generala si analitica asupra celor 4 categorii mentionate mai sus. Detinerea unor date numerice din piata fara a cunoaste motivele de cumparare, punctele slabe si forte ale propriei companii, nu

ofera o imagine suficient de clara, si, in acest mod, nu poate constitui o baza de plecare pentru stabilirea unei politici de marketing pentru dezvoltarea activitatii propriei firme.

In functie de aceste caracteristici firmele care presteaza servicii de transporturi auto pe piata sunt specializate in firme care au dotari cu mijloace auto destinate: pentru piata interna; pentru piata externa; pentru o structura specifica de marfuri: autovehicule frigorifice, izoterme, cu regim de mentinere sub presiune a gazelor, pentru marfuri sub forma lichida,

destinata consumului uman sau industrial s.a. Astfel, intalnim societati de transport auto cu grade diferite de marime, in functie de parcul auto, de structura lor si de disponibilitatea de a efectua diferite feluri de transport auto.

In felul acesta, segmentele de piata sunt urmatoarele:

- piata transporturilor interne;

- piata transporturilor internationale;

- piata transporturilor de grupaj (trafic intern si/sau international);

- piata transporturilor specializate pe felul produselor (chimice, alimentare, sticlarie s.a.);

- piata transporturilor rutiere containerizate.

200

Aceasta segmentare nu este restrictiva, ea fiind flexibila la raporturile dintre cerere si

oferta ce se manifesta pe piata.

1.1  Oferta

Transportul rutier este o modalitate de transport terestru si un subsistem al sistemului national si international al transporturilor care asigura deplasarea cu ajutorul autovehiculelor si al mijloacelor de tractare, a marfurilor.

Autovehiculele se caracterizeaza printr-o mobilitate deosebita, nefiind legate de instalatii speciale fixe (ca in transportul feroviar). Datorita acestui fapt, ele pot patrunde in locuri unde alte mijloace de transport nu au accesibilitate, constituind o componenta indispensabila a transporturilor multimodale, maritime, aeriene, feroviare, fluviale.

Marketingul serviciilor in transportul rutier are o dinamica deosebita si este foarte bine segmentat. Macromarketingul are in acest caz un rol mai putin important fata de cazul transportului feroviar, maritim sau fluvial.

Cu ajutorul autovehiculelor se pot organiza transporturi directe de la furnizor la beneficiarul marfurilor din tara sau strainatate, evitandu-se transbordarile si consecintele acestora (manipulari costisitoare, pierderi cantitative si calitative, rataciri de colete, sustrageri).

Mijloacele de transport auto dezvolta viteze tehnice si comerciale ridicate, satisfacand cererea mai ales pentru clientii care au nevoie de servicii pentru transportul marfurilor perisabile sau al celor cu un grad de urgenta ridicat.

Oferta mijloacelor auto poate asigura livrari succesive la termene stabilite, contribuind in mod direct la scaderea stocurilor de siguranta si eliminarea depozitarilor excesive, asigura temperaturi optime de conservare a calitatii marfurilor pe parcursul transportului, ele pot fi usor redirijate in functie de conjunctura pietei interne sau externe.

Productia mijloacelor de transport auto necesita investitii specifice mai mici fata de cele mar itime, aeriene s.a., iar pregatirea conducatorilor auto se realizeaza cu cheltuieli mai reduse si intr-un timp mult mai mic fata de cei de la calea ferata, transportul maritim sau aerian. Totusi, preturile sunt relativ ridicate.

Limitele mijloacelor de tra nsport auto sunt urmatoarele:

capacitatea de transport este relativ redusa per tona/m3 in comparatie cu transportul feroviar si naval;

eficienta se realizeaza pe distante relativ scurte;

transportul este afectat de criza energetica pe plan intern si international - combustibilii sunt din ce in ce mai scumpi.

Tendintele care se manifesta in transportul auto din Romania si din alte tari sunt generate de preocuparile specialistilor, dintre care mentionam:

- tendinta de crestere a puterii si capacitatii de transport a mijloacelor auto;

- tendinta de extindere a tractiunii diesel;

- adancirea specializarii impuse de specificul diverselor marfuri;

- cresterea preocuparilor pentru construirea unor mijloace de transport auto cu consumuri de carburanti cat mai mici, cu protejarea mediului inconjurator si care sa poata sa functioneze prin utilizarea si a altor surse de energie.

In practica, in derularea contractelor, expeditorii sau detinatorii de parc auto fac oferta in functie de parcul activ pe care-l au in dotare sa u pe care il pot inchiria, in functie de structura cererii: felul marfii, conditia de livrare, termenul de livrare, locul de incarcare si locul de descarcare si altele.

1.2. Cererea

Activitatea de marketing conduce la atragerea si satisfacerea clientelei. Unele dintre problemele care apar in derularea serviciilor de transport de marfuri sunt legate de continuitate si regularitate, ceea ce creeaza sansa stabilirii unor relatii constante intre firma transportatoare

si client. Cele doua probleme care trebuie rezolvate sunt urmatoarele:

a) Adaptarea sistemului de servicii la procesele ce au loc in cadrul firmei expeditoare sau transportatore, precum si in cadrul raportului dintre firma si client;

b) Reteaua de relatii. Clientul are contacte la diferite nivele cu firma de transport (cu personalul operativ, cu personalul de la depozite, cu reprezentatii manageriali).

In practica, cererea se manifesta sub forma unei solicitari de transport care cuprinde, in principal, date privind marfa, conditia de livrare, termenul de livrare, locul de incarcare/ descarcare si alte solicitari. La randul sau, prestatorul de servicii de transport auto analizeaza in detaliu cererea, clarifica toate cererile care nu sunt complete si transmite oferta care contine

date privind existenta reala a capacitatii de transport auto, termenul de livrare si pretul transportului. Pe baza acestei oferte, clientul analizeaza toate datele si le compara cu cele ale concurentei, luand o decizie finala, ce se concretizeaza prin comanda ferma de transport auto.

2. MEDIUL EXTERN AL COMPANIILOR DE TRANSPORT   RUTIER DE MARFURI

2.1. Cadrul juridic International

Cresterea schimburilor economice internationale solicita tot mai mult contributia transportului rutier, datorita vitezelor sale comerciale mai ridicate pe care le realiza, a posibilitatilor sale de a livra marfurile direct la domiciliul destinatarilor (door to door) si de a se adapta rapid la schimbarile ce se manifesta pe pietele nationale si internationale.

Extinderea rapida a transporturilor rutiere internationale a impus constituirea unei organizatii internationale a transportatorilor rutieri, care sa apere in mod activ interesele membrilor sai, sa simplifice si unifice reglementarile si uzantele relative la circulatia rutiera, sa promoveze si sa dezvolte expeditiile rutiere. Astfel, la 23 martie 1948, a fost infiintata, cu

sediul la Geneva, o asociatie neguvernamentala, denumita "Uniunea Internationala a Transportatorilor Rutieri" 1 (IRU).

Calitatea de organ consultativ al ECOSOC2 si CEE3 si bunele sale relatii de colaborare au facilitat adoptarea initiativelor IRU si punerea in aplicare a "Acordului cu privire la reprimarea restrictiilor si libertatea circulatiei rutiere", cunoscut sub denumirea de "Libertatile Rutiere de la Geneva". IRU a contribuit direct sau prin colaborare cu alte organizatii la

elaborarea diferitelor instrumente comerciale, juridice si tehnice, menite sa promoveze transportul international de marfuri cu mijloace auto, dintre care amintim:

1. Conventia referitoare la Contractul de Transport International de Marfuri in Traficul Rutier cunoscuta sub numele de "Conventia CMR"4.

2. Conventia vamala privitoare la transportul international de marfuri sub acoperirea carnetelor TIR 5

3. Asociatia Internationala pentru Transportul Profesional al Marfurilor sub Temperatura Dirijata - Transfrigoroute Europe.

4. Serviciul de Asistenta Mutuala Internationala - AMI.

5. Acordul European referitor la Munca Echipajelor de pe Autovehiculele care efectueaza Transporturi Internationale Rutier, semnat in 1970, la Geneva.6

6. Uniunea Internationala a Societatilor de Transport Combinat - Cale Ferata - Auto - UIRR. Fondata in 1970, sub auspiciile UE, are ca scop crearea unor avantaje suplimentare utilizatorilor celor doua modalitati de transport - feroviar-rutier.

7. Conventia privind Circulatia si Semnalizarea Rutiera.

8. Acordul European privind Transportul Marfurilor Periculoase - ADR.

9. Conventia pentru Asigurarea Impotriva Raspunderii Civile - Cartea Verde.

10. Admiterea Temporara a Marfurilor sub Acoperirea Carnetului ATA faciliteaza transportul mostrelor pentru expozitiile si simpozioanele internationale.

11. Conventia vamala privind tranzitul global intre tarile membre UE, AELS si CEFTA.

La acestea, se adauga si alte acorduri si conventii, toate avand scopul de a asigura un cadru juridic clar si concis pentru toti participantii la derularea contracte lor (exportator, expeditor, transportator, importator, vama).

2.2. Cadrul juridic national

In Romania, cadrul juridic al drepturilor si obligatiilor participantilor la transportul rutier este prevazut in Codul Civil, Codul Comercial si in Regulamentul aprobat prin H.C.M. nr. 941/1959, privind receptia, expeditia si primirea marfurilor, precum si stabilirea raspunderii expeditorului, carausului si destinatarului in circulatia rutiera. Regulamentul este utilizat

ca baza de interpretare a obligatiilor pa rtilor contractante.

Codul Comercial - art. 413, alin. 1 precizeaza: "contractul de transport are loc intre expeditor sau acela care da insarcinarea pentru transportul unui lucru si intreprinzatorul care se obliga a-l face in numele sau propriu si pe socoteala altuia".

2.2.1. Contractul de transport rutier

Scrisoarea de trasura rutiera de tip CMR constituie dovada materiala a conditiilor de incheiere a contractului de transport in traficul rutier international de marfuri, precum si dovada primirii marfii de catre transportator. Expeditorul sau transportatorul pot conveni

pentru intocmirea de scrisori de trasura rutiere separat pentru fiecare autovehicul incarcat sau pentru fiecare fel/lot de marfa.

Scrisoarea de transport rutier tip CMR (fig. nr. 5.2 si 5.3) trebuie sa contina obligatoriu cel putin urmatoarele date:

. locul si data intocmirii;

. numele si adresa predatorului (exportatorului);

. numele si adresa transportatorului (expeditorului);

. locul si data primirii marfii si locul prevazut pentru eliberarea acesteia;

. numele si adresa destinatarului;

. denumirea curenta a marfii si felul ambalajului, iar pentru marfurile periculoase denumirea lor in general recunoscuta;

. numarul coletelor, marcajele speciale si numerele (inscriptiile) lor;

. greutatea bruta a marfii sau cantitatea totala a acesteia altfel exprimata;

. conditia de livrare INCOTERMS 2000;

. cheltuielile aferente transportului (pret de transport, accesorii, taxe vamale, cheltuieli survenite de la incheierea contractului si pana la eliberarea marfii);

. instructiuni pentru formalitati vamale si altele;

. mentiunea ca transportul este supus regimului stabilit prin CMR si nici alte clause contrare.

Dupa caz, scrisoarea de trasura rutiera tip CMR trebuie sa contina si urmatoarele indicatii privind:

. interzicerea transbordarii;

. cheltuielile pe care expeditorul le preia in sarcina sa;

. totalul sumelor ramburs de perceput la eliberarea marfii;

. valoarea declarata a marfii si suma care reprezinta interesul special la eliberare;

. instructiunile expeditorului catre transportator cu privire la asigurarea marfii;

. termenul convenit pentru efectuarea transportului;

. lista documentelor predate transportatorului;

. orice alta indicatie pe care partile contractante o considera utila.

Raspunderile participantilor la contract sunt:

1. Expeditorul raspunde pentru toate cheltuielile si daunele pricinuite transportatorului din cauza insuficientei sau a inexactitatii datelor inscrise in Scrisoarea de trasura CMR si a celorlalte documente pe care el le completeaza si le elibereaza (carnet TIR, CMR).

Potrivit conditiilor reglementate prin Conventia CMR, expeditorul este raspunzator fata de transportator pentru daunele pricinuite persoanelor, autovehiculului sau marfurilor, precum si pentru cheltuielile cauzate de defectuozitatea ambalajului marfii, in afara de cazul in care aceasta defectuozitate este aparenta sau cunoscuta transportatorului in momentul

primirii marfii, acesta nefacand rezerve in legatura cu ea.

Ca urmare a dreptului sau de dispozitie asupra marfii, expeditorul poate cere modificarea ulterioara a contractului de transport rutier, solicitand transportatorului fie oprirea transportului, fie schimbarea locului prevazut pentru eliberarea marfii, fie eliberarea marfii unui alt destinatar decat cel indicat in Scrisoarea de trasura rutiera. Acest drept al expeditorului,

de a dispune asupra marfii, se stinge, insa, in momentul in care al doilea original al scrisorii de trasura rutiera CMR a fost remis destinatarului sau in momentul in care marfa a fost eliberata destinatarului contra unei dovezi de primire.

De retinut, insa, faptul ca, in situatiile in care este vorba de rea-credinta, in legatura cu executarea instructiunilor primite ulterior, sau in cazurile in care transportatorul nu a cerut prezentarea primului exemplar original al Scrisorii de trasura rutiere CMR, acesta poate fi facut raspunzator.

De asemenea, daca, dupa sosirea marfii la destinatie, se ivesc impedimente la eliberare, transportatorul este obligat sa ceara instructiuni de la expeditor, inclusiv in situatiile in care destinatarul refuza primirea marfii (expeditorul are dreptul sa dispuna asupra marfii), fara a mai prezenta primul exemplar original al Scrisorii de trasura CMR.

2. Transportatorul. Potrivit prevederilor Conventiei CMR, transportatorul este raspunzator, ca si un comisionar, de consecintele pierderii sau utilizarii inexacte a documentelor care insotesc Scrisoarea de trasura CMR, cu precizarea ca despagubirea care i se pune in

sarcina, nu poate totusi sa o depaseasca pe aceea pe care ar fi datorat-o in caz de pierdere a marfii.

Transportatorul raspunde pentru pierderea totala sau partiala a marfii, pentru avariile produse intre momentul primirii marfii si cel al eliberarii acesteia, precum si pentru intarzierea la eliberare. El poate fi exonerat de aceasta raspundere daca pierderea, avaria sau intarzierea au avut drept cauza fie o culpa a persoanei care are dreptul sa dispuna de marfa sau un ordin (instructiuni) al acesteia (care sa nu fie insa o consecinta a culpei transportatorului), fie un viciu propriu al marfii sau circumstante pe care transportatorul nu putea sa le evite si ale caror consecinte nu le putea preveni. In acest sens, transportatorul nu poate insa invoca, pentru a fi exonerat de raspundere, nici lipsa carburantului, nici defectiunea autovehiculului pe care il foloseste pentru efectuarea transportului si nici culpa persoanei de la care l-a inchiriat sau a prepusilor acesteia.

In general, conform prevederilor conventiei CMR, transportatorul nu raspunde daca pierderea sau avarierea marfii se datoreaza urmatoarelor imprejurari:

. folosirea de autovehicule descoperite, fara prelata, daca aceasta clauza a fost convenita in mod expres cu expeditorul si mentionata in Scrisoarea de trasura CMR;

. lipsa sau defectiunile ambalajului utilizat pentru marfurile transportate sau efectuarea unei ambalari necorespunzatoare;

. manipularea si stivuirea in general a marfii au fost efectuate de catre expeditor, destinatar sau persoane care au actionat in contul acestora;

. natura unor marfuri transportate, care poate determina fie o pierdere totala sau partiala, fie o avarie, ca, de exemplu: scurgere, ruginire, uscare, risipire, spargere, atac al insectelor sau rozatoarelor etc.;

. insuficienta sau neconcordanta marcajelor (numerelor) coletelor;

. transportul de animale vii.

In aceste cazuri, transportatorul este exonerat de raspundere numai daca face dovada ca a luat toate masurile care ii reveneau in mod normal si ca s-a conformat instructiunilor speciale care i-au fost date.

Se considera intarziere la eliberare situatia in care marfa nu este eliberata in termenul convenit si inscris in Scrisoarea de trasura CMR sau marfa nu este eliberata dupa trecerea a 30 de zile de la expirarea termenului convenit.

Cuantumul despagubirii acordate de transportator (caraus) nu poate totusi depasi suma prevazuta in Conventia internationala CMR. Separat, transportatorul va mai restitui total sau partial taxa de transport, taxele vamale si alte cheltuieli ivite cu ocazia expe dierii marfii, fara insa a datora si alte daune-interese pentru pierderea respectiva.

In caz de avarii, despagubirea acordata de transportator nu poate depasi suma calculate pentru pierderea totala, daca intreaga expeditie este avariata, sau suma calculata pentru pierderea partii depreciate, in caz de avarie partiala.

Pentru pagubele suferite, pana la primirea despagubirii cuvenite, cel in drept poate pretinde dobanzi, care se calculeaza intr-un cuantum de 5% pe an, incepand din ziua reclamatiei adresate in scris transportatorului, sau daca nu a existat reclamatie, din ziua prezentarii actiunii in justitie.

Transportatorul care a platit in final despagubiri, expeditorului sau destinatarului, are drept de regres contra celorlalti transportatori participanti la executarea contractului de transport rutier. Acest drept, in conformitate cu prevederile conventiei CMR, se exercita cu respectarea urmatoarelor reguli:

. transportatorul prin fapta caruia s-a produs paguba trebuie sa suporte singur despagubirea cuvenita, indiferent daca a platit -o el sau un alt transportator;

. daca paguba s-a produs prin fapta a doi sau mai multi transportatori, fiecare dintre ei va suporta, din totalul despagubirii, o suma proportionala cu partea sa de raspundere;

. daca nu se poate stabili care dintre transportatori a produs prin fapta sa pa guba respectiva, despagubirea cuvenita se va suporta proportional, de catre toti trans portatorii participanti, in functie de partea din pretul de transport care le-a revenit;

. daca unul dintre transportatori devine insolvabil, partea de despagubire care ii revine se repartizeaza intre restul transportatorilor participanti, de asemenea proportional cu pretul de transport incasat.

3. Destinatarul poate dispune la randul sau de marfa, chiar din momentul intocmirii Scrisorii de trasura CMR, daca expeditorul face o mentiune in acest sens pe scrisoare. De retinut, insa, ca daca, exercitand dreptul sau de dispozitie, destinatarul a ordonat eliberarea marfii unei alte persoane, aceasta nu mai poate desemna la randul sau alti destinatari.

Daca destinatarul a primit marfa, fara sa fi constatat starea ei, in contradictoriu cu transportatorul sau daca cel mai tarziu in momentul eliberarii (cand este vorba de pierderi ori avarii aparente) sau in termen de 7 zile lucratoare (cand este vorba de pierderi sau avarii neaparente), nu a facut rezerve transportatorului prin care sa indice natura generala a pierderii

sau avariei, se prezuma, pana la proba contrarie, ca a primit marfa in starea descrisa in scrisoarea de trasura rutiera. Rezervele respective trebuie facute de destinatar in scris, mai ales in situatia unor pierderi sau avarii neaparente.

In Conditiile generale care reglementeaza derularea contractului de transport international rutier se stipuleaza ca destinatarul - chiar daca a refuzat primirea marfii - poate cere oricand eliberarea ei, atata timp cat transportatorul nu a primit instructiuni contrare de la expeditor. Daca impedimentul la eliberarea marfii a aparut dupa ce destinatarul a dat

dispozitie de a se elibera marfa unei alte persoane, destinatarul respectiv se substituie expeditorului, iar aceasta alta persoana destinatarului.

In situatii extreme, de impiedicare la transport sau la eliberare, transportatorul poate sa descarce imediat marfa in contul persoanei care are dreptul sa dispuna de ea, transportul considerandu-se incheiat imediat dupa descarcare. In acest caz, transportatorul trebuie sa-si asume direct pastrarea marfii sau sa o incredinteze unui tert, situatie in care ramane raspunzator numai pentru alegerea judicioasa a tertului respectiv. Indiferent insa de modul de rezolvare, marfa ramane in continuare grevata de creantele ce rezulta din Scrisoarea de trasura CMR, precum si din toate celelalte cheltuieli ocazionate.

In situatiile in care marfa a fost vanduta, suma obtinuta din vanzare se pune la dispozitia persoanei ce are dreptul de a dispune de marfa, dupa ce in prealabil au fost retinute toate cheltuielile care au grevat marfa.

In conformitate cu prevederile Conventiei CMR, transportatorul raspunde, in aplicarea reglementarilor acestea, atat de propriile actiuni si omisiuni, cat si de actiunile si omisiunile prepusilor sai sau ale oricaror altor persoane la serviciile carora a recurs pentru executarea transportului).

Documentele insotitoare ale Scrisorii de trasura CMR

Expedierea camioanelor in trafic international presupune indeplinirea formalitatilor vamale legate de exportul-importul marfurilor si a altor formalitati. Pentru aceasta, Conventia CMR, art. 11, stabileste obligatia expeditorului de a anexa la Scrisoarea de trasura CMR documentele necesare privind marfa . Acestea sunt:

1) factura externa si lista specificativa;

2) certificatul de calitate al marfii;

3) certificatul de origine (exemplu - EUR 1);

4) certificatul de sanatate;

5) autorizatia (licenta) de export/import;

6) declaratia de incasare valutara la export.

Transportatorul rutier trebuie sa detina documentele autovehiculului care efectueaza transportul international:

1) Certificatul de inmatriculare, eliberat de Ministerul de Interne, cuprinzand datele deidentificare ale autovehiculului.

2) Foaia de parcurs - date privind desfasurarea transportului pe zile, tari etc.

3) Carnetul TIR.

4) Autorizatia de transport international, care se emite, de regula, de Ministerul Transporturilor din fiecare tara de tranzit/destinatie, in baza acordurilor bilaterale.

In Romania, Ministerul de resort elibereaza autorizatiile de transport pentru autovehicule si remorci straine, cu sau fara incarcatura, acestea fiind supuse platii, taxei de autorizare, de folosire a drumurilor si taxei suplimentare pentru tonaje agabaritice admise de lege.

5) Tripticul sau CDD - Carnetul de trecere prin punctele vamale, eliberat de Automobil Clubul Roman in baza Conventiei vamale relative la importul temporar al vehiculelor rutiere comerciale, incheiata la Geneva, la 18 mai 1956, la care Romania a aderat prin Decretul nr. 727, din 1965, publicat in "Buletinul Oficial" nr. 7, din 9 octombrie 1965.

Tripticul se elibereaza pentru un an si permite trecerea prin diferite puncte vamale, unde este stampilat si i se decupeaza voletii de intrare-iesire, facand dovada trecerii autovehiculului prin acel punct vamal.

6) Certificatul de agreere atesta ca autovehiculul corespunde conditiilor tehnice si vamale pentru transportul international de marfa sub sigiliu vamal, conform Conventiei TIR.

Acest document se elibereaza de Directia Generala a Vamilor, pentru o anumita perioada de timp.

7) Polita (certificatul) de asigurare este eliberata de asigurator si face dovada asigurarii de raspundere civila pentru riscurile specifice transportului cu autovehicule.

8) "Cartea Verde" nu este valabila pentru toate tarile (exemple: Siria, Iordania, Irak, Kuweit); reprezinta asigurarea pentru riscurile ce pot aparea pe parcursul altor tari.

9) Certificatul de atestare ATP atesta ca autovehiculul corespunde pentru transportul marfurilor perisabile si este valabil pentru tarile membre ale asociatiei "Transfrigoroute", infiintata in 1955.

10) Diagramele de tahograf arata numarul de kilometri parcursi, timpul zilnic de circulatie si stationare, vitezele realizate in parcurs.

A treia categorie de documente sunt cele privitoare la conducatorii auto , si anume:

1. Pasaportul, care se elibereaza de Ministerul de Interne, iar vizele se acorda de ambasade.

2. Permisul de conducere (international).

3. Certificatul international de vaccinare, emis dupa vaccinare, de Centrul antiepidemic.

4. Carnetul de evidenta vamala, emis de Directia Generala a Vamilor, in care soferul mentioneaza valuta cheltuita si valuta cu care intra in tara.

Modalitatea de transport rutier s-a dovedit eficienta pentru asigurarea lantului "door to door" intr-un timp relativ redus. Nu acelasi lucru poate fi insa afirmat in ceea ce priveste pretul transportului rutier, acesta mentinandu-se inca relativ ridicat. In aceasta situatie, orientarea spre o astfel de modalitate de transport se va stabili numai dupa o analiza temeinica

a pretului ce va trebui onorat.

2.3. Cadrul organizatoric

In Romania, Ministerul Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei are rolul de a asigura cadrul institutional si reglementarile necesare desfasurarii transportului rutier. Conducerea acestei importante activitati se exercita prin Directia de Transporturi Terestre (DGT), care

elaboreaza principalele reglementari necesare desfasurarii activitatii de transport rutier, alinierea lor la cele ale UE.

Atributiile ministerului, in acest sens, pot fi sistema tizate astfel:

a) cercetarea stiintifica si dezvoltarea sistemului national de transport rutier, elaborarea de strategii, siguranta rutiera si protectia ecologica;

b) reprezentarea internationala in domeniul transporturilor rutiere si al relatiilor cu celelalte state;

c) reglementarea in domeniile organizatoric si tehnic, inclusiv omologare, clasificare si inspectie tehnica;

d) autorizarea si controlul agentilor economici pentru organizarea si efectuarea transporturilor rutiere, tehnice, acordarea de licente si autorizatii.

Ordonanta Guvernului nr. 44/1997, art.1, al. 2, publicat in "Monitorul Oficial" nr. 222/1997, consfinteste ca "statul sprijina dezvoltarea transportului rutier public, garanteaza libera initiativa si autonomia operatorilor de transport si asigura conditiile unui mediu concurential

normal".

Ministerul Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei isi desfasoara activitatile sale prin intermediul urmatoarelor institutii publice:

. Administratia Nationala a Drumurilor (AND).

. Registrul Auto-Roman (RAR).

. Autoritatea Rutiera Romana (ARR).

. Oficiul Rutier Central (ORC).

. Uniunile Profesionale.

. Consiliul Interministerial pentru Siguranta Rutiera.

. Comitetul de Transport Combinat.

Administratia Nationala a Drumurilor - AND-ul, realizeaza politica in domeniul infrastructurii rutiere si administreaza sistemul rutier national. Aceste activitati se realizeaza prin contracte pentru construirea sau refacerea soselelor stabilite in urma licitatiilor.

In prezent, se lucreaza la un program care isi propune sa realizeze cca. 850 km de autostrada, mentionat anterior.

Registrul Auto -Roman - RAR, este un organism tehnic care asigura activitatea de omologare pentru autovehicule si piese de schimb, auditul pentru calitate, cercetari in domeniul tehnic, de regist ru si alte activitati specifice.

Inspectia tehnica periodica se realizeaza de catre societati autorizate de Ministerul Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei, RAR-ul verificand nivelul calitativ al dotarilor atelierelor autorizate pentru inspectia tehnica.

Autoritatea Rutiera Romana - ARR, are activitati legate de operatorii de transport cu atributii pentru:

. acorda licente de transport si licente de executie pentru autovehiculele care efectueaza transporturi publice;

. avizeaza functionarea scolilor de soferi si de pregatire profesionala;

. asigura controlul privind respectarea normelor in punctele de frontiera, pe drumurile publice si la sediul operatorilor de transport;

. controleaza achitarea obligatiilor privind constituirea Fondului Special al Drumurilor Publice, conform Legii nr. 112/1997, si ia masuri pentru executarea silita.

Pentru toate activitatile sale, ARR-ul are un tarif de prestatii de servicii din care isi finanteaza activitatile. Ca si celelalte organizatii mentionate, are reprezentante in teritoriu.

Oficiul Rutier Central (ORC) este un organism de executie cu dubla subordonare: ministerului de resort, functional si metodologic, si Prefecturii Judetului, ca reprezentant al Guvernului in teritoriu. Principalele sale functii sunt:

. elibereaza licente de transport pentru societatile comerciale care efectueaza

transporturi internationale de marfuri periculoase sau agabaritice;

. elibereaza autorizatii de circulatie, necesare pentru tranzitarea tarilor care cer aceste documente. ORC ar trebui sa sprijine mai mult transportatorii prin realizarea unei legaturi operative cu ministerul si prin difuzarea rapida a noilor reglementari, documentatii etc.

Consiliul Interministerial pentru Siguranta Rutiera - CISR, este un organism interdisciplinary si, alaturi de Comitetul de Transport Combinat, reprezinta un organ consultativ al Guvernului pentru conceptia de ansamblu si coordonarea pe plan national a activitatilor privind imbunatatirea fluentei circulatiei si sigurantei rutiere realizate de organele specializate ale administratiei publice si locale. Presedintele CISR este ministrul lucrarilor publice, transporturilor si locuintei.

Cele cinci comisii de specialitate din structura sa sunt urmatoarele:

a) comisia pentru supravegherea circulatiei rutiere;

b) comisia pentru infrastructura si semnalizare rutiera;

c) comisia pentru transporturi rutiere de marfuri de persoane si transport combinat;

d) comisia pentru vehicule rutiere;

e) comisia pentru factorul uman in siguranta circulatiei.

CISR asigura un cadru organizat pentru dezbaterea problemelor privind siguranta circulatiei rutiere, a traficului rutier, in stransa corelatie cu evolutia economica si sociala.

Comitetul de Transport Combinat - CTC, asigura armonizarea actiunii diferitelor modalitati de transport, noilor tehnologii, care coopereaza pentru realizarea transportului combinat.

Experienta acumulata a determinat ca si reglementarile interne din fiecare tara sa se adapteze in mare masura la cele internationale, usurand in acest fel desfasurar ea transportului rutier pana la destinatia finala - "door to door".

In acest context, vom analiza principalele reglementari ale traficului rutier intern de marfuri privite prin prisma legaturii dintre acestea si conditiile generale de desfasurare a expeditiei internationale rutiere de marfuri.

Conventia vamala TIR a fost incheiata la Geneva in anul 1959 si a fost revizuita ulterior. Romania a aderat la aceasta conventie in anul 1963 (Decretul nr. 429, din 12 septembrie 1963).

Avantajele, de natura vamala, acordate transportatorilor internationali de marfuri care circula sub acoperirea carnetelor TIR 13 constau, in principal, pe de o parte, in scurtarea duratei transportului, ca urmare a diminuarii timpului necesar formalitatilor vamale si, pe de alta parte, in scaderea efortului pecuniar, prin scutirea obligatiei de a depune garantii vamale pentru tranzitarea teritoriului de import sau export. Controlul amanuntit al incarcaturii se efectueaza, la incarcare, de catre organul vamal din tara expeditorului, care certifica rezultatul controlului respectiv in carnetul TIR si aplica sigilii vamale proprii, ale caror nu-mar si serii

se inscriu in carnetul TIR si, de asemenea, o singura data, de catre orga-nul vamal din tara destinatarului, cu ocazia indigenarii (descarcarii) marfii respective.

Conform prevederilor Conventiei, fiecare tara contractanta poate sa abiliteze unele asociatii nationale sa elibereze carnete TIR la cererea utilizatorilor acestora (proprietari de marfuri, carausi etc.) si sa constituie asociatii garante privind utilizarea lor8. In principiu, nici o asociatie nu este acceptata in calitate de garanta pentru o tara, decat daca garantia se extinde

si asupra operatiilor efectuate in tara sa, sub acoperirea carnetelor TIR, eliberate de catre alte asociatii straine afiliate organizatiei IRU.

Conventia referitoare la contractul de transport international de marfuri in traficul rutier - CMR a fost semnata la Geneva, la 19 mai 1956, fiind initiata de Comisia Economica a ONU pentru Europa (CEE). Importanta sa consta in faptul ca reglementeaza uniform

conditiile generale de incheiere si derulare a contractului de transport international rutier de marfuri reprezentat de "Scrisoarea de Transport CMR". Aceasta se aplica oricarui contract de transport rutier de ma rfuri, cu titlu oneros, cand locul primirii marfii si locul prevazut pentru eliberare, asa dupa cum sunt consemnate in contract, sunt situate in doua tari diferite, dintre care cel putin una este tara contractanta, independent de domiciliul si de nationalitatea partilor contractante.

Acordul a fost semnat, la 30 septembrie 1957, de catre Anglia, Austria, Belgia, Elvetia, Franta, Italia, Luxemburg, Iugoslavia, Olanda, Portugalia si Germania. Romania a aderat la aceasta conventie in baza Decretului nr. 451, din 20 noiembrie 1972. Prevederile Conventiei se refera atat la "marfurile periculoase" (materialele si obiectele care sunt interzise la transportul international), cat si la conditiile tehnice si de semnalizare pe

care trebuie sa le aiba mijloacele de transport rutiere. Transporturile marfurilor periculoase se efectueaza sub acoperirea unu document

special si sunt etichetate conform Conventiei ADR, avand drept model clasificarea adoptata de Natiunile Unite privind marfurile periculoase, prezentata in "Cartea portocalie".

Acordul european privind regimul de lucru al echipajelor vehiculelor care efectueaza transporturi rutiere internationale - AETR - a intrat in vigoare la 5 ianuarie 1976 si a fost semnat de urmatoarele tari: Austria, Belgia, Cehoslovacia, Germania, Danemarca, Spania, Irlanda, Franta, Marea Britanie, Grecia, Italia, Luxemburg, Norvegia, Olanda, Portugalia,

Iugoslavia, URSS.

Acordul stabileste regimul de lucru al echipajelor vehiculelor (zilnic, 8 ore; saptamanal, 48 ore; in 2 saptamani consecutive, maxim 92 ore); pauzele de conducere (dupa 4 ore, o pauza de 1 ora sau doua de 30 de minute fiecare); perioada de odihna zilnica si saptamanale (11 ore consecutiv, in 24 ore, sau 8 ore consecutiv, in 30 de ore cand sunt doi soferi in camion cu cuseta; respectiv o zi, 24 ore, la o saptamana, 7 zile de lucru); modalitatile de evidentiere a programului de lucru si odihna (prin diagrama tahograf si pe carnetul de evidenta a timpului zilnic de lucru si de odihna).

Uniunile profesionale - UP in domeniul tra nsporturilor rutiere sunt:

1. Uniunea Romana a Transportatorilor Rutieri Internationali - ARTRI, este infiintata inainte de 1990 si se ocupa de transportul de marfa in trafic international, distribuind si carnete TIR.

2. Uniunea Nationala a Transportatorilor Rutieri din Romania - UNTRR numara circa 2.000 de membri si indeplineste functia de uniune patronala. Cele cinci sectiuni prin care isi desfasoara activitatea sunt:

a) transport de persoane national si international;

b) transport de marfa international pe grupe de lucru;

c) relatii patronale, securitatea sociala si a circulatiei rutiere;

d) probleme tehnice privind constructia si intretinerea autovehiculelor;

e) probleme juridice si vamale.

Activitatea UNTRR-ului este complexa, pornind de la comunicare prin Buletinul de informare, eliberare de carnete TIR, pana la sustinerea unor dialoguri directe cu reprezentanti ai ministerelor si ai Guvernului.

3. Uniunea Romana de Transport Public. A fost infiintata in anul 1990 si grupeaza regiile de transport urban de persoane subordonate primariilor.

4. Agrotransport. Grupeaza societatile comerciale specializate in transportul produselor agricole si industriei alimentare. Este membra fondatoare a UNTRR.

Legislatia si normele de aplicare din Romania privind transportul rutier asigura realizarea libera a activitatii de transport, aliniindu-se legislatiei internationale, atat din punct de vedere al protectiei mediului, cat si al sigurantei in exploatare. Acest cadru sprijina institutiile publice ale statului in desfasurarea atributiunilor lor, precum si in realizarea unor

programe de viitor, care sa contribuie nemijlocit la cresterea participarii flotei rutiere romanesti la traficul international de marfuri.